2,590 matches
-
Tomozei, București, 1975. Repere bibliografice: G. Dem. Teodorescu, Scrieri neogrecești despre români. Vistierul Stavrinos și mitropolitul Matei al Mirelor, LAR, 1896, 5, 1897, 1; O. Tafrali, Poema lui Gheorghe Palamide despre viața lui Mihai Vodă Viteazul, București, 1905; Iulian Ștefănescu, Epopeea lui Mihai Viteazul în lumea greco-rusească, în secolii XVII și XVIII, RIR, 1934, 141-174; D. Russo, Studii istorice greco-române, I, București, 1939, 103-144; Vasile Grecu, Prima ediție a lui Stavrinos și Matei al Mirelor, „Codrul Cosminului”, 1940, 544-547; Cartojan, Ist.
STAVRINOS (c. 1570. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289891_a_291220]
-
de maturitate, scrierea este inspirată de viețile sfinților, în care - cum spune S. - „se găsesc atâtea posibilități de poezie cât de pietate”. Aparținând artei, ca și religiei, autorul a voit-o „un răspuns bizantin la Divina comedie”. Preia ceva din epopeea dantescă - împărțirea în cânturi (în număr de 31), utilizarea terținei (fiecare cânt are douăsprezece triple terține), cizelarea cu grijă maximă a versurilor (perfectă stăpânire a meșteșugului arătând în special rimele) -, dar îi opune un „itinerar spiritual” ce „nu s-așază-ntre erezuri
STERIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289924_a_291253]
-
Egiptul veacului al IV-lea, învingător în „războiul său nevăzut”, potrivit unei viziuni dăruit de Iisus Hristos cu harul împlinirii oricărei rugăminți, este un model de urmat, mai mult („taină neaflată”), „călugărul al nostru suflet este”, așa cum „călugăria-i vieața-adevărată”. Epopee sui-generis, Războiul nevăzut urmează fidel narațiunea din Viețile Sfinților, puțin numeroasele adjoncțiuni fiind inspirate de aceeași sursă. Cât despre viziunea Iadului și a Raiului, punctul de pornire se află, iarăși, într-un text consacrat, Mântuirea păcătoșilor, iar în rostirile lui
STERIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289924_a_291253]
-
alte teme, mai serioase, au la bază un augustinism popularizat) face ca poemul să fie interesant. Poetul se comportă și aici ca un literat care experimentează mijloace noi. Prima carte, dedicată aproape în întregime povestirii facerii lumii, are forma unei epopei biblice, analoagă poemelor care se scriau încă de pe vremea lui Prudentius, și aparține acelui gen literar cultivat tot în epoca lui Draconțiu, chiar dacă în alte cercuri, de către Sedulius, Claudius Marius Victorius sau Ciprian din Gallia; și în celelalte două cărți
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
cultivat tot în epoca lui Draconțiu, chiar dacă în alte cercuri, de către Sedulius, Claudius Marius Victorius sau Ciprian din Gallia; și în celelalte două cărți există secțiuni „narative”, adică de epică creștină, bazate pe episoade din Scriptură. Dar, pe lîngă această epopee biblică, poate fi sesizată și o a doua sursă de inspirație, importantă, și anume imnul, ca instrument folosit pentru a aduce laude lui Dumnezeu. Tema fundamentală este așadar slăvirea dreptății și, mai mult decît atît, a milostivirii lui Dumnezeu. Tema
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
fundamentală este așadar slăvirea dreptății și, mai mult decît atît, a milostivirii lui Dumnezeu. Tema milostivirii este exprimată, firește, prin ritmul Psalmului, de aceea Laudele lui Dumnezeu se dovedesc, în esență, o operă cu caracter compozit, avînd formă atît de epopee, cît și de imn. în afară de sursele creștine, Draconțiu, poet și retor, s-a inspirat și din poezia păgînă și, desigur, din principalii reprezentanți ai acesteia, precum Vergiliu, Ovidiu și Lucan; totodată, a utilizat culegeri de exempla, adică de exemple istorice
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
dar lungă și prolixă, a Vieții Sfîntului Martin compuse de Sulpicius Severus, text care, cu siguranță, prin vivacitatea redactării și rafinamentul stilistic, putea să trezească într-un alt literat dorința de a-l imita. Procedînd astfel, Paulinus a continuat tradiția epopeii biblice, repovestind faptele unui sfînt și subliniind cu emfază oratorică minunile făcute de acesta. A alcătuit așadar un fel de epopee hagiografică, în intenția de a compune un text comparabil cu epopeea biblică; a inserat momente de reflecție și de
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
stilistic, putea să trezească într-un alt literat dorința de a-l imita. Procedînd astfel, Paulinus a continuat tradiția epopeii biblice, repovestind faptele unui sfînt și subliniind cu emfază oratorică minunile făcute de acesta. A alcătuit așadar un fel de epopee hagiografică, în intenția de a compune un text comparabil cu epopeea biblică; a inserat momente de reflecție și de elevație lirică. Primele trei cărți erau deja terminate cînd poetul a găsit un alt material biografic, cele două Dialoguri pe care
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
-l imita. Procedînd astfel, Paulinus a continuat tradiția epopeii biblice, repovestind faptele unui sfînt și subliniind cu emfază oratorică minunile făcute de acesta. A alcătuit așadar un fel de epopee hagiografică, în intenția de a compune un text comparabil cu epopeea biblică; a inserat momente de reflecție și de elevație lirică. Primele trei cărți erau deja terminate cînd poetul a găsit un alt material biografic, cele două Dialoguri pe care Sulpicius le adăugase la biografia sfîntului. De aceea, Paulinus scrie cărțile
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
o constituie căderea în ispită a lui Adam și izgonirea din Paradis; tipologia e cea obișnuită (de exemplu, crearea Evei din coasta lui Adam simbolizează formarea Bisericii din trupul lui Cristos). Alcimus Avitus se înscrie așadar în categoria autorilor de epopei biblice și e un versificator de un bun nivel; el scrie într-o limbă fără impurități și într-un stil prin care imită corect modelele clasice și creștine. Poetul posedă notabile capacități descriptive, confirmate de frecventele divagații narative, cum sînt
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Gabriel, al lui François Cormier din ramura familiei Pierre al lui Pierre al lui Pierrot [...] Țara avea un secol de recuperat” Romanul lui Antonine Maillet are, În pofida dimensiunii sale relativ reduse (puțin peste 300 de pagini) consistența și amploarea unei epopei despre o Întreagă epocă și despre un Întreg continent. Nu e o simplă evocare istorică monocordă, personajele fac parte dintr-o orchestră În care găsim toate instrumentele și dirijorul altfel spus, naratorul, se schimbă uneori de la o pagină la alta
Un Ulise colectiv. In: Editura Destine Literare by Mircea Gheorghe () [Corola-journal/Journalistic/81_a_353]
-
din secolul al XIX-lea când, În sfârșit contemporan cu faptele relatate. La drept vorbind totul este aidoma unei conversații În dialect acadian Între urmași Îndepărtați din diferite epoci, ai bătrânului Bélonie și ai lui Pélagie LeBlanc Dar drumul de la epopee la mit, pe de o parte și de la personaj uman la personaj legendar este scurt. Pélagie LeBlanc a devenit Pélagie-la-Charrette și istoria ei a devenit un fapt cultural fondator. Este greu să ne Închipuim cât de important este locul pe
Un Ulise colectiv. In: Editura Destine Literare by Mircea Gheorghe () [Corola-journal/Journalistic/81_a_353]
-
scrie și la care nu a renunțat niciodată, câteva cărți fundamentale: Această pierdere (1992), apoi versiunea românească a primului volum din Diotima (1997), conținând dublul paginilor din ediția franceză, al doilea volum (1998), precum și Făt-Frumos din lacrimă (I-II, 1994-1996), epopee proiectată în mai multe volume ce vor însuma între zece și cincisprezece mii de versuri. A tradus în românește din Eugenio Montale, Cecco Angiolieri, Dino Campana, Salvatore Quasimodo și din lirica olandeză contemporană, iar în franceză din Ion Caraion și
KIROPOL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287716_a_289045]
-
sânul tău, Doamne.” Împrumutând titlul basmului eminescian, și totodată inspirat de Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte, „basmul atât de cunoscut, acel Faust al poporului român” - după cum spune autorul într-o scurtă prefață -, Făt Frumos din lacrimă este o epopee: „Cântă epopeea, tu, ultim aed...” Și acest ultim aed român de la sfârșitul secolului al XX-lea cântă, poate, ultima epopee românească. O epopee modernă și postmodernă, pe o temă străveche. Epopeea căutării nemuririi și a nemuritorului. Precum eroul eminescian, eroul
KIROPOL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287716_a_289045]
-
Doamne.” Împrumutând titlul basmului eminescian, și totodată inspirat de Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte, „basmul atât de cunoscut, acel Faust al poporului român” - după cum spune autorul într-o scurtă prefață -, Făt Frumos din lacrimă este o epopee: „Cântă epopeea, tu, ultim aed...” Și acest ultim aed român de la sfârșitul secolului al XX-lea cântă, poate, ultima epopee românească. O epopee modernă și postmodernă, pe o temă străveche. Epopeea căutării nemuririi și a nemuritorului. Precum eroul eminescian, eroul lui K.
KIROPOL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287716_a_289045]
-
de cunoscut, acel Faust al poporului român” - după cum spune autorul într-o scurtă prefață -, Făt Frumos din lacrimă este o epopee: „Cântă epopeea, tu, ultim aed...” Și acest ultim aed român de la sfârșitul secolului al XX-lea cântă, poate, ultima epopee românească. O epopee modernă și postmodernă, pe o temă străveche. Epopeea căutării nemuririi și a nemuritorului. Precum eroul eminescian, eroul lui K. va rătăci prin mitologii, va fi, rând pe rând, sumerian, egiptean, hindus, elen, evreu, musulman și îl va
KIROPOL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287716_a_289045]
-
Faust al poporului român” - după cum spune autorul într-o scurtă prefață -, Făt Frumos din lacrimă este o epopee: „Cântă epopeea, tu, ultim aed...” Și acest ultim aed român de la sfârșitul secolului al XX-lea cântă, poate, ultima epopee românească. O epopee modernă și postmodernă, pe o temă străveche. Epopeea căutării nemuririi și a nemuritorului. Precum eroul eminescian, eroul lui K. va rătăci prin mitologii, va fi, rând pe rând, sumerian, egiptean, hindus, elen, evreu, musulman și îl va întâlni pe Hristos
KIROPOL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287716_a_289045]
-
o scurtă prefață -, Făt Frumos din lacrimă este o epopee: „Cântă epopeea, tu, ultim aed...” Și acest ultim aed român de la sfârșitul secolului al XX-lea cântă, poate, ultima epopee românească. O epopee modernă și postmodernă, pe o temă străveche. Epopeea căutării nemuririi și a nemuritorului. Precum eroul eminescian, eroul lui K. va rătăci prin mitologii, va fi, rând pe rând, sumerian, egiptean, hindus, elen, evreu, musulman și îl va întâlni pe Hristos. O epopee cu prolog și (multe) personaje: Împăratul
KIROPOL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287716_a_289045]
-
și postmodernă, pe o temă străveche. Epopeea căutării nemuririi și a nemuritorului. Precum eroul eminescian, eroul lui K. va rătăci prin mitologii, va fi, rând pe rând, sumerian, egiptean, hindus, elen, evreu, musulman și îl va întâlni pe Hristos. O epopee cu prolog și (multe) personaje: Împăratul, Împărăteasa, Făt-Frumos nenăscut și Făt-Frumos născut în toată splendoarea lui, nebunul, poetul, filosoful, călătorul, pajul, heraldul, oglinda, corul, spiriduși, cerșetori, călugări ș.a., ba chiar și un vânzător de jurnale. O epopee cu versuri de
KIROPOL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287716_a_289045]
-
pe Hristos. O epopee cu prolog și (multe) personaje: Împăratul, Împărăteasa, Făt-Frumos nenăscut și Făt-Frumos născut în toată splendoarea lui, nebunul, poetul, filosoful, călătorul, pajul, heraldul, oglinda, corul, spiriduși, cerșetori, călugări ș.a., ba chiar și un vânzător de jurnale. O epopee cu versuri de mare frumusețe, evocând „Excelentisimul Verb”, „Apoplexii divine”, „Nebunul sex al unui faun”, „Chipul muribundului când îngerul îi spală sudoarea”, un „Dedal de nevedere”, suferința, respinsă și iarăși chemată: „Du-te suferință și revino suferință!” Poet paradoxal, totodată
KIROPOL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287716_a_289045]
-
din tot ceea ce a scris. A lăsat în schimb peste 30 de caiete, în copii împărțite prietenilor, spre a fi sigur că ceva va putea fi salvat totuși de confiscare. Creația lui cea mai valoroasă, o capodoperă a genului, este epopeea Voshopolea, compusă din 150 de sonete și câteva bocete profund creștine, de o mare expresivitate. Epopeea, închinată înfloririi și distrugerii metropolei aromânilor din secolul al XVIII-lea, Moscopole, a apărut mai întâi în antologia Un veac de poezie aromână (1985
BOGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285783_a_287112]
-
prietenilor, spre a fi sigur că ceva va putea fi salvat totuși de confiscare. Creația lui cea mai valoroasă, o capodoperă a genului, este epopeea Voshopolea, compusă din 150 de sonete și câteva bocete profund creștine, de o mare expresivitate. Epopeea, închinată înfloririi și distrugerii metropolei aromânilor din secolul al XVIII-lea, Moscopole, a apărut mai întâi în antologia Un veac de poezie aromână (1985), aproape integral. Primele zece sonete ale marii epopei apăruseră deja în Antologie lirică aromână (1975), dar
BOGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285783_a_287112]
-
câteva bocete profund creștine, de o mare expresivitate. Epopeea, închinată înfloririi și distrugerii metropolei aromânilor din secolul al XVIII-lea, Moscopole, a apărut mai întâi în antologia Un veac de poezie aromână (1985), aproape integral. Primele zece sonete ale marii epopei apăruseră deja în Antologie lirică aromână (1975), dar autorul se stinsese cu un an mai devreme. Epopeea i-a fost editată și în volum, mai târziu, în 1994. Voshopolea este o capodoperă nu doar a creației dialectale aromâne, ci a
BOGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285783_a_287112]
-
al XVIII-lea, Moscopole, a apărut mai întâi în antologia Un veac de poezie aromână (1985), aproape integral. Primele zece sonete ale marii epopei apăruseră deja în Antologie lirică aromână (1975), dar autorul se stinsese cu un an mai devreme. Epopeea i-a fost editată și în volum, mai târziu, în 1994. Voshopolea este o capodoperă nu doar a creației dialectale aromâne, ci a literaturii române în ansamblul ei, fiind cea mai realizată dintre epopeile românești în plan artistic după Țiganiada
BOGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285783_a_287112]
-
stinsese cu un an mai devreme. Epopeea i-a fost editată și în volum, mai târziu, în 1994. Voshopolea este o capodoperă nu doar a creației dialectale aromâne, ci a literaturii române în ansamblul ei, fiind cea mai realizată dintre epopeile românești în plan artistic după Țiganiada lui Ion Budai-Deleanu. Autorul a dorit ca manuscrisul lui, gata de tipar încă din 1945, să fie transpus și în limba literară română, spre a se bucura de o circulație mai largă, proiect realizat
BOGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285783_a_287112]