4,425 matches
-
ajutat în plan științific și moral. Literatura sa epistolară, de altfel numeroasă, cuprinde scrisori trimise lui Ștefan Ciobanu, I.C. Chițimia, Dan Simonescu, Ovidiu Papadima, Teodor Vârgolici, Stela Toma, Nicolae Florescu, Mircea Anghelescu, Ștefan S. Gorovei, Marin Bucur și multor altora. Epistolele pe care le expediază istoricului și criticului literar Marin Bucur (1929-1994) conțin note și precizări, valoroase, despre opera sa și cea a lui Nicolae Cartojan, precum și câteva acide acolade despre trecerea României de la comunism la o altă societate. Impresiile sale
Câteva însemnări despre Emil Turdeanu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5540_a_6865]
-
l-au adus o seamă de colege și de colegi. Vă mulțumesc că nu ați lipsit de la acest simposion sărbătoresc și vă reînnoiesc, atât doamnei Ana Tăușan cât și dumneavoastră, expresia vechii mele prietenii. E. Turdeanu Note Originalele celor două epistole, necunoscute până acum, se află în biblioteca profesorului Nicolae Scurtu din București. 1. Alexandru Piru (1917-1993), istoric și critic literar, prof.univ.dr.doc. la Facultatea de Litere a Universității din București. A fost ales senator în Parlamentul României la propunerea prof. univ.
Câteva însemnări despre Emil Turdeanu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5540_a_6865]
-
îndepărtate. Creștinilor din Capadocia, neliniștiți din cauza incursiunilor goților, papa le-a trimis o scrisoare de îmbărbătare odată cu o mare sumă de bani cu care să fie răscumpărați creștinii care căzuseră în mâna goților ca ostatici (cf. sf. Vasile cel Mare, Epistole lXX, ed. Garnier). Episcopii adunați în sinod la Antiohia (care l-au depus pe Paul din Samosata) au trimis atât papei Dionisiu cât și lui Maxim, episcop al Alexandriei, o scrisoare pentru a-i ține la curent cu lucrările conciliului
Papa Dionisiu () [Corola-website/Science/305388_a_306717]
-
irelevante chiar și pentru neinițiați. Literatura epistolară a celui ce a scris Ora 25 relevă alte date, alte știri și, evident, alte mărturii care contribuie esențial la rescrierea biografiei acestui cunoscut scriitor al exilului românesc. Relevante, sub multiple aspecte, sunt epistolele pe care tânărul, foarte tânărul poet și jurnalist Const. Virgil Gheorghiu le trimite din Chișinău, unde era elev la Liceul Militar „Regele Ferdinand I”, scriitorului I. Valerian (1895-1980), directorul prestigioasei reviste „Viața literară” (1926-1938; 1941). Epistolele acestea trimit, cu exactitate
Însemnări despre tânărul Const. Virgil Gheorghiu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5795_a_7120]
-
sub multiple aspecte, sunt epistolele pe care tânărul, foarte tânărul poet și jurnalist Const. Virgil Gheorghiu le trimite din Chișinău, unde era elev la Liceul Militar „Regele Ferdinand I”, scriitorului I. Valerian (1895-1980), directorul prestigioasei reviste „Viața literară” (1926-1938; 1941). Epistolele acestea trimit, cu exactitate, la debutul în presa literară a lui Const. Virgil Gheorghiu 2, la colaborările sale în paginile revistelor „Crai nou”3, „Flamuri”4 și „Luminătorul”5, precum și la relațiile pe care le stabilește cu revista bucureșteană „Viața
Însemnări despre tânărul Const. Virgil Gheorghiu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5795_a_7120]
-
Viața literară”, al cărei corespondent devine pentru întreaga Basarabie. Tânărul Const. Virgil Gheorghiu manifestă un interes special pentru lumea literară, iar dialogurile cu unii dintre contemporanii săi se constituie în tulburătoare confesiuni asupra creației, a valorii și perenității faptului literar. Epistolele ce se restituie acum, întâia oară, sunt o dovadă peremptorie în acest sens. * Chișinău, 12 mai 1934 Domnule Valerian, Redacția pentru Basarabia mai suferă de un singur neajuns - adresa. Totuși, dacă se poate, fără să „bată la ochi”, va fi
Însemnări despre tânărul Const. Virgil Gheorghiu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5795_a_7120]
-
maica Iosefina Giosanu, stareța Mănăstirii Văratec din anul 2001, propune în toate demersurile sfinției sale redefinirea și rescrierea sensurilor majore ale unei comunități monastice, atât de însemnată ca aceea de Văratec. Glosările acestea mi-au fost sugerate de lectura unei emoționante epistole pe care mi-a trimis-o profesorul și filosoful Vasile Morar (n. 1946), care a susținut și coordonat unele dintre proiectele maicii Iosefina Giosanu. Impresionat de viața monahală și culturală a Mănăstirii Văratec, de ordinea, disciplina și orânduiala din această
Însemnări despre erudiția Maicii Iosefina Giosanu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/3094_a_4419]
-
Nazaret. În timp ce dovezile asupra identității reale a autorului Evangheliei după Ioan lipsesc, unii cercetători cred că evanghelia a fost dezvoltată de un cerc sau școală întemeiată de Ioan, spre sfârșitul secolului întâi, școala fiind posibil situată în Efes. Cele trei epistole ioaneice seamănă între ele ca terminologie, stil și situare generală. Ele sunt în mod aproximativ legate de Evanghelia după Ioan și ar fi putut rezulta din teologia acestei evanghelii. Aceste epistole sunt considerate în mod consensual ca fiind produse de
Ioan Evanghelistul () [Corola-website/Science/304150_a_305479]
-
întâi, școala fiind posibil situată în Efes. Cele trei epistole ioaneice seamănă între ele ca terminologie, stil și situare generală. Ele sunt în mod aproximativ legate de Evanghelia după Ioan și ar fi putut rezulta din teologia acestei evanghelii. Aceste epistole sunt considerate în mod consensual ca fiind produse de comunitatea ioaneică din Anatolia. Referiri timpurii la epistole, organizarea bisericii care reiese din textul lor și lipsa unei referiri la persecuție sugerează că ele au fost scrise la începutul celui de-
Ioan Evanghelistul () [Corola-website/Science/304150_a_305479]
-
și situare generală. Ele sunt în mod aproximativ legate de Evanghelia după Ioan și ar fi putut rezulta din teologia acestei evanghelii. Aceste epistole sunt considerate în mod consensual ca fiind produse de comunitatea ioaneică din Anatolia. Referiri timpurii la epistole, organizarea bisericii care reiese din textul lor și lipsa unei referiri la persecuție sugerează că ele au fost scrise la începutul celui de-al doilea secol. Nu există niciun izvor istoric de încredere care să arate că autorul Evangheliei după
Ioan Evanghelistul () [Corola-website/Science/304150_a_305479]
-
1792-1860) a avansat ideea că evanghelia era pur și simplu o lucrare de sinteză a tezei și antitezei pe model hegelian — sinteză între teza iudeo-creștinătății (reprezentată de Petru) și antiteza creștinătății neamurilor (reprezentată de către Pavel). El cita de asemenea din epistolele ioanine o sinteză a forțelor dualiste din gnosticism. Ca atare, el a atribuit anul 170 scrierii acestei evanghelii. Primul martor sigur al teologiei ioanine dintre părinții bisericii a fost Sf. Ignatie din Antiohia, a cărui "Epistolă către Filipeni" era fondată
Ioan Evanghelistul () [Corola-website/Science/304150_a_305479]
-
cita de asemenea din epistolele ioanine o sinteză a forțelor dualiste din gnosticism. Ca atare, el a atribuit anul 170 scrierii acestei evanghelii. Primul martor sigur al teologiei ioanine dintre părinții bisericii a fost Sf. Ignatie din Antiohia, a cărui "Epistolă către Filipeni" era fondată pe și făcea aluzie la și . Aceasta ar indica faptul că evanghelia era cunoscută în Antiohia înainte de moartea lui Ignatie (probabil 107). Policarp de Smirna ("cca." 80-167) citează din epistolele lui Ioan, la fel ca Iustin
Ioan Evanghelistul () [Corola-website/Science/304150_a_305479]
-
Sf. Ignatie din Antiohia, a cărui "Epistolă către Filipeni" era fondată pe și făcea aluzie la și . Aceasta ar indica faptul că evanghelia era cunoscută în Antiohia înainte de moartea lui Ignatie (probabil 107). Policarp de Smirna ("cca." 80-167) citează din epistolele lui Ioan, la fel ca Iustin Martirul și Filozoful ("cca." 100-165). Cea mai veche mărturie despre autor era cea a lui Papias, păstrată în citate fragmentare în istoria bisericii a lui Eusebiu din Cezareea. Acest text este prin urmare mai
Ioan Evanghelistul () [Corola-website/Science/304150_a_305479]
-
început, ei fiind cei care au introdus-o în comunitatea creștină.” J.N. Sanders, care a scris "The Fourth Gospel in the Early Church", a examinat „așa-zisele paralele ale lui Ioan cu Ignatie din Antiohia, Policarp de Smirna, Barnabas și "Epistola către Diognetus", conchizând că nu există urme sigure ale influenței celei de-a patra evanghelii la Părinții Apostolici.” Sanders a argumentat că această carte a fost scrisă în Alexandria. "Evanghelia după Ioan" afirmă explicit că textul ei a fost scris
Ioan Evanghelistul () [Corola-website/Science/304150_a_305479]
-
fie din bogata sa bibliotecă, fie din Biblioteca Academiei Române sau din Arhivele Statului. Întregirile pe care le-a adus, în timp, la opera lui Ion Creangă și Mihai Eminescu sunt fundamentale și, desigur, demne de a fi uzitate cu încredere. Epistolele pe care le-a scris și le-a trimis confraților și unora dintre contemporanii săi se constituie în excelente surse de informații biografice, bibliografice sau de altă natură și, astfel, toate, contribuie la redescoperirea imaginii cărturarului de la Piatra-Neamț. Literatura sa
Completări la biografia lui G.T. Kirileanu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5184_a_6509]
-
cărturarului de la Piatra-Neamț. Literatura sa epistolară, diversă și imensă, din care s-a publicat 2 doar un fragment, se impune a fi cercetată, adunată, adnotată și restituită în întregime spre a constata, încă o dată, virtuțile și fascinația comunicării. Cele trei epistole, necunoscute până acum, sunt trimise profesorului și bizantinologului Demostene Russo (1869-1938), unul dintre autenticii săi prieteni și conțin prețioase știri despre pregătirea și restituirea integrală a operei 3 lui Ion Creangă în celebra Fundație Regală pentru Literatură și Artă. Impresionează
Completări la biografia lui G.T. Kirileanu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5184_a_6509]
-
Moș Ghiță Kirileanu, 22 iunie 1939]. 4. Jack Byck (1897-1964), lingvist și filolog, a editat câteva texte fundamentale ale literaturii noastre religioase. 5. Nestor Camariano și Ariadna Camariano, istorici literari și cărturari autentici, nepoți ai lui Demostene Russo. 6. Această epistolă se publică acum, întâia oară, după original și nu după o ciornă așa cum a procedat Mircea Handoca în cartea sa - G.T. Kirileanu - Corespondență. București, Editura Minerva, 1977, p. 257.
Completări la biografia lui G.T. Kirileanu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5184_a_6509]
-
de lungă durată și s-au concretizat într-un incitant dialog epistolar ce se cuvine a fi cunoscut de cercetătorii și istoricii literari. Și nu numai de aceștia. Revelatoare, prin informațiile literare și culturale, mi se par a fi și epistolele ce se publică acum întâia oară, în care Valeriu Anania îl consiliază, îl îndrumă și îi oferă soluții din cele mai pragmatice privitoare la noua oficină tipografică și editorială, Tradiția. Demne de reținut sunt confesiunile și precizările pe care le
Noi contribuții la bibliografia lui Valeriu Anania by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5710_a_7035]
-
o ia viața sa - având atunci familie și un post solicitant în calitate de prim-regizor al Teatrului Național din Cluj. Volumul a apărut în anul 1978 ca urmare a efortului istoricului literar Ion Negoițescu de a aduna și a publica aceste epistole sub forma unui roman de corespondențe. A debutat în teatru cu comedia tragică "Dona Juana", o reinterpretare a mitului lui Don Juan, căreia i-a fost acordat premiul "Sburătorul" pe anul 1947. Patru piese de teatru publicate într-un volum
Radu Stanca () [Corola-website/Science/299004_a_300333]
-
cort din piei, iar pe bărbați i-a primit în palatul său. După ce au stat acolo o vreme, după voința lui Allah , Amru al-Qais, care voia să obțină ajutor de la împăratul Iustinian I, a rugat gazda să-i scrie o epistolă pentru prințul gasanid Harith ibn Abi Shamir, care i-ar prinde bine în drum. Imru' al-Qais a pornit la drum, lăsându-și fiica, vărul și armurile în paza lui Samaw'al și nu s-a mai întors niciodată. După tradiția
Samaw'al ibn 'Adiya () [Corola-website/Science/334771_a_336100]
-
cantari di Tristano". "Enciclopedia exilului literar românesc"a lui Florin Manolescu, sau comprehensivul studiu al lui Roberto Scagno, "Fra oblio e memoria....", oferă datele necesare, completate de noi cu informații din alte surse (cei care l-au cunoscut, amintiri, contacte, epistole etc.) despre atmosfera cercurilor universitare italiene sau filoitaliene a anilor '46, '50, din București, apoi a exilului românesc de la Roma, după '48, protagoniști. Amintitul studiu al lui R.Scagno, din revista "Studi italo-romeni"2, 1998, condusă de regretatul italienist Marian
Mircea Popescu, exilatul din Via Chiabrera by Adrian Popescu () [Corola-journal/Memoirs/9819_a_11144]
-
Florescu, la Cornel Ungureanu( "La Vest de Eden", sau în "Mircea Eliade și literatura exilului", ori la Mircea Popa ( "Întoarcerea la Ithaca. Scriitori români din exil",1998) sau Mircea Handoca, care publică în volumul "M.Eliade și corespondenții săi", o epistolă, unde marele savant este anunțat despre o recenzie , datorată lui M.P., nu am dat peste un portret interior al celui care a fost Mircea Popescu. Evocări avem, desigur, de la redactorii, sau colaboratorii "Revistei Scriitorilor Români", de la Teodor Onciulescu, care scrie
Mircea Popescu, exilatul din Via Chiabrera by Adrian Popescu () [Corola-journal/Memoirs/9819_a_11144]
-
rupturi majore, cu, desigur, greutățile specifice exilatului, privit cu suspiciune, de stânga, mai ales,ceea ce începuse în România, aflată acum, sub ocupație, o carieră remarcabilă de eseist, de redactor, de profesor. Un anumit echilibru al ființei rămâne constant. Aceasta spun epistolele, martorii. După Petru Ciureanu, cu "La poesia romena contemporanea", Genova, 1944, în anul 1948, spune M.P., "era o situație mai clară pentru receptarea noilor expresii artistice și culturale, pentru aprofundarea altor spații geografice și spirituale"... Dar situația literelor din România
Mircea Popescu, exilatul din Via Chiabrera by Adrian Popescu () [Corola-journal/Memoirs/9819_a_11144]
-
vie, fremătătoare, lumea exilului, cum apare și la Alexandru Niculescu, vezi: "Rom. Lit." 2/1992, 46/1996 etc. cu pasiuni, simpatii-antipatii, dar organic interesată de soarta țării de unde plecaseră atâția oameni de anvergură și de valoare europeană. Chipurile conturate din epistole au pentru mine consistența unor personaje de roman.. E drept pe unii exilați i-am cunoscut direct, de-a lungul deceniilor mele de călător în "pământul dintre ape". Pe Drăguțescu, prin 78, pe terasa selectei cofetăriei "Canova", din Roma, unde
Mircea Popescu, exilatul din Via Chiabrera by Adrian Popescu () [Corola-journal/Memoirs/9819_a_11144]
-
români plecați din țară, devotamentul pentru valorile culturii din România, dinainte de plecarea sa, în simbioză cu cele occidentale. Anexăm trei scrisori și o carte poștală, dintr-un fond roman al Colegiului pontifical Pio Romeno, conținând corespondența primită de Mircea Popescu. Epistolele publicate acum se referă direct sau indirect, la rolul lui de redactor-secretar al publicațiilor "Societății Academice Romîne", la faza de pregătire a "Revistei Scriitorilor Români" (epistola de la V. Ierunca). 1.Text dactilografiat, Ovidiu Bârlea către Mircea Popescu Antetul stg. SOCIETATEA
Mircea Popescu, exilatul din Via Chiabrera by Adrian Popescu () [Corola-journal/Memoirs/9819_a_11144]