1,905 matches
-
Nemțeanu ș.a., proză semnează Leon Feraru. Se includ în sumar însemnări și eseuri: V. Lateș (Omul de știință și filosoful, Intuiție. Cuceririle psihiatriei), N. D. Cocea (Spre arta viitoare, Trecutul, Prezentul, Viitorul). Se publică sau se reproduc traduceri din Goethe (Elegii romane), Schiller (Scufundătorul, Pompei și Herculanum), Oscar Wilde (Theoretikos), A. P. Cehov (Ssst!...). Seria editată la Galați are un supliment, „Lira”, apărut săptămânal din 27 iulie 1908 până în 9 mai 1909, tipărit inițial ca anexă gratuită, iar de la numărul 14/1908
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288612_a_289941]
-
Gherghel, Baladele lui Goethe în românește. Notații despre Goethe sunt prezente aproape în fiecare număr, cum se întâmplă în numărul următor, când I.V. Pătrășcanu semnează Influența juridică și religioasă în opera lui Goethe, iar Eugenia Guneș face o analiză a elegiilor. Ulterior Franz Lang glosează pe marginea coordonatei umane a scriitorului (Goethe ca german și cetățean mondial), R. Heinz Schullerus abordează chestiunea traducerii lui Faust în românește, iar Iorgu Iordan relația dintre Goethe și Italia. Goethe în literatura română este titlul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289215_a_290544]
-
a bărbatului, crispările și lașitățile lui, ambigua fluiditate a sufletului feminin, capricios și uneori de neînțeles, provoacă această irezolvabilă criză. În pofida unor clipe de exaltantă amăgire, sentimentul final este acela de regret, părerile de rău luând o tonalitate de fină elegie. Intuiția psihologică a prozatorului nu e lipsită de subtilitate, iar scrisul său rotunjit face perceptibilă o gamă de nuanțe. În spiritul cultivat la „Viața românească”, I. rânduiește o serie de „documente omenești” (Colecție, „Viața românească”, 1928). Sunt „fișe pentru un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287586_a_288915]
-
încât chiar Dumnezeu, „cuprins de o presimțire, / Ros de-ndoieli, de spleen și disperare,/ Renunță, trist, la propria-i zidire”. Viziunile se axează pe miturile biblice, fiind materializate în formule neoclasiciste, cu unele note de autoreferențial postmodern, S. preferând sonetul, elegia, balada și colindul. Strategiile postmoderniste sunt prezente și în versurile din Mărul îndrăgostit de vierme (1999) și Cavalerul Înzadar (2001), unde imaginea unei lumi confuze și adesea grotești se alcătuiește mai puțin încrâncenat, mai elegant. SCRIERI: Mă cheamă cuvintele, Ujgorod
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290005_a_291334]
-
Lucreția Andriu o conversiune În sensul literal al cuvântului (cum - vertere), Îndreptând-o, ca să ne mărginim la fenomenul poetic, de la Valéry la Rainer Maria Rilke, cel mai important și cel mai criptic poet al sec. XX. Voi reda Începutul primei elegii de la Duino În care fenomenul de frumusețe este condiționat, este identificat cu o sfâșiere cosmogonică; amândouă, dau cunoașterea prin transmutațiunea Cunoscătorului În Cunoscut. Voi reda textul german pentru ca acei care cunosc această limbă, să-și poată da seama de pietatea
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
selbst, es nähme einer mich plötzlich aus Herz: ich verginge von seinem stärkeren Dasein. Denn das Schöne ist nichts als des Schrecklichen Anfang, den wir noch grade ertragen und wir bewundern es so, weil es gelassen verschmäht um zu zerstören. Elegii I. Când eu aș striga, de prin cete de Îngeri care-i acela care ar fi să m-audă? De-ar fi ca dintr-o dată vreunul pe inimă chiar să mă țină, pe semne aș muri, m-ar ucide tăria
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
spre autobiografic -, sunt depășite în Invitație la vis (1967), unde spectacolul lumii privit din interior este transmis cu uimire și cu glas șoptit. Versurile din Viori fără amurg (1969) aduc în plus ironia și umorul, în maniera romanțelor minulesciene. În Elegie cu Francesca da Rimini (1971) U. atinge o maturitate poetică evidențiată de timbrul pur, de muzicalitatea de cantilenă, ca și de ideea originală a cărții. Fiecare piesă este gândită ca o confesiune a unuia dintre personajele feminine celebre create de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290372_a_291701]
-
Sunt aici texte concise, alcătuite mai ales din câte două catrene, care surprind cu vervă aspecte cotidiene ale perioadei de tranziție. SCRIERI: Temperamentul primăverii, pref. Ion Dodu Bălan, București, 1964; Invitație la vis, București, 1967; Viori fără amurg, București, 1969; Elegie cu Francesca da Rimini, București, 1971; Prințul marelui puțin, București, 1971; Tot ce mă doare, Timișoara, 1972; Noapte de zile mari, București, 1976; Spectacolul privirii, Timișoara, 1976; Balada neatârnării, cu ilustrații de Doina Micu, Timișoara, 1977; Eminescu, Timișoara, 1979; Ulcioare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290372_a_291701]
-
Geo Găletaru, Nuanțe elegiace ale lirismului în poezia lui Damian Ureche, O, 1970, 5; Cornel Ungureanu, „Prințul marelui puțin”, O, 1971, 4; Alex. Ștefănescu, „Prințul marelui puțin”, LCF, 1971, 19; Mircea Constantinescu, „Prințul marelui puțin”, VR, 1971, 8; Dan Cristea, „Elegie cu Francesca da Rimini”, RL, 1972, 7; Dan Mutașcu, „Elegie cu Francesca da Rimini”, CRC, 1972, 10; Liviu Grăsoiu, Profil: Damian Ureche, O, 1973, 13; Victor Atanasiu, „Tot ce mă doare”, VR, 1973, 6; Cornel Ungureanu, „Tot ce mă doare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290372_a_291701]
-
Ureche, O, 1970, 5; Cornel Ungureanu, „Prințul marelui puțin”, O, 1971, 4; Alex. Ștefănescu, „Prințul marelui puțin”, LCF, 1971, 19; Mircea Constantinescu, „Prințul marelui puțin”, VR, 1971, 8; Dan Cristea, „Elegie cu Francesca da Rimini”, RL, 1972, 7; Dan Mutașcu, „Elegie cu Francesca da Rimini”, CRC, 1972, 10; Liviu Grăsoiu, Profil: Damian Ureche, O, 1973, 13; Victor Atanasiu, „Tot ce mă doare”, VR, 1973, 6; Cornel Ungureanu, „Tot ce mă doare”, O, 1973, 30; Eugen Dorcescu, Damian Ureche, O, 1975, 17
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290372_a_291701]
-
germană și franceză. Scrierile literare, publicate mai întâi în reviste și ziare, le va strânge în volumele Note și impresiuni (1896) și Extaz (1908), de ambițioasă paletă (eglogă, doină „în formă poporană”, sonet, nocturnă, pastorală, romanță, aubadă, barcarolă, sonată, baladă, elegie). Deși atentă la melodicitatea frazării, B. nu se prea întâlnește, în stihurile ei, cu lirismul. E sinceră, dar fadă, sensibilă, cadențându-și însă extazele în debitări sălcii. Abia în „peisagii”, unde figurația mitologică e conturată cu o anume grație, și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285554_a_286883]
-
membru în Comisia Centrală de la Focșani. Se căsătorește aici cu Raluca, fiica spătarului Stamatin. În iunie 1860, poetul dă semne de alienație mintală. Boala îl va chinui, cu intermitențe, până la sfârșitul vieții. Ediția definitivă, alcătuită de autor în 1863, Meditații, elegii, epistole, satire și fabule, cuprindea și Memorial de călătorie. A. este obligat să se retragă din viața publică; îi apar sporadic producții neconcludente. Pentru fiica sa, Angelina, a tradus din Ed. Laboulaye Povești albastre (1872). În 1882 „Cimpoiul” îi tipărea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285242_a_286571]
-
Căci nici o legătură nu are pe pământ”. Totodată, confesiunea sa se deschide către marile porniri și motivații altruiste existente în om, însoțindu-se de denunțarea falsului, în morală și politică. Așa se face că poetul e autor de solilocvii și elegii, dar deopotrivă de satire și fabule. Despărțită în registre antitetice, creația sa se dovedește, în fond, rodul aceleiași trăiri romantice, ce nu poate accepta lumea decât în formula idealității ei. Structurii lui A., înclinat spre reflecția gravă, îi răspunde formula
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285242_a_286571]
-
limbaj metaforic pe măsura gândirii speculative. Efectul superior al poeziei vine nu din strălucirea concretului imagistic, cât din dramatismul discursului, rod al unei interiorități dilematice, tentată să complice, și al unui spirit rațiocinant. Între patosul romantic al meditației sau al elegiei și permanențele vieții morale notate cu sobrietate clasică în fabule, epistolele și satirele lui A. reunesc gustul reflecției și verva ironică în monologul-autoportret al unui voltairian. Poetul este aici un lucid fără mizantropie, suflet animat de idealuri umanitare și inteligență
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285242_a_286571]
-
asupra cauzelor, având fiorul imensității și raționalității universului. G. CĂLINESCU SCRIERI: [Poezii], în Florian, Eliezer și Neftali, București, 1832; Poezii, București, 1838; Poezii, Iași, 1842; Suvenire și impresii, epistole și fabule, București, 1847; ed. îngr. I. Fischer, București, 1969; Meditații, elegii, epistole, satire și fabule, București, 1863; Scrieri în versuri și proză, cu amintiri de Ion Ghica, București, 1893; Opere complete, îngr. și pref. Em. Gârleanu, București, 1907; Scrieri în versuri și proză, pref. G. Coșbuc, București, 1913; Poezii alese, îngr
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285242_a_286571]
-
I. Pillat, București, f.a.; Opere, îngr. I. Fischer, introd. Silvian Iosifescu, București, 1957; ed. Opere, I, îngr. I. Fischer, pref. I. Roman, București, 1972; Poezii. Proză, îngr. I. Fischer și Mircea Anghelescu, București, 1977; Poezii, îngr. Doina Comloșan, Timișoara, 1987; Elegii. Epistole și satire. Fabule. Memorial de călătorie, îngr. Constantin Mohanu, București, 1995; Fabule. Poezii. Proză, pref. Adrian Ghencea, București, 2002. Traduceri: Florian, Eliezer și Neftali, București, 1832; Voltaire, Alzira sau Americanii, București, 1835, Meropa, București, 1847; Ed. Laboulaye, Povești albastre
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285242_a_286571]
-
devine substanță, proces la care contribuie informația, luciditatea, emoția, dramatismul jocului. Aparent, se propune o lume închegată exclusiv din cuvinte. Spectacolul liric, fie că e travestit în măști ironico-parodice, fie că e saturat de performanța tautologiilor, nu estompează accentele de elegie, nici viziunea asupra universului. În Holorime (1986), considerat volumul cel mai omogen, poetul, folosind aceleași foneme, construiește enunțuri cu sensuri diferite: „În ce rumori, printre flaminge,/pe apă, soarele naval!/ Pe apă, soarele-n aval;/în cer, umori; printre flaminge
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287057_a_288386]
-
spațiul poeziei de notație, visul închipuie plutirea, zborul, tentația ascensiunii; iubirea dă ocoluri mari unei absențe. Lăsând în urmă vârsta (și maniera) simbolistă - sunt însă suficiente stihuri ce eșuează în evanescență și banalitate -, poemul confesiv, șoptit, ceda cu timpul pasul elegiei. Pentru cartea de versuri din 1943, Poeme pentru singurătate, pe care F. și-o ilustrează cu desene proprii, i se atribuie un premiu al Societății Scriitorilor Români. SCRIERI: Întâmplarea, Oradea, 1935; Sunt fata lui Ion Gheorghe Antim, București, 1936; Vulturul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286957_a_288286]
-
ca Andrei Mureșanu, Timotei Cipariu, Vasile Papp, Paul Vasici, Aron Densusianu ș.a., este, în mare parte, opera foilor lui Barițiu. Revista punea bazele tradiției literaturii patriotice din Transilvania, instituind și consolidând genuri și direcții literare noi. Prin ea, oda, fabula, elegia și alte specii clasice sunt adaptate cerințelor noului val romantic care își făcea apariția, cu tot mai multă insistență, în arena vieții literare. Pe lângă traducerile numeroase din Lamartine și Schiller se adaugă traduceri din V. Hugo, Goethe, Lessing, Heine, Pușkin
REVISTE LITERARE DIN PRIMA JUMĂTATE A SECOLULUI AL XIX-LEA by Brinduşa – Georgiana Popa [Corola-publishinghouse/Science/91761_a_92854]
-
căria rodnicie de frumuseți vor fi scoase cele mai multe exemple despre înalt și frumos care se află cu îmbilșugare și poate ca nicăiri cu atîta întraripare ca în Psalmii lui David cei cîntați pe vîrful și în poalele Libanului și în elegiile plîngeroase ale lui Ieremia cele suspinate pe punturile Iordanului. Limba bisericii el o va avea drept temei spre a forma alcătuirea școlarilor săi în deprinderile ce vor face dîndu-le drept model urzeala limbei scripturei întocmite cu atîta înțelepciune de părinții
REVISTE LITERARE DIN PRIMA JUMĂTATE A SECOLULUI AL XIX-LEA by Brinduşa – Georgiana Popa [Corola-publishinghouse/Science/91761_a_92854]
-
jurnalistic, Iași, 2002; Mass-media, astăzi, Iași, 2002; Cu Părintele Galeriu, între Geneză și Apocalipsă, București, 2002; Genuri și specii jurnalistice, Galați, 2003. Repere bibliografice: Ioan Holban, Hergheliile întunericului, CRC, 1990, 19; Nicolae Diaconescu, „Utopia posesiunii”, R, 1990, 7; Vasile Spiridon, Elegia sudurii fisurate, LCF, 1991, 14; Traian T. Coșovei, „Utopia posesiunii”, CNT, 1991, 20; Mihai Iacob, Actualitate și euharistie, RL, 1992, 34; Romanița Constantinescu, Tentativă de seducere, RL, 1992, 44; Ioan Holban, Poezia ca o rană deschisă: Dorin Popa, CNT, 1993
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288905_a_290234]
-
deosebire de la francezi, au adoptat românii și genurile literare și artistice. Până la 1800, literatura română se rezuma la scrieri religioase, cronici și „romane populare“ de factură medieval-bizantină. Literatura modernă Începe În secolul al XIX-lea. După modelul francez se scriu elegii romantice, nuvele și drame istorice... Pictura religioasă de tip bizantin (singura practicată până În secolul al XIX-lea) se retrage discret În favoarea formelor artistice europene. Portretele și peisajele respiră atmosfera Parisului și a Barbizonului. Și orașele Încep să se modernizeze (de
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
aduc cine știe ce mare noutate stilistică și că ar putea provoca niscaiva mutații în ierarhii. Sunt scrieri oneste, potențate de un vibrant fior patriotic, deplin explicabil dacă ne gândim la împrejurările în care au fost scrise. Remarcabilă ca preocupare deocamdată traducerea Elegiilor lui Goethe, însoțită și de un amplu studiu critic. Germaniștii noștri urmează să se pronunțe cu privire la exacta valoare a acestor tălmăciri dintr-o operă cu atât de bogată și de dificilă încărcătură filosofică. Merită cercetate de astă dată de către folcloriști
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
fără a te scoate cu totul, eventual, din cele triste... E.B. ...Da, există o melancolie. Dar să știți, chestia asta era programatică pentru mine, fiindcă în perioada în care am debutat, și după aceea, toți erau abisali, metafizici, "Necuvintele", "11 elegii", teme mari, grave. Mi-am spus, "domnule, nu se mai poate așa", toți erau extraordinar de supărați, profund și profunzi. Chiar ca un soi de frondă, mi-am spus atunci, "domnule, dar eu scriu pe fericire, pe bucurie". Și la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
-n Île-de-France, Iubesc pe Reparata, Divina cu trei sâni. Mi-e sufletul ca pata De micșunea-n fântâni Și jubilând, din mâzgă, Cu-o bucurie-adâncă Îți scriu pe-un ou de gâscă De angora, cald încă! Îmi mai place și "Elegie". Vino, cuminți, la ora de tristețe Să stăm în bănci. O, cumpărăți caiet cu pătrățele Azi o să ne-nvețe severa rouă marele secret. Nu trebuie cu sânii sau cu guma Dac-ai greșit ceva să ștergi Doar știi că literele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]