1,018 matches
-
construit pe axa cosmică a solstițiilor (21 decembrie și 21 iunie), care reușește să păstreze intacte sursele vitale, farmecul și seducția povestirii eterne. Aproape nimic din ce este viu, asadar veșnic amenințat de moarte, nu lipsește din această carte. Un erotism secret pătrunde frenetic în natură lucrurilor. Fantasticul transfigurează banalul. Tragicul se consumă în grotesc.” (Stelian Țurlea) ”Opera lui George Balaita nu poate fi judecată exclusiv după cât s-a publicat, ci doar dupa întregul sau scris, cel văzut, dar mai cu
George Bălăiță () [Corola-website/Science/297708_a_299037]
-
curat, scăldat de lumină aurie, al tinerei fete se apleacă cu compasiune asupra capului cântărețului mort, amuțit pentru totdeauna din cauza menadelor furioase. ""Salomea dansând"" nu este o operă terminată. Trupul alb al Salomeei, aproape gol, cu tatuaje ce îi conferă erotism, este singura sursă de lumină pe tablou. Arhitectura misterioasă a palatului lui Irod este redată rapid, grăbit, în auriu, brun și roșu. ""Phaeton"" e fiul Soarelui, el vrea să se plimbe cu carul tatălui său, dar gonește caii până ce pierde
Gustave Moreau () [Corola-website/Science/298366_a_299695]
-
întregului, fapt ce-i conferă tabloului o mare doză de violență. Haosul aparent este plănuit cu măiestrie, dovada cea mai bună în acest sens fiind figura femeii din colțul din dreapta jos. Picioarele sunt prea scurte, însă sandalele victimei echilibrează proporțiile. Erotismul sugestiv al tabloului este tipic pentru posturile feminine pe care Delacroix le-a pictat în aceeași perioadă, cum ar fi, de pildă, "Femeia cu papagal" sau "Femeia cu ciorapi albi".
Moartea lui Sardanapal () [Corola-website/Science/298205_a_299534]
-
lui "iki" definea o frumusețe mai puțin vioaie decât "sui". Totodată, "iki" pare că avea o conotație ceva mai sensuală decât "sui". Era deseori folosit pentru descrierea unei femei, în special a unei artiste profesioniste, care știa exact de cât erotism putea să dea dovadă fără să încalce normele de bun gust. Deseori prescurtat în "aware", este un ideal estetic cultivat în era Heian. La centrul său stă o apreciere adâncă, empatică a frumuseții efemere manifestată în natură și în viața
Estetica japoneză () [Corola-website/Science/317047_a_318376]
-
Germania timpurie "societățile pentru bărbați (Männerbünde)", erau comune ca în multe culturi indo-europene. Din nou, această sodomie inițiatică este identică cu practicile strâns legate ale tribului Suebian și Taifali, raportate de Ammianus Marcellinus (31.9.5). Ritualuri de sodomie războinice (erotism între un adult și un tânăr) ar fi fost comune pentru toate popoarele indo-europene conform școlii de gândire elaborată de istoricii francezi, cum ar fi Bernard Sergent; forme variate a homosexualității ritualice sunt bine-documentate și au fost instituționalizate în special
Heruli () [Corola-website/Science/319602_a_320931]
-
atenția presei; întâmplător, acel concert a fost ultimul cu Frischmann în componență. În public s-a aflat și John Mulvey de la "NME", primul jurnalist care a scris despre Suede. Recenzia lui menționa următoarele: „Au avut farmec, agresivitate, și... dacă nu erotism, atunci ceva ușor periculos și incitant.”" După ce a văzut formația cântând în cadrul unuia dintre spectacolele organizate de "NME", Saul Galpern i-a contactat pe membri pentru a le propune să semneze cu casa lui de discuri, Nude Records. În cele
Suede () [Corola-website/Science/315093_a_316422]
-
Academia, Egon Schiele se bucură deja de doi ani de admirația sinceră a lui Gustav Klimt. Klimt nu numai că apreciază talentul lui Schiele, dar îl și ajută în mod practic, îi trimite modele (amândoi sunt pasionați de nud și erotism) și îi cumpără desene. Îl introduce în "Atelierele Vieneze" ("Wienerwerkstätten"), ce funcționează din anul 1903 din inițiativa arhitectului Josef Hoffmann (1870-1956), susținător al ideii de sinteză dintre artă și meșteșug ("Gesamtkunst"). În anul 1909, participă la expoziția internațională ""Kunstschau""; tablourile
Egon Schiele () [Corola-website/Science/315224_a_316553]
-
anxietate masochistică. Nuduri și scene erotice Egon Schiele și-a concentrat întreaga forță de creație în studiul pătrunzător al trupului, aspirând în felul acesta spre descifrarea interiorului uman, până la "scoaterea la suprafață" a secretelor sufletului omenesc. Abordând fără încetare problematica erotismului nedisimulat în spirit freudian, a transpus pe pânză sau pe foaia de hârtie - mai ales în nuduri - cele mai profunde instincte ale ființei umane. Schiele a pictat multe nuduri, atât de femeie, cât și de bărbat, care prezintă personajele în
Egon Schiele () [Corola-website/Science/315224_a_316553]
-
decembrie 1922, Grabtown, North Carolina - d. 25 ianuarie 1990, Londra) a fost o actriță americană. Ava este descoperită prin fotografiile făcute în atelierul fotografic al cumnatului ei. La început a jucat roluri secundare în diferite filme. Însă prin frumusețea și erotismul ei a reușit să facă carieră după căsătoria cu actori renumiți ca Mickey Rooney, Artie Shaw și Frank Sinatra. Unul dintre succesele ei a fost rolul jucat în filmul "The Killers" alături de Burt Lancaster. Pe plan interțional devine cunoscută prin
Ava Gardner () [Corola-website/Science/320199_a_321528]
-
a materialului denumit stuc ( muluri și rame de tablouri) și a tehnicii frescei dar și prin ingenioasele compoziții bazate pe iconografii alegorice și mitologice. Motivele decorative ale Renașterii, grotești, antrelacuri și putti, sunt frecvente ca și un anume grad de erotism. Siluetele sunt elegante și dovedesc influența tehnicilor proprii manierismului italian, lui Michelangelo, Rafael și în special lui Parmigianino. Primaticcio a fost însărcinat de rege cu copierea statuilor romane, ceea ce a făcut ca influența statuarei clasice să devină predominantă. Multe dintre
Școala de la Fontainebleau () [Corola-website/Science/315347_a_316676]
-
și senzuale, cu tematică bucolică sau alegorică. Reflectare fidelă a vieții de curte a Franței din timpul domniei regelui Ludovic al XV-lea, opera lui exprimă gusturile societății, atmosfera și stilul de viață al unei epoci dominate de hedonism și erotism. Talentul multilateral al artistului transpare din opere dintre cele mai variate. Boucher a fost un creator de scene pastorale, a realizat un număr mare de peisaje, scene de viață, portrete și tablouri cu tematică mitologică, a proiectat tapiserii, decoruri de
François Boucher () [Corola-website/Science/317451_a_318780]
-
personaj literar- este vindecat prin „expresii frumoase și cuvinte alese”. Melancolia este, de asemenea, un motiv-cheie in poveștile din Papirusul Westcar, în care Sneferu este vindecat la vederea unei femei frumoase, goale, care cânta. În proporție egală, melancolia, literatura, și erotismul contribuiau la „amuzarea inimii”.Textele literare erau în general concepute pentru a fi citite cu voce tare. În această privință, erau scrise într-un limbaj apropiat celui vorbit. Un text important al literaturii de la începutul mileniului al II-lea î
Originile literaturii egiptene () [Corola-website/Science/321927_a_323256]
-
durere, căzut în patima alcoolului și furios. Stând la masă, două surse de lumină îi conturează fața. Una este cea din exterior - albăstruie(dreapta) și cea din interior - roșiatică(stânga). Roșul este o culoare simbolică pentru feminitate. Reprezintă căldură, pasiune, erotism, putere. Este o culoare stridentă, ceea ce îi dă o notă de agresivitate și curaj. Acest fapt este valabil și pentru scenele din film în care predomină. Albastrul este o culoare rece care aparține masculinului și simbolizează calm, singurătate, tristețe. Ca
Moulin Rouge! (film) () [Corola-website/Science/321997_a_323326]
-
o frumoasă curtezană, roșcată, cu ochi albaștri, susținută de Zidler în ascensiunea ei. Acest lucru este remarcat printr-o garderobă pretențioasă, din materiale scumpe și diverse, în culori intense. Predomină roșu și negru pentru a scoate în evidență feminitatea și erotismul. Are propriul ei apartament într-o construcție personalizată - un elefant. La constituirea acelui elefant s-a folosit papier mache și este înalt cât 3 etaje. În capul său este camera roșie, o cameră tapițată cu catifea roșie deoarece într-o
Moulin Rouge! (film) () [Corola-website/Science/321997_a_323326]
-
floarea actorilor români, din secvență în secvență, ca hergheliile Măriei Sale ce umplu Cinemascopul, într-o însăilare artificială de momente disparate mimând, când și când, fior și măreție. „Decor de epocă în care se desfășoară aceleași acțiuni schematice, amestec de aventură, erotism idilic și naționalism” cf. Grid Modorcea. Aproape 6 milioane de spectatori sunt martorii dezastrului.”"
Frații Jderi (film) () [Corola-website/Science/327429_a_328758]
-
prezența unui corpus de texte erotice inițiatice mare, chiar și cele vulgare păstrând în o amprentă inițiatică, spre deosebire de celelalte literaturi erotice, cum ar fi cele , . Acest tip de texte în India este reunit sub sintagma și conține anumite tratate despre erotism deasemena unice, cum ar fi Kama Sutra. Aceasta literatură erotică inițiatică este susținută de răspândirea acestei viziuni în artă și cultură, cum ar fi în India aceste temple uriașe împodobite cu nenumărate statui ce abordează această temă a sexualității sacre
Continență sexuală () [Corola-website/Science/327702_a_329031]
-
tematice”, a tipărit de curând o carte ce pare scrisă într-un moment de relaxare și chiar de predispoziție ludică, intitulând-o „Femeia ca obiect de studiu”. [...] Într-un fel, cartea de acum nu aduce foarte multe lucruri noi: și erotismul stimulat de condiția claustrării cazone, și amestecul de gingășie sufletească și de înclinație suav-abjectă, și vagul misoginism, și oralitatea, și argoul specific, presărat cu expresii mai suculente ori cu termeni militari aplicați zonelor civile ale vieții ne erau cunoscute din
Dan Gîju () [Corola-website/Science/327257_a_328586]
-
sub-genuri de groază, indiferent de țara de origine. Cu toate acestea, în țările vorbitoare de engleză, termenul "" este folosit pentru a desemna un anumit stil de filme italiene polițiste/de crimă care adesea includ elemente de ficțiune de groază și erotism (similar cu genul francez fantastique). Genul a început la mijlocul/sfârșitul anilor 1960, a atins punctul culminant în popularitate în anii 1970, și, ulterior, a scăzut în următoarele decenii (deși unele producții de acest gen continuă să fie realizate). A fost
Giallo () [Corola-website/Science/334931_a_336260]
-
dar potretele au avut o dezvoltare lentă. Primăvara arabă (2010-2011) a adus un suflu nou lumii artistice din spațiul arab, artiștii contemporani găsindu-și inspirația în evenimentele recente și reușind să îmbine în operele lor politica, teme sociale, spiritualitatea și erotismul. A apărut o nouă formă de manifestare a artei, graffiti-urile. Pictura de șevalet este un fenomen relativ nou în lumea arabă, apărut la sfârșitul secolului al- XIX lea prin intermediul interesului arătat de unii artiști europeni față de spațiul arab, precum
Arta Contemporană în Spațiul Arab () [Corola-website/Science/337434_a_338763]
-
mai mari decât în doinele propriu-zise. Cântarea lor, adesea, este însoțită de interjecții ca „neică”, „țață”, „dadă”, „puică” sau „lele” dând un farmec aparte melodiei. Cântecele de dragoste se execută cu predilecție în cursul banchetului nupțial. Versurile sunt de un erotism intens, sublime și carnale. În timpul interpretării, lăutarii aleg câteva dintre ele, le acomodează și le înseriază dependent de priceperea și gustul lor, dar și de cerințele auditorilor. Câteodată ei cântă versurile în grup, dar de cele mai multe ori le execută într-
Folclorul muzical din Vlașca-Teleorman () [Corola-website/Science/335373_a_336702]
-
urmăreau demonstrarea eficacității behaviorismului în diagnosticul și tratamentul homosexualității masculine și a pedofiliei. Aceștia au apelat la o practică inovativă a pletismografiei peniene (cunoscută și test falometric) pentru a segmenta diferitele aspecte ale excitării masculine, a discerne ierarhiile criptice ale erotismului și a monitoriza eficacitatea tratamentelor în schimbarea orientării individului. Rezultatele cercetărilor au contrazis așteptările oamenilor de știință prin faptul că majoritatea bărbaților nu au putut să-și schimbe preferințele sexuale indiferent de cât de mult au încercat sau cât de
Drepturi LGBT în Europa () [Corola-website/Science/335822_a_337151]
-
într-un spațiu sacru propice ridicării spirituale. Andronic și Dorina trăiesc o trezire a conștiinței, în timp ce restul personajelor se complac într-un trai profan (muzică, dans, jocul de cărți, vin, ospăț), aducând festinul lumesc la mănăstire și eșuând într-un erotism vulgar. Dorina suferă o transfigurare prin iubire, un act ritual de părăsire a lumii profane realizat prin dezbrăcarea de veșminte și accederea într-un nivel superior de existență împreună cu omul-șarpe Andronic pe un soi de insulă paradisiacă. Inițierea sa poate
Șarpele (nuvelă) () [Corola-website/Science/334686_a_336015]
-
(în ) este un roman de dragoste și erotism apărut în 2011, scris de . Este primul volum din trilogia "Cincizeci de umbre" care prezintă povestea dintre tânăra absolventă Anastasia Steel și tânărul om de afaceri Christian Grey. Este remarcat pentru scenele erotice explicite în combinație cu elementele practicii sexuale
Cincizeci de umbre ale lui Grey () [Corola-website/Science/332118_a_333447]
-
cu „Principiile din Hammington”, regulile scrise ale universului imaginar creat de autoare. Principiile se leagă de consumul de substanțe, de o oră de venit acasă pentru toată lumea, de interzicerea divorțurilor, a consumului de substanțe, a legăturii obligatorie dintre căsătorie și erotism, dar și înfățișare, gusturi vestimentare sau alegeri proprii. Principiile au fost scrise de un anumit Arouski. Amy Evans are paisprezece ani și se învârte într-o lume mondenă, fiind o tânără notorie și un copil model al orașului în care
Flori în păr (roman) () [Corola-website/Science/336617_a_337946]
-
în păr, făcând orice pentru a se maturiza forțat. Viața ei ajunge să reprezinte muzica rock, îmbrăcămintea extravagantă și excentrică, depresia, banii, iubitul ei care pare că nu are o influență bună asupra ei, turneele, consumul excesiv de droguri,supradozele, spitalele, erotismul, regretele, prieteniile temporare, dealerii de droguri, anturajele dubioase și plăcerile de moment. Conform autoarei, romanul nu este o autobiografie, iar Amy Evans nu reprezintă un alter ego. De asemenea, Iullia a afirmat într-un interviu că personajele, deși sunt construite
Flori în păr (roman) () [Corola-website/Science/336617_a_337946]