1,343 matches
-
original versus clișee lingvistice, neologisme/termeni populari, regionali); - nivelul morfosintactic al conversației uzuale evidențiază topica afectivă, caracterul spontan, neelaborat, structuri libere, specifice oralității, formulări eliptice etc. Compunerile scrise în stilul colocvial au o sintaxă mai elaborată, iar în cazul textelor epistolare se actualizează și structuri sintactice formalizate, convenționale; - nivelul stilistic este structurat de spontaneitatea comunicării, de implicarea afectivă și de competențele lingvistice ale emițătorului (forme scrise)/ale interlocutorilor (discursul oral); se remarcă libertatea absolută în selectarea mijloacelor expresive (mai frecvent utilizate
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
voce tare.] 1. Formulează răspunsuri la întrebările de mai jos, referitoare la situația de comunicare din textul dat: a. Cine ar putea fi receptorul textului dat, având în vedere scopul comunicării? b. Ce tip de text este acesta (argumentativ, descriptiv, epistolar, informativ, memo rialistic, narativ etc.)? Motiveazăți răspunsul. c. Care este ideea în jurul căreia a fost construit textul? 2. Care este opinia ta despre lanțul decizie-consecințe-învățare-maturizare? Susține cu MODELUL 4 (text colocvial) Paris, 1 iulie 1982 Dragă domnule Liiceanu, Un străin
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
va mai zări nici intrarea.“ (Ioan Petru Culianu, Impas) Narațiunea intercalată combină modelele primare, între secvențele narative existând diferențe de perspectivă temporală. Formulele narative generate astfel sunt variate (povestiri în sertar, povestirea în povestire, povestiri în ramă, jurnal comentat, roman epistolar etc.). Ordinea narativă se referă la construcția narațiunii, la modelul diegetic în care secvențele narative, pauzele descriptive sau explicative, secvențele dialogate ori monologurile se înlănțuie, alternează, sunt inserate sau juxtapuse etc. Modelele diegetice principale sunt: Narațiunea cronologică este modelul primar
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
T. Mănescu (doamna T.) ori Fred Vasilescu din Patul lui Procust apar în ipostază auctorială, fiindcă le este atribuit și rolul de creator al tex tului. Personajul narator auctorial este, de altfel, omniprezent în proza modernistă și postmodernistă, de la romanul epistolar și romanuljurnal la romanul indirect, la metaroman și la toată proza scurtă „textualistă“. Personajul narator poate fi însă și decentrat, devenind: personajnarator martor - are funcție narativă și funcție de regie, îndeplinind un rol secundar în acțiunea pe care o relatează (de
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
sau postmodernist, romanul eroic de cel exotic, fantastic, mitic, satiric, parodic, al absurdului, romanulparabolă, eseistic sau comportamentist, antiromanul etc., romanul de tip balzacian de romanul stendhalian, tolstoian, dostoievskian, proustian etc. Alte criterii sunt: formula compozițională (roman de tip memorialistic sau epistolar, de tipul jurnalului, al cronicii, de tipul romanului în roman, al romanului cu sertare/romanul à tiroirs etc.), întinderea (roman epopeic, ciclic, romanfluviu) sau particularitățile discursului narativ. Acest ultim criteriu operează distincții pe mai multe niveluri, diferențiind romanul tradițional de
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
Mecanică Fină - unde îl cunoaște pe Gelu Popescu -, apoi ca ghid ONT, pentru a reveni, în final, la catedră, ca profesor în comuna Burlești. Pentru cei doi prieteni comunicarea devine o necesitate, așa încât Zare își reorientează spre Radu „romanul“ său epistolar, mai ales după moartea profesorului Valedulcean și după ce o pierde pe Ana, căreia nu ia răspuns la ultimele scrisori. La rândul său, Radu, chiar și atunci când se întâl nesc întâmplător la un restaurant de pe malul mării, îi povestește lui Zare
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
tipografic zaț, categoria metaromanului. Ilustrând pe toate palierele sale principii ale postmodernismului, Zmeura de câmpie recurge la o „inginerie textuală“ complicată, reunind formule, tehnici narative și limbaje eterogene: de la scenariul de film la cronică și amintiri de război, de la romanul epistolar la melodrama parodiată, de la povestiri încastrate (uneori, după modelul păpușilor rusești) la jurnal comentat, de la anchetă și raport la colaje și dialoguri polemice, la inserții metatextuale și adnotări teoretice etc. Întregul roman, structurat în patru părți (Presupuneri, Inves tigații, Alte
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
-l ține în spital, în cărucior. Paula moare dîndu-și foc, din gelozie; dramaturgul moare și el în spital, invocînd multele-i iubite care tocmai acum, în marea trecere, îl lasă singur... Am putea spune că e un text ciudat, teatru-document, epistolar sentimental (în piesă se citesc multe scrisori, cvasi-autentice), cu oameni de teatru și chibiți, toți reali. E o piesă care-ncepe comic și sfîrșește tragic, căci, se pare că vrea să ne reamintească prietenul nostru Candid, boemia are o glazură
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
literar, la cunoașterea resorturilor diplomației acestuia (față de director, regizor, actor, dramaturg, cenzor, public). Afli cum se susține o corespondență și nu una cu te miri cine, ci cu aleg doar un nume marele filosof și scriitor Gary Sîrbu! E turburător epistolarul parțial publicat de Vetuța, emoționant la culme! Pe nedrept persecutatul gînditor (căruia am avut și eu onoarea să-i montez, în 1981, Arca bunei speranțe) l-am găsit atît de vulnerabil în această confesiune repetată, atît de cald și trist
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
diverse: ei cântă ruinele, lamartinizează, unii sunt mesianici, alții sunt anti-bonjuriști, umaniști, macabri și exotici, cântăreți ai evenimentelor politice la ordinea zilei. Alecsandri reprezintă poezia oficială, Odobescu e creatorul eseului, Filimon al romanului, Hasdeu al dramei istorice, Ghica al stilului epistolar. Este perioada modernă, cu evaluări și "reconsiderări". Un capitol important este cel despre epoca Junimii, unde prezintă sinteze despre marii clasici. De data aceasta, opera lui Caragiale se bucură de o atenție în plus, Slavici este reconsiderat ca romancier, opera
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
care nu convine prin opinia "în afara" patului procustian, opinie, pe care are consecvența și curajul de a o susține toată viața. Reacția are spontaneitate și subtextul cu un caracter polemic trădează gustul cultivat, specific oamenilor superiori și rafinați, pentru stilul epistolar prin care, eventual, să se afle "într-o dulce bîrfeală de lucruri mai literare." Cf. G. Călinescu, Gîlceava înțeleptului cu lumea, vol. I, , Editura Minerva, București, 1973, p. 37 420 Camil Petrescu, Patul lui Procust, ediția citată, pp. 328-329 421
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
de cărturari selectate și dezvoltate sub regimul de "democrație socialist-națională", cultura people-ară intra în acțiune. Sursa era autorizată pentru că era însăși Autoritatea (Șefa Supremă Comună, proaspăt înscăunată după un happening democratic, pe față adulată...), de care era legată prin ombilicul epistolar. Toți mediologii știu însă că orice act relatat (iar unul calificat drept violent cu atât mai mult) capătă semnificație prin cadrajul semantic și prin crearea unui éclairage stilistic (engl. lighting, a nu se confunda cu lifting, specific scriiturii universitare la
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
împrejurări, neîntrecut povestitor, furnizor epic mlădios, polimorf și polifonic. Petrece 16 ani la Paris la studii, sponsorizat de însăși împărăteasa Beatrice, de care goliardicul nostru erou e îndrăgostit, bineînțeles în taină. Compune poezii în spirirul febrei dolcestilnoviste, și chiar un epistolar amoros. Mai importantă va fi pregătirea sa enciclopedică printre cărți rare, dispute și glose cu tovarășii săi de Universitate, ce-l vor însoți și în picaresca aventură la capătul lumii. Eroul este parte activă în dispute religioase, dar și în
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
va fi primit cu brațele deschise de viitorul redactor Angelo Barile, ceea ce, după cum am văzut, s-a și întâmplat. Nu în ultimul rând a recomandat poezia quasimodiană Vânt la Tìndari pentru premiul Antico Fattore.158 Amiciția lor este ilustrata de epistolarul intitulat Scrisori către Qusimodo ce cuprinde scrisori din perioada 1930-1938, în paginile cărora se pot citi geneză și natura singulară a relației lor, dominate inițial de o atmosferă binevoitoare (bonaccia este adjectivul folosit de Maria Corti). Frecvență epistolelor din anul
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
animator al discuțiilor literare de la cafeneaua Giubbe rosse, a nutrit pentru poetul sicilian o simpatie sinceră: l-a numit Quasimoduccio și l-a luat sub aripa să protectoare. Amiciția lor este documentata de schimbul afectuos de scrisori, incluse acum în epistolarul menționat, Montale-Quasimodo. Cu sprijinul scriitorului genovez și al revistei 'Solăria' sicilianul a publicat în 1930 primul volum, Ape și pământuri, comentat de Lionello Fiumi, de Montale în 'Pegaso', de Elio Vittorini în 'Îl lavoro', de Adriano Grande în 'L'Ambrosiano
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
fascinante, redate prin minunate sinestezii: la notte delle piogge di calde lune. Cele două iubite ale poetului din perioada în care scria aceste versuri sunt Sibilla Aleramo și Maria Cumani. Relația lui cu scriitoarea Aleramo este parțial dezvăluită de un epistolar tulburător ale cărui scrisori acoperă, în ciuda lungilor pauze de tăcere, perioada 1931-1936. Schimbul de misive cu dansatoarea Cumani începe cu cea din 27 iunie 1936 și trece de limita anului 1942, în care Quasimodo a publicat volumul Și pe data
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
Chiaromonte, " Notă sulla civiltà e le utopie", Antologia di 'Solăria', cît., pp. 347-360. 118 Începuturile colaborării dintre Quasimodo și redactorii de la 'Circoli', printre care se numără Angelo Barile care a manifestat o vie admirație pentru opera sicilianului sunt amintite în epistolarul Montale Quasimodo; cel dintâi îi scria prietenului: Vai da Barile a nome mio. Ți accoglierà a braccia aperte. Astfel va fi primit Quasimodo la 'Circoli'. La rândul său, Angelo Barile îi răspundea lui Quasimodo în 27 martie 1931: Mi faccio
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
ricordo sempre come una di quelle tre o quattro persone che mi è stato provvidenziale încontrare (21 mai 1931); Grazie della dedică, che spero di ricambiare, se scriverò ancoră qualcosa di decente (18 iulie 1931). Idem. 161 În introducerea la epistolarul Montale Quasimodo, Sebastiano Grasso afirmă că inimiciția dintre cei doi poeți a fost un echivoc generat și întreținut pe de o parte de lipsa documentelor doveditoare, pe de altă parte de lipsa unei dezmințiri din partea ambilor. Originea neînțelegerilor, alimentate de
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
a lui Pugliatti, de existență căruia l-a convins și pe mesinez. Scrisorile dintre Montale și Quasimodo, inca afectuoase dar mai puțin entuziaste, devin din anul 1932 tot mai rare. Tot atunci Quasimodo și Pugliatti se îndepărtează de 'Solăria'. În epistolarul amintit există o singură misiva din 1933. Până la ultima scrisoare din 5 august 1938 Montale se scuză constant pentru tăcere și acuză ritmurile infernale la care e supus ca director al Cabinetului Vieusseux. În 1939 tot el semnează o caricatură
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
pe pământ și să-l recitesc 32; o memoriile umbrei mele [...], scrise de câtă vreme am fost în lună, [...] niște hârtii galbene și veștezite, legate cu fire de ață albastră 33; o un manuscript, manuscriptul biografiei lui Toma Nour34. Dialogul epistolar dintre Șobolțof și Cezar din [Falsificatorii de bani], deși interesant ca realizare a unei proze cu mijloacele dramaticului, nu ar pleda prea convingător pentru rolul fundamental al scrisorilor în proza eminesciană un fel de testament literar accesibil cui știe să
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
este natura lui, că altfel nu poate fi și că toate trebuie să fie cum sunt... ([Archaeus] Eminescu: 2011, II, 207). La Eminescu, trăirile grave sunt descrise cu ajutorul elementelor împrumutate din registrul artelor: parantezele diegetice în care cititorul descoperă scrierile epistolare, cu un pronunțat caracter autenticist manuscriptul reprezintă mărturii incandescente în cheie literară; fantasmele subconștientului protagoniștilor sunt zugrăvite pe marginile paginilor de carte (ca și cum desenul ar lua în râs arta cuvântului din tomuri) sau pe pereți; iar metempsihoza își atinge finalitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
mai puțin decât aceea din variantă, deși reproducerea fidelă a corespondenței unidirecționale Dionis-Maria are și introducere, în timp ce varianta se deschide cu primul paragraf al cuprinsului scrisorii. Structura hipertextului prezintă aspect monolitic: întreg cuprinsul are un singur paragraf. În variantă, conținutul epistolar înregistrează trei alineate; deși formal fragmentat, mesajul reușește, propulsat retoric la fiecare început de idee "De ce sunt eu în lume când tu ai fost menită să fii ? De ce-au căzut ochii mei pe tine, de ce te-am văzut ?", "N-
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
modernitate pe care scriitorul l-a înțeles și l-a exploatat în dublu sens: pe de o parte, prin inserția unui fragment aparținând altui gen (corespondența) în paginile prozastice; pe de altă parte, prin efectul de autenticism pe care paginile epistolare îl exercită. Fig. VI Tipuri/direcții de generare intratextuală 4.2.2.2. [Archaeus]. Alegoria intertextualității Intertextualitatea nu leagă, propriu-zis, un hipertext de un hipotext "inocent": orice hipotext este hipertext, la rândul lui. A citi despre realitate în cărți este
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
artistice cum ar veni, pentru care el nu fusese prezumtiv pregătit. Însăși structura textului se articulează din nenumărate "învăluiri", liniaritatea povestirii repugnînd, se vede cu ușurință, autoarei. Tehnic vorbind, ca și Dracula al lui Stoker, The Historian este un roman epistolar, însumînd experiențele a trei naratori principali (și ale cîtorva secundari), în interiorul unei fragmentări cronologice impresionante, ce merge din anii 30, prin 1950 și, mai apoi, prin 1972, pînă în plină "anticipație", adică în 2008. Trebuie observat că intersecțiile temporale sînt
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
Război cu salamandrele de Karel Čapek. SOROHAN, Elvira. Adriana Georgescu la Universul literar. În: Jurnalul literar, 17, ian.-mart. 2006, nr. 1-6, p. 1, 22. Adriana Georgescu a ținut rubrica cinematografică sub pseudonimul Adriana Nicoară. SOROHAN, Elvira. Călinescu și artefactul epistolar. În: Convorbiri literare, 140, oct. 2006, nr. 10, p. 25-27. SOROHAN, Elvira. Ce aude poetul? În: Vitraliu (Bacău), 15, sept. 2006, nr. 5-6, p. 21. Despre George Bacovia. SOROHAN, Elvira; CĂLINESCU, Alexandru; MIHĂILESCU, Dan C. [Cum apreciați fenomenul cultural românesc
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]