1,388 matches
-
în alte lucrări, Emil Cioran făcea elogiul sinuciderii ca gest superior al unei voințe eliberatoare specific umane. Aviatorii înșiși, dacă se dedică cu pasiune profesiei, ascund, înlăuntrul ființei lor, un destin suicidar. Constatarea e făcută chiar de către Camil Petrescu, în Epilog II: "De ce n-aș spune că gândul unei sinucideri amânate îndelung nu mi se pare incompatibil cu întâmplările din urmă. (Și mai e și faptul că e foarte greu să știi dacă un aviator, dintre aceștia, care încearcă totul, definitiv
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
Din perspectiva lui Jung și Bachelard, opera camilpetresciană, fie ea în stadiul incipient devine (și) produsul inconștientului. Ceea ce exegeza interbelică nu a remarcat deloc este aspectul de "simfonie neterminată" al romanului Patul lui Procust. Există, cum bine se știe, două epiloguri, în primul, Fred Vasilescu face adevărate anchete detectiviste (ceea ce îl va determina pe Călinescu să considere acest episod o prelungire a pasiunii scriitorului pentru genul polițist) cu scopul de a desluși cauzele sinuciderii lui Ladima. De la procurorul, care a instrumentat
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
parte a substanței universului va rămâne atât de arzătoare că în ea viața nu se va putea adăposti."61 În ce privește aspectul de operă neterminată pe care îl are romanul Patul lui Procust, ipoteza se sprijină pe un singur argument: în Epilog I lipsesc mărturiile lui Bulgăran despre Ladima. Prin vorbirea directă, cunoaștem opiniile sale privitoare la caracterul efemer al vieții și sistemului solar, dar, propriu-zis, Fred Vasilescu nu leagă nici un dialog cu el. Dintre cei trei prieteni ai poetului este singurul
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
Numai poetul. Spre a nu forța nota să admitem că sfârșitul cărții și prăbușirea simbolică a avionului semnifică dispariția simultană a celor două personae. Atât la propriu, cât și la figurat, măștile autorului cad definitiv. Rămâne Camil Petrescu, cel din Epilog II, în dialog cu d-na T.. Aparent, săvârșind această dublă suprimare, el se dovedește consecvent cu sine însuși. Promisese contemporanilor săi că, după împlinirea vârstei de patruzeci și cinci de ani, va abandona orice proiect literar, spre a se
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
în funcție de optica și personalitatea protagoniștilor. Strategia inaugurată de romanciera britanică amintește de valurile care se sparg succesiv la țărm.176 Gestul lui Camil Petrescu de a urca (pentru prima dată) din subsolul (paratextul) romanului în textul propriu-zis se săvârșește în Epilog II. E ca și cum un Mozart sau un Verdi urcă, în finalul unei opere, din fosa rezervată orchestrei dirijate pe scenă, devenind complice al personajelor și al auditoriului pentru a face câteva reverențe publicului. Un procedeu asemănător poate fi observat în
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
și v-am spus povestea-așa") imită porunca lui Negru Vodă de a ridica întreaga schelărie, fiindcă lucrarea artistică trebuie să-și arate întreaga splendoare. O splendoare, s-o spunem răspicat, devenită indiferentă la scurgerea timpului. Destule secvențe din acest Epilog II denotă o încremenire în timp a evenimentelor sau, după cum ar spune Georges Poulet: "Raportul de consecuție se desfășoară în afara timpului măsurabil".178 Iată, de exemplu, un fragment al timpului inert, transformat în timp arhetipic, conform terminologiei lui G. Poulet
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
și cel mai larg) pornește de la un dialog între Autor și d-na. T. În paratextul liminar, Camil Petrescu își teoretizează concepția romanescă spre sincera nelămurire a protagonistei, care află că un scriitor nu trebuie neapărat să aibă talent. În Epilog II, îi regăsim pe aceștia doi chiar în text, de data aceasta discutând despre moartea prietenului lor comun, Fred Vasilescu. În debutul capitolului Într-o după-amiază de august, apariția pe stradă a Emiliei îl convinge pe Fred să își redacteze
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
mare și prea amenințător...Pe bulevard, lumea-l privea încă dinainte de apusul soarelui, comentând speriată...Vestește nenorociri."220 In mod similar, conferința Soarele care moare însoțește sinuciderea lui Ladima ("frate bun" în accepția lui Fred ), anunțând și prăbușirea fatală din epilogul romanului. In piesa Danton, considerată de către autorul însuși o reconstituire istorică și demonstrând o dată mai mult apetența pentru autentic, există o scenă în care referirile la Hamlet sunt explicite. Lameth, regalist convins, silit de puseele antimonarhice ale revoluționarilor să stea
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
fi să afirmăm că prozatorul l-a gândit pe Ladima ca arhetip al lui Eminescu prin medierea a două scheme, cea a abuliei poetului și cea a suferinței cristice din momentul răstignirii. Necrologul, scris de către contemporani și inserat în primul epilog al romanului, devine ilustrativ în acest caz: "Unul dintre cei mai mari poeți ai timpului...hrănit cu oțet, fiere și dezgust de contemporani, a dus tăcut țeava rece pe inima caldă și stupidă și a domolit-o, sfărâmând-o. Noapte
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
Soarele care moare e o transpunere savantă a versurilor eminesciene: "Soarele, ce azi e mândru, el îl vede trist și roș/ Cum se-nchide ca o rană printre nori întunecoși." Structura simetrică se dezvoltă, în continuare, prin conotația thanatică a epilogurilor: înmormântarea savantului-dascăl, alegorie a condiției geniului, în viziunea eminesciană, și moartea celor doi eroi (Fred și Ladima), alegorie camilpetresciană a coincidenței destinale. Similitudinile l-au îndrituit pe Mircea Zaciu să vorbească fără rezerve de un arhetip eminescian în opera scriitorului
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
T., jurnalul lui Fred Vasilescu (în care sunt adăugate articolele și poeziile lui Ladima, discuțiile ce au loc în cadrul familial) și evidențiază intersectări de vieți și destine (pe unele le regăsim în Ultima noapte...). În sfârșit, romanul se încheie cu Epilogul I (Fred investighează cauza sinuciderii lui Ladima) și Epilogul II, povestit de autorul ce înmânează, la final, jurnalul lui Fred "destinatarului ideal"303, doamnei T. Din punctul nostru de vedere, figura cea mai potrivită pentru a reda acest tip de
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
articolele și poeziile lui Ladima, discuțiile ce au loc în cadrul familial) și evidențiază intersectări de vieți și destine (pe unele le regăsim în Ultima noapte...). În sfârșit, romanul se încheie cu Epilogul I (Fred investighează cauza sinuciderii lui Ladima) și Epilogul II, povestit de autorul ce înmânează, la final, jurnalul lui Fred "destinatarului ideal"303, doamnei T. Din punctul nostru de vedere, figura cea mai potrivită pentru a reda acest tip de construcție este hiperbatul 304. Avem în vedere, în primul
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
dar "simpatic"401, în vreme ce Fred Vasilescu, cu glasul înmuiat și memoria înfiorată deja de identificarea ghicită, spune abia reușind să mimeze indiferența: "Parcă l-am văzut undeva..."402 Răspunsul vine ca o ghilotină: "E unul Ladima...a murit."403 În Epilog II, accidentul cauzator al morții lui Fred Vasilescu e prezentat intertextual se reproduce anunțul de patru rânduri dintr-un cotidian: "Aviatorul Fred Vasilescu a capotat, voind să aterizeze, din motive necunoscute încă, lângă Ciulnița. Autoritățile au plecat la fața locului
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
Structura circulară a romanului poate fi probată multiplu, dar relevă și un alt aspect nu lipsit de importanță pentru raportarea la complexul Pygmalion. Doamna T. este prima protagonistă, cea dintâi naratoare, însă și ultima parteneră de dialog, închizând cercul în Epilog II. Structura circulară a romanului constituie, în fapt, o formă simbolică: este rotundă, pentru că poate îngloba diferențele narative/auctoriale/actoriale, iar acestea nu există în număr limitat, ci, deliberat, complicat și multiplu imbricate. Raportul profund pe care scriitorul intenționează și
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
Doamna T. avea "oroare de exhibiția pe care o implică scena cu rampa ei"408 și rețineri că ar putea scrie: "Dar eu nu știu să scriu...Mă întreb dacă n-aș face chiar greșeli de ortografie?"409 În finalul Epilogului se aruncă cu voluptate asupra paginilor scrise: Cred că nici n-a închis bine ușa și s-a năpustit asupra textului."410 Dorința și plăcerea sunt proiectate direct în personaj, animând-o. Este practic soluția agreată de Diderot: "Cu un
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
lui Kaas van Eulukas 137 II. ANATOMIA VORBELOR DE CL(O)ACĂ 142 1. Schimbare de poveste 142 2. Pas îndoit 145 3. O fabulă codoașă cu în-galinarea unui mândru cocoș 148 4. Raporturi textuale cu inseminări de teme 149 Epilog sau Dincolo de Registre 152 ADN-ul Registrelor adică Adăugiri&Digresiuni&Note 159 Pentru Contra (dar și vice-versa) Argument al lui AC1, pe care colaboratorii săi nu l-au citit, așa încât fiecare face ce vrea Mă aflu în fața unei virtuale pagini
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
nesupunerii și al căutării de orizonturi de dincolo de zarea carpatină. Iar eforturile nu i-au rămas nerăsplătite dixit LP. Academia l-a primit cu brațele deschise, ca o amantă recunoscătoare (pierduse o Savantă de Renume Mondial), et le vie continue... EPILOG SAU DINCOLO DE REGISTRE 1. Nota lui AS Nu se știe dacă Medi-Cocoș Rotat a existat într-adevăr. Nici o arhivă nu consemnează o operațiune de evirare de genul amintit. Există doar niște texte, înregistrate într-un dosar, din care o parte
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
de moarte și iubire în plin coșmar, jurnalul Mirandei este cu atât mai dramatic, cu cât datele personajului (aura sublimului) pledează pentru cu totul alt destin decât cel prescris de paranoicul Caliban (diabolus ex machina), cititorul însuși fiind "revoltat" de epilogul tragic al cărții. Război conjugal, analiză finală Britanicul Nick Hornby (n. 1957, Surrey), după studii de engleză la Cambridge, a fost profesor, jurnalist și critic de muzică pop. Succesul dobândit cu cartea de memorii "Fever Pitch" (1992) îl face să
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
Elvira, Mariana etc. Întruchipând erosul, Don Juan oferea femeilor revelația dumnezeirii, harul și miracolul acesteia, păstrând pentru sine reversul faustic, polemic, trăirea spirituală în căutarea iubirii universale. Revenim în secolul XX la Paris. Leporello îl implică pe naratorul-actor să scrie epilogul parabolei lui Don Juan și a servitorului său nedesmințit. Se face apologia lui Don Juan, bineînțeles, dezvăluirile inedite modificând viziunea unor texte clasice. Elocința și actoria de tip Baudelaire sau Nietzsche în regia lui Leporello asigură farmecul lui Don Juan
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
întâlnire în cele mai grele clipe ale vieții. Grav rănit în luptă, trezindu-se totuși din leșinul morții, este recunoscut de ceaușul lui Murad (deus ex machina) și salvat. Cele din urmă zile ale lui Jean Ange sunt descrise de Epilogul lui Manuil, căruia naratorul, simțindu-și sfârșitul, îi încredințase continuarea manuscrisului. A treia zi după căderea Constantinopolului este chemat de Mehmet în piața Coloanei lui Constantin cel Mare, unde fusese expus capul basileului ucis în luptă. Întrebând Murad dacă îi
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
facă iarăși soare/ Mai aproape și mai mare// Luminii nu sunt nicidecum o ispită/ Doar ocolului urmă/ De ocol/ Să mă simtă./ Mă plec./ Oglinzile toate sunt umbre./ Rătăcită în piața/ Imensă pustie/ Și ceasul meu solar/ Vopsește urât/ Caldarâmul.// Epilog:/ Cine oare cine/ Moare-se cu mine" (subl. aut.). Contrar așteptărilor, această a doua secțiune a cărții, Emoția orașului, nu conține decât puține poeme ale "marelui oraș". În fapt, exceptând primele texte (Când străzile marelui oraș visează câmpii nesfârșite, Somnul
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Popovici ține de un sentimentalism profund, ce își conservă prospețimea și vitalitatea chiar și în acest ev al barbariei oripilante. Pe bună dreptate, ornicul de pe peretele poetului e pus să îi arate, mereu, "ora plecării spre cele șapte raiuri/ spre epilog sau erată" (Ora domestică). Pentru asemenea distilării meșteșugite ce dau relief unei expresivități deopotrivă calde și rafinate, cea care este datoare cu o erată este însă cel mult critica literară. Referințe critice (selectiv): Al. Piru, Panorama deceniului literar românesc 1940-1950
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
creștinismului, cu figurile emblematice și schemele ritualice bine cunoscute, de la facerea femeii la apocalipsă, de la turnul Babel și arca lui Noe la întruparea și crucificarea lui Iisus (Noe, Scara, Mesager, Cain, Abel, Lilith, Isaac, Cădere, Sodoma I, Sodoma II, Ofrandă, Epilog). Teme dificil de abordat, cu atât mai mult cu cât formula psalmodică pentru care poetul optează nu îi ușurează defel procesul po(i)etic. Dimpotrivă! Din fericire, marea majoritate a textelor capătă astfel o priză aproape magică, datorită laitmotivelor și
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
intrigă palpitanta, explicarea și despărțirea banală 303. Dragostea, în jumătatea a doua a secolului al XIX-lea, constată contesă Dash [p.278], a cunoscut un regres în dinamică să, românele se reduc tot mai mult la două capitole: prefață și epilogul. Totul ce le separă este inutil. Dinamică scenelor urmează ritmul: iluzie/deziluzie. Scenă primei apariții a Parizienei, mai ales în locurile publice, impresionează prin spectaculozitate. Pariziana mizează mult pe prima impresie, ea realizează natură crucială a acestei prime întâlniri. Avem
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
unor politicieni de prim rang: Giddens a fost consilier al primului-ministru britanic, Tony Blair, și, totodată, președinte al celebrei London School of Economics, iar Hombach ministru al președinției guvernului german și apropiat al cancelarului Gerhard Schröder, care scrie de altfel epilogul cărții. Sub influența vizibilă a ideilor autorilor consilierii amintiți, liderii Marii Britanii și ai Germaniei au dat publicității, pe 8 iunie 1999, la Londra, un manifest, intitulat Europa: a treia cale, noul centru, un document politic de mare semnificație. Această inițiativă
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]