1,904 matches
-
Proba logosului, pref. C. Stănescu, București, 1979; Cenușile, București, 1980; Elegii politice, București, 1980; Zicere la zicere, București, 1982; Scripturile, București, 1983; Joaca jocului, București, 1984; Și mai joaca jocului, București, 1985; Condica în versuri, București, 1987; Zalmoksiile, București, 1988; Elegii politice, București, 2002. Repere bibliografice: Simion, Orientări, 183-189; Dimisianu, Schițe, 174-180; Martin, Poeți, I, 195-198, II, 172-180; Rusu, Utopica, 153-158; Bugariu, Incursiuni, 61-66; Stănescu, Poeți, 75-80; Poantă, Modalități, 120-125; Pop, Poezia, 157-187; Raicu, Structuri, 307-316; Andriescu, Relief, 11-23; Cândroveanu, Alfabet
GHEORGHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287231_a_288560]
-
elegiace și modificări perceptibile la nivelul structurilor vizuale, încă destul de luminoase și de văratice un timp, dar marcate acum de tristețe, reflectând apropierea de apusul existenței: „Doar o statuie-n ceață a mâhnirii, / Nimic alt nu va rămâne-n urmă” - Elegie. O altă latură a activității lui G. este aceea de autor de antologii. Alcătuite în timpul războiului, după criteriul apartenenței teritoriale (Poeți tineri ardeleni, 1940) sau după cel tematic (Transilvania în poezia românească, 1943), acestea au avut rolul de a menține
GIURGIUCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287288_a_288617]
-
Poezia, 121-125; Adrian Popescu, „Alb pelerin”, ST, 1978, 1; Aurel Sasu, „Efebul din lumină”, „Făclia”, 1980, 10314; Horia Bădescu, Accesul la expresivitate, TR, 1983, 20; Adrian Marino, Intertextualitatea, TR, 1986, 27; Lector, „Soclul de umbră”, RL, 1986, 47; Adrian Popescu, Elegii bine temperate, „Tribuna Ardealului”, 1992, 48; Poantă, Dicț. poeți, 91-92; Tanco, Dicț. lit. Bistrița, 173-174. M.Pp.
GOGA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287304_a_288633]
-
Blandiana, volumele lor, Ființele abstracte, respectiv, Călcâiul vulnerabil, fiind analizate de Lucian Raicu (11/1967) și Cornel Regman (4/1967). Din romanul lui Ben Corlaciu, Moartea lângă cer, publicat în 1946, se preia fragmentul Călătorie prin fantastic (15/1967). Volumul Elegie pentru floarea secerată al lui Eugen Jebeleanu, din care apăruseră în G.l. numeroase poeme, este recenzat de Lucian Raicu (23/1967). Ca „fragment de jurnal”, în numărul 27/1967 apar câteva pagini din Luntrea lui Caron, romanul postum al lui
GAZETA LITERARA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287200_a_288529]
-
apăruseră în G.l. numeroase poeme, este recenzat de Lucian Raicu (23/1967). Ca „fragment de jurnal”, în numărul 27/1967 apar câteva pagini din Luntrea lui Caron, romanul postum al lui Lucian Blaga, tipărit abia în 1990. Sunt recenzate 11 elegii de Nichita Stănescu (Lucian Raicu, 21/1967), Vestibul, romanul lui Al. Ivasiuc (Valeriu Cristea, 32/1967), Echinoxul nebunilor de A.E. Baconsky (Eugen Simion, 36/1967) ș.a. Se dau fragmente din romanele în curs de apariție ale lui Nicolae Breban
GAZETA LITERARA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287200_a_288529]
-
la „Adevărul literar și artistic”, „Aradul”, „Colț de țară” (Timișoara), „Gazeta învățătorilor” (Arad), „Fruncea”, „Luceafărul”, „Reșița”, „Societatea de mâine”, „Vestul”, „Scrisul bănățean” („Orizont”) ș.a. În 1942 a obținut un premiu oferit de Gruparea Învățătorilor Scriitori din România. A debutat cu elegia Cad frunzele la „Adevărul literar și artistic”, în 1930. Continuă ca dramaturg, publicând în anii ’30 mai multe piese de teatru, moralizatoare, didactice, bazate mai mult pe anecdotă. Primul volum de versuri, Brazde păgâne (1935), este întâmpinat favorabil de critica
GROZDAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287374_a_288703]
-
din institut din motive de dosar, deși i se propune transferarea la Institutul de Lingvistică, preferă să se pensioneze. Traducător neobosit din latină și greacă, H. debutează în 1945 la „Revista Fundațiilor Regale”, cu o traducere în metru original a Elegiei I. Pentru pace a lui Tibul. De-a lungul anilor ’50-’60 se va face cunoscut prin contribuțiile la Izvoare privind istoria României (I-II, 1964-1970) și la Crestomație de texte privitoare la istoria antică (1961), pentru care realizează traduceri
HANCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287406_a_288735]
-
versificator ocazional, uneori îndemânatic, cel mai adesea convențional și festiv (în 1855 alcătuiește culegerea Buchetul poetic, dedicată domnitorului Grigore Al. Ghica „la onomastica sa din 25 ianuarie”). Banalitatea și monotonia domnesc peste stihuri, fie că e vorba de poezii erotice, elegii sau sonete, imnuri și balade, fie de versificări în formă populară. Înclinația spre filosofare nu face mai profundă această poezie. O temă importantă este cea patriotică. G., care nu rezistă tentației de a da lecții în critică, dar și prin intermediul
GUSTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287390_a_288719]
-
traducător, H. se orientează, printre primii în epocă, spre literatura modernă, romantică, tălmăcind - în genere exact, dar într-o limbă neșlefuită - din Schiller (Mâna, Tânărul la pârâu), Hugo (Dimineața) și Lamartine (Lacul). André Chénier (din care a dat în românește Elegia a XXXVIII-a, sub titlul Lampa, și Idila a XII-a, Neera) era modelul său. În schimb, „cercările” sale (erotică și elegie) sunt prozaice și comune, nedesfăcute din formele greoaie ale poeziei secolului al XVIII-lea. Ruinelor Cetății Neamțu are
HRISOVERGHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287460_a_288789]
-
Schiller (Mâna, Tânărul la pârâu), Hugo (Dimineața) și Lamartine (Lacul). André Chénier (din care a dat în românește Elegia a XXXVIII-a, sub titlul Lampa, și Idila a XII-a, Neera) era modelul său. În schimb, „cercările” sale (erotică și elegie) sunt prozaice și comune, nedesfăcute din formele greoaie ale poeziei secolului al XVIII-lea. Ruinelor Cetății Neamțu are un pronunțat caracter ocazional, lipsindu-i accentul meditativ pe care îl pune în joc motivul ruinelor. H. deplânge decăderea morală a celor
HRISOVERGHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287460_a_288789]
-
muzică de Bach și Drumul ascuns, apar în limba maghiară tot în transpunerea ei (1964), ca și romanele Rămas bun de Ileana Vulpescu (1982) și Trandafirul alb de Constantin Chiriță (1968). L. traduce, de asemenea, din germană; astfel, poema Siebenbürgische Elegie a lui Adolf Meschendörfer este cunoscută în limba maghiară datorită tălmăcirii ei. Traduceri: Hortensia Papadat-Bengescu, Kamarazene [Concert din muzică de Bach]. Rejtett út [Drumul ascuns], București, 1964; Constantin Chiriță, A fehér rózsa [Trandafirul alb], București, 1968; Kutak [Fântânile], București, 1981
LENDVAY Éva (24.VI.1935. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287776_a_289105]
-
1851 se stabilește în București, ca profesor la „Sf. Sava” și din 1864 la Școala de Arte Frumoase. Fiica lui, actrița Cleopatra Poenaru, i-ar fi inspirat poetului Mihai Eminescu o iubire ale cărei ecouri au putut fi recunoscute în elegia Pe lângă plopii fără soț. Pictor care exaltă și poetizează trecutul național, mare portretist, L. este și ca literat reprezentativ pentru climatul romantic premergător anului 1848. „Mozaicul”, publicație în paginile căreia apar numai traduceri (majoritatea îi aparțin lui L., dar sunt
LECCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287766_a_289095]
-
din colaboratori. Eugen Ionescu debutează în numărul 1/1927 cu poezia Copilul și clopotele, o sinestezie simbolistă de tip macedonskian, urmată de Crinii și de Copacii, un poem de explicită filiație bacoviană, Bujorii albi, un rondel macedonskian, precum și de o Elegie dedicată lui Horia Roman. Poezie de factură simbolistă scriu Horia Roman, Ion Călifar, Alfred Moșoiu, poeme clasice (îndeosebi pasteluri) - C. Fântâneru, Al. Popescu, Mihail Steriade, iar poezie tradiționalistă - C.I. Vâlceanu, Atanasie Nuși, Radu Gyr. Mai colaborează cu versuri Vasile Militaru
REVISTA LITERARA A LICEULUI „SF. SAVA”. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289225_a_290554]
-
o lirică de tip clasicizant, Ion Minulescu (Solilocul nebunului), Aron Cotruș (cu poezie vizionară și mesianică, în poemele din ciclul Horia), Camil Petrescu (ciclul Transcendentalia), Ion Vinea, Al. A. Philippide, G. Bacovia, Ion Barbu (poemul Dedicație). Mai semnează Adrian Maniu (elegii și balade fantastice), N. Davidescu, Cicerone Theodorescu, Mihai Codreanu, Victor Eftimiu, Camil Baltazar, Zaharia Stancu, Emil Botta, Emil Isac, Mihai Beniuc, Emil Gulian, Radu Gyr, Magda Isanos, Dimitrie Stelaru, Geo Dumitrescu, C. Tonegaru, Nina Cassian, Miron Radu Paraschivescu ș.a. Un
REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289212_a_290541]
-
în verb”, pe care i-o remarca Marian Popa, caracterizează și patriotismul cu vag iz protocronist - poeziile sale despre frumusețile patriei apărând, de altfel, în plin naționalism ceaușist. Cele mai izbutite rămân totuși versurile din Ohaba, țara asta (1972) și Elegii (1980). Este prezent aici motivul unui ținut aproape mitic („Ohaba, să ducem la gură/ un cântec plecării în noapte”), personificat uneori într-o „iubită cu umeri pustiiți”(Ohaba, doamna mea dintâi). Elegiile se opresc mai ales la lumea Deltei, cu
ROMAN-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289302_a_290631]
-
totuși versurile din Ohaba, țara asta (1972) și Elegii (1980). Este prezent aici motivul unui ținut aproape mitic („Ohaba, să ducem la gură/ un cântec plecării în noapte”), personificat uneori într-o „iubită cu umeri pustiiți”(Ohaba, doamna mea dintâi). Elegiile se opresc mai ales la lumea Deltei, cu „frumoase știme” și blesteme, năluci și pești de aur, iazuri cu taine și ființe cu „gheare lungi”, „pulberi de nuferi” etc. („Frumoase știme când se-mbată luna / și sângele și-l culcă
ROMAN-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289302_a_290631]
-
și obiceiuri românești (adăugită în 2002), un periplu prin cultură, folclor și sociologie polarizat de „secretele” bucătăriei tradiționale. SCRIERI: Ohaba, țara asta, București, 1972; Țările de sus ale merilor, București, 1974; Călătorie spre nord, București, 1976; Vara nimănui, București, 1978; Elegii, București, 1980; Zile de pescuit, București, 1985; Haz cu pește (sau Fals tratat de adolescență și pescuit), București, 1994; Precum fumul, București, 1996; Bucate, vinuri și obiceiuri românești, București, 1998. Repere bibliografice: Mircea Constantinescu, Poezia unui pelerin poet, VR, 1976
ROMAN-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289302_a_290631]
-
și moartea în opera d-nei H. Papadat-Bengescu și Despre dialog, iar Lucian Boz se apleacă asupra liricii lui Lucian Blaga, Camil Petrescu și Dan Botta. Relevante sunt, de asemenea, intervențiile confesiv-polemice ale lui Eugen Ionescu în legătură cu propriile-i versuri din Elegii pentru ființe mici (în Jurnalul poeziilor) sau cele referitoare la personalitatea lui E. Lovinescu (în Jurnal), criticul fiind atacat într-un amplu și virulent articol și de Camil Petrescu (Eugen Lovinescu subt zodia seninătății imperturbabile, 11-18/1932). Un spirit incisiv
ROMANIA LITERARA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289321_a_290650]
-
cu același entuziasm din Victor Hugo, Byron, Alexandre Dumas, Thomas Moore sau Jukovski, ca și din Voltaire sau din scriitori mai mărunți ai clasicismului, cum erau Doamna de Genlis sau Lesage. Peste puțin timp Grigore Alexandrescu va compune meditații și elegii care îl amintesc foarte clar pe Lamartine, dar și fabule inspirate de La Fontaine și de Florian. Un caz grăitor e cel al lui Gh. Asachi: structură prin excelență clasică, elev al lui Canova la Roma, autor de fabule și satire
ROMANTISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289353_a_290682]
-
vădesc - îndeosebi în privința personajelor negative - afinități cu narațiunile romantice (Malaspina din Petru Rareș, spre exemplu, seamănă destul de bine cu Campo-Basso din Quentin Durward al lui Walter Scott). Uneori titlul însuși trimite fără echivoc la modelul romantic: un poem se cheamă Elegie scrisă pe ținterimea unui sat, aproape aidoma celebrului poem din 1750 al lui Gray. Și aceasta în timp ce Asachi adera, în plan teoretic, la modelele clasicismului, mărturisind că în scrierea versurilor a fost „îndreptat de pilde clasice și de firea limbei
ROMANTISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289353_a_290682]
-
ape...”. Filtrată „prin sitele muzicale ale simbolismului” (Dragoș Vrânceanu), peste decenii poezia de dragoste a lui S. - Ora târzie (1972), Poeme intime (1980) - se definește prin discreția confesiunii, ce va fi turnată în forme lapidare și armonioase, precum sonetul și elegia. Drumuri spre legendă (1947) pune un accent în plus pe rememorarea copilăriei dure, nu lipsită totuși de un farmec special, reînviat nostalgic: „Mă văd copil prin praful ce poleiește zarea/ Și lângă-mbrățișarea atâtor bolovani,/ Alăturea cu tata încovoind spinarea
SALCIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289445_a_290774]
-
literară”, „Steaua”, „Tribuna”, „Astra”, „Literatorul” ș.a. E prezent la Radio România Cultural cu scenariile Întoarcerea din cruciadă, Libertatea de a trage cu pușca, Heraldica iubirii. În 2002 participă la realizarea volumului Portret de grup cu Laurențiu Ulici. Elogii, invocații și elegii, versurile lui S. din Vară de amiază și Amiaza lui Empedocle (1983) se înscriu frecvent într-o dicțiune solemnă, ceremonioasă, care amintește prin câteva reminiscențe tonalitatea și tiparul poeziei lui Lucian Blaga, precum și „plastica” lirică a lui Adrian Maniu. Asimilarea
SAMPETREAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289455_a_290784]
-
revistei „Sigma”, iar în noiembrie 1990 întemeiază, împreună cu un grup de scriitori, Editura Tudor Arghezi. Debutează în „România literară” (1973) la rubrica „Vă propunem un nou poet”, girată de Geo Dumitrescu. În 1974 a obținut Premiul Editurii Eminescu pentru placheta Elegie pentru puterea orașului, în 1981 Premiul Comitetului Central al UTC pentru cartea Mașina de scris și în 1985 Premiul revistei „Luceafărul” pentru volumul Viața în infraroșu. Mai colaborează la „Convorbiri literare”, „Argeș”, „Orizont”, „Ramuri”, „Luceafărul”, „Viața românească”, „Tribuna”, „Steaua”, „Transilvania
SANDRU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289462_a_290791]
-
Orizont”, „Ramuri”, „Luceafărul”, „Viața românească”, „Tribuna”, „Steaua”, „Transilvania”, „Svetova literatura” (Praga), „Literarni mesianic” (Varșovia), „Inostrannaia literatura” (Moscova), „Rumänische Rundschau” (București) ș.a. E prezent în mai multe antologii, apărute în țară și în străinătate. În prima fază a evoluției sale lirice - Elegie pentru puterea orașului și Luminile orașului (1975) - Ș. apare fascinat de peisajul citadin, contemplat firesc, într-o frazare echlibrată, ușor melancolic-elegiacă, imprimând versului un ritm lent. Începând cu Melancolia (1977) se infiltrează note expresioniste și accente retorice, poetul se lasă
SANDRU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289462_a_290791]
-
Doamne Dumnezeule! / Acum în clipa aceasta când poemele se nasc, / Iar ochii mei sunt o rană deschisă”. În ansamblu, poezia lui Ș. se distinge prin modernismul viziunii și prin calitatea expresivă a versului, contribuind la înnoirea liricii generației șaptezeciste. SCRIERI: Elegie pentru puterea orașului, București, 1974; Luminile orașului, București, 1975; Melancolia, București, 1977; Flacăra de magneziu, București, 1980; Mașina de scris, București, 1981; Trupuri pe ecranul de radar, București, 1982; Viața în infraroșu, București, 1985; Orașele suprapuse, București, 1986; Pași pe
SANDRU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289462_a_290791]