1,945 matches
-
tehnocrație, nu reprezintă decât un paleativ, nu face decât "să distreze galeria" și dă puțin înapoi criza paroxistică, pentru a face o săritură mai bună. Eu cred că problema rezolvării "crizei crivilizației" este în primul rând cea a unei schimbări epistemologice și că această conversie dobândește o virulență sporită atunci când atinge științele care au drept obiect tocmai subiectul schimbării, omul. La prima vedere, o soluție epistemologică, dar, mai în profunzime, o soluție n-aș zice morală, nici spirituală, acestea sunt vorbe
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
Eu cred că problema rezolvării "crizei crivilizației" este în primul rând cea a unei schimbări epistemologice și că această conversie dobândește o virulență sporită atunci când atinge științele care au drept obiect tocmai subiectul schimbării, omul. La prima vedere, o soluție epistemologică, dar, mai în profunzime, o soluție n-aș zice morală, nici spirituală, acestea sunt vorbe mari care ne fac să surâdem ci una deontologică. Numai existența acestei deontologii primare face ca toate cazuisticile științelor noastre despre om să devină niște
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
soluție n-aș zice morală, nici spirituală, acestea sunt vorbe mari care ne fac să surâdem ci una deontologică. Numai existența acestei deontologii primare face ca toate cazuisticile științelor noastre despre om să devină niște "arte"". (Op. cit., p. 226) Schimbările epistemologice și soluția deontologică sunt subliniate de noi. Concluziile revin la susținerea "reîntoarcerii lui Hermes" în cadrele socio-politice complicate ale timpurilor moderne. Această revenire la un zeu grec (diferit de amintitul Moloch) ar putea alina decepțiile provocate de socialismele Estului. Căderile
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
Prebisch K. / 67 Primăvara de la Praga / 16, 160, 216, 261 Principatele Române / 59, 81 Principele Radu Duda / 20 Principesa Margareta / 20, 343 principiul tradiției / 14, 235 Prințul Charles de Wales / 20, 40, 116 privatizare / 64, 67, 74, 203-204, 351 profil epistemologic / 143 protocronism / 160, 254, 319, 331 Proudhon P. J. / 108, 350 Proust / 121 Prusia / 101, 104, 121, 175 Puffendorf / 103, 107 Putin V. / 233, 292 Q qualbiya / 137 quaternion / 10, 144 R Rabelais / 108 Rădulescu Heliade I. / 109 Ramiz Alia
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
la răspunsuri; și acestea, de altfel, incorecte. Totuși, tentația unei astfel de pers pective nu ține doar de intenția cititorului, ci și de un gest teoretic al lui Benjamin însuși. Este vorba despre felul în care trei discursuri (teologic, politic, epistemologic) devin în unele locuri inconfundabile. În Über einige Motive bei Baudelaire, experiența șocului trimite la motive mesianice tematizate apoi în scrierile de filozofie a istoriei, împreună cu tema „po litică“ a culpabilității. În alt loc, în Das Passagen Werk, teoria cu
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
repere ale acesteia. Cele trei texte la care mă voi referi sunt Über das Programm der kommenden Philosophie (1918), Der Begriff der Kunstkritik in der deutschen Romantik (1920) și prologul la Ursprung des deutschen Trauerspiels (1928). Deși notațiile cu caracter epistemologic abundă, de fapt, în scrierile, fie ele și mai reduse ca dimensiuni, ale lui Benjamin, cele trei invocate aici prezintă cu precădere un discurs sistematic, construit în dialog cu autori și tradiții ale gândirii europene. Imposibil de clasat în paradigme
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
sarcina filozofiei, după Benjamin, devine aceea de a fundamenta posibilitatea unei metafizici pornind tocmai de la această cenzură. Conceptul kantian de „cunoaștere“ este cel care va fi supus unei critici înnoite. Perspectiva din care îl privește Benjamin pe Kant, cea strict epistemologică, este problematică. Benjamin considera paradoxal, în primul rând, modul în care trans cendentalul poate fi definit sub presupoziția distincției subiect- obiect, reziduu al unei metafizici „sterile“, neproductive. Miza este de fapt mai veche, fiind asumată, în mod exemplar, de către Hegel
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
aria cercetării. Problematica istoriei devine o interogație asupra naturii operei de artă, de asemenea aflată în legătură directă cu estetica lui Kant. Benjamin este interesat să definească gestul critic plecând de la scrierile lui Friedrich Schlegel, pentru a evidenția forma sa „epistemologică“; ceea ce interesează aici este modul în care, prin această definiție, se conturează o imagine a gândirii ce va sta la baza scrierilor ulterioare. Două alte elemente vor fi urmărite: modul în care pot fi identificate diverse surse ale acestei imagini
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
definind absolutul ca „mediu al reflecției“, altfel spus ca generare a gândirii în raportarea ei la sine. Teoria cunoașterii este descrisă în romantism în acord cu aceste presupoziții despre natura reflexivă a gândirii. Schema opozitivă subiect- obiect își pierde relevanța epistemologică. De fapt, obiectul este el însuși un sine care se recunoaște ca atare, prin procesul cunoașterii. Termenii teoriei cunoașterii sunt, în interpretarea lui Benjamin, termeni mistici, făcând referință la absolut ca mediu al recunoașterii reciproce a su biectului și obiectului
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
dublă perspectivă. Pe de o parte, ele permit plasarea lui Benjamin în orizontul unor teme tradiționale ale filozofiei. Este vorba, în primul rând, de relația „veche“ dintre adevăr și fru mos. Pe de altă parte, ele conturează un posibil scenariu epistemologic la care scrierile ulterioare (inclusiv cele de care mă voi ocupa, care vizează experiența urbană) fac constant referire. Conceptul de „experiență“, voi încerca să arăt, cumulează trăsături și gesturi pe care, în scrieri anterioare, „critica“ le asimilase în chip programatic
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
de „epistemologie“. În același timp, se observă o modi fi care a reperelor care va deschide calea pentru abordarea obiectului istoric în general, nu doar a operei de artă. Platon și Nietzsche funcționează ca repere în elaborarea acestui scena riu epistemologic, într-o sinteză surprinzătoare. Miza lui Benjamin este, de astă dată, să discute în același timp istoricitatea cu noașterii și a obiectului acesteia. Câteva dintre formu lările de acum ale sale se vor regăsi apoi în dezvoltarea con ceptului de
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
Platon este implicită aici, în măsura în care ideea nu mai reprezintă un model al lucrului, ci o „configurație a contextului“ (Gestaltung des Zusammenhanges), în care lucrurile se păstrează într-o conexiune tensionată. Rolul con ceptului, din perspectiva ideii, diferă de întrebuințarea sa epistemologică: este vorba despre descompunerea lucrului în elemente conceptuale, trăsături sau note specifice, care permit tocmai ob servarea diferențelor și a unicității, și nu a genurilor sau categoriilor generale. Două concepte sunt în acest loc tematizate de Benjamin, în legătură cu relația dintre
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
sale, a autenticității. Rolul acesta, voi încerca să arăt, va fi regă sit mai târziu în fizionomia orașului pe care o realizează flaneu rul, ca, de altfel, și în lupta pentru memorie a revoluțio narului. 1.2. Despre unele „motive epistemologice“ la Baudelaire Principalele repere enumerate anterior îl plasează pe Benjamin în contextul unei problematici filozofice postkantiene, centrată în jurul conceptului de critică. Acesta însă își confi gurează spațiul de joc cu precădere în domeniul filozofiei artei. Trecerea de la conceptul de „critică
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
cine ma tografiei. Ea se definește ca fiind „die Vorstellungen, die, in der mémoire involontaire beheimatet, sich um einen Gegenstand der Anschauung zu gruppieren streben“. Modernitatea pre supune tocmai distrugerea aurei, prin punerea între paranteze a experienței și reducerea scenariului epistemologic la trăirea șocului. Flaneurul însă este cel care recuperează memoria orașului și salvează exponatele vitrinelor de caracterul lor de marfă. O sumară fenomenologie a acestui personaj, pe care o voi încerca în capitolul al treilea, răspunde de fapt la o
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
capitolul al treilea, răspunde de fapt la o întrebare esențială, în perspectiva distincțiilor de față: cum este cu putință experiența, într-o lume care, prin repeziciune și anonimat, o refuză? Metoda sa de cunoaștere, fizionomia, se va suprapune peste scenariul epistemologic expus de Benjamin în prologul amintit mai sus. Experiența urbană pe care o întruchipează va corespunde, mai mult, proiectului revizuirii kantianismului, de la care am plecat. Ceea ce diferențiază însă experiența urbană de alte tipuri de experiență (religioasă sau poetică) este faptul
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
pe care ziaristul o folosește. Progresul tehnicii (comentează Benjamin), care scoate rapid și continuu din uz obiectele, face ca imaginile dialectice să devină, pentru secolul noutății, categorii ontologice. În acest fel, conceptul cunoașterii se modifică în mod ra dical. Gestul epistemologic fundamental nu mai este funda mentarea, cum se întâmplă în majoritatea scenariilor modernității, ci „recunoașterea“ bruscă, neanticipată a caracterului dialectic al lucrurilor: „Das dialektische Bild ist ein aufblitzendes. So, als ein im Jetzt der Erkennbarkeit aufblitzendes Bild, ist das Gewesene
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
fel cum, voi încerca să arăt, figura lui Franz Hessel, cu a sa Spazieren in Berlin, nu face altceva decât să semnifice modalitățile fundamentale ale experienței urbane. Voi trece în revistă câteva dintre aceste figuri, tocmai pentru a exemplifica funcția epistemologică a conceptului de experiență, la care m-am referit în acest capitol. Pentru Benjamin, aceasta nu este una intenționată, ci implicită, activă în ipostazele ei cotidiene. Traducătorul, de exemplu, poate fi înțeles tocmai ca acela care asimilează funcția critică a
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
a cunoașterii în domeniul limbajului; povestitorul „salvează“ evenimentul prin înscrierea lui în orizontul memoriei; colecționarul transformă dialectic statutul obiectului și îi „dă viață“ în cursul existenței sale istorice. Ulterior acestor scurte portrete, abia, poate fi realizată o sinteză a funcțiilor epistemologice ale experienței, așa cum se constituie prin textele despre Kant, romantici sau Baudelaire. Excurs 1. Traducerea și limba adamică Figura traducătorului, așa cum o prezintă Benjamin în Die Aufgabe des Übersetzers (1923), poate fi înțeleasă plecând de la un text anterior, Über Sprache
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
în lumină. Excurs 2. Colecționarul sau „despre istoria obiectelor“ A doua figură importantă pentru Benjamin deschide o problematică pe care o voi relua mai în amănunt în capitolul al doilea: cea a istoriei. Deocamdată analiza privește modul în care funcția epistemologică a experienței depinde de istoricitatea aces teia din urmă. Textul care intră acum în atenție este Eduard Fuchs, der Sammler und der Historiker (1937). Deja, în această perioadă, scrierile lui Benjamin abordează mai apăsat problema teologico-politică, iar studiul la care
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
colecționarului îl plasează pe acesta în afara oricărei reprezentări ideale, „metafizice“, suprapuse materialității, precum și în afara fascinației fetișului mărfii. El însuși colecționar, Benjamin preia o serie de gesturi descrise mai sus și le asumă din nou ca gesturi teoretice, având o intenție epistemologică. Passagen-Werk este construită ca o colecție de citate, o experiență a lumii urbane din secolul al XIX-lea, cu arhitectura, personajele și textele ei. Excurs 3. Povestitorul și ordinea lumii Textul Der Erzähler. Betrachtungen zum Werk Nikolai Lesskows (1936) ocupă
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
estetizări a politicului, paralelă celei expuse în Das Kunstwerk im Zeitalter seiner technischen Reproduzierbarkeit. Pierderea caracterului auratic al experienței este, în cele două cazuri, similară. Concluzii la excursuri Un prim moment al lecturii pe care o propun vizează, așadar, valențele epistemologice ale conceptului de „experiență“. Două elemente orientează înțelegerea lui Benjamin: pe de o parte, necesitatea reevaluării kantianismului, de la care este re ținută problema trascendentalului; pe de altă parte, „co rectivul“ teologic al kantianismului, de sorginte iudaică, dar „pus în concept
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
al revelației persistente, dar niciodată completă, obiectivă. Al doilea capitol vizează o altă coordonată a conceptului „ex pe rienței“: cea teologico politică. Odată cu aceasta, experiența devine o formă de acțiune, purtând mărcile intersubiectivității. Capitolul 2 TEOLOGIE POLITICĂ ȘI EXPERIENȚĂ Determinația epistemologică a experienței nu este suficientă pentru a înțelege sensul pe care conceptul îl are în scrierile lui Benjamin. O serie de enunțuri trimit, în plus, spre o dimensiune autentic istorică (echte historische Erfahrung) a acesteia. De exemplu, în textul timpuriu
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
Tradition, im kollektiven wie im privaten Leben.“ Despre experiență în acest înțeles va fi vorba mai jos. Forma experienței urbane, a epocii industriale sau a „noutății“ secolului al XIX lea nu vor fi considerate particularizări sau ilustrări ale unui concept epistemologic general, ci forme vii, con crete, în care subiectul construiește o relație cu lumea în care se află. Capitolul de față continuă astfel discuția capitolului anterior de pe aceleași premise, nu ca aplicație a sa: îmi propun acum dezvoltarea unor determinații
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
ea nu este „de ordinul conceptului“, nu reprezintă o schemă intelectuală: indexul istoric al sacrului și, corelativ, caracterul diferențial al profanului constituie caracterul metafizic al imaginii dialectice. În primul capitol al lucrării de față, acest caracter trimitea la o miză epistemologică; în acest loc, el definește istoria ca „timp plin“ al așteptării lui Mesia și, din punct de vedere politic, ca orientare paradoxală a acțiunii profane către abolirea propriului țel. 2.2. Istoria fără progres Din punctul de vedere al lecturii
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
istoria ca atare: doar ca ruină, el face posibil gestul mesianic, al așteptării lui Mesia. Încerc să regăsesc aceeași problemă în textul despre violență. În final, această precauție teologică în conceperea politicului se va traduce într-o precauție de ordin epistemologic: aceea a problematizării reprezentării (Vorstellung) și a necesității unei modalități de cunoaștere „neidolatre“. Textul care intră aici în atenție începe cu enunțarea mizei (aparent) politice: „Die Aufgabe einer Kritik der Gewalt läßt sich als die Darstellung ihres Verhältnisses zu Recht
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]