2,305 matches
-
anonim și abstract cu substanța umană care ar asigura o totalitate a ființei satisfăcătoare atît existențial, cît și estetic. În narațiunea Montauk a aceluiași autor sînt prezenți atît un narator neîntrupat, cît și unul întrupat, aceștia încercînd să surprindă personalitatea enigmatică a personajului principal, care este desemnată atît de pronumele la persoana întîi, cît și de cel la persoana a treia. 4.7. Cîteva consecințe pentru interpretare În cîteva dintre Povestirile sale, Henry James e caracterizat de o tendință de ezitare
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
reprezintă Evul Mediu". În același fel, autorul nu prezintă povestea lui Thomas Becket, sfîntul care a răzbunat seducerea fiicei sale de către rege "în mod direct, ceea ce ar putea foarte ușor să-l deruteze pe cititor, fiindcă povestea este atît de enigmatică, ci în schimb face în așa fel încît aceasta să fie narată de un elvețian simplu și cu un caracter puternic, ce nu poate fi amăgit din cauza simțului său moral infailibil"479. În mod natural, funcțiile diferențiate aici apar deseori
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
Revenirea la cei inspirați înseamnă întoarcerea la surse. În 1831, Victor Hugo scrie Notre-Dame de Paris, care se desfășoară în jurul lui 1480. Claude Frollo, arhidiaconul catedralei, pronunță, răsfoind un Pierre Lombard nou-nouț, editat la Nürnberg, și contemplînd catedrala, o propoziție enigmatică: "Cartea va ucide edificiul." Urmează o celebră meditație profetică, anacronică (căci știm că toți acei Frollo reali au suspinat de bucurie văzînd tiparnițele) și nebunesc de înțeleaptă. Imaginați-vă un romancier creionînd un arhidiacon comunist în mai 1968: "Secretarul de
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
1992 9. Jung C. G., Psihanaliza fenomenelor religioase, Ed. Agora, București, 1998 10. Nishijina G. W., To Meet the Real Dragon, Windbell Publications, Tokorozawa, 1992 11. Corbett L., Funcția religioasă a psihicului, Ed. IRI, București, 2001 12. Grigorescu D., Civilizații enigmatice din Nordul Americii, Ed. Saeculum I.O., București, 2001 13. Knott K., Hinduismul - foarte scurtă introducere, Ed. Allfa, București, 2002 14. de Marquette J., Mistica. Hinduism-Budism- Grecia-Israel- Creștinism-Islam, Ed. Herald, București, 2003 15. Steiner R., Evanghelia după Luca, Ed. Univers
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
în dezacord marcant cu ideile platonice (de Rougement). Cum poate fi, în fața unor astfel de obiecții, susținut statutul de inspirator al „proiectului Europa” pe care Patočka îl revendică pentru Platon? Răspunsul lui Patočka este pe cât de simplu pe atât de enigmatic: Platon fundamentează „marele proiect filosofic al unui Stat al dreptății în care oameni aidoma lui Socrate să poată trăi, în care să nu mai trebuiască în mod necesar să moară”. Firește, prima parte a afirmației pare accesibilă, însă inteligibilitatea ei
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
el și astfel să nu-l mai percepem ca pe un fapt demn de a fi păstrat În secret. În sfârșit, trebuie menționat și rolul „procesului cunoașterii”, care, cu timpul, ne Îmbogățește explicațiile, reușind să transforme faptele considerate pe moment enigmatice În fapte verosimile și explicabile - de aceea se spune: „Adevărul este fiul timpului”.) și-a trăit traiul, și-a mâncat mălaiul. (Proverbul este folosit, În general, pentru a exprima ideea că cineva și-a Încheiat ciclul vieții, dar uneori și
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
sau numai În raport cu noi Înșine? Μ Ce este urâtul? Iată unul dintre aspectele lui comune: una să spui, și alta să faci; sau una să afirmi, și alta să crezi În forul tău interior. Μ Când prostia Își asociază zâmbetul enigmatic și acea tăcere derutantă, care lasă impresia că În spatele ei se judecă, atunci ea Împrumută haina Înțelepciunii. Μ Este greu să explici ceea ce nu știi, deoarece pentru aceasta trebuie să ai cunoștința clară a ceea ce știi. Μ Timidul se condamnă
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
pe care l-am rezumat aici; și nici cuvintele nu sunt, în fond, prea diferite. Dacă e să spunem adevărul, nu este pentru prima oară când Papa este sincer; dar, până acum, impulsurile sale de sinceritate au avut manifestări bizare, enigmatice și deseori (după părerea Bisericii înseși) puțin inoportune. Erau aproape niște răspunsuri care dezvăluiau starea sa de spirit reală, ce coincide în mod obiectiv cu situația în care se află acum Biserica, situație trăită personal de Conducătorul său. De altfel
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
mea asupra situației actuale și reale a Bisericii (Corriere della Sera, 22 septembrie 1974), Osservatore romano 2 scrie printre altele, într-un articol violent de reacție: „Nu știm de unde are sus-numitul atâta autoritate, dacă nu din câteva filme de un enigmatic și reprobabil decadentism, din abilitatea unui stil scriitoricesc coroziv și din anumite atitudini suficient de excentrice”. Să ne limităm la analiza acestei fraze retrograde, care conține întreg „spiritul” (în sens de „cultură”) articolului sub semnătură bisericească. Ceea ce se observă de la
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
criticii care mă judecă, iar spectatorii sunt niște proști, pentru că vin să-mi vadă filmele. Toate astea sunt „mărunțișuri culturale”. Și asta pentru că nu sunt clerico-fasciste. Într-adevăr, când în Osservatore romano se scrie că un film este „de un enigmatic și reprobabil decadentism”, e indubitabil că sensul acestor cuvinte este același ca în cazul subculturii care ardea cărțile și tablourile „decadente” în numele unei „morale sănătoase”. Chiar și „scrisul coroziv” este o formă de stil tipică de acum treizeci de ani
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
nivelul limbii. În faza de tranziție - „în timpul dispariției licuricilor” - conducătorii democrat-creștini și-au schimbat aproape brusc modul de a se exprima, adoptând un limbaj complet nou (de altfel, de neînțeles, ca latina), în special Aldo Moro, adică (printr-o corelație enigmatică) acela care pare mai puțin implicat în toate lucrurile oribile organizate începând din ’69 în tentativa - până acum reușită din punct de vedere formal - de a păstra puterea. Spun „din punct de vedere formal” deoarece, repet, în realitate conducătorii democrat-creștini
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
iubește un elev din Trieste. Conștiința de clasă nu este suficientă dacă nu e integrată de „cunoașterea” de clasă (după cum spuneam într-o poezie de-a mea mai veche). Totuși - în afara acestui schimb de „cunoaștere de clasă”, practic, dar și enigmatic, care mie și, poate, doar mie, mi se pare de o enormă semnificație - aș opune interclasismului, pe care l-am denumit ecumenic, al lui Daniel și Baudry această frază a lui Lenin (după 1917) cu privire la evrei: „Majoritatea evreilor sunt muncitori
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
pentru un timp altundeva. Emigrația nu a Început, evident, cu strămutarea În America. Dar, În dorința funciară a omului de a-și lărgi mereu orizontul cunoașterii spațiale, pămîntul de peste Ocean a reprezentat o ispită permanentă, transformată, cu timpul, Într-un enigmatic „dincolo”. Încă de la Început, emigrarea În America a fost, pentru un european, mai dificilă decît cea care avea În vedere unele țări ale Vechiului Continent. Pentru un român, emigrarea dincolo de Ocean era cu mult mai complicată decît pentru cineva din
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
amestecate, de la un Ev Mediu tenebros la epoci vag protoistorice” (Adrian Oțoiu), prozatorul acționează un mecanism în care trapele livrescului se deschid continuu către surse obscure sau concrete, colate, trunchiate, inventate. Imersiunea în lumea ficțională datorează mult eficienței cu care enigmaticul (chiar și în varianta sa „dezvrăjită”) este sugerat sau impus. Textul cel mai semnificativ este lunga apocrifă Don Quijote în exil, în care se imaginează continuarea aventurilor cavalerului pe o corabie care îl poartă către Noua Spanie. Exilat prin voința regelui
MANIUŢIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287985_a_289314]
-
va absolvi în 1912. Va preda din 1914 până în 1945 la Liceul de Fete „Oltea Doamna” din Iași, de unde, până în 1947, când se pensionează, va fi detașată la Institutul de Zoologie al Facultății de Științe din București. Prezență discretă, ușor enigmatică, semănând mereu și fără efort doar sieși, M. își leagă debutul, produs în 1921, cu schița La vie, dar și o bună parte a activității de revista „Viața românească” și de ambianța literară de aici. În afara câtorva colaborări sporadice la
MANTU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287993_a_289322]
-
al vizibilului, adevărat maestru al descripției sugestive și simpatetice, subtil iscoditor al percepțiilor și senzațiilor - îmbogățite prin revelarea haloului lor de conotații subiective, asociativ-biografice ori culturale -, M. vădește în primele cărți înclinația către construcții rafinate, uneori aparent inutil abstruse, aproape enigmatice, cu deficit de epică și aventură. Există aici multă observație, descripție minuțioasă, vizualitate pe îndelete cercetată, cât și consemnări pregnant-sugestive ale altor percepții privind mirosuri, mișcări de aer, schimbări de temperatură, atmosferă, freamăt, sunete ori impresii misterios semantizate, „tălmăcite” parțial
MARES-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288011_a_289340]
-
din Doina (în fapt, baladă) devine replică eroică a Mioriței, joc de umbre și muzică, într-o atmosferă de mister montan. Fragmentul a fost integrat în Icoane din Carpați. Ceață romantică de legendă, tălăngi sunând din „negre văi”, un toponim enigmatic - „Vadul Rău”, astfel se încheagă o atmosferă. Întoarcerea de la „făgădău”, în decor de argintărie sublunară, stă sub semnul unei tăceri de basm: „Se duc uitați/ Cei trei fârtați,/ Săltând în șa,/ Plutind, așa,/ Ca trei stafii...” Din nou în ceață
IOSIF. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287609_a_288938]
-
mai aproape de preocupările și de știința noastră, continuator al unei tradiții, deja, de cârmuire inaugurată de Radu Mihnea, pe la începutul secolului, imitat, la rândul său, de Gheorghe Ștefan și Gheorghe Duca, către sfârșitul lui, Vasile Lupu, rămâne, încă, o figură enigmatică, cu toate contribuțiile istoriografice de până acum. Perioada domniei sale coincide, precum se știe, cu realizări notorii pe tărâm literar și artistic. Lor li se alătură chestiuni de natură religioasă și economică ale Patriarhiei din Constantinopol în care s-a implicat
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Egipt ca aghiotant al lui Bonaparte, recomanda și o acțiune a tătarilor, în alianță cu Persia, împotriva Rusiei. De această idee Napoleon își va aminti mai târziu, trimițând misiunea Gardanne la Teheran, unde, în 1807, își făcea apariția și un enigmatic Ghica, prieten cu Korai și Kodrikas, pe care Alexandru-Vodă Moruzi îl însărcinase cu un mesaj al său pentru Talleyrand 47. • Comte de Saint-Priest, Mémoires. Règnes de Louis XV et de Louis XVI, I, p.p. le Baron de Barante, Paris, 1929
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
direct al propriei biografii” îi rămâne străin. Și cum nu înțelege să cedeze puterea auctorială (,,personajele sunt personale, aparțin scriitorului”), el va domina scena prin comic. Umbrele din Banchetul lui Platon le ,,angajează” să lucreze pentru el, ,,fură” scenele unei enigmatice crime dintr-un roman polițist englez, își întrerupe ,,curentul liric” din inimă, își face harakiri ori, nemaivrând să locuiască în Cocktail, își rezervă rolul de prim amorez într-o nuvelă ,,cu muzicuță internă”, interzice fumatul, avertizând asupra substanței ,,inflamabile” a
MARTINESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288046_a_289375]
-
candorile de crin”. Beția odorifică nu a devenit încă o tehnică a introducerii în extaz, ca în Rondelurile rozelor, ci trădează și ascunde farmecul imaterial și intens al naturii, viața ei secretă și tulburătoare. Zborul fanteziei, stimulat de spațiul silvestru enigmatic (Pădurea), ca și oaza de calm contemplativ și reflexiv din Mănăstirea ori grandoarea extatică din Lewki sunt ipostazele tămăduirii prin comunicare cu sublimul naturii („Și chiar sufletul meu este rază, cântec și magie!”). Mitul central al liricii lui M. este
MACEDONSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287942_a_289271]
-
al biografiei lui Giordano Bruno, București, 1995; Dicționar alfabetic al literaturii americane, București, 1996; Pietrele de la Stonehenge tac, București, 1997; Brâncuși și arta secolului XX, București, 1998; Romanul american al secolului XX, București, 1999; Jocul cu oglinzile, București, 2000; Civilizații enigmatice din Nordul Americii, București, 2001; Povestea artelor surori. Introducere în ekphrastică, București, 2001; Brâncuși și arta modernă, București, 2001; Istoria literaturii americane în date, București, 2002; Dicționarul avangardelor, București, 2003; Druizii și lumea lor enigmatică, București, 2003. Ediții: Alice Voinescu
GRIGORESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287359_a_288688]
-
cu oglinzile, București, 2000; Civilizații enigmatice din Nordul Americii, București, 2001; Povestea artelor surori. Introducere în ekphrastică, București, 2001; Brâncuși și arta modernă, București, 2001; Istoria literaturii americane în date, București, 2002; Dicționarul avangardelor, București, 2003; Druizii și lumea lor enigmatică, București, 2003. Ediții: Alice Voinescu, Întâlniri cu eroi din literatură și teatru, București, 1983; Petru Comarnescu, Kalokagathon, introd. edit., București, 1985 (în colaborare cu Florin Toma); Byron, Opere, I-IV, introd. edit., București, 1985-1990 (în colaborare cu Lia-Maria Pop); Dragoș
GRIGORESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287359_a_288688]
-
personaje” ale străzii, fragmente de realitate banală, obiecte domestice, supunându-le de regulă unei alchimii după logica bizarului sau unor proiecții în registrul ludic. Scriitura e adeseori „albă”, prozaică și sincopată, iar altădată înțesată de imagini expresive, de o prețiozitate enigmatică ori de subtile referințe livrești. Citadinismul de substanță al lui G. se relevă tocmai în dezinvoltura jovial-uimită cu care este asimilat, ca sensibilitate, un univers ciudat, dar nu agresiv. Lexicul însuși se civilizează, neologismul, expansiv, se încorporează firesc într-un
GURGHIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287387_a_288716]
-
văzută prin prisma picturii și a muzicii clasice. Nu se știe unde sfârșește realitatea și unde începe ficțiunea artistică. În această acronie și atopie rezidă sunetul celor mai bune versuri din volum. Multe poeme sunt compoziții rafinate, de o sobrietate enigmatică: „Fierbinți și totuși umede ca țigările / Fumate până la capăt. / Nu există nici o legătură între / Ochii mei tot mai mici în palme / Oho, acolo, unde mai plutesc corăbii / Fără catarg la vârsta mea de-acum / Între ochii mei, buzele mele / Și
HUREZEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287466_a_288795]