1,108 matches
-
acest termen) nihilismului deconstructivist și a subversivității demersului său, subversivitate radicală pentru că sfârșește în autosubversivitate. Cum să reconstruiești sau chiar să deconstruiești texte care se deconstruiesc singure? Filosoful francez continuă, însă, spunând că, pentru a oferi, totuși, o descriere economică, eliptică a deconstrucției, trebuie reținut că aceasta este o gândire a originii și a limitelor ridicate de întrebarea ce este?, întrebarea care domină întreaga istorie a filosofiei"62. Cu alte cuvinte, deconstrucția nu înseamnă o asumare a ideii că tot ceea ce
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Retorica este diferită de tot ce scrisese poeta până atunci. Nu mai este exuberanța și entuziasmul, de la început, dar nici, întocmai, tăcerea, din final, ritmul fiind, acum, rapid, tonul grav, acuzator. Versurile par a fi niște dictoane, în mare parte eliptice de predicat. Puținele verbe existente sunt la prezentul continuu. Ca în știință. Poeta nu minte. Redă, în cel mai autentic mod posibil, dar și în cel mai liric, realitatea. Conținutul e destul de explicit, deși e alegoric. Aversiunea față de dictatură este
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
poemele de acest tip, subversive, deconstructivismul găsindu-și materializarea pregnantă, atât la nivelul semnificantului, cât și al semnificatului. Nu mai există exuberanță, nici entuziasm, iar ritmul este rapid, tonul grav, acuzator. Versurile par a fi niște dictoane, în mare parte eliptice de predicat, epuizând lapidar orice posibilitate de a-i da ideii poetice noi sensuri. Limbajul este ceea ce Roland Barthes numea "limbaj coercitiv", pentru că "puterea se insinuează, oriunde apar forme ale schimbului social. Și doar literatura, proliferând semnificantul, s-ar putea
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
texte este diferită de tot ce scrisese poeta până atunci. Nu mai este exuberanța și entuziasmul, de la început, dar nici, întocmai, tăcerea, din final, ritmul fiind, acum, rapid, tonul grav, acuzator. Versurile par a fi niște dictoane, în mare parte eliptice de predicat. Puținele verbe existente sunt la prezentul continuu. Ca în știință. Poeta nu minte. Redă, în cel mai autentic mod posibil, dar și în cel mai liric, realitatea. Conținutul e destul de explicit, deși e alegoric. Aversiunea față de dictatură este
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
cred că suntem un popor vegetal, Cruciada copiilor, Totul și Delimitări, pe care le-am analizat atât din punct de vedere stilistic, cât și lingvistic, morfo-sintactic, relevând câteva aspecte esențiale ale acestor tipuri de scrieri. Am identificat, astfel, versuri lapidare, eliptice de predicat, secvențe nominale care funcționează alegoric și a căror coliziune realizează o frescă plasticizantă a societății totalitare, metafore cu dublu sens, care deconstruiesc simbolistica originală, fiind investite cu sensuri noi, al căror semantism capătă relevanță doar raportat la context
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
nu văd cum ar putea fi afectată sincera prietenie. nu pot renunța la pagini, e vorba și despre mine, ai dreptate, trebuie să-mi găsesc o identitate." În ambele situații avem de-a face cu: 1) fraze scurte sau medii, eliptice adesea, care transcriu un monolog oral al cărui subiect gramatical coincide cu subiectul enunțării. 2) fraze adresative, În care apar interlocutori, fie că este vorba despre autorul-enunțător sau despre despre un martor, pretexte ale unui discurs tranzitiv. De cele mai multe ori
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
C’est Toto qui ecrit un roman” scrie Pierre Jourde despre el, disprețuitor, dar Beigbeder știe că textele lui nu pot deveni cult decît dacă Își conțin proria comdamnare la moarte. Beigbeder scrie de fapt parodii la adresa stilului clasic, brevilocvent, eliptic, prețios și elegant. Prețioasele secolului al XVII-lea sînt astăzi snobii, iar libertinii lui, chefliii de astăzi. Morala stoică a devenit morală cinică. Nimic nu se pierde, totul se transformă. Literatura franceză de astăzi este asiduu studiată În universități. Lipsa
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
umană. Pentru Platon, a spus el, cercul a fost simbolul perfecțiunii, figura creatoare a conceptelor universului. În realitate, totuși . Solemnitatea acestui simbolism nu a reușit să aibă ecou în pictura apuseană din cauza folosirii superficiale la care a fost supus formatul eliptic. De altfel, dualitatea celor doi centri compoziționali apare clar numai în elipsa orizontală. În cea verticală, simetria este dominată de diferența ierarhică dintre sus și jos. Dar într-un oval orizontal, de pildă, Boucher utilizează corect cele două focare atunci când
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
un oval orizontal, de pildă, Boucher utilizează corect cele două focare atunci când îl înfățișează pe Enea prezentat de Venus celorlalți zei. Cele două grupuri sunt mult mai clar înmănuncheate și totodată mai clar detașate unul de celălalt prin polaritatea spațiului eliptic decât ar fi într-o ramă dreptunghiulară. Similar, Jacques Charlier o așază pe Leda în partea stângă, iar lebăda în dreapta (figura 54). În ovalul vertical, ponderea focarului superior poate fi folosită, după cum menționam, pentru a reprezenta ca dominant capul unei
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
ea însăși într-o progresie liniară, ca răspuns la puterea de atracție a sanctuarului. Intrând în biserică, vizitatorii sunt conduși prin nava bazilicii. O concordanță similară între direcția vectorială a axei centrale și forma bisericii se dobândește atunci când planul este eliptic, ca, de exemplu, la San Carlo alle Quattro Fontane a lui Borromini (figura 135a), și, prin urmare, fortifică traiectoria liniară de la intrare la altar. Totuși, atunci când elipsa se află perpendicular pe axa sagitală a clădirii, ca în Sant’Andrea al
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
este că un volum închinat iubirii, atât de intim cântată, ar fi devenit minor, dacă în el nu s-ar fi îmbinat atât de armonios folclorul și argoul orășenesc și limba savantă, topite parcă în expresia concentrată blagiană, în forma eliptică a lui Ion Barbu sau în formula jocului arghezian: "Ca și ouăle din puică/ eu rămân în tine, muică,/ tu, cea care pururi cloșcă/ m-ai luat ca și o ioșcă/ și tot stai cu dumneata/ peste umilința mea" ("Spleen
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
22). în înțelesul său ultim și cel mai dramatic, plumbul reprezintă fatalitatea, ireversibilul. Scris bărbătește, „Plumb” e „Mortua est” sau „Dormi în pace” a lui Bacovia. E o rugăciune fără cuvinte, o „cugetare” fără retorică, o descriere oarbă, un „roman” eliptic, care contrariază prin numeroasele lucruri nespuse. Ideea poemului e pe cît de veche, pe atît de simplă: moartea iubitei face ca lumea să pară un sicriu 23). Simple, exacte, realiste aș zice, sînt totodată, la Bacovia, impresiile și reacțiile exprimate
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
de calm! Un copac, deasupra acoperișului, Dulce își leagănă al său ram. scria Verlaine în Înțelepciune, conferind astfel un statut secvențial poetico-auto-telic propoziției (5). D. Textul ca structură secvențială Un text este o structură secvențială de n secvențe (complete sau eliptice), iar lingvistica textuală are drept obiectiv să descrie cum se constituie un efect de secvență, în cazul nostru, descriptiv. Operațiile care conduc un anumit subiect la identificarea unui text (sau a unei secvențe într-un text mai amplu) reprezintă scheme
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
descriptorului, o bună cunoaștere a lexicului, iar de partea descriptarului studentului la medicină o memorie și cunoștințe comparabile, ce urmează a fi dobîndite). Pentru a ilustra, dăm un citat dintr-un Tratat de fiziologie 4: (21) Timpanul este o membrană eliptică de 9 × 10 mm, avînd grosimea de o zecime de milimetru. Este format din fibre radiale și circulare întinse pe un cadru osos, deschis în partea de sus de segmentul lui Rivinius, ceea ce îi conferă aspectul de semilună. La fiecare
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
sofisticat, cu monologul contorsionat sau cu cel dramatic, uneori subiacent dialogului, pe care, ca în teatrul lui Eugene O’Neill, îl contrapunctează, îmbină artificialul literar nedisimulat cu aliteratura, utilizează vocabularul periferic și exprimarea protocolară, injuria pitorească și citatul distins, fraza eliptică și perioada orchestrată poematic ș.a.m.d. Totul pare uneori un joc intelectual, o demonstrație de virtuozitate artistică, o însumare de „exerciții de stil”. Trama epică se alcătuiește din acțiuni având ca scop doborârea dictaturii antonesciene și reconsiderarea alianțelor politico-militare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288929_a_290258]
-
kepler. În punctul cel mai îndepărtat de Soare, afeliul, această viteză scade, la începutul lui iulie, la 29,27km/s, în timp ce în punctul cel mai apropiat de Soare, periheliul, viteza crește, la începutul lui ianuarie la 30,27km/s. Orbita eliptică, este de mică excentricitate și anume 0,0167. Întrucât axa polilor face cu planul elipticii un unghi de 66 o 33’5’’ are ca efect succesiunea anotimpurilor și inegalitatea zilelor și a nopților. Începutul anotimpurilor este marcat de fenomene astronomice
ASTRONOMIE. DICTIONAR ASTRONOMIE. OLIMPIADELE DE ASTRONOMIE by Tit Tihon () [Corola-publishinghouse/Science/336_a_865]
-
iulie, la 29,27km/s, în timp ce în punctul cel mai apropiat de Soare, periheliul, viteza crește, la începutul lui ianuarie la 30,27km/s. Orbita eliptică, este de mică excentricitate și anume 0,0167. Întrucât axa polilor face cu planul elipticii un unghi de 66 o 33’5’’ are ca efect succesiunea anotimpurilor și inegalitatea zilelor și a nopților. Începutul anotimpurilor este marcat de fenomene astronomice numite solstiții: solstițiul de primăvara: 20 sau 21 martie; solstițiul de vară: 21 sau 22
ASTRONOMIE. DICTIONAR ASTRONOMIE. OLIMPIADELE DE ASTRONOMIE by Tit Tihon () [Corola-publishinghouse/Science/336_a_865]
-
arce de meridiane și paralele cerești. Pe bolta cerească există 88 de constelații cunoscute. COORDONATE CEREȘTI Sistem de linii orizontale și verticale (similare coordonatelor geografice) folosite pentru localizarea stelelor pe sfera cerească. Coordonate ecuatoriale: declinație (paralele), respectiv ascensie (meridiane). Coordonate eliptice: longitudinea ecliptică, latitudinea ecliptică. Coordonate galactice: longitudinea și latitudinea galactică. COPERNIC NICOLAUS(1473-1543) Astronom polonez care a demonstrat că Pământul, împreuna cu celelalte planete, se rotesc în jurul Soarelui. Astfel, el a pus bazele sistemului heliocentric, a explicat succesiunea anotimurilor. COROANĂ
ASTRONOMIE. DICTIONAR ASTRONOMIE. OLIMPIADELE DE ASTRONOMIE by Tit Tihon () [Corola-publishinghouse/Science/336_a_865]
-
Se estimeazaă că există 100 de miliarde de galaxii în Univers și că fiecare galaxie este formată în medie din o sută de o sută de miliarde de stele. În 1925 astronomul Edwin Hubble a clasificat galaxiile după următoarele forme: eliptice, spirale, neregulate și lenticulare. GALAXII ACTIVE O familie particulară de galaxii care emit cantități uriașe de energie sub formă de radiații Roentgen, infraroșii și unde radio. Din aceasta categorie fac parte radiogalaxiile, galaxiile lui Seyfert și quasarii. Se crede că
ASTRONOMIE. DICTIONAR ASTRONOMIE. OLIMPIADELE DE ASTRONOMIE by Tit Tihon () [Corola-publishinghouse/Science/336_a_865]
-
cu atât mai mare cu cât corpurile sunt mai masive și cu cât sunt mai aproape unele de altele. forță produce căderea obiectelor spre Pământ, determină ca Luna să se miște în jurul Pământului, iar Pământul și planetele să urmeze traiectorii eliptice în jurul Soarelui. LEGEA HUBBLE Legea enunțată de Edwin Hubble afirmă că viteza cu care galaxiile se indepartează una de alta este dependentă de distanța dintre ele. Numarul H, ce stabilește relația dintre viteza V și distanta R, se numește constanta
ASTRONOMIE. DICTIONAR ASTRONOMIE. OLIMPIADELE DE ASTRONOMIE by Tit Tihon () [Corola-publishinghouse/Science/336_a_865]
-
eclipsa parțială de Soare care poate fi observată de pe suprafața Pământului din regiunea situată în imediata vecinatate a conului de umbra creat de Lună. PERIHELIU Punctul cel mai apropriat de Soare al unui corp care se mișcă pe o orbită eliptică în jurul Soarelui. PERIOADA DE REVOLUȚIE Perioada de timp în care o planeta descrie o rotație completă în jurul Soarelui. Perioada de revoluție siderală este durata de timp după care o planetă din punctul de vedere al unui observator ipotetic aflat pe
ASTRONOMIE. DICTIONAR ASTRONOMIE. OLIMPIADELE DE ASTRONOMIE by Tit Tihon () [Corola-publishinghouse/Science/336_a_865]
-
până la 20m. Este alcatuit dintr o antenă cu sistem reflector care o alimentează, un sistem radioreceptor și un echipament de înregistrare. Unele dintre cele mai importante descoperiri astronomice din ultimul timp(quasarii, pulsarii, moleculele interstelare) se datorează radiotelescoapelor. RADIOGALAXII Galaxii eliptice, gigante, a caror energie este emisă în cea mai mare parte sub formă de unde radio. Energia undelor radio emise de aceste obiecte astronomice este de 1000000 de ori mai mare decat în cazul unei galaxiilor normale. REACXȚIE NUCLEARĂ Ansamblu de
ASTRONOMIE. DICTIONAR ASTRONOMIE. OLIMPIADELE DE ASTRONOMIE by Tit Tihon () [Corola-publishinghouse/Science/336_a_865]
-
Există roiuri deschise și roiuri globulare. ROTAȚIE SINODICĂ Rotație mai mare de 360 O până când Pământul este din nou deasupra aceleiași parți din Soare. SATELIT Orice corp ceresc luminos sau obscur, natural sau artificial, care gravitează pe orbite circulare sau eliptice în jurul altui corp ceresc (cu masă mai mare) sub acțiunea a două forțe egale și de sens contrar (forța atracției universale și forța centrifugă). Cele 10 planete care formează Sistemul Solar sunt sateliți ai Soarelui, iar planetele sunt la rândul
ASTRONOMIE. DICTIONAR ASTRONOMIE. OLIMPIADELE DE ASTRONOMIE by Tit Tihon () [Corola-publishinghouse/Science/336_a_865]
-
forța centrifugă). Cele 10 planete care formează Sistemul Solar sunt sateliți ai Soarelui, iar planetele sunt la rândul lor înconjurate de sateliți. Acestia sunt sateliți naturali. SATELIT NATURAL Un corp ceresc fară lumină proprie care gravitează pe orbita circulară sau eliptică în jurul altui corp ceresc cu masa mai mare decât a primului, sub acțiunea a două forțe egale și de sens contrar: forța de atracție universală și centrifugă. SATELIT STAȚIONAR Satelit artificial al Pământului localizat pe orbită geostaționară la o înălțime
ASTRONOMIE. DICTIONAR ASTRONOMIE. OLIMPIADELE DE ASTRONOMIE by Tit Tihon () [Corola-publishinghouse/Science/336_a_865]
-
au fost făcute la intervale de 15 minute. Se cere: 1). Să se deseneze pe hârtie milimetrică traiectoria satelitului în jurul Lunii, așezată în centrul sistemului de coordonate x, y; 2). Să se determine semiaxa mare și semiaxa mică a orbitei eliptice a satelitului în jurul Lunii din graficul traiectoria desenat pe hârtie milimetrică; 3). Să se măsoare ariile descrise de raza vectoare (dreapta orientată Lună-Satelit) a poziției satelitului în intervale egale de 30 minute, pe întreaga traiectorie, și să se tragă concluziile
ASTRONOMIE. DICTIONAR ASTRONOMIE. OLIMPIADELE DE ASTRONOMIE by Tit Tihon () [Corola-publishinghouse/Science/336_a_865]