1,119 matches
-
mai abitir cronometrate, iar decolteurile sunt măsurate la milimetru 111. Însă senzualitatea pe care o emană ecranul devine și mai înfocată. Realizatorii de filme caută să eludeze regulile codului Hays, în Statele Unite, sau regulile pudorii, în Franța, practicând aluzia și elipsa. Săruturile, mai ales, capătă o mare intensitate erotică. Sunt înflăcărate, languroase, sublime, deoarece simbolizează prin ele însele străfulgerarea iubirii carnale. Deoarece sunt asociate deopotrivă cu suflul cu sufletul, adică și cu buzele simboluri ale senzualității și dorinței trupești ele exprimă
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
lucrurilor ca o rază Roentgen neoprită, pierzându-se în nesfârșit", spunea Ilarie Voronca, iar din această traversare subită a materiei au apărut personaje monstruoase și tulburătoare. Omul mecanomorf, ca element distinctiv al imaginarului urmuzian, tinde către o formă primară, precum elipsa (Stamate) sau arcul (Emil Gayk), nu s-a născut, ci s-a construit, iar întreaga sa alcătuire este o alăturare de obiecte și materiale incompatibile. Se pare că estetica ce îi guvernează existența ar încerca să se justifice prin concepția
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
figură cu o suprafață plană, de exemplu un cerc se proiectează pe retină în mod adecvat, ca cerc, numai când suprafața figurii respective este perpendiculară pe linia de privire; dacă cercul îl privim oblic forma lui pe retină devine o elipsă. Cu toate acestea noi continuăm să vedem în anumite limite figura ca cerc, ceea ce arată că forma văzută a obiectului nu se schimbă odată cu schimbarea poziției stimulului față de linia de privire. Pentru demonstarea acestei constanțe în condiții de laborator se
by MIHAELA ŞERBAN [Corola-publishinghouse/Science/1002_a_2510]
-
sa, nivelul fonematic (particularități fonetice, rima, organizarea strofei), nivelul lexico-semantic ( particularități lexicale arhaisme, regionalisem și termeni populari, neologisme, derivarea cu prefixe și sufixe), particularități semantice (omonime, sinonime, antonime), nivelul morfosintactic (particularități morfologice substantivul, adjectivul și pronumele, verbul), particularități sintactice apoziția, elipsa, propozițiile enunțiative simple sau dezvoltate, propozițiile exclamative și interogative), nivelul stilistic (epitetul, comparația, personificarea, metafora), particularități și similitudini. Autoarea oferă, astfel, o analiză pe volume de poezie, urmată, de una pe niveluri de expresivitate și de originalitate ale limbajului, realizând
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
printr-o raportare la spațiul a cărui formă le include pe amândouă. În comparație cu cercul, ovalul pierde din simetria centrică de dragul unei tensiuni crescute. Renașterea a îndrăgit cercul ca fiind forma perfecțiunii cosmice, în timp ce faza manieristă a Barocului și-a ales elipsa puternic încordată care contrapune ambivalența rotunjimii extensiei. Este drept că elipsa deține o simetrie stabilizatoare proprie. Derivarea sa din cerc este cu adevărat convingătoare doar atunci când distanța dintre două focare rămâne mică și forma sa tinde către circularitate. Pictorul sau
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
amândouă. În comparație cu cercul, ovalul pierde din simetria centrică de dragul unei tensiuni crescute. Renașterea a îndrăgit cercul ca fiind forma perfecțiunii cosmice, în timp ce faza manieristă a Barocului și-a ales elipsa puternic încordată care contrapune ambivalența rotunjimii extensiei. Este drept că elipsa deține o simetrie stabilizatoare proprie. Derivarea sa din cerc este cu adevărat convingătoare doar atunci când distanța dintre două focare rămâne mică și forma sa tinde către circularitate. Pictorul sau arhitectul pot selecționa o anumită formă dintr-o serie de elipse
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
elipsa deține o simetrie stabilizatoare proprie. Derivarea sa din cerc este cu adevărat convingătoare doar atunci când distanța dintre două focare rămâne mică și forma sa tinde către circularitate. Pictorul sau arhitectul pot selecționa o anumită formă dintr-o serie de elipse, fiecare cu propriul caracter și propria expresie. Pe măsură ce elipsa devine mai lungă și mai plată, ea dobândește calitățile unui dreptunghi. Chiar mai mult decât tondoul, ovalul este o formă vioaie, dictată mai degrabă de necesitățile impuse de decorul pe care
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
cerc este cu adevărat convingătoare doar atunci când distanța dintre două focare rămâne mică și forma sa tinde către circularitate. Pictorul sau arhitectul pot selecționa o anumită formă dintr-o serie de elipse, fiecare cu propriul caracter și propria expresie. Pe măsură ce elipsa devine mai lungă și mai plată, ea dobândește calitățile unui dreptunghi. Chiar mai mult decât tondoul, ovalul este o formă vioaie, dictată mai degrabă de necesitățile impuse de decorul pe care îl servește decât de acelea ale compoziției conținute. Ca
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
este valabil pentru ovalele verticale, atât de des folosite în portrete. Trebuie totuși să notăm că ovalul dă un ajutor bine-venit luptei pictorului cu figura umană, mai ales în realizarea capetelor situate mult deasupra centrului figurii. Punctul central superior al elipsei oferă capului figurii din portret un loc compozițional aparte, pe care nu i-l asigură nici tondoul și nici dreptunghiul. Din punct de vedere compozițional, elipsa este formatul predilect pentru prezentarea unui duet sau dialog a două personaje antagonice ori
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
mai ales în realizarea capetelor situate mult deasupra centrului figurii. Punctul central superior al elipsei oferă capului figurii din portret un loc compozițional aparte, pe care nu i-l asigură nici tondoul și nici dreptunghiul. Din punct de vedere compozițional, elipsa este formatul predilect pentru prezentarea unui duet sau dialog a două personaje antagonice ori parteneri sau, încă mai abstract vorbind, a doi centri de energie puși față în față. Această proprietate structurală a elipsei se manifestă în practica de atelier
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
dreptunghiul. Din punct de vedere compozițional, elipsa este formatul predilect pentru prezentarea unui duet sau dialog a două personaje antagonice ori parteneri sau, încă mai abstract vorbind, a doi centri de energie puși față în față. Această proprietate structurală a elipsei se manifestă în practica de atelier a desenatorilor Renașterii care construiau elipse aproximative prin intermediul a două cercuri suprapuse parțial - așa-numitele ovato tondo (figura 53). Elipsa poate fi percepută nu mai puțin ca fiind rezultatul interacțiunii a două sfere de
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
unui duet sau dialog a două personaje antagonice ori parteneri sau, încă mai abstract vorbind, a doi centri de energie puși față în față. Această proprietate structurală a elipsei se manifestă în practica de atelier a desenatorilor Renașterii care construiau elipse aproximative prin intermediul a două cercuri suprapuse parțial - așa-numitele ovato tondo (figura 53). Elipsa poate fi percepută nu mai puțin ca fiind rezultatul interacțiunii a două sfere de forțe. O anecdotă despre istoricul Aby Warburg merită să fie menționată aici
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
vorbind, a doi centri de energie puși față în față. Această proprietate structurală a elipsei se manifestă în practica de atelier a desenatorilor Renașterii care construiau elipse aproximative prin intermediul a două cercuri suprapuse parțial - așa-numitele ovato tondo (figura 53). Elipsa poate fi percepută nu mai puțin ca fiind rezultatul interacțiunii a două sfere de forțe. O anecdotă despre istoricul Aby Warburg merită să fie menționată aici. Proiectantul orașului Hamburg, Fritz Schumacher, povestește în autobiografia sa că, atunci când frații lui Warburg
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
Hamburg, Fritz Schumacher, povestește în autobiografia sa că, atunci când frații lui Warburg s-au oferit să-i con struiască o clădire pentru biblioteca sa în creștere, Warburg a insistat ca în centrul clădirii să existe un auditoriu în formă de elipsă. Tocmai pentru că își revenise după o serioasă boală mentală, și-a conceput piesa centrală a bibliotecii sale în formă de elipsă, ca o comemorare a noii sale sănătăți. Într-o conversație cu filosoful Ernst Cassirer, el i-a explicat acestuia
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
pentru biblioteca sa în creștere, Warburg a insistat ca în centrul clădirii să existe un auditoriu în formă de elipsă. Tocmai pentru că își revenise după o serioasă boală mentală, și-a conceput piesa centrală a bibliotecii sale în formă de elipsă, ca o comemorare a noii sale sănătăți. Într-o conversație cu filosoful Ernst Cassirer, el i-a explicat acestuia că elipsa reprezintă un punct de cotitură în gândirea umană. Pentru Platon, a spus el, cercul a fost simbolul perfecțiunii, figura
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
pentru că își revenise după o serioasă boală mentală, și-a conceput piesa centrală a bibliotecii sale în formă de elipsă, ca o comemorare a noii sale sănătăți. Într-o conversație cu filosoful Ernst Cassirer, el i-a explicat acestuia că elipsa reprezintă un punct de cotitură în gândirea umană. Pentru Platon, a spus el, cercul a fost simbolul perfecțiunii, figura creatoare a conceptelor universului. În realitate, totuși . Solemnitatea acestui simbolism nu a reușit să aibă ecou în pictura apuseană din cauza folosirii
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
creatoare a conceptelor universului. În realitate, totuși . Solemnitatea acestui simbolism nu a reușit să aibă ecou în pictura apuseană din cauza folosirii superficiale la care a fost supus formatul eliptic. De altfel, dualitatea celor doi centri compoziționali apare clar numai în elipsa orizontală. În cea verticală, simetria este dominată de diferența ierarhică dintre sus și jos. Dar într-un oval orizontal, de pildă, Boucher utilizează corect cele două focare atunci când îl înfățișează pe Enea prezentat de Venus celorlalți zei. Cele două grupuri
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
femeilor, precum și prin jocul mâinilor, capul, încununat de bolta superioară, deține centrul superior destul de ferm. Dimpotrivă, un grup de persoane poate ocupa capătul inferior al unui oval vertical, ca și cum ar fi adunat într-un coș, în jurul focarului de jos al elipsei, în timp ce vârful este inundat de lumină, de spațiul gol al unui interior sau de norii însuflețiți probabil de o pereche de îngerași plutitori. În cele din urmă, ne aflăm aici în fața unei asonanțe față de rotunjimea prin care formatul ramei influențează
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
direcția vectorială a axei centrale și forma bisericii se dobândește atunci când planul este eliptic, ca, de exemplu, la San Carlo alle Quattro Fontane a lui Borromini (figura 135a), și, prin urmare, fortifică traiectoria liniară de la intrare la altar. Totuși, atunci când elipsa se află perpendicular pe axa sagitală a clădirii, ca în Sant’Andrea al Quirinale a lui Bernini (figura 135b), ea se contrapune axei de simetrie a planului, sporind astfel centricitatea întregului. Cuprinderea integrală a spațiului Atât timp cât ne limităm la perspectiva
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
masă, sau o coloană, sau o linie divizoare urmează funcția axei centrale vecine sau când componentele unui model dat oscilează în jurul unui punct undeva în afara centrului geometric. DEVIERE - Formele sau direcțiile sunt deseori concepute ca abateri de la o normă. Anumite elipse apar ca deviații de la cerc. Liniile curbe pot fi concepute ca tinzând spre sau îndepărtându-se de baza de referință. Devierea este o sursă principală a dinamicii vizuale (q.v.). DINAMICĂ - Tensiunea orientată percepută în obiectele vizuale. Susținătorii dinamicii sunt
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
Alexandru Andrițoiu sunt învăluite în umbră și lumină. Acestea creează spațiul, învăluie formele, armonizează culorile: "Toamnele tuturor dorm în gutui pe polițe, pe scrin/ Nu mai sunt forme aspre grațioase./ Trec linii dulci, naturii dându-i sfere și cercuri și elipse.". Alexandru Andrițoiu, la începuturile lui poetice, a fost retoric și declarativ: "În țara moților se face ziuă" (1953). Devine un poet care într-adevăr reface tradiția și un trubadur patetic, un voluptos a cărui muzică se purifică și se rarefiază
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
ca o erată/ un decalog de navetiști.// Se beau paharele-ntre ele'n/ alcoolic cor și heruvimi/ rup țuicii de la gât mărgele/ spre lauda dragii prostimi.// Astfel se naște apocalipsa/ din setea unei alte alme/ ducând prin fum și chiu elipsa/ spre vinurile reci și calme". Numeroase texte de maturitate artistică ale lui Valentin Talpalaru păstrează, ca și aici, pecetea demnă a obiectivării, a detașării (auto)ironice, pe care o preferă oricând poncifelor atitudinale și retoricilor desemantizate, dar bombastice. O schimbare
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
mai pal și trandafiri ca lămîița ce străluceau ca razele de soare, erau toate nuanțele grumajilor de ambră pe care, fierbinți, îi inunda un soare lucitor. Acest schimb semantic (ibidem, p. 198) contaminează părți întregi din Paradou și face posibilă elipsa descrierii actului sexual printr-o deplasare narativă asupra grădinii (cosmos) și care se regăsește recategorisită în subiect animat (Anthropos): (17'') Albine i se oferi. Serge se înfruptă din trupul său. Iar grădina întreagă, întocmai perechii de îndrăgostiți, se prăbuși, într-
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
Rezumatul PnO6. Fiecare frază tipărită se descompune după cum urmează: P1 = pn1: corespunde unui prim eveniment (e1) precizînd un agent (prin catafora "il"), un proces și un timp, P2 = pn2: un al doilea eveniment (e2) fără agentul procesului corespunde unei veritabile elipse narative. P3 = pn3: Această ultimă micropropoziție corespunde stării finale (îndeplinit) a unei povestiri; în cel mai pur stil de titlu de ziar, ea precizează la ce se referă catafora inițială și restituie agentul (eroul) absent din cele două propoziții precedente
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
duminică, două vizite). Cei doi îndrăgostiți, prin modul de exprimare, ignoră cunoștințele botanice (vocabular comun) arătînd doar preocuparea lor de moment (de unde descrierea expresivă care asociază metaforic tufișul cu ființa iubită). Gest subliniat, metalingvistic, prin exclamația cît este de romantic! Elipsa (rămaseră...) este ștrengărească și voluntară. Savantul (cu patronim stereotip) reprezintă punctul de vedere al specialistului asupra obiectului tufiș. Fie are intervenții neînțelese de către un nespecialist (vocabular-tehnic), fie le descifrează prin adăugarea la nomenclatură a unor relative cu valoare explicativă. EXERCIȚIUL
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]