1,134 matches
-
Profetului. Acestea fiind zise, când te minunezi, la Samarkand sau altundeva, În fața unei moschei admirabil Înveșmântate În cărămizi smălțuite de meșterii șiiți din Kashan, și când propovăduitorul aceleiași moschei aruncă, de la Înălțimea amvonului său, invective și imprecații Împotriva „blestemaților de eretici din secta lui Ali”, faptul nu e deloc mai potrivit Învățăturii Profetului. Omar Își revine ușor: — Iată vorbele unui om cu judecată. — Știu să fiu cu judecată, așa cum știu să fiu și nebun. Pot fi curtenitor sau necioplit. Dar cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
pot să-ți port pică pentru că judeci după aparențe, dar mă vei privi altfel atunci când Îți voi fi istorisit adevărata mea poveste. M-am născut Într-o familie șiită tradițională. Am fost Învățat Întotdeauna că ismailiții nu erau decât niște eretici. Până În clipa În care am Întâlnit un misionar care, după ce a vorbit Îndelung cu mine, mi-a zdruncinat credința. Atunci când, de teamă să nu-i cad pradă, m-am hotărât să nu-i mai adresez cuvântul, am căzut bolnav. Atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
sătui să mai aștepte și să Îndure, sunniți persani sau arabi exasperați de dominația turcilor, tineri dornici de agitație, credincioși În căutarea rigorii. Armata lui Hasan se Îngroașă În fiecare zi. Adepții lui sunt numiți batinis, oameni tainici, sunt considerați eretici, atei. Ulema aruncă anateme după anateme: „Nenorocire celui care se va Întovărăși cu ei, nenorocire celui care va mânca la masa lor, nenorocire celui care se va uni cu ei prin căsătorie, a le vărsa sângele este la fel de Îndreptățit ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
urcă, violența nu rămâne multă vreme Închisă În cuvinte. În orașul Savah, predicatorul dintr-o moschee denunță anumite persoane care, la ceasurile de rugăciune, se adună la distanță de ceilalți musulmani. Invită gărzile să acționeze cu asprime. Sunt arestați optsprezece eretici. Câteva zile mai târziu, denunțătorul e găsit Înjunghiat. Nizam al-Mulk poruncește o pedepsire exemplară: un tâmplar ismailit este acuzat de crimă, e torturat, crucificat, apoi cadavrul Îi e târât de-a lungul ulicioarelor din bazar. „Acel predicator fu prima victimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
țină sufletul, Îl pomenesc În fiecare rugăciune. Puterea se află astăzi În mâinile nepotului său Ahmed, un tânăr necopt de necitit, șovăielnic, imprevizibil, nu știu niciodată cum să-l iau. În mai multe rânduri, m-am plâns lui În legătură cu uneltirile ereticilor, i-am Înfățișat primejdiile, nu mă asculta decât cu o ureche neatentă, plictisită. Văzând că nu se hotăra să ia treburile În mâini, i-am strâns laolaltă pe conducătorii străjilor, ca și pe câțiva slujbași a căror credință o câștigasem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Încredere făceau cu schimbul ca să-l urmărească pe Studentul-cu-Cicatrice, țelul meu fiind acela de a-i da hanului un raport amănunțit asupra acțiunilor lor, spre a-i deschide ochii. Până În ziua În care oamenii mei m-au informat că șeful ereticilor sosise la Samarkand. — Hasan Sabbah? În persoană. Ai mei se așezară la cele două capete ale străzii Abdack, În cartierul Ghatfar, unde se ținea Întrunirea ismailiților. Atunci când Sabbah ieși de acolo, deghizat În sufi, se năpustiră asupra lui, acoperindu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Or, pentru prima dată, acesta se arătă interesat și ceru să-l vadă. Numai că, atunci când Sabbah ajunse În preajma lui, porunci să i se desfacă legăturile și să fie lăsat singur cu el. În zadar l-am prevenit În legătură cu acest eretic primejdios, i-am amintit de fărădelegile de care Sabbah se făcuse vinovat, n-a slujit la nimic. Voia, spunea el, să-l convingă să se Întoarcă pe calea cea dreaptă. Întâlnirea se prelungea. Din când În când, unul dintre apropiați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
bătrân servitor al dinastiei, ea nu poate decât să te primească. Cadiul n-are altceva de făcut decât să dea din cap, Nizam continuă: — Când vei ajunge În sala draperiilor, vei povesti despre nenorocirea În care se află Samarkandul din cauza ereticilor, dar nu sufli o vorbă despre convertirea lui Ahmed. Cu totul dimpotrivă, vei lăsa să se Înțeleagă că Hasan Sabbah Îi râvnește tronul, că viața Îi e În primejdie și că numai Providența ar mai putea să-l salveze. Vei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Buhara, fără a Întâmpina cea mai mică rezistență, apoi se Îndreaptă spre Samarkand. Sosit la porțile cetății, Malik Șah Îl anunță pe Ahmed Han, printr-un mesaj patetic, că a venit, În cele din urmă, să-l elibereze de sub jugul ereticilor. „Nu i-am cerut nimic augustului meu frate”, răspunde cu răceală hanul. Malik Șah se arată uimit În fața lui Nizam, care nu se lasă deloc impresionat: „Hanul e În mâinile lor, trebuie procedat ca și cum n-ar exista”. Oricum, armata nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
smântână și mămăliguță -, una dintre măicuțe s-a Îndreptat spre mijlocul sălii de mese și a citit pasaje din biblie, sau din rugile scrise special pentru cele ce trebuiau să se lepede de păcat. Folosind ades termenii de: păgân, ateu, eretic, orgoliu, fățărnicie ș.a., aveam impresia că toate aceste inadecvate expresii erau Îndreptate asupra mea. Brânza de vaci era foarte bună și untoasă, dar am Început să simt nodurile În gât. Am răsuflat ușurată când și-a Încheiat pledoaria. „Doamne ajută
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
cu care autorul savant scormonește toate împrejurările ce-i pot discredita eroul. Parcă i se încălzește inima când poate scoate la iveală vreun exemplu de cruzime sau de meschinărie și el exultă pur și simplu, ca inchizitorul la autodaféul unui eretic, când printr-o poveste uitată poate face de rușine pietatea filială a reverendului Robert Strickland. Zelul său a fost uluitor. Nici un amănunt nu a fost prea mărunt pentru a-i scăpa atenției și puteți fi sigur că dacă Charles Strickland
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
să încep avertizându-te că tot ceea ce-ți spun nu e secret. Numai că ar fi indicat să nu vorbești despre asta cu băcanii, preoții și polițiștii. E enervant cum răstălmăcesc totul, căutând nereguli la tot pasul. Deci sunteți eretici, complotiști și pe deasupra mai furați și bomboane de la prăvălie. De unde ai scos asta? Păi de la cei cărora trebuie să nu le-o spun. Dar presupun că se referă și la cizmari, negustori, la tapițeri, la apicultori, de frizeri să nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
al „clișeelor deprinse de pe băncile școlilor” și un adept al artei care trece „dincolo de legile naturii”, în vreme ce tînărul Gala Galaction, teolog de stînga și, mai tîrziu, prozator cu tentă moralizantă, era la acea dată un emul al extravaganțelor decadentiste; împreună cu „ereticul”, „anteclericalul” Tudor Arghezi (acesta din urmă - fost călugăr la Mănăstirea Cernica, eliminat din monahism pentru legătura cu profesoara de etnie evreiască Constanța Zissu - debutatase ca poet la periodicul Liga ortodoxă al lui Alexandru Macedonski). Primele traduceri din Baudelaire apar în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
ș.a., ei înșiși formați în asemenea medii), îi va califica drept „fantaziști” pe partizanii acestei arte antirealiste, evazioniste, marcate de voința insularizării ostentative. În plan psihosocial, tipologiile curente ale acestei identități destabilizate, scindate sînt: bovaricul, ratatul, arivistul snob, scăpătatul, boemul, ereticul, excentricul, dezabuzatul, alienatul, revoltatul... Există și afinități aparent paradoxale. Apropierea estetizanților Tudor Arghezi sau Ion Vinea de avocați ai artei sociale, precum relativ obscurii Vasile Demetrius sau I.C. Vissarion, indică alianța dintre două concepții „antiburgheze”; în cazul lui Vinea, sensibilitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
alt prieten și susținător al debutantului Benjamin Wechsler, încă din anii debutului, a fost Gala Galaction, care s-a străduit în zadar să îl publice la poporanista Viața românească a lui G. Ibrăileanu. Legitimitatea și autenticitatea locală pe care acești „eretici”, în raport cu naționalismul tradiționalist dominant, le confereau, prin opera lor, unei arte internaționale au reprezentat, fără îndoială, un argument forte. Publicistica lui Arghezi, Cocea și Vinea din această perioadă abundă în articole ostile discriminărilor și persecuțiilor etniciste. Într-o suită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
sunet de tobe și acompaniament de fluier. Spectatorii erau îngroziți. Trei decenii mai tîrziu, după al Doilea Război Mondial, minimalizarea rolului jucat de „întemeietorul” Hugo Ball în favoarea lui Tzara va fi denunțată în termeni violenți de către eseistul Petre Pandrea. Potrivit ereticului militant de stînga, dadaismul a fost „interesant ca experiență psihologică și filozofică, nul, însă, din punct de vedere al creației literare” (Geneza română a dadaismului european?, v. „Helvetizarea României. Jurnal intim 1947“, ediție îngrijită de Nadia Marcu-Pandrea, Editura Vremea, Colecția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
pe care i-a răscăcărat de-atunci încoace sînt desființați de timp încet, dar sigur”... Lui Urmuz i-au acordat în schimb atenție majoritatea membrilor „celei de-a treia generații post-maioresciene”, în speță Pompiliu Constantinescu, Tudor Vianu și — mai ales — „ereticul” G. Călinescu. Cum am văzut, Perpessicius caracteriza producțiile urmuziene drept „schițe fantastice” (formulă ce dă și titlul articolului său). Mențiune importantă, căci ea are meritul de a-l scoate pe Urmuz de sub incidența unei lecturi în cheie „realistă”, plasîndu-l în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
mari, care au mereu ghioaga la îndemână. Deci creștinii de azi, pot afla doar că Sfântul Nicolaie, a fost omul lui Dumnezeu, dreptcredincios în căile Lui, care i-a tras cu smerenie și cu deosebită evlavie duhovnicească, o sfântă ciomăgeală ereticului Arie. Punct. Celelalte chestii cu copiii, și alte povești cu daruri făcute fetelor de măritat, sunt doar hau-hau-ri pentru luat ochii proștilor, fiindcă numai Becali, de exemplu, a dăruit săracilor și bisericilor, mult mai mult decât acest sfânt. Numai că
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
lucru bun că, În sfârșit, și la Florența va apărea o Universitas, fiindcă, În felul acesta, concetățenii noștri nu vor mai fi nevoiți să se spetească ca să Își trimită copiii la Padova sau la Bologna. Sau În văgăuna aceea de eretici care e Parisul. Dante Îi azvârli o privire piezișă. El studiase la Paris, În tinerețe. Și tocmai la facultatea Artelor, aceea căreia orașul Îi datora faima sa de loc al libertinajului. La ce voia să facă aluzie mitocanul acela? Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
care cuprind ultimele rămășițe ale cortului, colțul în care zace rucsacul lui Tîrnăcop. — O să facem pe victimele, zice Gulie, frumușică idee, numai așa putem scăpa cu fața curată, zice, de parcă abia atunci ar fi aflat de plan. — Cercul al șaselea, ereticii, zice Tîrnăcop, asta sîntem, niște eretici, pînă și Florentinul s-a rătăcit în mijlocul lor, cu toate că-l avea călăuză pe Vergilius care era mult mai experimentat. Era în jur de trei dimineața, Peștii se vedeau răsărind la orizont, exact în clipele
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
colțul în care zace rucsacul lui Tîrnăcop. — O să facem pe victimele, zice Gulie, frumușică idee, numai așa putem scăpa cu fața curată, zice, de parcă abia atunci ar fi aflat de plan. — Cercul al șaselea, ereticii, zice Tîrnăcop, asta sîntem, niște eretici, pînă și Florentinul s-a rătăcit în mijlocul lor, cu toate că-l avea călăuză pe Vergilius care era mult mai experimentat. Era în jur de trei dimineața, Peștii se vedeau răsărind la orizont, exact în clipele în care Carul Mare se pregătea
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
se aseamănă mai mult unei explozii nucleare, ale cărei radiații și mutații În interiorul creierului uman au fost incalculabile și continuă să rămână astfel: locul unde a poposit o sămânță intelectuală care acum, ajunsă copac, umbrește Întregul glob pământesc. Sunt un eretic În ce-l privește pe Linnaeus și nu mi se pare nimic mai puțin straniu, sau mai corect poetic, decât ca el să fi Înnebunit spre sfârșitul vieții. Nu contest valoarea instrumentului pe care l-a pus la dispoziția științelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
cum s-a culcat tata, am șterpelit dicționarul din bibliotecă și am căutat la litera „e”. Cum nici de-acolo nu m-am lămurit, am citit pe ascuns în săptămânile următoare tot ce-am reușit să găsesc prin casă despre eretici și erezii. N-am priceput mare lucru, dar asta nu m-a împiedicat să visez să ajung și eu un eretic. Mi se părea ceva ieșit din comun, pe măsura ambițiilor mele și nopți la rând mi-am dorit din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
m-am lămurit, am citit pe ascuns în săptămânile următoare tot ce-am reușit să găsesc prin casă despre eretici și erezii. N-am priceput mare lucru, dar asta nu m-a împiedicat să visez să ajung și eu un eretic. Mi se părea ceva ieșit din comun, pe măsura ambițiilor mele și nopți la rând mi-am dorit din tot sufletul să fiu la înălțimea unei vinovății atât de importante. Fără voia lui, tata aruncase o sămânță care a rodit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Arte era s-o pățesc din aceeași cauză. Aveam un profesor pios de filosofie și, ca să-mi dau importanță, i-am „comunicat” într-o zi teoria mea; căci, între timp îmi făcusem chiar o teorie în toată regula despre rolul ereticilor, foarte însemnat, bineînțeles. Teoria suna cam așa. În fața celor smeriți, credința n-are nici un pretext să scoată sabia; trebuie să le vorbească blând. Dar uneori ea a simțit nevoia să vâre frica în rândul credincioșilor. Atunci, dacă nu i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]