1,413 matches
-
materia abstractizantă, translucidă, a conștiinței cunoscătoare, ostentativ etalate. Dar să vedem, pentru început, ce înțeles are conceptul de Eros. Schopenhauer considera că "orice iubire pură și adevărată este compasiune și orice iubire care nu e compasiune este egoism. Egoismul este eros-ul; compasiunea este agapi ". Așadar Erosul e marcat de egoismul ce se închide-n sine prin definiție, în pofida aspectului de "căutare a perechii", căci aceasta satisface doar un impuls al dominării, al posesiunii. Egocentrismul are drept corolar solitudinea, iar solitudinea
Erosul lui Camil Petrescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12399_a_13724]
-
ostentativ etalate. Dar să vedem, pentru început, ce înțeles are conceptul de Eros. Schopenhauer considera că "orice iubire pură și adevărată este compasiune și orice iubire care nu e compasiune este egoism. Egoismul este eros-ul; compasiunea este agapi ". Așadar Erosul e marcat de egoismul ce se închide-n sine prin definiție, în pofida aspectului de "căutare a perechii", căci aceasta satisface doar un impuls al dominării, al posesiunii. Egocentrismul are drept corolar solitudinea, iar solitudinea, în măsura în care se dispensează de transcendență, apare
Erosul lui Camil Petrescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12399_a_13724]
-
în chip fericit și să nu țin nicidecum socoteală de tot ce poate rezulta din preferința mea ca vătămător pentru alții. Cea mai mare durere a altora contează întotdeauna mai puțin decît plăcerea mea". Pus într-o astfel de perspectivă, Erosul ni se înfățișează ca un cîmp de manifestare a orgoliului, derivație culturală a egoismului, care explică suferința într-un mod mai verosimil decît lezarea afectului "generos", decît ceea ce am putea numi cu o sintagmă idealizatoare, criza dorinței de "dăruire". Iar
Erosul lui Camil Petrescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12399_a_13724]
-
parada lucidității nu e, în cazul de față, o paradă a virilității, un bal mascat al acesteia? în romanele lui Camil Petrescu întîlnim trei tipuri de erotici, între care se țes relații de complementaritate sau de sinteză. Ștefan Gheorghidiu ilustrează Erosul primar, fenomenul pasional aproape fără rest, deoarece autoscopia sa nu e decît o punere în oglindă expresivă prin însăși tensiunea obiectului ce se oglindește. Sangvin, gelos, suferind la culme contrarietatea, poate fi raportat, firește, la "cristalizarea" stendhaliană și în genere
Erosul lui Camil Petrescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12399_a_13724]
-
nu e decît o punere în oglindă expresivă prin însăși tensiunea obiectului ce se oglindește. Sangvin, gelos, suferind la culme contrarietatea, poate fi raportat, firește, la "cristalizarea" stendhaliană și în genere la Eros ca "boală", obsesie, monoideism. E vorba de Erosul obștesc care instituie o imagine cultică a idolului său, dogorîtoare emanație a simțurilor, care se potrivește ori nu se potrivește cu realitatea, din ultima ipostază decurgînd drama. Egoismul și cruzimea sînt omologabile aci în liniamente tradiționale, "realiste", după cum notează d-
Erosul lui Camil Petrescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12399_a_13724]
-
o experiență "la rece", proiectată cu superbie pe ecranul absolutului. Realul nu-l interesează, căci "sentimentul" pentru doamna T. e o latență veșnică, deci o trimitere în ireal, "o iluzie mai puternică și mai durabilă decît împlinirea ei". Paradoxul acestui Eros sublimat, descărnat ca o teoremă, implicînd fuga de posesiune, e tranziția de la intensitatea actului vital, de la crîncena identitate a Erosului comun, stigmatizat de cruzime, la moartea care e suspendarea vieții în proiect. Expierea în sens mistic e și ea interzisă
Erosul lui Camil Petrescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12399_a_13724]
-
o latență veșnică, deci o trimitere în ireal, "o iluzie mai puternică și mai durabilă decît împlinirea ei". Paradoxul acestui Eros sublimat, descărnat ca o teoremă, implicînd fuga de posesiune, e tranziția de la intensitatea actului vital, de la crîncena identitate a Erosului comun, stigmatizat de cruzime, la moartea care e suspendarea vieții în proiect. Expierea în sens mistic e și ea interzisă. Refuzată deopotrivă de viață ca și de transcendență, "asceza" Erosului în chestiune nu ține nici de puritate, întrucît se situează
Erosul lui Camil Petrescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12399_a_13724]
-
e tranziția de la intensitatea actului vital, de la crîncena identitate a Erosului comun, stigmatizat de cruzime, la moartea care e suspendarea vieții în proiect. Expierea în sens mistic e și ea interzisă. Refuzată deopotrivă de viață ca și de transcendență, "asceza" Erosului în chestiune nu ține nici de puritate, întrucît se situează într-un timp "după ce actul erotic s-a consumat, dar înainte ca saturația să se instaleze". Neîndoios, ea are o natură demoniacă. Fred Vasilescu e "un înger căzut". Singura motivație
Erosul lui Camil Petrescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12399_a_13724]
-
natură demoniacă. Fred Vasilescu e "un înger căzut". Singura motivație umană a mortificării sale ne-o oferă "închiderea în cuvînt", verbalizarea creatoare a experienței ce și-a propus-o. Asupra irealității produse de mașina pneumatică a inteligenței ce-a vidat Erosul de viață, biruiește scrisul, traducerea în act a pasiunii virtuale, reîntoarsă la viață pe planul său simbolic. "Scrisul, el însuși o iluzie a trăirii, este mai viu, mai puternic decît realitatea". A treia, în sfîrșit, postură a Erosului camilpetrescian e
Erosul lui Camil Petrescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12399_a_13724]
-
a vidat Erosul de viață, biruiește scrisul, traducerea în act a pasiunii virtuale, reîntoarsă la viață pe planul său simbolic. "Scrisul, el însuși o iluzie a trăirii, este mai viu, mai puternic decît realitatea". A treia, în sfîrșit, postură a Erosului camilpetrescian e întrupată de George Demetru Ladima, care nu ni se pare neapărat, precum doamnei Petraș, "varianta deviată, aberantă a lui Fred Vasilescu", ci mai curînd un compromis între vitalul, chinuitul întru carne și sînge eroticesc Gheorghidiu și demonicul, halucinatul
Erosul lui Camil Petrescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12399_a_13724]
-
rotesc deasupra mea ca niște corbiť". Avem toate motivele a presupune că în treimea eroilor săi, Ștefan Gheorghidiu, Fred Vasilescu și George Demetru Ladima, creatorul lor a încastrat frînturi vitale din propria-i trăire, din propria-i substanță biografică, pătimirea Erosului atribuit altora reverberînd o complexă experiență personală, "ca o boală lungă, cu remiteri trecătoare, cu anumite voluptăți în suferință, cu o adîncire în sine și cu o iluminare a lumii interioare nebănuită pînă atunci", spre a relua cuvintele romancierului. însă
Erosul lui Camil Petrescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12399_a_13724]
-
nașterea, evoluția, moartea, femeia, fecunditatea, viața prenatală și cea de dincolo, ciclurile vieții omului și ciclurile cosmice. Nu altfel e luna în poemele lui Cassian Maria Spiridon; e Lunafemeia, Alergătoarea, Păzitoarea , însîngerată și vag îmbujorată, încăpățînată, fruct exotic, închipuind vremea erosului; „o Lună preocupată/ se ridică galben/ într-un halou roșu/ uriașă pe ecranele cerului/ cu botul în mareele vieții/ ale facerii/ un mesager hermetic/ cu molatecă lumină/ îmblînzitoare a nopții/ vestește/ din adîncuri/ din încremenitele izvoare hibernale/ se ridică iarba
Cum ai șterge din viață neantul by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/2832_a_4157]
-
rege îl așteaptă/ femeia cu văl“, scrie poetul aici), dar, mai ales, eu și tu din Inelul cu agat, unde se scrie povestea despărțirii/reunirii celor doi sub semnul lunii care își unește jumătățile și al agatului, gaj al longevității erosului; e o poveste filosofică și nu una erotică a protagoniștilor lirici. În acest balans al lumii între eu și tu, chiar și fiorul (pe)trecerii se pierde în imaginea luminoasă a eternității lui Unu și dincolo, în unul dintre cele
Cum ai șterge din viață neantul by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/2832_a_4157]
-
în care începe lumea). Sub soarele grec, vagabondul Orientului (re)descoperă în O săgeată îmbrăcată în roșu poezia ca scenariu mitic și ca pe un cod cultural: iubita e o „zeiță chtoniană“, dar și mater genitrix și Beatrice, creația și erosul; stânca și valul, cum se numește chiar prima secțiune a volumului, sunt principiile feminin și masculin ale genezei (Yin și Yiang, într-o altă mitologie); nimfele apelor dulci rătăcesc prin umbra Partenonului, Orfeu, Poseidon și Helios sunt convocați să cheme
Cum ai șterge din viață neantul by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/2832_a_4157]
-
morții, a ceea ce ne aneantizează". În chip tradițional, interdictele comune ale societății lovesc atît viața sexuală cît și moartea, conturînd un domeniu "sacru". Dar pe cînd interdictele privitoare la dispariția ființei au dobîndit un aspect grav, cele avînd ca obiect Erosul a ajuns a stîrni ironia, rîsul, batjocura. Acest rîs dezonorant - expresie a unui destin inevitabil al omenirii - nu e decît o formă de ipocrizie, de neînțelegere a tragicului ce constituie miezul erotismului. O reacție, de asemenea pe o largă scară
Poezia Ilenei Mălăncioiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17193_a_18518]
-
se adună/ Și-i lasă-n gropile în care-au fost/ Și pun pe ei o lespede mai bună" (Obicei). Dar instrumentul morții e, de regulă, cruzimea, care n-ar putea fi ocolită decît în chip artificios. Cruzime e și Erosul al cărui impuls are un caracter profanator: "Căci este vorba tocmai de a profana acel chip, frumusețea lui. De a-l profana mai întîi dezvăluind părțile tăinuite ale unei femei, apoi vîrînd în ele organul viril. Nimeni nu se îndoiește
Poezia Ilenei Mălăncioiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17193_a_18518]
-
prin aceea că urîțenia nu poate fi pîngărită, iar esența erotismului este pîngărirea". Așadar, înfățișînd atent, meticulos, obsesiv, cruzimea morții, poeta stabilește un numitor comun cu experiența erotică. Moartea în chip de violență nu e decît o metaforă criptată a Erosului. "Pasărea tăiată" alcătuiește secvența memorabilă a unui Eros trăit la nivel dramatic, tăvălit în sînge, agrementat cu spectacolul torturant al unei execuții savante. E o deflorare atît fizică precum și psihică, împinsă în hiperbolă. Nu întîmplător, autoarea își simte trupul ca
Poezia Ilenei Mălăncioiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17193_a_18518]
-
nescutit de o putrefacție umidă, prelungită, poeta se simte fantomatică, atrasă însă în continuare de telurismul său predestinat, sălbatic: "umblam prin cerul gol la fel ca pe pămînt/ nu mai știam de nimeni uitasem cine sînt/ Care este natura acestui Eros ținut în cumpănă de tentația anihilării ființei? E una marcată de descompunere, tinzînd a trece în anorganic. Aidoma unei păpuși, trupul omenesc apare compus din părți "lipite", cu un accent grosolan al "lipiturii": Din două părți bine lipite pare să
Poezia Ilenei Mălăncioiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17193_a_18518]
-
o ploaie eternă/ Figura de umbră-și lipește.// Privește-mă bine, iubite, e seară/ Și stăm rezemați de fîntînă/ Și-n lumea de apă stă chipul de moartă/ Ce-ntinde spre mine o mînă" (Fîntînă). La nici un poet român actual Erosul n-a apărut atît de cutezător cuplat cu Thanatosul, într-o trăire în care "plenitudinea ororii și a bucuriei coincid" (Georges Bataille). Cufundată în voluptatea sa cruntă ca un supliciu, izvorînd din implacabile vremi imemoriale, era foarte posibil ca Ileana
Poezia Ilenei Mălăncioiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17193_a_18518]
-
dau, la aceleași întrebări, aproape aceleași răspunsuri, trecute în revistă într-o ,depoziție" încărcată, în stilul anilor '30. Sigur, o conversație despre identitate și despre aventurile spiritului nu poate lăsa deoparte nimic. Nici revolta, ,lucrată" pe versuri de Daumal, nici erosul, nici prietenia. De citit ce spune Michel Camus despre angajamentele politice ale prietenilor săi, la dreapta ori la stînga, pe care se simte dator să le respecte, tot așa cum ei îi respectă detașarea. Adică felul de a-și asuma poetic
De vorbă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10943_a_12268]
-
interval fast. Spre deosebire însă de celelalte romane românești ale perioadei (romane de inspirație balzaciană, influențate de rețetele „romanului negru”, obsedate de probleme sociale și de atotputernicia banului), scrierile lui Bolintineanu aparțin altei lumi: amîndouă sunt romane de iubire, avînd erosul drept unică preocupare. Autobiografie, nici măcar trucată, există din plin, deși ea apare intens idealizată. Manoil e un poet recunoscut; versurile lui (adică ale lui Bolintineanu, uneori reproduse ca atare) circulă în narațiune. Aparent, romancierul ar fi doar beneficiarul scrisorilor trimise
D. Bolintineanu, poet și nimic altceva by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5431_a_6756]
-
un climat anormal, înainte, ca și după anul-turnantă 1989, constituie latura oarecum extrovertită a creației lui Petre Stoica, să vedem care sînt elementele propriu-zis lirice, id est ale interiorității poetului accentuate în etapa de față. Mai întîi putem menționa un Eros transferat în amintire, evanescent în întrețeserea sa cu penumbre livrești și muzicale și prin aceasta sortit fixării în text, așa cum ni s-ar putea înfățișa o floare presată între pagini de carte. Trecîndu-l în regimul imaginarului, s-ar zice că
Un poet antioficial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14926_a_16251]
-
Aron Cotruș (cu lirismul său oracular). Nu este de neglijat nici faptul că "Gândirea" a stimulat poezia minoră, mimetică, ilustrativă, tip Sandu Tudor cu celebrul său "Acatist", Vasile Ciocâlteu, D. Ciurezu etc. Există și teme, ca de pildă moartea și erosul, eretice față de doctrina gândiristă inventariate de autor în textele unor Ștefan Baciu, Olga Caba, Gherghinescu Vania, Minulescu (în postura de confecționer de poezii pe o temă dată), Radu Gyr și chiar Pillat. Cartea lui Mircea A. Diaconu, axată pe cei
„Gândirea“, fără prejudecăți by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/7648_a_8973]
-
Recurgând, în egală măsură, la materialul oferit de mitologia greacă și de creștinism, Embirikos se înfățișează ca profet al unei religii suprarealiste, ce își propune să concilieze contradicțiile din lume prin intermediul amorului carnal ridicat la rangul de principiu cosmic universal. Erosul nu mai apare însă singur și biruitor ca odinioară, ci indestructibil legat de thanatos” - notează cu privire la ultima și cea mai fertilă etapă de creație a poetului traducătorul Antologiei, Tudor Dinu, în studiul introductiv, care oferă coordonatele esențiale pentru descifrarea personalității
Literatura neoelenă în România by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/2441_a_3766]
-
decît restul oamenilor”, autorul își cultivă solitudinea cu o conștiință a incapacității organice de socializare: „Nu pot înlocui pe nimeni oricît de aspră ar fi substanța / din care e făcut”. Dat fiind cercul acestei singurătăți (singularizări) în care se include, erosul unei astfel de naturi creatoare e dificil. Femeia atentează stilistic la condiția artistului axat pe o superbie a căderii, nemaidispus a crede „ca altădată că totul e sus”, că viața ar fi „pe culmi”. Are loc o denivelare a imaginarului
Din stirpea damnaților by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5798_a_7123]