44,517 matches
-
expoziții de mult uitate, ritmuri muzicale din epoci diferite, speranțe și dezamăgiri, cioburi de sentimente și amintiri. Din mișcarea circulară continuă a malaxorului ies pentru o secundă la lumină bucăți (încă) întregi, identificabile, ținînd de un loc și de o epocă. Imediat însă acestea se scufundă și, la suprafață, apar alte rămășițe ale unei alte epoci, din cu totul alt loc. Ceea ce rămîne în urma acestui proces logic/ilogic, coerent/incoerent, este întrebarea pe care și-o pune scriitoarea cu o existență
Hoinăreală în timp by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12656_a_13981]
-
și amintiri. Din mișcarea circulară continuă a malaxorului ies pentru o secundă la lumină bucăți (încă) întregi, identificabile, ținînd de un loc și de o epocă. Imediat însă acestea se scufundă și, la suprafață, apar alte rămășițe ale unei alte epoci, din cu totul alt loc. Ceea ce rămîne în urma acestui proces logic/ilogic, coerent/incoerent, este întrebarea pe care și-o pune scriitoarea cu o existență ajunsă la limita schizofreniei și, prin ea, toți cititorii acestei provocatoare cărți: ...Cine sînt eu
Hoinăreală în timp by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12656_a_13981]
-
cu consecințele ei triste pentru poporul român. în parte, eu am trăit aceste momente cu mare intensitate emoțională, marcându-mi profund existența. Cartea se derulează ca un film, scriitorul având acel talent de a transmite cititorului imagini vizuale ale unor epoci petrecute de mine de-a lungul timpului. Din aceste rațiuni, în Spania a fost conceput un proiect de scenariu pentru un film cu viața mea. Dorința mea este ca acest film să se producă și să se lucreze la noi
Viață de balerin - interviu cu Gelu Barbu by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/12684_a_14009]
-
din urmă). în calitate de comentator al cărților (una din fațetele multiplelor d-sale interese, care nu-i disipează personalitatea, ci, dimpotrivă, i-o exprimă centripet), Barbu Cioculescu e, astfel cum se cuvine, și un soi de memorialist. Om-punte între generații și epoci, scrie despre cei pe care i-a cunoscut, admirat și (presupunem că măcar uneori) iubit, ca și despre unii afini din prezent, selectați parcimonios. E. Lovinescu, Șerban și Radu Cioculescu, Ion Barbu, Vladimir Streinu, Pompiliu Constantinescu, Mircea Eliade, Alice Voinescu
"Sub cortul lucidității (I)" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12675_a_14000]
-
astăzi. (...) 7. Căci este oare vreun popor mare, de care dumnezeii lui să fie așa de aproape, cât este de aproape de noi Domnul Dumnezeul nostru, oricând îl chemăm? * Antisemiții, de la romani, trecând prin Spania inchizitorială și prin evul mediu până în epoca noastră, văd în distincția făcută între dumnezeul celorlalte neamuri scris cu literă mică și Dumnezeul iudaic, scris cu majusculă. Unul din motivele ce au dus la prigoana etnică fără precedent. Evreii, se spune, și-ar fi făcut-o cu mâna
Deteronomul (2) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12676_a_14001]
-
probabil, apariția între anglicismele foarte recente a termenului loser: care se adaugă unei serii foarte bine reprezentate în română, în limbajul standard dar mai ales în registrul familiar-argotic. O obsesie națională poate mai veche, dar în orice caz afirmată în epoca modernizării rapide, a "arderii etapelor", a "ciocoilor vechi și noi" cea a succesului social bazat pe istețime explică mai întîi instalarea în limbă și în sistemele de evaluare curentă a unor termeni (de origine direct sau indirect franceză) ca: perdant
Șmecheri și luzări by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12700_a_14025]
-
Ion Simuț Tudor Arghezi are o situație sigură în canonul estetic al modernității. Deși perioada postdecembristă a pus toate valorile sub semnul întrebării, în scopul unei noi legitimări sau al reautentificării cerute de rupturile dintre epoci, opera argheziană nu a fost trecută deocamdată prin proba decisivă a unei revizuiri semnificative, a unei lecturi critice de autoritate (o lectură integrală, fundamental nouă), care să însemne înnoirea argumentelor de perpetuare a rangului ei estetic. Contestările au vizat numai
Cota lui Arghezi by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12701_a_14026]
-
plan, poetul Tudor Arghezi nu a fost niciodată un oportunist de teapa lui A. Toma sau Mihai Beniuc. Compromisurile sale, mai mult biografice și publicistice, nu au afectat miezul operei și nu au însemnat o adaptare a poeziei la sloganele epocii comuniste până la ieșirea totală și fără ezitări din perimetrul literaturii, așa cum s-a întâmplat cu mulți alți scriitori. Nu putem să nu luăm în seamă o gradualitate a compromisurilor politice și morale, dacă vrem să ne păstrăm în limitele onestității
Cota lui Arghezi by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12701_a_14026]
-
în dramatica unor fapte, în evocarea unor personalități și în amara sau ironica privire a unui memorialist care refuză proiectarea propriei biografii". Am avut și eu sentimentul, citind cartea masivă a lui C. Stănescu (556 p.), că parcurg cronica unei epoci, surprinsă în personaje, evenimente, polemici, opere, o cronică pe care criticul, scriindu-și articolele săptămânale, probabil că nu a premeditat-o. Scrisul foiletonistic decupează numai secvența. Dincolo însă de ce a urmărit autorul în plan imediat, articolele sale, astfel cum le-
Foiletonul de sâmbătă by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/12660_a_13985]
-
deși ar avea motive, cel puțin tot atâtea cât C. Stănescu. Fiindcă, la urma urmei, numai el a trecut pe la "ziarele partidului unic", numai el este azi produsul acelor adevărate pepiniere de cadre (nu doar jurnalistice) cum erau socotite, în epocă, redacțiile "Scânteii", "Scânteii tineretului" (cu anexa SLAST), "Flacării", "Vieții studențești"? Nu de acolo au descins în presa postdecembristă atâția dintre faimoșii noștri actuali formatori de opinie, cenzori neînduplecați ai moravurilor politice și de orice fel, anticomuniști intratabili și vehemenți, căutători
Foiletonul de sâmbătă by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/12660_a_13985]
-
capcane, conturnând vaste conspirații. Cum anume a procedat s-a scris în poemele înaintașilor cincizeciști ai veacului al XIX-lea, pe care nu-i citește nimenea, fiindcă nu se pot lectura pe mai multe paliere. De la ei și de la istoricii epocii care se ocupau mai mult de șirul domnitorilor, de bătăliile de ei purtate, decât de consumul de orz și pepeni, situația vămilor și evoluția textelor, pe decenii și secole, au rămas paragrafe în cărțile de citire pentru uzul puținilor școlari
Dacă dorim dulce durată by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12692_a_14017]
-
evacuată la Mogoșoaia și găzduită la palat. Acolo s-a pus la cale această căsătorie de formă, absolut de formă. Cei care se căsătoreau cu străini aveau voie să plece din țară. R.: Există vreun document sau vreo mărturie din epocă despre această căsătorie? Pentru că nicăieri nu apare în biografiile ei această a doua căsătorie. M.D.: Nu știu, dar uite așa s-a făcut și căsătoria Virginiei Thomas, s-a făcut civil, la sediul Generalului Scailer, care locuia în București într-
Despre Martha Bibescu și "Escadrila Albă by Georgiana Leancă () [Corola-journal/Journalistic/12663_a_13988]
-
A luptat mult... și, înainte de plecare, se pare că a reușit să aranjeze ca palatul să fie monument național, să nu-l transforme, deși palatul mic, unde ședeau Brâncovenii, fusese la un moment dat casă de creație a scriitorilor din epoca ceaușistă. Dar ea a reușit, înainte de plecare, ca Mogoșoaia să nu se transforme în cine știe ce fel de așezământ și să fie monument național. Da, a făcut căsătorie, sigur că da, dar a fost de formă, când a ajuns în Franța
Despre Martha Bibescu și "Escadrila Albă by Georgiana Leancă () [Corola-journal/Journalistic/12663_a_13988]
-
simplu, a lăsat-o pe Martha așa... R.: Și ea ce a zis? M.D.: Nu știu ce a zis, a înghițit povestea.( Râde amuzată). R.: De obicei, în cărți, Martha este prezentată doar în ipostaza de prințesă frumoasă, deșteaptă, foarte apreciată în epocă de către personalități ale lumii literare și politice europene .Însă după toate aceste informații și după alte cercetări, îmi dau seama că și ea, ca toată lumea, a fost înainte de toate un om, cu bune și cu rele. M.D.: Sigur că da
Despre Martha Bibescu și "Escadrila Albă by Georgiana Leancă () [Corola-journal/Journalistic/12663_a_13988]
-
orașe, a metropolelor, și de nevoia de a studia modurile specifice de funcționare a comunităților născute astfel, dinamica lor socială și culturală și relația cu un spațiu distinct. Asta nu-nseamnă că antropologia urbană e preocupată exclusiv de omul post-industrialismului (epocă ce a făcut din orașul multimilionar forma sa reprezentativă de agregare), interesul ei se extinde în mod previzibil și asupra strămoșilor metropolei contemporane, capitale ale lumii antice ca Roma, Atena, Sparta, centre de gravitație socială a Evului Mediu ca Paris
Universul invizibil de alături by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/12695_a_14020]
-
exact, de caracterul de pură imitație a literaturii franceze pe care l-ar avea literatura română. "Descoperirea" acestei dependențe, cum precizează chiar autorul, nu-i aparținea. Fusese pusă în discuție cu... vehemență, de pildă, de una din figurile marcante ale epocii, Nicolae Iorga. în studiul său Fundoianu nu-l contrazice pe masivul istoric " doar radicalizează sensurile observațiilor acestuia. Nu de influență, nu de simbioză ar fi vorba, susține tînărul critic, ci de parazitism. "Nu vreau să afirm aici, lucru vechi, că
B. Fundoianu și literatura română by Constantin Pricop () [Corola-journal/Journalistic/12702_a_14027]
-
gânduri în legătură cu această inițiativă incitantă. Mai întâi: este legitimă o asemenea comparație? în ce măsură sunt comparabile conflictele din Grecia secolului al V-lea î.d.Cr. și cele din a doua jumătate a secolului XX d.Cr.? Apoi, oare mai avem noi în epoca Internetului ce învăța de la un istoric care a trăit înaintea erei creștine? Cum am mai spus, Tucidide însuși consideră că natura umană nu se schimbă și, în consecință, reacțiile oamenilor vor fi similare chiar dacă epocile sunt diferite. Pentru participanții la
TUCIDIDE și lumea bipolară by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/12713_a_14038]
-
oare mai avem noi în epoca Internetului ce învăța de la un istoric care a trăit înaintea erei creștine? Cum am mai spus, Tucidide însuși consideră că natura umană nu se schimbă și, în consecință, reacțiile oamenilor vor fi similare chiar dacă epocile sunt diferite. Pentru participanții la simpozion, Tucidide este primul analist al �războiului hegemonic�. Din acest punct de vedere, evoluțiile din secolul V î.d.Cr. grec sunt similare celor moderne. Lumea greacă devenise bipolară, toate polisurile grupându-se în jurul Atenei și
TUCIDIDE și lumea bipolară by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/12713_a_14038]
-
supremația navală. Oare Napoleon Bonaparte n-a verificat el însuși concluzia istoricului grec după ce și-a pierdut flota la Trafalguar? Iar Hitler nu a fost condamnat militar, când a pierdut bătălia Angliei? Un spirit clasic descoperă legi valabile și în epoca nucleară. Faptele trecutului, analizele făcute de marile spirite pot lămuri decisiv evoluțiile și să ofere paradigme și subiecte de meditație politicienilor. Grigore Gafencu aflat ca ambasador la Moscova a recomandat Guvernului României să studieze monografia istoricului francez Vandal, Napoleon et
TUCIDIDE și lumea bipolară by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/12713_a_14038]
-
era viața românului obișnuit în anii "50-"60? Iată o întrebare pe care nu și-o pun doar tinerii născuți sau formați după 1989, ci și noi, cei care am trăit o bună parte din viață în timpul regimului comunist. Pe măsură ce epoca Ceaușescu se îndepărtează în timp, ne întrebăm tot mai des cum a fost posibil? Cum am putut trăi 20, 30, 40 de ani fără televiziune prin cablu și Internet, cu alimente de o calitate îndoielnică distribuite pe cartelă, cu energia
Muzica timpului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12694_a_14019]
-
Dan C. Mihăilescu, București.Carte de bucăți) sau interbelic (Ioana Pârvulescu, Întoarcere în Bucureștiul interbelic). Nu există încă, din păcate, o carte credibilă despre viața cotidiană în Bucureștiul perioadei comuniste. Prin cele două volume ale cărții sale Cînd moare o epocă, Dan Ciachir devine, alături de Mircea Cărtărescu (fragmentele memorialistice din Orbitor și din volumul de publicistică Pururi tînăr, înfășurat în pixeli) principalul cronicar al Bucureștiului anilor "50-"80. Pe urmele lui Proust și Cărtărescu, Dan Ciachir retrăiește, scriind, anii copilăriei și
Muzica timpului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12694_a_14019]
-
Dan Ciachir retrăiește, scriind, anii copilăriei și tinereții sale bucureștene. Dacă la Proust căderea în trecut se făcea prin intermediul gustului, iar la Cărtărescu pe cale olfactivă (mirosul oalelor aflate pe foc), la Dan Ciachir motorul întoarcerii în timp este muzica. Fiecare epocă are o muzică a ei în care se află încrustate toate semnele timpului. O prezență plină de farmec în Bucureștiul anilor "50 au fost negustorii și meseriașii particulari. Aceștia au introdus în climatul troglodit al dictaturii proletariatului ceva din farmecul
Muzica timpului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12694_a_14019]
-
care le plănuia dispariția totală " aceasta s-a produs în 1960 ", negustorii, meseriașii particulari de atunci erau serviabili, politicoși, comunicativi și plini de voie bună. Cu ei, cu proprietarii casei din Calea Rahovei și cu vecinii urcă din trecut muzica unei epoci în care viața, în pofida vremurilor nesigure și dure, avea un alt tempo, lipsit de agresivitate sau mîrlănie". (p.11) Chiar și în perioada următoare (anii "60) au continuat să activeze în restaurantele bucureștene mulți dintre cei care învățaseră meseria de
Muzica timpului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12694_a_14019]
-
suplă, cu părul lung și negru ca noaptea, Aura Urziceanu cînta muzică de jazz" (pp. 35-36). Pe lîngă superba evocare a Bucureștiului din deceniile șase, șapte și opt ale secolului XX cel de-al doilea volum din Cînd moare o epocă conține un foarte nuanțat portret al controversatului scriitor Eugen Barbu. Colaborator într-o vreme al revistei de tristă amintire "Săptămîna", Dan Ciachir a avut șansa (?) de a sta în apropierea lui Eugen Barbu în momente cruciale pentru cariera scriitoricească a
Muzica timpului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12694_a_14019]
-
îl face fericit, Eugen Barbu i-ar fi tăiat-o scurt: "Ăsta e cu adevărat un critic. Eu îl salut primul pe stradă obligîndu-l în felul acesta să-mi răspundă" (vezi pp. 101-102). Cartea lui Dan Ciachir, Cînd moare o epocă, este un excelent remember al unei lumi prin care am trecut toți și pe care am cam început să o uităm.
Muzica timpului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12694_a_14019]