1,083 matches
-
un dispozitiv antigravitațional - a căror descoperire permite unor orașe întregi să părăsească Pământul decadent și să plece spre stele în căutarea unor sisteme mai puțin industrializate care să aibă nevoie de serviciile lor. În 1979 s-a vorbit despre o ecranizare a seriei, dar proiectul nu s-a materializat. The Haertel Scholium este numele sub care au fost adunate o serie de povestiri SF ale lui Blish care prezintă trei tehnologii distincte, inventarea lor și consecințele rezultate din exploatare. Prima este
James Blish () [Corola-website/Science/322847_a_324176]
-
alt scriitor, Jay McInerney, iar la scurt timp cei doi încep a fi cunoscuți drept „frații toxici”. Scriitorul devine o țintă a criticilor odată cu apariție romanului "American Psycho", în jurul căreia mai târziu se formează un adevărat cult, mai ales după ecranizarea din 2000. Ellis a scris și un scenariu, pentru "Regulile atracției" care nu a fost însă folosit. După moartea iubitului său, Michael Wade Kaplan, Ellis a fost stimulat să termine romanul "Lunar Park" și să-l îmbogățească cu un ton
Bret Easton Ellis () [Corola-website/Science/322040_a_323369]
-
devine cunoscută prin rolul jucat într-un film TV despre război, "Devices and Desires". Beckinsale studiază în anii următori literatura franceză și rusă la Universitatea Oxford. În timpul studiul apare în filmul "Much Ado About Nothing" (Mult zgomot pentru nimic) o ecranizare a operei lui William Shakespeare. În ultimii ani ca studentă poate fi văzută în câteva piese de teatru și filme franceze. Pe plan internațional devine cunoscută prin rolul jucat în filmul american "Pearl Harbor" și coproducția "Underworld". Cu actorul Michael
Kate Beckinsale () [Corola-website/Science/322096_a_323425]
-
și premiul Locus în 1990; "Căderea lui Hyperion" a câștigat premiul Locus și premiul BSFA în 1991 și "The Rise of Endymion" a primit premiul Locus în 1998. Toate patru romanele au fost nominalizate pentru diverse premii science fiction. O ecranizare a seriei, intitulată "Hyperion", se află în producție la Warner Bros. și va urmări acțiunile din romanele "Hyperion" și "Căderea lui Hyperion". Apărut în 1989, "Hyperion" are structura unei narațiuni cadru, similar Povestirilor din Canterbury a lui Geoffrey Chaucer și
Hyperion Cantos () [Corola-website/Science/322240_a_323569]
-
Zombie War". Ea conține versiunea anterioară și înregistrări ale segmentelor lipsă. O ediție conținând doar materialul nou a fost lansată simultan sub titlul "World War Z: The Lost Files: A Companion to the Abridged Edition". În iunie 2006, drepturile de ecranizare ale romanului au fost achiziționate de Paramount Studios, filmul urmând a fi produs de compania lui Brad Pitt, Plan B Entertainment. Scenariul a fost scris de J. Michael Straczynski, regia i-a fost încredințată lui Marc Forster, iar Pitt a
Războiul Z (roman) () [Corola-website/Science/329635_a_330964]
-
de premii, printre care se numără premiul Oscar pentru "Cele mai bune efecte vizuale" și premiul Hugo pentru "Cea mai bună prezentare dramatică" Spre deosebire de proiectul "2001", în care filmul și romanul au fost concepute în paralel, filmul "2010" constituie o ecranizare a romanului omonim. Deși nu s-a bucurat de succesul predecesorului, filmul a fost bine primit de criticii.
Odiseea spațială () [Corola-website/Science/329797_a_331126]
-
The Zombie Survival Guide: Recorded Attacks", un roman grafic care descrie câteva dintre evenimentele detaliate în carte. Romanul "Războiul Z", care prezintă războiul dintre oameni și zombi, a fost lansat pe 12 septembrie 2006. Paramount Pictures a cumpărat drepturile de ecranizare, compania lui Brad Pitt Plan B Entertainment fiind însărcinată cu realizarea . În numărul din octombrie 2006 al revistei "Fangoria Magazine", Brooks a declarat că nu va scrie scenariul filmului, deoarece considera că nu este un scenarist suficient de bun ca să
Max Brooks () [Corola-website/Science/329816_a_331145]
-
1910 Władysław Starewicz a realizat unul dintre primele filme de desene animate din lume - și primul care a folosit tehnica stop motion, "Piękna Lukanida" ("Frumoasa Lukanida"). La începutul primului război mondial cinematografia poloneză era deja în plină dezvoltare, cu numeroase ecranizări ale principalelor opere din literatura poloneză (cele mai notabile fiind "Dzieje grzechu", "Meir Ezofowicz" și "Nad Niemnem"). În timpul primului război mondial cinematografului polonez a trecut granițele. Filme realizate la Varșovia sau în Vilnius erau adesea rescrise cu inter-titluri în limba
Cinematografia poloneză () [Corola-website/Science/328095_a_329424]
-
ultimul rând, forța de a stiliza conduita socială și de a urzi note de umor și pitoresc obiectiv în stiluri diverse de expresie, de la costumul de epocă la cel popular, de la cotidianul răvășit de incidente și tragedii umane la spațiul ecranizărilor după autori celebri (Caragiale, Rebreanu).”" Creatoarea de costume Ileana Oroveanu a obținut două premii pentru scenografie ale Asociației Cineaștilor din România (ACIN): Președintele României Emil Constantinescu i-a conferit Ilenei Oroveanu la 1 decembrie 2000 Ordinul național Serviciul Credincios în
Ileana Oroveanu () [Corola-website/Science/327556_a_328885]
-
de o ținută și de un profesionalism impecabile”. Stere Gulea a avut numai cuvinte de laudă despre Sofia Vicoveanca, spunând că a fost o onoare să lucreze cu ea. Regizorul s-a gândit într-o vreme să facă o nouă ecranizare a romanului "Baltagul" de Mihail Sadoveanu, considerând-o pe cântăreața bucovineană ca cea mai potrivită interpretă a rolului Vitoria Lipan. Tânăra soprană Daniela Vlădescu (n. 1956) a interpretat rolul Anei, soția lui Culi. Ea a debutat în film și s-
Ochi de urs (film) () [Corola-website/Science/327700_a_329029]
-
Bening, Pierce Brosnan și Danny DeVito, cu Sarah Jessica Parker, Martin Short, Natalie Portman, Michael J. Fox și Christina Applegate în roluri secundare. Burton și Gems au început dezvoltarea acestui film în 1993, iar Warner Bros a cumpărat drepturile de ecranizare ale seriei de cartonașe colecționabile în numele lui Burton. Cand Gems a finalizat prima ciorna a scenariului în 1994, Warner Bros a solicitat rescrierea scenariului unei echipe formate din Gems, Burton, Martin Amis, Scott Alexander și Larry Karaszewski că o încercare
Atacul marțienilor! () [Corola-website/Science/327742_a_329071]
-
fost adaptată pentru radio de Ernest Kinoy în 1952 ca parte a serialului NBC Presents: Short Story. Înregistrarea difuzării din 4 ianuarie poate fi găsită în Arhiva "NBC Short Story". Pe 16 martie 1952, "CBS Television Workshop" a difuzat o ecranizare a povestirii, cu Martin Ritt în rolul principal. Joe Orlando și Al Feldstein au publicat o adaptare BD în numărul din noiembrie-decembrie 1953 al publicației "Weird Science", folosind titlul original al povestirii - "Outcast of the Stars", aceasta regăsindu-se și
Aici sunt tigri () [Corola-website/Science/327061_a_328390]
-
Aceasta este o listă de personaje din franciza Planeta maimuțelor, atât din roman cât și din ecranizările sale, existând unele diferențe. Lista este prezentată în ordine alfabetică. În seria de filme "Planeta Maimuțelor", Aldo este liderul facțiunii gorilelor (și al revoluției maimuțelor) în timpul evoluției societății maimuțelor înainte de căderea omenirii. Aldo este pentru prima oară menționat în al
Listă de personaje din Planeta maimuțelor () [Corola-website/Science/327214_a_328543]
-
va fi redenumit Caesar după ce acesta își alege numele din Biblia guvernatorului Breck. Nova este un personaj al romanului " Planeta maimuțelor" și al seriei de filme cu aceeași denumire. Nu este capabilă de vorbire și are un comportament primitiv. În ecranizarea din 1968, rolul acesteia este jucat de către Linda Harrison. În roman, Sirius este un om, fiul astronautului Ulysse Mérou cu primitiva Nova. Steven Jacob e un director la firma unde a fost născut Cesar personajul principal din ambele filme "Planeta
Listă de personaje din Planeta maimuțelor () [Corola-website/Science/327214_a_328543]
-
și seriale de televiziune bazate pe acesta. (În romanul lui Boulle, termenul onorific era "Mi", un cuvânt în limba maimuțelor.) El este un urangutan și, deși are un rol minor lipsit de dialoguri în roman, el devine antagonistul principal în ecranizarea ulterioară a romanului. Zaius a fost portretizat în primul și al doilea film din seria de filme de către actorul Maurice Evans, în serialul de televiziune de mai târziu de Booth Colman, iar vocea sa a fost interpretată, în seria de
Listă de personaje din Planeta maimuțelor () [Corola-website/Science/327214_a_328543]
-
al filmului, "„scenariul este inspirat din romanul lui Camil Petrescu Ultima noapte de dragoste, întîia noapte de război”". Sergiu Nicolaescu a precizat că el a făcut "„multe și importante schimbări, mai ales în ceea ce privește structura dramaturgică a poveștii”" , filmul nefiind o ecranizare fidelă a romanului, ci doar inspirat de opera literară din care a împrumutat dialoguri și scene. El s-a axat pe analiza sentimentelor pe fundalul unei drame sociale care este războiul. Mai multe nume sunt schimbate față de cele din roman
Ultima noapte de dragoste () [Corola-website/Science/327325_a_328654]
-
și politruc de profesie”" trecut de partea comuniștilor din „convingere” , și întrebat dacă ar dori să regizeze un film de ficțiune. Până atunci, el realizase doar scurtmetraje documentare pentru Studioul „Alexandru Sahia”. Nicolaescu a răspuns că ar dori să realizeze ecranizarea romanului " Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război" de Camil Petrescu, care-l impresionase, dar directorul studioului l-a refuzat, propunându-i să adapteze mai bine romanul "Patul lui Procust" al aceluiași scriitor. În perioada următoare, conducerea cinematografiei românești
Ultima noapte de dragoste () [Corola-website/Science/327325_a_328654]
-
1976, regizorul Sergiu Nicolaescu a predat Casei de Filme 3 un scenariu inspirat din romanul lui Camil Petrescu; autorii acestui scenariu erau Nicolaescu și Anușavan Salamanian. Într-un interviu publicat în octombrie 1979, regizorul afirma că dorința de realiza o ecranizare după romanul " Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război" nu l-a părăsit nicio clipă, deși fusese refuzat inițial. El a preluat varianta de scenariu a lui Carabăț pe care a modificat-o după scenariul său și al lui
Ultima noapte de dragoste () [Corola-website/Science/327325_a_328654]
-
Levința a primit în 1980 Premiul pentru costume al Asociației Cineaștilor din România (ACIN) pentru filmul " Ultima noapte de dragoste". Criticii care au analizat filmul au constatat că acesta este doar inspirat din romanul lui Camil Petrescu, el nefiind o ecranizare fidelă a operei literare. Mircea Alexandrescu observa că filmul lui Nicolaescu este o ecranizare „de o inspirație liberă de orice servitude sau chiar de obligație și libertate”, în care regizorul a ales să se concentreze mai mult pe un „spectacol
Ultima noapte de dragoste () [Corola-website/Science/327325_a_328654]
-
pentru filmul " Ultima noapte de dragoste". Criticii care au analizat filmul au constatat că acesta este doar inspirat din romanul lui Camil Petrescu, el nefiind o ecranizare fidelă a operei literare. Mircea Alexandrescu observa că filmul lui Nicolaescu este o ecranizare „de o inspirație liberă de orice servitude sau chiar de obligație și libertate”, în care regizorul a ales să se concentreze mai mult pe un „spectacol sentimentalo-războinic” și mai puțin pe meditație, însuși personajul principal feminin fiind doar un simplu
Ultima noapte de dragoste () [Corola-website/Science/327325_a_328654]
-
și care este spectacolul de acțiune. Pe el îl preocupă succesul și câștigarea imediată a publicului, mizând pe recunoașterea de către acesta a acelei «mărci» Sergiu Nicolaescu.”". În "„Istoria filmului românesc (1897-2000)”" (2000), criticul Călin Căliman preciza că "„filmul este o ecranizare grăbită, superficială și... ciudată”", cu interpretări lipsite de vigoare artistică (cu excepția portretului de politician afacerist realizat de Gheorghe Dinică) și cu accentul mutat de regizor de la „spectacolul ideilor” la „spectacolul faptelor”. "Ultima noapte de dragoste" era considerat diferit de "Între
Ultima noapte de dragoste () [Corola-website/Science/327325_a_328654]
-
Într-un articol din 1965 publicat în „România literară”, Eugen Atanasiu remarca umorul de esență folclorică care leagă basmul lui Creangă de filmul lui Gopo, fără a altera nici basmul, nici direcția fundamentală a fanteziei comice. Dana Duma considera că ecranizarea acestui basm i-a solicitat cel mai mult imaginația lui Gopo. În lucrarea "„Istoria filmului românesc (1897-2000)”", criticul Călin Căliman afirma că filmul "De-aș fi... Harap Alb" „i-a solicitat la maximum imaginația [regizorului - n.n.], dovada fiind și marile
De-aș fi... Harap Alb () [Corola-website/Science/327389_a_328718]
-
în sondajul Locus. Ea prezintă o temă clasică a SF-ului, cea a posedării corpurilor umane de către entități extraterestre. De altfel, nuveleta face referire la o serie de filme care tratează acest subiect, printre care "Invazia hoților de trupuri" sau ecranizarea romanului lui Robert A. Heinlein "Mânuitorii de zombi". În cazul de față invazia extraterestră are efecte benefice, oamenii „posedați” devenind mult mai buni, toleranți și responsabili, deși starea lor fizică se deteriorează continuu. Aceasta este prima operă a lui Willis
Vânturile de la Marble Arch (culegere de povestiri) () [Corola-website/Science/330758_a_332087]
-
(în română: "Spioana") este un film thriller istoric, ecranizare a activității spioanei germane Vera von Schalburg, care în timpul celui de al Doilea Război Mondial a avut un rol de agent dublu, german și britanic. Acțiunea filmului începe în Paris în anul 1938 Vera von Schalburg este o tânără germană
Die Spionin () [Corola-website/Science/330781_a_332110]
-
frământări sentimentale pe care egoistul Horațiu nu vrea să le împărtășească. Dorul ei de fericire întâlnește pudoarea lui Gore, meteorolog timid. Transfigurat de fantezia tinerei, el împrumută chipul unei plăsmuiri ideale de activist al altruismului, un «șef al sectorului suflete». Ecranizarea unei piese de succes conjunctural a lui Al. Mirodan, în care suficiența, ipocrizia, filistinismul sunt aspru penalizate de aspirația spre vis, dragoste și poezie. Realizatorul a mizat, în reliefarea tipurilor, exclusiv pe jocul aluziilor și ironiei dialogului-recital de calambururi, ghiftuit
Șeful sectorului suflete (film) () [Corola-website/Science/329072_a_330401]