2,275 matches
-
un cântec interpretat de Frank Sinatra (My Way, dacă-mi amintesc bine) și, Rachel evident îngrijorată, draga de ea, privea cu o expresie îngrozită pe chip, conștientă că era răspunzătoare pentru tulburarea atent pregătitei petreceri a mamei ei. Am scos elefantul din casă și l-am întors cu fundul în sus pe iarba maronie de toamnă. Nici nu-mi amintesc câte scule diferite am scos din garaj, dar nici una nu a funcționat. Nici coada de la greblă, nici șurubelnița, nici sula sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
niciodată așa. Dar de data asta - doar de data asta - lucrul urât s-a dovedit a fi un lucru bun. Cum poate un lucru urât să fie un lucru bun? E ca și cum ai spune că pisica e câine sau șoarecele elefant. — Nu-ți aduci aminte că Al junior ne-a spus despre frâne? — Ba da. Ți-am salvat viața, nu-i așa? — Ca să nu mai vorbim de a ta. Și de-a lui Tom. În fine, se dezlipește de cămașa mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
aminte, e și o mașină de gheață. Mai bine ies să-mi iau o cutie înainte să mor de deshidratare. Îmi iau cheia de la hotel și mă stecor până afară, îmbrăcată în pijamalele mele roz de la Dunnes Stores, cu un elefant în față. Ar arăta drăguț pe un copil de zece ani, dar nu sunt prea sigură că mie mi se potrivesc la fel de bine. Bag un dolar în automat și apăs pe buton. O cutie de Diet Coke pică jos. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
anilor am întâlnit mulți, mulți oameni cunoscuți în timpul călătoriilor și nici unul din ei nu mi-a cerut să fie mutat. Și fata asta mă crede proastă să o mut la clasa întâi doar pentru că mi-a zis scumpo. Or avea elefanții o memorie extraordinară, dar puțini își pot aminti zilele de școală la fel de bine ca mine. Așa că mă las pe vine și îi spun încet: —Scumpo, știi că nu aș avea nici o problemă să te mut, dar Tania, stewardesa-șefă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
pe obraji ca un șirag rupt de mărgele. Fata o întreabă dacă nu ar trebui să facă o pauză. Femeia scutură din cap și zice că-și termină treaba. Fata își privește picioarele. Sunt la fel de groase ca niște picioare de elefant. Fetei i se pare amuzant. Își mișcă degetele în cocon. Gata? întreabă ea. Când mama ei dă borcanul deoparte, fata sare jos pe podea și se joacă. Stai în pat de-acum înainte, îi zice mama, durerea va dura o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
dă borcanul deoparte, fata sare jos pe podea și se joacă. Stai în pat de-acum înainte, îi zice mama, durerea va dura o vreme. Fata nu are necazuri până în a treia săptămână. E deja sătulă de picioarele ei de elefant, iar acum vine durerea. Degetele ei de la picioare țipă după spațiu. Mama e lângă ea. E acolo ca să o împiedice pe fată să-și rupă fașele. Păzește picioarele de elefant de parcă ar păzi viitorul fetei. Îi explică întruna fetei care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
a treia săptămână. E deja sătulă de picioarele ei de elefant, iar acum vine durerea. Degetele ei de la picioare țipă după spațiu. Mama e lângă ea. E acolo ca să o împiedice pe fată să-și rupă fașele. Păzește picioarele de elefant de parcă ar păzi viitorul fetei. Îi explică întruna fetei care plânge de ce trebuie să îndure durerea. Apoi, aceasta devine prea mult. Picioarele fetei s-au infectat. Mama varsă râuri de lacrimi. Stăruie, plânge, blestemă. Pe ea însăși. Pe bărbați. Întreabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
pereche de bețișoare, un set de pături - stilul comunismului” „Un hectar, zece mii de pfunzi de yame, două sute de mii de pfunzi de orez” „Împerecheați iepurele cu vaca, pentru ca iepurele să ajungă la fel de mare ca vaca” „Creșteți pui la fel de mari ca elefanții” „Cultivați fasole la fel de mare ca luna de pe cer și vinete cât dovlecii” În iunie, răscoalele țărănești izbucnesc în provinciile Shanxi și Anhui. Biroul Politic cere supunerea la vot pentru stoparea politicii lui Mao. Mao se retrage pentru următoarele șase luni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
alfabetizezi la ei dacă Drăghici a semnat atunci ordinul, dar n-a vrut neam să vie la cursuri! Generația expiratăpe care Trădătorul a ținut-o la sânul lui! Cu ăștia, nu mai e nimic de făcut, toarășu’ colonel! La cimitirul elefanților! Ei, noi! Noi suntem excepțiile, nu vezi că nu se face o vânătoare fără noi? Ne vedem sâmbătă la casa de oaspeți din Brădet, da, toarășu’ colonel? Partea a doua Adevărata Ithacă Capitolul 10 Telemac la aeroportTC "TELEMAC LA AEROPORT
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
fie distruse regate întregi, să fie jefuite și cercetate în amănunt hambare și câmpuri. Cerea carne de tigru și urs, gâscă siberiană și antilopă neagră. Trimitea după broaște țestoase, țestoase-de-apă-dulce, vipere și foci. După tatu, antilope, zebre și balene. Cerea elefanți, hipopotami, iaci și cocori, macaci și... maimuțe! Maimuțe! Ah, să gătească o maimuță! Printre bambuși, prin desișul verde și galben de banane, printre urzici, până sus pe vârful dealului. Epuizat și murdar, spionul renunță să mai încerce să se țină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
gândească, și cum să poată răspunde când nu înțelegea ce-i spuneau? Nu reușea să înțeleagă, nu reușea... Nu... La un moment dat i se păru că a auzit una dintre propriile-i replici strigate către el. Ceva cu un elefant și o banană. „Trebuie să fugi când elefantul vrea banana ta.“ Sau: „Mănâncă o chiflă dacă elefantul vrea banana ta.“ Dar nu, sigur, nu. Cuvintele acestea nu semănau cu nimic din ce ar spune el. semănau cu niște focuri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
înțelegea ce-i spuneau? Nu reușea să înțeleagă, nu reușea... Nu... La un moment dat i se păru că a auzit una dintre propriile-i replici strigate către el. Ceva cu un elefant și o banană. „Trebuie să fugi când elefantul vrea banana ta.“ Sau: „Mănâncă o chiflă dacă elefantul vrea banana ta.“ Dar nu, sigur, nu. Cuvintele acestea nu semănau cu nimic din ce ar spune el. semănau cu niște focuri de armă, îl loveau ca niște gloanțe. Cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
reușea... Nu... La un moment dat i se păru că a auzit una dintre propriile-i replici strigate către el. Ceva cu un elefant și o banană. „Trebuie să fugi când elefantul vrea banana ta.“ Sau: „Mănâncă o chiflă dacă elefantul vrea banana ta.“ Dar nu, sigur, nu. Cuvintele acestea nu semănau cu nimic din ce ar spune el. semănau cu niște focuri de armă, îl loveau ca niște gloanțe. Cu o acuzație de vinovăție. Dar el nu era vinovat. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
strângeau la piept armele și gerbele goale, iar cămilele aveau peste cocoașele lor șei tuarege decolorate de soare, harnașamente de argint și cupru, legături mari cu marfă desfăcute de vreme, care-și împrăștiaseră peste nisipul tare conținutul prețios. Colți de elefant, statuete de abanos, mătăsuri care se rupeau când le atingeai, monede de aur și argint și, probabil, în pungile celor mai bogați negustori, diamante cât bobul de năut. Aici se afla „Marea Caravană“ din legende, străvechiul vis al tuturor visătorilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
în pereții stâncoși ai îngustelor chei ce se deschideau în spatele ruinelor se aflau, dacă cercetai cu atenție și îndepărtai pulberea de milenii, o infinitate de picturi rupestre ce vorbeau despre trecutul cel mai îndepărtat al Saharei și al locuitorilor săi. Elefanți, girafe, antilope și leoparzi, scene de vânătoare, de amor și din viața de zi cu zi a străvechilor locuitori ale acelor meleaguri se iveau de sub degetele sale experte, ce curățau piatra cu nesfârșită grijă, lăsându-se conduse adesea doar de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
călătorilor din vremurile trecute. Urcați, Îndeamnă aceștia, pe terasa cetății Kuhandiz, vechea fortăreață, plimbați-vă cu prisosință privirea, nu veți Întâlni decât ape și verdeață, răzoare Înflorite și chiparoși tunși de cei mai iscusiți grădinari, În formă de boi, de elefanți, de cămile Îngenuncheate, de pantere care se Înfruntă și par gata să sară. În realitate, chiar În interiorul incintei, Începând de la Poarta Mănăstirii, la Apus, și până la Poarta Chinei, Omar n-a văzut decât livezi dese și pâraie repezi. Apoi, ici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
cel dintâi contact. Nizam caută, deci, un prilej de a-l Înfrunta față-n față, armată contra armată. Samarkandul e un teren nesperat. În primăvara anului 1089, o armată de două sute de mii de oameni se află În marș, cu elefanți și mașini de asediu. Puțin contează intrigile și minciunile care au stat la originea organizării ei, va Împlini ceea ce trebuie să Împlinească orice armată. Începe prin a cuceri Buhara, fără a Întâmpina cea mai mică rezistență, apoi se Îndreaptă spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Într-un oraș asediat, unde barierele se prăbușesc În vreme ce se Înalță baricadele, iar bărbați și femei regăsesc desfătările comunității primitive. De câte ori, la Annapolis, În jurul inevitabilului curcan de sărbători, tata și mama n-au evocat cu emoție bucata de trompă de elefant pe care o Împărțiseră În seara Noului An parizian, cumpărată cu patruzeci de franci livra de la Roos, măcelarul englez de pe bulevardul Haussmann! Tocmai se logodiseră, trebuia să se căsătorească peste un an, războiul le nășise fericirea. „De la sosirea mea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
fel când te mângâie cineva. Doar mamele știu să o facă altfel. Mâna lor te atinge așa cum ating piciorușele de albine petalele florilor. Mâna tatei mă apăsa mai greu. Când mă mângâia el, mi se părea că a căzut un elefant din copac, Deși tata n-are mâini uriașe, de muncitor. Pe dosul palmelor i-a crescut puțin păr, are degetele subțiri și îngrijite. Pământul lipit de buricele degetelor, în tinerețe, și-l spălase de mult. Mie îmi plăcea Pietro, fiindcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
explicându-mi privirile îndrăgostiților. El i-a pus o mână pe șold, cealaltă umbla undeva mai sus. Așadar, acolo se duceau mâinile în filmele de dragoste, când dispăreau sub cearșafuri. A început să se frece de ea, cum se freacă elefanții de coaja copacilor, când îi mănâncă pielea. Pe el trebuie să-l fi mâncat între picioare, fiindcă a luat mâna fetei și a dus-o acolo, iar ea părea de acord să-i dea ajutor, ca să scape de mâncărime. Băiatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
faptului că reconversia indispensabilă a industriei nu va fi viabilă fără investiții masive, căci nu e același lucru să Înmormântezi o ființă umană sau să duci pe ultimul drum o pisică sau un canar, și de ce să nu spunem un elefant de circ sau un crocodil de bazin, fiind deci necesar să se reformuleze de sus până jos know how-ul nostru tradițional, experiența deja dobândită de la oficializarea cimitirelor pentru animale servind ca suport providențial pentru această actualizare indispensabilă, adică, ceea ce până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
palmă cînd Îl mîngîia ca să-l facă să tacă, și amîndoi ascultau și priveau În jur, În timp ce luna se ridica, lungindu-le umbrele. Acum Își pusese brațul pe după gîtul cîinelui și-l simțea tremurînd. Toate sunetele nopții Încetaseră. Nu auziră elefantul, iar David nu-l văzu pînĂ În momentul În care cîinele Își Întoarse capul și se Împinse În el. Apoi umbra elefantului Îi acoperi și animalul trecu pe lîngă ei fărĂ nici un zgomot - Îi simțeau doar mirosul purtat de vîntul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
umbrele. Acum Își pusese brațul pe după gîtul cîinelui și-l simțea tremurînd. Toate sunetele nopții Încetaseră. Nu auziră elefantul, iar David nu-l văzu pînĂ În momentul În care cîinele Își Întoarse capul și se Împinse În el. Apoi umbra elefantului Îi acoperi și animalul trecu pe lîngă ei fărĂ nici un zgomot - Îi simțeau doar mirosul purtat de vîntul ușor care venea dinspre munte. Avea un miros puternic, Însă era unul acru, de bătrîn și, după ce trecu de ei, David văzu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
venea dinspre munte. Avea un miros puternic, Însă era unul acru, de bătrîn și, după ce trecu de ei, David văzu că avea colțul stîng atît de lung, Încît aproape că atingea pămÎntul. Așteptară un timp, dar nu mai trecu nici un elefant, așa că porniră, alergînd În lumina lunii. CÎinele Îl urma Îndeaproape și cînd se opreau Își băga botul În adîncitura din spatele genunchiului lui David. Simțea că trebuie să-l vadă din nou pe masculul Ăla, și la marginea pădurii dădură de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
se apropie prea mult pentru că era cu cîinele, așa că-l luă Înapoi, Împotriva vîntului, Îl Împinse la pămÎnt, lîngă rădĂcina unui copac și Încercă să-l facă să Înțeleagă. Credea că o să rămÎnă acolo, Însă cînd David se Îndepărtă spre elefantul masiv, Îi simți botul umed lipit de picior. Se ținură după elefant pînĂ Într-un luminiș. Se oprise, mișcîndu-și urechile uriașe. Trupul Îi era acoperit de umbre, Însă razele lunii Îi luminau capul. David Își Întinse mîna În spate și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]