1,678 matches
-
zâmbet mare, plin de limbi și dinți. Strângeam în mână o batistă micuță, o batistă albă pe care o primisem în dar de la un vecin, iar ea mă umplea de o fericire greu de descris, o fluturam iar și iar emoționată, ca și când aș fi fost la bordul unui vapor, luându-mi rămas-bun în zgomotul prelung și plin de aburi al sirenei, neștiind cât de periculoasă va fi călătoria. Acum mă întind sub pomul de zi de naștere, frunzele lui taie soarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
-l amintesc pe dinafară, formez numărul cu multe ezitări, Zohara, sunt Naama, iar ea răspunde, ce mai faci, dar vocea ei este stinsă, înghețată, poate s-a supărat pentru că nu sunasem mai devreme. Noi suntem foarte bine, o anunț eu emoționată, doream să îți mulțumesc, Udi și-a revenit aproape complet, și sunt sigură că imediat va spune, nu trebuie să își revină, ci trebuie să se schimbe, dar ea tace, îmi este clar că nu are nici un chef să întrețină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
sunt roșii, iar ochii îi strălucesc de parcă ar suferi de boala dragostei, trupul ei mare parcă se micșorase dintr-odată, o îmbrățișez, îi sărut fruntea înfierbântată, i-am mai dat un paracetamol, dar nu ajută la nimic, mă informează secretara emoționată, ciripind din vârful buzelor vopsite în roșu, aproape negre. A consultat-o cineva, întreb eu, nu aveți nici o asistentă aici? Iar ea spune, aveți ghinion, astăzi este una din zilele în care asistenta nu vine, apoi mă privește suspicioasă, te-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
un căscat amenințător, însoțindu-ne înaintarea, numai un pas mărunțel de-am fi făcut și ne înghițea cu totul în adâncurile sale. Coborâm scările ținându-ne de mâini, sub privirile provocatoare ale soarelui de dimineață, mama ne face cu mâna emoționată, cu mișcări exagerate, ca și când vor trece mulți ani de acum înainte până ce ne vom revedea, Noga se sprijină de mine, fără vlagă, cu picioarele moi, singura cămașă pe care i-o lăsase el, îi înfășoară trupul ca un steag negru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
lângă mine și își pleacă privirile, eu pun o mână pe umărul său, cum se simte, întreb eu ca și când ar fi fost vorba despre fiica noastră, iar el spune, acum este bine, copilul s-a născut. Felicitări, îi spun eu emoționată, el mă privește sceptic și oftează, dacă ții neapărat, dar eu întreb, ce greutate are, cu cine seamănă, și el zâmbește, cu mine, dar cântărește ceva mai puțin decât mine, deocamdată, eu râd fericită, toate barierele dinăuntrul meu sunt aruncate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
misterioasă, dar acum de gâtul său atârnă o pancartă, Naama, scrie pe ea cu litere întortocheate, eu îmi holbez ochii, pentru o clipă am impresia că este o scrisoare adresată mie, cine știe de câți ani zace acolo, o ating emoționată, încerc să o dezlipesc de ușă, dar pe ea nu scrie nimic altceva, doar numele meu. Din câte se pare, el a plecat, nu mai locuiește aici, iar cine știe ce Naama îi luase locul, îmi luase locul, dar refuz să cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
șoptesc, mă voi întoarce, Hava, sigur că mă voi întoarce. Dimineața aud un scârțâit ciudat, ca și când niște oase uscate s-ar zdrobi în patul meu, iar pe saltea, lângă mine, văd frunze galbene, delicate, conducându-mă spre fereastră, le număr emoționată, nu îmi vine să cred, exact zece frunze, este ziua de naștere a maternității mele, le așez în jurul meu și le privesc, fericirea victoriei mă cuprinde, ca și cum cu mâinile mele alungasem vara și instaurasem regatul toamnei, iar asta nu pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
chitarei, pe care o ținea pe genunchi. — Trebuie să mă aranjez și eu puțin înainte de a merge la Asahikawa. Încă nu m-am obișnuit cu lumea exterioară. Sunt o mulțime de lucruri pe care nu le înțeleg și sunt extrem de emoționată. Crezi că m-ai putea ajuta un pic? Nu am la cine apela. Am să fac tot ce depinde de mine. — Sper că nu te deranjez, totuși. — Cum să mă deranjezi! Reiko mă privi fix și îmi zâmbi dulce, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
s-a dat viață. Poartă pantaloni tăiați la spate, bocanci, un tricou roz cu un imprimeu al unui joc de calculator și cercei lungi, de plastic; arată ca un model de pe coperta revistei Cosmo Girl. —Și eu am fost foarte emoționată înainte să vin aici. Roșește și mai tare. —Cum zicea și Debbie, mă simt foarte jenată. —Daisy o cheamă, o corectează Finn. —Scuză-mă, îmi pare tare rău... se precipită ea. Vedeți că am dreptate. Nici n-am apucat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
și focuri vii arzând în șeminee, și la cine copioase, cu trei feluri de mâncare. Poate că în sfârșit mă maturizez și eu și încep să am genul de relație pe care mi-am dorit-o întotdeauna. Și Jake pare emoționat. Îl sărut când îi deschid, dar el răspunde cam mecanic, uitându-se după bagajul meu, și spune: Asta e tot? Ce bine! Apoi îmi duce geanta la mașină. Socotesc că am câștigat în ochii lui pentru că am un bagaj ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
alături o balanță aurită. Agliè ne explica Întruna diferitele referințe, dar aș minți dacă aș spune că i-am acordat toată atenția. Mă interesa expresia multora dintre invitați, care treceau de la un simulacru la altul cu o atitudine reverențioasă și emoționată. „Nu se deosebesc de cei care se duc la sanctuar să vadă Fecioara neagră cu veșmânt brodat acoperit cu inimi de argint”, i-am spus lui Belbo. „Cred ei oare că aceea e mama lui Crist În carne și oase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
vizitase la spital un individ care se recomandă Arthur. Părul și mustața îi erau albe, vorbea stricat românește. Stătu puțin și nu-și scoase ochelarii de soare, deși din cele șase neoane de pe tavanul salonului doar două mai luminau. Vizibil emoționat, acel Arthur îi spusese să-l caute pe Leonard - de la el ar putea afla tot ce îl va nedumeri în următorii ani. „Nedumerire” e puțin spus: să nu știi de unde vii, să nu ai familie, să nu ai trecut. Centrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
și Dragoș nu mai trăiește în realitate și se crede ținta tuturor persecuțiilor. Astfel de oameni stârnesc, fără voia lor, multe nenorociri... Sosiră în Amara pe la amiazi. Când să intre la conac, întîlniră tocmai pe învățătorul Dragoș, palid și foarte emoționat, care venea spre ei. Salută și vorbi cu glas înecat: ― Pornisem la domnul Miron, cu toate că mă expuneam să fiu izgonit, dar eram obligat să încerc chiar imposibilul ca să opresc ceea ce se... Fiindcă am avut norocul să vă întîlnesc pe dumneavoastră
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
la Drapelul, era desperat că rămâne iar pe drumuri. În cele din urmă Baloleanu, prin secretarul general de la Ministerul Domeniilor, reuși să-l plaseze într-un loc de referent la Direcția Dobrogei! ― Și ce voi avea de făcut acolo? întrebă emoționat Titu, pe care Grigore îl aduse să afle direct vestea bună. ― Să te duci o dată pe lună și să-ți încasezi leafa! strigă Baloleanu jovial. Și altminteri să faci versuri, dacă mai poți! Sau să te însori, dacă poftești! Tânărul
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Parker, cu fața congestionată. Nu-mi place să mă joc de-a șoarecele și pisica la nesfârșit. Când o s-o ejectăm prin sas, vreau să fiu de față. Vreau să văd cum moare. (Tăcu un moment, apoi zise mai puțin emoționat:) Vreau s-o aud cum urlă ca Brett. ― În cât timp asamblăm trei sau patru unități de incinerare? întrebă Dallas. ― Dați-mi douăzeci de minute. Avem deja în stoc aparatele de bază. E de ― ajuns să le modific pentru folosirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
închisoare și merge în casa unde se rugau creștinii. Bate la ușă și, fiind atât de plini de credință, nu le vine să creadă că într-adevăr el este. Roda, slujitoarea care merge să răspundă la ușă, este atât de emoționată că uită să deschidă ușa și aleargă înapoi anunțând că Petru este afară. Cei care erau adunați îi răspund spunându-i că și-a ieșit din minți, dar ea insistă că este chiar el. Atunci ei presupun că trebuie să
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
și ne-am apucat de votcă. Aproape că trebuia să strigăm ca să ne auzim. Cu toate astea, prindeam din când în când câte ceva din ceea ce povestea Gina în celălalt colț al camerei. Se trăseseră deoparte, ea și Sandalina, și râzând, emoționată totuși, dar afectând mereu aerul de vampă. Gina îi vorbea despre "reveillonul" ei: fuseseră în două case în noaptea aceea; se pupaseră tot timpul pe drum; dansaseră la nebunie, până căzuseră pe jos... încercam să aud mai mult, deși tot
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
să pot pătrunde în creierul ei, în nervii ei, în venele ei, în toate celulele corpului ei, ca să pricep odată cine este ea, ca să pot odată comunica total cu ea. Mi-a dat telefon seara târziu, peste două zile, foarte emoționată. Mi-a spus că-mi citise "scrisorica de amor". "Dacă ai fi știut cum să mă iei, dacă ai fi știut să mă joci puțin... Eu am ținut foarte mult la tine, dar nu aveam ce face, tu nu pricepeai
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
acea ambiguitate care mă fascinează. Mă ajuți să-mi scot hainele groase, cu dâre de zăpadă pe la încheieturi, și rămân în pulovărul meu roșu, pe gât. Mă așez pe pat, pe cerga roșie, așa încît camuflajul e perfect. Sânt ușor emoționat, căci nici o tipă nu s-a gătit vreodată pentru mine ca tine, Nana. E în tine un amestec de tandrețe, duioșie și timiditate care îmi dă curaj. Mai e și altceva, dacă te privesc atent. Îți mângâi părul și te
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
mică fantezie, cu culoarea inversă în spectru, de exemplu "Roșu" am scris cu violet, "Oranj" cu indigo și așa mai departe, astfel că numai "Verdele" a rămas scris tot cu culoare verde) și-am pus bilețelele în pălărie. Eram foarte emoționate, căci de culoarea trasă depindea ziua în care aveam să fim regine și fiecare ar fi vrut să ajungă mai repede la rangul suprem. Dar până la urmă sorții au ieșit așa: violetul i-a căzut băftoasei de Balena, care o
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
singură, vorbi ea după o pauză, sfârșită, obosită, ducîndu-se să se întindă pe rogojina din balcon. Ieșii, îmi pusei cu greutate pantofii, căci era întunerec, și coborâi tiptil scările, cu o ciudată mâhnire și furie în suflet. Am fost foarte emoționat văzând pretutindeni lămpile aprinse. *** Din jurnalul acelei luni: " Nu are o frumusețe regulată, ci dincolo de canoane, expresivă până la răzvrătire, fermecătoare în sensul magic al cuvântului. Recunosc că nu mi-am putut lua gândul de la ea toată noaptea. Și acum, în loc să
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
și le așezase cu cotoarele în sus, în așa fel încît să poată fi cetite unul după altul. ― D-ta începi din capul ăsta al mesei, iar eu de dincolo. Să vedem la ce volum ne întîlnim, vrei? Părea foarte emoționată, îi tremura buza și mă privea clipind des din pleoape, ca și cum s-ar fi silit să uite ceva, să destrame o imagine din fața ochilor. M-am așezat la scris cu o presimțire ciudată că se va întîmpla ceva nou și
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
întrebai eu, amintindu-mi că amanții își pun asemenea întrebări dulci. Închise ochii, și îi zării două lacrimi, mai degrabă sticliri, căci bobul nu crescuse atât ca să se desprindă de pleoape. ― De ce plîngi? o întrebai brusc, încercînd să par mai emoționat decât eram. (Și totuși, o iubeam, Doamne, o iubeam nebunește! Atunci de ce nu puteam suferi alături de ea? De ce mi-era foame, iar pe ea o podideau lacrimile?) Nu-mi răspunse nimic, și, după ce mă ridicai de la masă ca să o mângâi
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
ea pe Kalidasa și cum găsea în fiecare vers de dragoste un amănunt din dragostea noastră tăinuită. Ajunsesem să-mi placă numai ceea ce îi plăcea și ei; muzica, poezia, literatura bengaleză. Mă străduiam să descifrez în original poeziile vaishnave, citeam emoționat traducerea Shakuntalei, și nimic din cele ce mă interesau odinioară nu mai îmi reținea acum atenția, Priveam rafturile cu cărțile de fizică fără nici un fior. Uitasem tot, în afară de munca mea (pe care o sfârșeam în silă, așteptând să mă întorc
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
să mă strecor cu multă grijă în odaia mea, ca să nu fiu observat. Așteptam tocmai să mă cheme la ceai, când inginerul intră la mine în odaie, cu ochelarii negri ascunzîndu-i bine privirile, puțin tremurând de slăbiciune, și începu oarecum emoționat, dar prietenește: ― Dragă Allan, m-am hotărât să-mi fac operația aceea de ochi, pe care mi-o cer de atâta timp doctorii. Va trebui să stau la sanatoriu probabil vreo două-trei luni și atunci m-am gândit să trimit
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]