1,135 matches
-
umanului. Este doctor în Sociologie al Universității "Babeș- Bolyai" din Cluj și lector la Facultatea de Sociologie și Comunicare de la Universitatea "Transilvania" din Brașov, ca titular al disciplinelor Epistemologie și Sociologia religiei. Este autoare a volumelor Epistemologie generală (2000) și Epistemologia socioumanului (2005). A publicat peste 40 de articole și studii în reviste de specialitate și volume ale unor conferințe internaționale de profil. Este membră EASA (European Association of Social Anthropologists), SASC (Societatea de Antropologie Culturală din România) și CSSG (Centrul
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
Kant, Critica rațiunii practice, traducere de Nicolae Bagdasar, Editura Științifică, București, 1972, pp. 33, 106, 122. 7 Vezi Raymond Klibansky (ed.), Philosophy in the Mid-Century: A Survey, La Nuova Italia Editrice, Firenze, 1967, p. 194. 8 Ilie Pârvu, Introducere în epistemologie, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1984, p. 46. 9 Ibidem, p. 47. 10 Rawls consideră definitorii pentru tradiția contractualistă lucrările Al doilea tratat despre cârmuire, de John Locke; Contractul social, de Jean-Jacques Rousseau și scrierile despre etică ale lui Immanuel
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
conjuncție de enunțuri" și "conjuncție duhemiană". White, A Philosophy of Culture, pp. 54-56, 80, 154-166. 44 Duhem, La théorie physique, pp. 303-304 [trad. n.]. 45 Vezi Willard Van Orman Quine, "Două dogme ale empirismului", în Materialismul dialectic și științele moderne - Epistemologie. Orientări contemporane, Ilie Pârvu (ed.), vol. 15, Editura Politică, București, p. 55 [subl. n.]. Quine are în teza Duhem, atunci când spune că: "enunțurile noastre asupra lumii externe înfruntă tribunalul experienței sensibile nu în mod individual, ci numai ca o unitate
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
lasă totuși neclarificat modul real de existență ai acestui sistem. Pentru a trata această problemă într-un mod adecvat, s-ar cuveni să soluționăm controverse ca acelea dintre nominalism și realism, mentalism și behaviorism - pe scurt, toate problemele principale ale epistemologiei. Totuși, pentru scopurile ce le urmărim, va fi suficient să evităm două atitudini opuse : platonismul extrem și nominalismul extrem. Nu trebuie să ipostaziem sau să "reificăm" acest sistem de norme, să facem din el un fel de idee-arhetip care domnește
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
și cuvântul "imagine", cuvântul "simbol" a dat și el numele unei anumite mișcări literare. *9 Ca și cuvântul "imagine", el continuă să apară în contexte și cu sensuri foarte diferite. El apare ca noțiune în logică, matematică, semantică, semiotică și epistemologie; el are, de asemenea, o îndelungată tradiție în domeniul teologiei ("simbol" este sinonim cu "crez"), al liturgicii, al artelor frumoase și al poeziei. Elementul comun în toate aceste accepțiuni curente îl constituie probabil ideea unui element care înlocuiește, care reprezintă
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
neoclasice despre poezie, figurile de stil tipice barocului sânt, desigur, à/è prost-gust, de "fais spirit" - fie denaturări intenționate ale naturalului și raționalului, fie acrobații lipsite de sinceritate ; iar din punct de vedere istoric, ele sânt expresii retorico-poetice ale unei epistemologii pluraliste si ale unei ontologii supra-naturaliste. catahreza ne oferă un exemplu interesant, în 1599 John Hoskyns anglicizează termenul traducându-l prin "abuz" și deplânge faptul că această figură de stil "este acum la modă..." El o consideră o expresie forțată
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
introductiv și note de Cristinel MUNTEANU INSTITUTUL EUROPEAN 2013 B. P. HAȘDEU (1838-1907) Cuprins Prologul editorului / 7 Studiu introductiv: B.P. Hașdeu primul nostru teoretician al limbajului / 29 1. Viață și opera lui B.P. Hașdeu (câteva repere) / 29 2. Elemente de epistemologie lingvistică și de teorie a limbajului la B.P. Hașdeu / 34 3. Un studiu despre diviziunile lingvisticii / 54 3.0. Planul analizei de text / 54 3.1. Împrejurările apariției acestui studiu. Continuitate sau ruptură? / 57 3.2. De la noematologia lui Hașdeu
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu () [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
lor domeniu de activitate, si anume științele limbajului. Ambii au fost înzestrați de la natură cu o excepțională vigoare fizică și intelectuală. Amândoi și-au clădit concepția lingvistică pe un fundament filozofic. Și Hașdeu, si Coșeriu au vădit serioase preocupări de epistemologie (lucru destul de rar în cultura noastră), încercând să vină pe linia tradiției cu puncte de vedere originale, atât în ceea ce privește încadrarea științelor limbajului în tabloul general al științelor, cât și cu privire la clasificarea (sub)disciplinelor lingvistice. Ambii au căutat să definească limba
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu () [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
filozofia limbajului), deși unele încercări că reflecții sporadice vor mai fi existat. După cum vom vedea, B.P. Hașdeu are toate datele care să îndreptățească socotirea lui drept "primul nostru teoretician al limbajului". În plus, el s-a arătat interesat și de epistemologia lingvisticii, filtrând critic contribuțiile de acest gen ale înaintașilor ori ale contemporanilor săi și căutând să ofere clasificări (parțial) noi/originale ale științelor limbii, după o prealabilă încadrare ale acestor discipline în tabloul general al științelor vremii. 1. Viață și
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu () [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
se poate estima că, până la 1907, când a murit, el ar fi avut timpul necesar finalizării acestui dicționar. Din păcate, încercările sorții (și ingratitudinea confraților) din ultima perioadă a vieții i-au paralizat forțele și voință 5. 2. Elemente de epistemologie lingvistică și de teorie a limbajului la B.P. Hașdeu 2.1. În monografia să, Cicerone Poghirc include și un capitol despre "formația științifică" a lui Hașdeu, punând accentul pe enciclopedismul și pe poliglosia acestuia, pe curiozitatea nesecata și permanentă, pe
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu () [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
Paris, 1849 (pe care Hașdeu o și trece în bibliografia Principiilor de lingvistică; vezi Hașdeu, 1881/1984, p. 31). 32 Gr. Brâncuș (1988: X) notează că "în filozofia germană circulau termenii Noemă "Gedanke" și Noetik "Erkenntnistheorie"", însemnând, așadar, 'gând', respectiv 'epistemologie'. 33 În versiunea originară a lucrării lui Hașdeu, trimiterea bibliografica se făcea în subsol, la ediția din 1877 a cărții lui Bréal. Ediția la care Șăineanu face referire (într-o altă manieră, prescurtând titlul) este una din 1887 cel puțin
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu () [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
care au pus în ecuație identitatea națională a României Mari. Cea mai controversată teorie promovată de unele personalități din elita românească interbelică a fost, neîndoielnic, aceea a eugenismului. În veacul trecut, observă autoarea, eugenia va irumpe în discursul unei noi epistemologii biopolitice și va formula o soluție dată de "modernitatea alternativă întrebărilor socio-economico-culturale ale unui Neuzeit, drept fuziune între finitudinea biologică a individului și existența eternă a națiunii". Însă, în analizele făcute perioadei interbelice, nu se prea vorbește preciza într-un
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
lucru se vede în articularea capitolelor într-o structură unitară, care îi conferă inteligibilitate și facilitează lectura. Stilul este adecvat, cu nuanțări personale, relevante pentru contribuțiile autorului cărții. Perspectiva pluridisciplinară a abordării integrează cunoștințe din istoria matematicii, filozofia științei, ontologie, epistemologie și logică. Tema abordată a fost puțin tratată în literatura internațională de specialitate, precum și în cea românească; cutezanța demersului științific este dublată de o opțiune provocativă, interesantă și fructuoasă și strategia asumată incumbă o poziție critică, analitică și constructivă, cu
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
efecte asupra mediului (contrar ideii că nu interacționează cauzal). Resnik merge mai departe în această direcție și argumentează că există obiecte concrete care au trăsături asociate de obicei cu entitățile abstracte. El consideră că "este surprinzător cum persistă viziunea că epistemologia matematicii trebuie să fie diferită ca gen de epistemologia științei empirice" (Resnik 1997: 101). Dacă ne uităm atent la ce se întâmplă în mecanica cuantică observăm că particulele cuantice suferă de aceleași probleme epistemologice de care ne lovim în cazul
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
Resnik merge mai departe în această direcție și argumentează că există obiecte concrete care au trăsături asociate de obicei cu entitățile abstracte. El consideră că "este surprinzător cum persistă viziunea că epistemologia matematicii trebuie să fie diferită ca gen de epistemologia științei empirice" (Resnik 1997: 101). Dacă ne uităm atent la ce se întâmplă în mecanica cuantică observăm că particulele cuantice suferă de aceleași probleme epistemologice de care ne lovim în cazul obiectelor matematice. Mai mult, ele pot fi privite ca
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
mare lucru fără matematică." (Resnik op. cit.: 42) Principala problemă cu care se confruntă susținătorii acestei doctrine privește accesul epistemic la lumea obiectelor matematice. Din câte se pare, platonistul întâmpină mari dificultăți când este pus în situația de a furniza o epistemologie satisfăcătoare, care să-l ajute în susținerea poziției sale ontologice. Cea(l) mai discutat(ă) provocare/argument epistemologic(ă) este formulat(ă) de Benacerraf (1973)86. Acesta pleacă de la faptul că obiectele matematice nu sunt localizate în spațiu-timp și nu
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
nu avem de-a face cu o relație cauzală. Problema este după Steiner, aceea că această teorie ia întreaga cunoaștere pe modelul percepției, iar inferența științifică nu poate fi privită așa; (vi) Putnam (1971) deschide calea unei abordări indirecte a epistemologiei: succesul științei este luat ca justificând, pe lângă credința în entitățile teoretice, și credința în entitățile matematice, i.e. aceleași criterii sunt luate ca justificând cele două tipuri de atitudini. Am văzut că, așa cum apare el la Benacerraf, acest argument pleacă de la
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
Deși Kant s-a înșelat în privința aritmeticii, aceasta după părerea mea nu știrbește în mod esențial meritele sale." (Frege 2000, § 89). Această afirmație a lui Frege a stat la baza unor interpretări precum ce a lui Kitcher, care consideră că "Epistemologia lui Frege rezultă din aplicarea concepției sale mai largi despre logică la viziunea kantiană generală despre cunoaștere" (Kitcher 1979: 257) și astfel "îl putem înțelege pe Frege ca operând în tradiția epistemologică kantiană..." (ibidem, pg. 253). O altă interpretare este
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
apare explicit în formulările poziției platoniste, dar dacă ținem cont că "indiferent cât de puternic este cazul prima face pentru realismul matematic, nu poate sta doar ca o doctrina ontologică" (Resnik 1997: 85) ci trebuie să fie însoțit de o epistemologie potrivită, ne dăm seama că ea apare oricum în cadrul mai larg al discuției asupra platonismului. 86 După Burgess și Rosen, "în timp ce Putnam (1971) a încurajat mai mult decât orice altă lucrare nemulțumirea față de orice nominalism doar negativ, Benacerraf (1973) a
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
acest sens, periplul pe care l-am întreprins împreună, pe scena cercetării de factură critico-reto-rică în cadrul mai cuprinzător al domeniului Științelor comunicării, își revendică și se definește prin acea stare-de- neascundere despre care s-a vorbit și se vorbește în epistemologie dintotdeauna. Această istorie a abordărilor critice și calitative ale fenomenelor comunicaționale este istoria pe care am construit-o discursiv, recuperând din trecut exclusiv memoria personală a interpelării pe care textele pe care le-am ales spre analiză mi-au oferit
Criticismul retoric în științele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
Colecția ACADEMICA 133 Seria Filosofie Lucrare publicată cu sprijinul Universității "Petre Andrei" din Iași Valică MIHULEAC este doctor în filosofie (mențiunea "magna cum laude") al Universității "Alexandru Ioan Cuza" din Iași. Domenii principale de interes: epistemologie, filosofia științei, logică, filosofie românească. A publicat studii în diferite volume colective: Petre Botezatu. Itinerarii logico-filosofice (1996), Ștefan Lupașcu: un gînditor pentru mileniul trei (2001), Existență, cunoaștere, comunicare (2002), Studii de istorie a filosofiei românești (2007), De Dignitate Philosophiae (2009
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
dimensiunea antinomicului. Din perspectivă genetică, raportul acesteia cu întregul sistemului filosofic al lui Blaga a fost privit în două moduri diametral opuse. Unul este cel susținut de Sergiu Al-George51, care considera antinomia transfigurată doar o expresie de limită a antinomicului, epistemologia antinomică blagiană fiind înțeleasă corect din perspectiva ideii de absolut, dominantă în filosofia lui Blaga și care este puternic impregnată de dimensiunea antinomică. În cel de-al doilea, ideea antinomiei transfigurate este așezată în poziție centrală, sugerându-se că sistemul
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
s-ar datora faptului că filosoful din Lancrăm a conceput-o într-un mod foarte larg, dincolo de cadrul îngust al stilisticii și retoricii, în care a fost descoperită și cultivată în Europa, ca "o realitate în care este cuprinsă întreaga epistemologie, inclusiv cunoașterea metafizică"215. Acest mod de înțelegere ar avea drept cauză înrâurirea pe care gândirea indiană a avut-o asupra filosofului român încă din tinerețe. Pentru Lucian Blaga, metafora nu are o geneză ce se lămurește prin împrejurări istorice
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
Pornind de aici, indianistul român susține că întreaga trilogie a cunoașterii "poate fi considerată ca o amplă explorare a metaforicului, chiar o încercare de tipologie a acestuia, realizată pe o profundă scrutare a structurilor antinomice"237. Antinomia dialecticii paradoxale din epistemologia blagiană ține, în opinia sa, de esența metaforicului și are o origine indiană. Chiar dacă teoria metaforei apare mai târziu în ordine sistematică, el susține că ordinea de drept este inversă, iar acest lucru poate fi întrevăzut în lucrarea de tinerețe
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
iar acest lucru poate fi întrevăzut în lucrarea de tinerețe, Filosofia stilului, unde Blaga dezvăluie "solidaritatea configurativă" dintre simbolic (metaforic), antinomic și dogmatic. În ordinea sistemului său filosofic, metaforicul apare abia în a doua trilogie, cea a culturii. În elaborarea epistemologiei antinomice (din prima trilogie), el nu este pomenit deloc. Aici, Blaga începe cu dogmaticul (antinomia transfigurată), continuând cu cunoașterea luciferică (antinomia fanic-criptic) și cu censura transcendentă, unde dialectica paradoxală a arătatului și ascunsului (sub forma revelației disimulatoare) este extinsă la
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]