KorAP: Find »[drukola/base=empiric & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...39 40 41 ...238 >

5,930 matches

Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387

din partea publicului, la fel ca și studiile despre dragoste ale lui Leo Buscaglia, fără a exclude utilitatea lor. Totuși, din punctul de vedere psihologic, astfel de abordări sunt private de orice fundamentare teoretică riguroasă și de eforturi temeinice de validare empirică. Fără îndoială că tehnicile pot funcționa și în absența unei teorii sau validări psihologice, dar consecințele unei asemenea perspective conduc deseori la confundarea fenomenului cu succesul comercial și la perceperea lui ca subiect prea puțin demn de cercetarea psihologică. Abordări

Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
revoluție intelectuală, cunoscută sub denumirea de Iluminism englez, acumula forță de convingere, odată cu dezvoltarea progresivă a congruenței dintre preocupări și atitudini noi, lucrarea The Advancement of Learning (1605) a lui Francis Bacon a devenit un argument acceptat în favoarea importanței investigației empirice. Propagarea opoziției sociale și filosofice a Iluminismului față de autoritate (spre exemplu, religia, monarhiile și oprimarea politică) se amplifica în paralel cu opoziția științei înseși față de concepțiile acestor autorități. Astfel de argumente au presupus și răspândirea încrederii în necesitatea libertății de

Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
legilor naturale și importanța experimentelor științifice în lumea fizică (prin urmare, în lumea naturală). Dezbaterile inițiale și speculațiile cu privire la proveniența „ideilor” care au conceput un astfel de program au fost curând depășite prin creșterea încrederii în forța creativă a metodelor empirice și în capacitatea aparent nelimitată a științelor naturale de a aduce beneficii practice. Deși se consimțise statutul naturii fizice ca primă sursă de cunoaștere a științei și se accepta omul ca parte a naturii, în acea perioadă cercetării științifice a

Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
care a contribuit la apariția științelor sociale - publicarea lucrării lui Malthus, Eseu asupra legii populației (1798) - a avut loc la opt ani după moartea lui Smith. Fără a constitui un simplu argument (existau deja suficiente), lucrarea demonstra cu multiple probe empirice exhaustive (statistici rudimentare) creșterea aparent necontrolată și dezorganizarea socială a populației engleze, anticipând consecințe imprevizibile în lipsa unor acțiuni sociale și politice adecvate. Lucrarea lui Malthus are o dublă semnificație. Cercetarea lui s-a dovedit la fel de empirică ca orice altă cercetare

Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
demonstra cu multiple probe empirice exhaustive (statistici rudimentare) creșterea aparent necontrolată și dezorganizarea socială a populației engleze, anticipând consecințe imprevizibile în lipsa unor acțiuni sociale și politice adecvate. Lucrarea lui Malthus are o dublă semnificație. Cercetarea lui s-a dovedit la fel de empirică ca orice altă cercetare științifică de dinaintea perioadei lui Galton, iar 40 de ani mai târziu o expresie din Eseu asupra legii populației întrebuințată de Malthus pentru a descrie tulburările sociale - „lupta pentru existență” - i-a oferit lui Darwin (1859) explicația

Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
Darwin și l-a cunoscut pe Galton, Freud avea să includă mai târziu această idee în abordarea psihodinamică a mecanismelor de apărare și a creativității (Albert, 1996; Ellenberger, 1970; Freud, 1900/1953, 1908/1958). Adaptare, diversitate și selecție naturală: formula empirică a creativității a lui Darwin Din momentul când a fost pusă în discuție pentru prima dată, creativitatea a fost învăluită de probleme abstracte și atribuită unor aspecte exterioare sferei ei acțiune (de exemplu, ce înseamnă individualismul și de ce avem nevoie

Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
fie ea excepțională, distribuită în mod egal în rândul populației. De la Galton până în timpurile noastre Cititorul se poate întreba dacă Galton este singurul cercetător al epocii sale interesat de creativitate. Răspunsul este categoric negativ. Însă contribuția sa la aplicarea metodelor empirice, la selecția subiecților și la măsurarea diferențelor individuale a fost cea mai pertinentă. Sternberg și Lubart (1996) au sugerat că asocierea dintre creativitate și misticism și originile mistice ale creativității au constituit cauza impedimentelor din cercetarea creativității de-a lungul

Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
p. 225). Unii pot vedea aici o anticipare a teoriilor lui Guilford (1950), Mednick (1963), Wallach și Kogan (1965), care au exploatat ulterior noțiunea de gândire divergentă. Numai din lucrările lui William James reiese o preocupare față de cercetare și datele empirice asemănătoare interesului față de empirism manifestat inițial de Galton. James redă profunzimea cunoașterii sale în prelegerile sale publice din 1896, unde anulează declarațiile „virulente” ale așa-zișilor critici sociali ignoranți și ale experților medicali cu privire la stările psihice excepționale (1896/1992). Noțiunea

Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
grupurile analoge de subiecți creatori, obținând uneori o rigurozitate a portretizării nemaiântâlnită în cercetările de până atunci, să accentuau deficiențele persoanelor mai puțin creatoare. În ultimii 50 de ani, cercetarea creativității a reunit preocuparea față de indivizii creatori cu aplicarea metodologiei empirice și cu sentimentul umanității și demnității subiecților, o combinație prin care atât creativitatea explicită, cât și cea de ordin comun au primit respectului cuvenit (spre exemplu, Runco și Richards, în presă). MacKinnon (1963) a subliniat: Evoluția conceptelor de eu și

Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
eforturile noastre de elucidare conjugate în timp vor avea, fără îndoială, un impact considerabil asupra cercetării. La finalul ciclului, am observat că, în parcursul ei istoric, cercetarea creativității a reușit, sărind uneori peste etape de dezvoltare, să progreseze ca știință empirică, conform definiției științei oferită de Bacon (1605). Bibliografie Addison, J. (1983), „On genius”, în R.S. Albert (ed.), Genius and eminence (pp. 3-5), Pergamon, Oxford (ediția originală: 1711). Albert, R.S. (1969), „The concept of genius and its implications for the study

Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
și de personalitate descrise de Torrance. În timp ce decenii de-a rândul puțini cercetători (printre care J.P. Guilford, E.P. Torrance și C.W. Taylor) au abordat creativitatea din prisma psihometriei, în prezent varietatea abordărilor psihometrice este egalată doar de diversitatea perspectivelor empirice și filosofice ale cercetătorilor. În ultimii 15-20 de ani, de exemplu, cercetătorii au recurs la metode psihometrice în evaluarea creativității produselor (vezi, de exemplu, Besemer și O’Quin, 1986; Reis și Renzulli, 1991), în investigarea condițiilor mediului ce influențează creativitatea

Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
interesul față de aportul creatorului în dobândirea recunoașterii creațiilor sale, ca obiect al studiului creativității (Simonton, 1988a). În timp ce în plan istoric au existat multe considerații teoretice referitoare la rolul stimulării creativității (Albert, 1975; Amabile, 1983; Plucker, 1993; Stein, 1974, 1975), studiile empirice privind inducerea producției creatoare se limitează, în principal, la metodologii istoriometrice (și, într-o proporție redusă, biografice). Probabil că abordarea cea mai apropiată de orientarea psihometrică este prezentă în investigațiile recente de biometrie, prin dependența de factorii cognitivi. Gardner (1993a

Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
puțin pozitive au ocazia să participe la programe de training pentru a-și perfecționa propriile atitudini și abilități. Astfel, înțelegerea și evaluarea acestor noțiuni atitudinale determină creșterea reușitei managerilor și a companiei (p. 23) În plus, există argumente teoretice și empirice ale prezenței legăturii dintre atitudinile ideaționale și gândirea ideațională (Basadur și Finkbeiner, 1985). În timp ce demersurile de măsurare a atitudinilor creative nu au beneficiat de popularitate, eforturi considerabile s-au investit în elaborarea variabilelor atitudinale cu scopul cercetării interferențelor atitudinale în

Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
creativitate se caracterizează prin efectul de prag, prin urmare coeficientul minim de inteligență necesar pentru ca un individ să exercite comportamente creative de rezolvare a problemelor, precum identificarea problemei, gândire divergentă, asociații distante și gândire convergentă (Guilford, 1976b). Atitudinile față de argumentarea empirică a efectului de prag au alternat între susținere entuziastă (Getzels și Jackson, 1962; Guilford și Christensen, 1973; Guilford și Hoepfner, 1966; Torrance, 1962), rezervă justificată (Fuchs-Beauchamp, Karnes și Johnson, 1993; Tannenbaum, 1983; Yanamoto și Chimbidis, 1966) ajungându-se până la respingere

Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
de expertiză. În mod ironic, acumularea unui volum prea mare de informații poate duce la o anumită lipsă de flexibilitate, care, asemenea rigidității, limitează sau anulează manifestarea gândirii originale. Acest aspect a fost sugerat de Martinsen (1995) în argumentarea sa empirică a nivelului optim de experiență necesar producției creative. Același aspect este relevat de corelațiile experimentale a informațiilor scrise, video sau audio care vor fi descrise în secțiunea următoare. Manipularea problemelor Cercetarea pe care am prezentat-o anterior a implicat manipulări

Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
săi (1990) au definit intuiția drept „percepția preliminară a principiului (configurației, semnificației, structurii) care nu posedă inițial o reprezentare conștientă, dar care direcționează gândirea și cercetarea către o idee sau o ipoteză cu privire la logica principiului studiat” (p. 74). În studiul empiric al acestui fenomen, ei au examinat un lot de studenți prin intermediul unor sarcini cu caracter verbal și nonverbal. În cadrul fiecărei probe, studenții trebuiau să identifice principiul logic și să ghicească răspunsul atunci când erau indeciși asupra lui. Bowers și colaboratori săi

Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
va conține mai multe dezbateri despre influența acestor medii, tot aici fiind analizate și limitele cercetării operaționale și, după cum am stabilit, vom recapitula problematica de acoperire și semnificația variabilelor dependente utilizate în studiile experimentale de creativitate. Discuție Deși majoritatea cercetărilor empirice de creativitate exercită un anumit control asupra factorilor implicați, numai studiile experimentale întrebuințează cu adevărat metode de manipulare și control. Manipularea reprezintă unica trăsătură definitorie a cercetării experimentale și este imposibil de înfăptuit în studiile de arhivă și în majoritatea

Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
și numeorase studii ce au definit cu succes generarea problemelor (Chand și Runco, 1992), elaborarea problemelor (Mumford et al., 1994), prezentarea problemelor (Moore, 1994) și descoperirea problemelor (Csikszentmihalyi, în publicații periodice), toate etape ce precedă soluționarea efectivă a problemei. Dovezile empirice ale distincției dintre reazolvarea și soluționarea problemelor au fost oferite de Chand și Runco (1992) și Csikszentmihalyi (în publicații periodice). Getzels (1975) a reușit chiar să prezică că gradul de creativitate a soluției depinde de creativitatea problemei. Cercetări experimentale și

Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
4 × 3 × 4 de caracterizare a tipurilor de proces creativ, din care rezultă 48 de celule ale matricei. Apoi punctează că „există deja mii de studii de psihologie care se concentrează exclusiv asupra unei singure celule a matricei - abordarea cantitativă, empirică a trăsăturilor individuale” (Csikszentmihalyi, 1994, p. 154) pentru a încheia cu următoarea mențiune: „Creativitatea nu are loc în mintea unei persoane, ci este produsul unui proces mult mai amplu și mai misterios” (pag. 155). Cu siguranță, putem opta pentru o

Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
arsenal de metode statistice complexe. În orice situație, numărul cazurilor din analizele multifactoriale trebuie să depășească într-o manieră convenabilă numărul variabilelor supuse investigației. Chiar mai important, numărul cazurilor trebuie să fie îndeajuns de mare pentru a garanta relevanța rezultatelor empirice în raport cu un statut nomotetic. Intenționăm să abandonăm acele rezultate care se limitează în general la creatorii de renume, fără a putea fi raportate în particular la orice gen de personalitate creativă. Pentru motive de siguranță, investigațiile istoriometrice se vor focaliza

Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
au publicat în anii următori cercetări întreprinse prin intermediul metodelor istoriometrice (de exemplu, Albert, 1971; Raskin, 1936; Simonton, 1976a; Walberg, Racher și Parkerson, 1980), iar câțiva psihologi de marcă au inventat chiar tehnici și noțiuni noi care au lărgit sfera cercetării empirice (de exemplu, Dennis, 1955; Farnsworth, 1969; Lehman, 1953; Martindale, 1990; McClelland, 1961; Suedfeld, 1985; Thorndike, 1950). În plus, cercetătorii din domeniul științelor comportamentului au adus contribuții semnificative și la investigarea altor aspecte ale studiului istoriometric (de exemplu, Brannigan și Wanner

Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
disciplinar sau estetic (Hasenfus, Martindale și Birnbaum, 1983; Martindale, 1975; Schneider, 1937; Simonton, 1975b, 1975c, 1976d, 1976f, 1992a, 1992b, 1996). Un subiect aparte care se încadrează în această categorie și care s-a bucurat de o atenție considerabilă în cercetarea empirică îl constituie invențiile și descoperirile multiple (Brannigan și Wanner, 1983a, 1983b; Merton, 1961; Price, 1963; Schmookler, 1966; Simonton, 1978a, 1979, 1986c, 1986d, 1986f), un fenomen fascinant prin care doi sau mai mulți oameni de știință ajung în mod independent la

Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
talent și definitivează caracterul și nivelul performanțelor creative ale viitorului adult. Concluzie Privirea de ansamblu asupra literaturii istoriometrice a avut rolul de a schița contribuția impresionantă a acestei abordări la studiul științific al creativității. Uneori, aceste contribuții reprezintă coroborarea rezultatelor empirice descoperite prin metode mai consacrate. Un bun exemplu constă în convergența investigațiilor istoriometrice și psihometrice în ce privește legătura dintre psihopatologie și geniul creativ. În același timp, multe dintre descoperirile empirice în literatura istoriometrică nu ar fi putut fi revelate printr-o

Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
la studiul științific al creativității. Uneori, aceste contribuții reprezintă coroborarea rezultatelor empirice descoperite prin metode mai consacrate. Un bun exemplu constă în convergența investigațiilor istoriometrice și psihometrice în ce privește legătura dintre psihopatologie și geniul creativ. În același timp, multe dintre descoperirile empirice în literatura istoriometrică nu ar fi putut fi revelate printr-o metodologie alternativă, fie ea experiment de laborator, fie investigație psihometrică. Prin urmare, este categoric că literatura istoriometrică nu e superfluă și nu reiterează. Mai mult, deși istoriometria a întâmpinat

Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
acest tip pe care le stăpânim, cu atât sunt mai mici șansele de a ne repeta. Johnson-Laird (de exemplu, 1988) a creat recent pe calculator un model de improvizație în jazz, pe baze euristice, și anume un set de metode empirice care pot fi folosite pentru a produce improvizații. Johnson-Laird pornește de la faptul că interpreții de jazz încep prin a imita creațiile altora. În analiza lui Johnson-Laird, un aspect esențial al evoluției unui interpret de jazz este faptul că, pe baza

Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]