2,447 matches
-
din zilele trecute, mă sustrag lumii visătorilor și clevetitorilor și mă aflu, pentru cîteva clipe (timpul înseamnă eficiență, înseamnă bani, nu?), în reconfortanta companie a unuia din concetățenii noștri care fac (și tac). Îl cunosc de mult pe acest exemplar emblematic al categoriei prețuind, înainte de toate, onestitatea și probitatea profesională.. Și altădată, dar mai pregnant acum, cînd corul văicăreților se extinde la scară națională, schimbarea cîtorva vorbe cît de cît exacte, dar și plăcute pe o singură platformă, cea a realului
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
urmărește. Cîinele continuă s-o vînzolească pe fată: lup! lup! Să intervin? Nu. Așa-și începe iarna asta aspra-i poveste. 18 noiembrie Ținuta obligatorie! Asta însemnînd cel puțin cravată. Comunismul se cizelase, nu voia să-și mai amintească de emblematica salopetă, bună doar la demonstrațiile de 1 mai și 7 noiembrie. Cravata! Odioasa cravată a odiosului regim burghezo-moșieresc. Fără ea nu puteai intra în restaurant. Darmite la CC. Restaurantele (ca și CC-ul) erau pline, era antren, era muzică. Unde
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
coasta Medicinei, scăpată de buldozere, a rămas în picioare o bucată de străduță din acel tîrg ancestral al, să zicem, Teodorenilor, în care trăiau, de cîteva bune secole, îndeolaltă, români și evrei. Sfeșnicul cu lumînări, văzut prin îngustele ferestre, era emblematic. Ei bine, dughenuțele acelea, emanînd mirodenii, iată-le reînviind din propria cenușă și arătînd ca în nu știu care mică arteră comercială orientală. Bistrourile de-acum sclipesc, moderne, în fața lor, înghesuite, mașinile elegante ale feciorilor de "nababi" orientali. Warda, Summer Time, Tanja
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
nudul, peisajul și natura moartă tip consignație și ultimul cri al "instalațiilor". Pactul schizoid. Această schizoidie, care, da, da, se manifestă chiar în forul aceluiași artist. Și nu e vorba de artistul de mîna a treia, ci de cel întrucîtva emblematic. Nevoit, datorită asprimii vieții de fiecare zi, să producă, o dată, pentru galerii cu vad pestriț, altă dată, pentru proiectul său inalienabil, cel care l-a și impus. (Sigur, la judecata de apoi a artelor, nimeni dintre jurați nu va fi
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
în aer. Un singur lucru nu poate fi pus la îndoială: probitatea lui Edward Behr, autorul cărții. Metodic și cu maniacală acribie, analistul face o teribilă radiografie a vieții americane de azi, în care noi continuăm să vedem, irefutabil, modelul emblematic al civilizației contemporane. Numai că. din acest model, Behr și-a decupat segmentul spinos al multbătutei "corectitudini". Dificil și, în aceeași măsură, delicat demers. Apetitul aproape demențial cu care indiscretul autor pătrunde în hățișurile vieții continentului său statal impune o
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
confrați suprarealiști i-au replicat printr-o scabroasă scenografie în chiar vitrina sălii de expunere. Stilul era generalizat. Și obligatoriu în perioadele ofensive ale modernismelor europene. Treptat însă, după război, se stinsese. Lumea se schimbase, dispăruseră clasele suprapuse, dar și emblematicul "mic burghez", țintă predilectă a nebuniilor avangardiste. Calul lor de bătaie. Cel care trebuia, o dată pentru totdeauna, anulat prin agresivitate și deriziune. Altele deveniseră armele orgoliului. Se produsese, în fond, o nivelare a societății postbelice, artiștii nu mai percepeau propria
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
insurgenții frescangii mexicani Siqueiros, Orozco, Rivera, la începutul secolului XX. Preluate, nemestecat, via Moscova, de-ai noștri artiști ai poporului și care, și-acum, ne-ațin calea pe... magistralele epocilor de aur. De cîte ori dau, în bibliotecă, peste romanul emblematic al lui William Faulkner (1897-1962), Zgomotul și furia, simt cartea zbătîndu-se parcă de tumultul ce-o încape. Ca atunci cînd o citeam prima dată. Nu mult după ce americanul primise Nobelul. Dacă metafora, doar în sine frumoasă, îmi servește acum în
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
zece ani. Lucid detașat de eticheta consacrată, am pictat un Proust în tonalitate... amuzată: față vag melancolică (melancolia bolnăviciosului care, totuși, seara făcea, invariabil, vizite galante), floare roșie, mare, la butonieră (sîngele care hrănește capilarele rușinoase), canotiera la modă (agățată emblematic în cuierul ce-i atinge umărul), degetele mari, policarele, prinse în jiletcă (atît de dorohoian-evreiescul gest văzut de mine la simpaticii mei concitadini, în micile lor afaceri, dar și în petrecere). Portret donat mai demult Centrului Cultural Francez din Iași
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
circ, nu crezi?" Dar cum numele găsit de mine apăruse deja tipărit... așa a rămas. Și azi. Cînd Cupola, tutelată competent de filiala Uniunii Artiștilor Plastici, e o carte de vizită a Iașului. Una, dacă nu chiar de fiecare dată emblematică, oricum de neocolit în privința înregistrării pulsului actual al artei locale. Care cunoaște o ebuliție pe măsura strălucitei sale tradiții. Micile derapaje de repartizare a spațiului unor expuneri cu pronunțat caracter comercial, apoi marile pretenții nu de puține ori găunoase ocolind
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
fața de monstru și, în timp ce dau încet înapoi, se prelinge pe asfalt. E, în Bucovina, vestita mască de urît, rivalizînd, în frumusețe păgînă, cu cea africană. Masca ăstuia din parbriz nu rivalizează cu-a nimănui. Unică în hidoșenie și perfect emblematică momentului. Ne este, de altfel arătată, seară de seară, la jurnale. Nu-mi mai plac bețivii. Îmi plac nebunii. Decupez din ziar poza cu țicnitul gol-pușcă făcînd jogging pe Independenței. Și nefăcînd rău nimănui. 13 iunie Pe la opt, în mijlocul străzii
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
boierul" Catargi urs greu, cu ditamai șevaletul în spate bătînd zăvoaiele montane și întorcîndu-se la Pelișor cu fulgurantele sale eboșe, ce ulterior cunoșteau o riguroasă prelucrare în atelierul său bucureștean. În propriu-mi atelier din Armeană, pe perete, se află emblematic una din acestea, ca remember al unui timp cu care, probabil, nu ne vom mai întîlni. De ce? Din simplul motiv că lumea s-a schimbat. Numai într-o jumătate de secol poate și mai puțin (dar poate și mai mult
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
revistei "Cronica", am tresărit la momentul în care nou înființata galerie din agora orașului trebuia să poarte și un nume. Cupola a fost cel ce-mi venise, dadaist, în minte, și apărut pe loc în revistă. Motivat, întrucîtva, de structura emblematică a vechiului Braunstein, palat numit interbelic, a cărui... cupolă (procopsită, în comunism, cu stea kremlinească pe creștet) îmi centrase, vai mie!, cam cu vreo 40 de ani în urmă compoziția (studențească) lucrată la una din ferestrele de la mansarda bătrînului hotel
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
care se străduiau să răspundă chestiunii în discuție, un haios de vîrsta a treia a putut înșira chiar genuri: 1. un goblen, 2. "unul cu mine" (și se arăta, făcînd cu ochiul, pe sine), 3. o Răpire din serai (kitschul emblematic, n.n.).Nu un tablou, așadar, ci trei! Ar trebui, în stilul catastrofic al evaluărilor la modă, să împrumutăm aceleași concluzii de un pesimism iremediabil, vorba lui Topîrceanu. Nu e cazul. Păstrînd proporțiile reieșite din diferența de civilizație credem oare că
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
simt, din nou, împăcat cu mine și cu semenii mei și înviorat de perspectiva unor abordări jurnaliere mai senine, pe măsura pastelor ce țîșnesc din tuburi. Jubilînd deci odată cu cei care au venit acum la putere și detașîndu-mă, destins-amuzat, de emblematicul ipochimen pesedist din seara vernisajului de la World Trade Center. Căruia (îmi pare, vai, rău) nu-i mai întrevăd nici o șansă. Așa cum aceeași lipsă de șansă i-o întrevăd unui gazetar, autosupraevaluat, de la Scînteia (pardon, Adevărul), sub a cărui încrîncenat-lombroziană calotă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
manager new age vizual să-mi îngăduie a-i relata, cu asumată desuetudine, tocmai scena de mai sus. 16 mai Evadări din periferie. Ce reconfortant e să părăsești, periodic, mediocritatea, meschinăria periferiei și să mergi, profilactic, la cele cîteva figuri emblematice ale picturii, privilegiat apărute în drumurile repetate spre un București al totalității valorice, spre un Cumpătu al fericitei recluziuni! Revenirea la țanțoșa periferie, după stenicele întîlniri cu numele sonore ale centrului valoric, pare ceva mai suportabilă. Întîlnit într-o vară
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Prin normalitatea lui naturală. Îi priveam mîinile de-acum ale unui blînd eremit și refăceam subit cele cîteva pînze deja notorii o notorietate perfid ținută sub cenzură de o incredibilă finețe a paletei. Fiu al unei alte siluete, una maiorescian emblematică Bogdan Duică hidalgoul acesta de pe bancă nu mai păstrase nimic din aplombul pamfletar al părintelui, plasîndu-i-se diametral opus. Finețea gesticii sale spunea ceva esențial despre acea parte nobilă a unei Românii ce dispăruse demult și căreia îi ducem și-acum
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Un "Google cuantic" va permite limbajului terțului inclus să fie prezent în viața noastră de toate zilele. Să fie o întîmplare faptul că primul căutător care s-a gîndit la posibilitatea calculatoarelor cuantice este marele fizician teoretician Richard Feynman, figură emblematică a fizicii secolului al XX-lea și om cu mintea larg deschisă spre alte domenii ale cunoașterii 19? Dar cel care a arătat efectiv, în 1985, că un asemenea calculator este realizabil e fizicianul teoretician David Deutsch, de la Universitatea din
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
mai rău încă, de dreapta de către intelectualii de stînga și de stînga de către cei de dreapta. La intersecția culturii franceze cu cea română, a culturii științifice cu cea umanistă, Lupasco prefigurează ceea ce Jean-François Malherbe numește un "nomad poliglot"1, figură emblematică a unei Europe în căutarea identității și a unei lumi suferind de globalizare. Problema relațiilor dintre Stéphane Lupasco și Gaston Bachelard (1884-1962) constituie un mister încă neelucidat. Bachelard are o mare stimă pentru teza de doctorat a lui Lupasco din
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
Blake cele patru personaje sînt astfel principii ale refuzului, negarii, blocării malefice: ei încearcă să oprească un curs firesc natural al proceselor civilizatorii ale vieții, moment în care intervin forțele irezistibile ale lui Dumnezeu. Pentru Blake acest exemplu era probabil emblematic pentru dialectica opresiune-revoluție care opera la toate nivelurile, socio-uman, natural, cosmic, si pentru credință să nestrămutata în faptul că atunci cînd represiunea atinge niveluri gigantice, Providența intervine în istorie prin omul credincios care primește astfel forță viziunii, profeției, revoluției. 46
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
sau de pe străzi cu care ocazii se strigă Viva Verdi dar puține dovezi există în sprijinul acestei idei. Ea s-a nascut mai mult din nevoia acerbă a poporului italian de a-si creia propriile simboluri naționale, a unor figuri emblematice care să servească la unificare unui popor atât de fragil și fragmentat. Toate aceste elemente nu încearcă să știrbească cu nimic forță mobilizatoare a muzicii lui Verdi, în mod special modul în care au fost elaborate celebrele sale coruri, de
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
a Înviat!”. 8.9. Pedagogia sărbătorii Sărbătorile de iarnă au darul de a ne disloca dintr-o existență domoală, lină, uneori ternă. Intrăm cu acest prilej Într-un alt tempo, Într-un alt parcurs al temporalității marcat de câteva sărbători emblematice pentru creștini. Cum ne raportăm la aceste repere, cum le percepem, cum ne afectează ele? Printr-o intensificare a pregătirilor marginale, exterioare (alergare după cumpărături, pregătirea pomului de Crăciun, procurarea cadourilor) sau printr-o concentrare asupra interiorului, a spiritualității proprii
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
egală și de ispita intelectualismului greoi, și de aceea a ludicului facil. A. convinge de autenticitatea ei în versuri cel mai adesea libere, de o fluență discret tânguitoare, care îi reușesc bine. Poate cea mai izbutită poezie a primului volum, emblematică și pentru următoarele, este însă Drumul miriapodului, care, în prozodie similibaladescă, vorbește despre aceeași dramă a dez-identificării: „Pluteam în vis, pluteam în nori / Din carnea mea plecau popoare / Și un sânge negru sclipitor / Strălumina adânca mare...”. E o ambiguitate aici
ANTONIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285395_a_286724]
-
volum la altul, își pot găsi astfel o explicație. Călătoria („exodul”), corabia (luntrea), moartea și reînvierea, umbra, devenirea (destinul), apa (fluviul, ploaia, marea), lumina (soarele, focul), fântâna, ochiul și orbirea, cunoașterea sunt polii simbolici ai acestui univers poetic. O poezie emblematică, Și parcă totul?, indică sensul unui exod universal, dinspre Sudul solar (dominat de vegetație, de culoarea verde) către Nordul nocturn (alb, acoperit de zăpezi). A. valorifică formule lirice dintre cele mai diverse: teme antice, stil clasicizant (obsedantul mit al argonauților
ARBORE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285416_a_286745]
-
disciplină filosofică. Să râzi? Sau să devii, la rându-ți, serios, precum Herr Teufelsdröckh? Căci veșmintele, „oricât de demne de dispreț le-am crede noi, sunt atât de importante, au o Însemnătate adâncă. Hainele, de la mantia regească În jos, sunt emblematice ș...ț. Pe de altă parte, toate lucrurile Emblematice sunt Haine veritabile, fie ele țesute cu gândul sau cu mâna ș...ț. Ce este Însuși Omul și Întreaga lui Viață terestră dacă nu o Emblemă, un Veșmânt sau o haină
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
-ți, serios, precum Herr Teufelsdröckh? Căci veșmintele, „oricât de demne de dispreț le-am crede noi, sunt atât de importante, au o Însemnătate adâncă. Hainele, de la mantia regească În jos, sunt emblematice ș...ț. Pe de altă parte, toate lucrurile Emblematice sunt Haine veritabile, fie ele țesute cu gândul sau cu mâna ș...ț. Ce este Însuși Omul și Întreaga lui Viață terestră dacă nu o Emblemă, un Veșmânt sau o haină vizibilă pentru acel divin EU al său, aruncată aici
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]