1,916 matches
-
și națiune, București, 1986, 82-94, passim; Mircea Martin, Un tratat de ontologie a stilurilor artistice, VR, 1987, 10; Vasile, Conceptul, 249-250; Lovinescu, Unde scurte, I, 392-394; Nicolae Florescu, La despărțirea de Edgar Papu, RL, 1993, 14; Mircea Popa, Edgar Papu - erudiție și valoare, TR, 1993, 15; Ioana Bot, Despre iubire și umilință, ST, 1993, 6; Grigurcu, Peisaj, I, 7-10; Simuț, Incursiuni, 118-126; Dicț. esențial, 618-621; Manolescu, Lista, III, 55-63; Mircea Martin, Cultura română între comunism și naționalism (II), „22”, 2002, 44
PAPU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288683_a_290012]
-
Scriitorii și înțelesurile vieții”, RL, 1971, 39; Mircea Popa, „Scriitorii și înțelesurile vieții”, TR, 1971, 43; Mircea Iorgulescu, „Scriitorii și înțelesurile vieții”, RL, 1971, 51; Bucur, Istoriografia, 485-488; Corbea- Florescu, Biografii, I, 158-167; Piru, Varia, II, 80-82; Laurențiu Ulici, Sensul erudiției, RL, 1974, 2; Nicolae Mecu, „Ion Pillat”, LL, 1974, 3; Pompiliu Marcea, Pornind de la o exegeză, CRC, 1974, 27; Cornel Ungureanu, „Ion Pillat”, O, 1974, 30; Bălan, Artă, 205-207; Micu, „Gândirea”, 972-978; Mircea Anghelescu, „Ipostaze ale iluminismului românesc”, CNT, 1976
PAPADIMA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288668_a_289997]
-
amploare, el depășește în studiul G. Bogdan-Duică lucrarea de același tip a lui Vasile Netea (1940). Cartea, „excelent studiu monografic”, „obiectiv, exact, nici apologetic, nici minimalizator” (Al. Piru), urmărește să identifice ceea ce rămâne valabil dintr-o activitate impresionantă sub aspectul erudiției (dimensiune pentru care autorul cercetat a nutrit un „cult cvasimistic”) și în același timp contradictorie. Performanța monografului stă, pe lângă contribuțiile documentare și obiectivitate, în capacitatea disociativă. Astfel - arată P. - Bogdan-Duică își egalează sau își întrece contemporanii sub raportul formației, al
PETRESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288784_a_290113]
-
onest care „se vede întrecut și uneori ridiculizat de semenii săi”, criticul care „cunoaște toate ideile critice și estetice moderne”, făcându-și din ele o cheie, pe care însă nu știe să o folosească. E la el o dramă a erudiției ce nu se poate elibera de arcanele analizei și de „cultul mărunțișului literar”, cum observase încă Pompiliu Constantinescu. Sunt evidențiate contribuția lui Bogdan-Duică pe terenul istoriei („adevărata vocație”) și meritele lui de pionierat în comparatism, relevând accentul pus pe receptarea
PETRESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288784_a_290113]
-
înscrisă testamentar, de a-i fi editată întreaga operă după un plan întocmit de el însuși. Documentându-se în arhiva familiilor Pillat și Brătianu și în biblioteci, a dus la bun sfârșit o muncă de mare dificultate filologică și de erudiție, oferind cititorilor o remarcabilă ediție și poate cel mai fidel portret al poetului. Apărută inițial în șase volume (1983-1994), la care s-a adăugat al șaptelea, cuprinzând corespondența lui Ion Pillat (1998; Premiul Uniunii Scriitorilor), ediția completă va fi reluată
PILLAT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288817_a_290146]
-
larg al destrămării întregului text. Deși, pe fond, metoda rămâne neschimbată, ea suportă în timp modulări și variații ținând de retorica aplicată. În Tentațiile anonimatului și alte eseuri (1990), culegere de interpretări și note compuse înainte de 1989, textele etalează o erudiție ostentativă, corpul lor fiind saturat sau chiar supraîncărcat de trimiteri și referințe: „o tehnică de înșelare a cenzurii”, explică P., „de rătăcire a ochiului «prea ager» într-un hățiș menit să pună la adăpost afirmațiile prea dure îndărătul unor nume
PETRESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288782_a_290111]
-
de pionierat în lexicografia românească referitoare la aceste arii culturale, pentru care autoarea a elaborat îndeosebi articole despre poeți (Homer, Sappho, Pindar, Anacreon, Arhiloh, Alcman, Theognis din Megara, Alceu, Simonide din Ceos, Calpurnius Siculus ș.a.). O exegeză interesantă, în care erudiția ce o definește pe P. se supune principiului accesibilității ideilor și demonstrării lor agreabile, este Jocurile cu satyri în Antichitatea greco-romană (1998). Studiul urmărește evoluția de la primele rudimente pantomimice de esență mitico-religioasă până la apariția, în secolul al V-lea î.Hr.
PIATKOWSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288807_a_290136]
-
își subintitulează notele de călătorie Jurnal (și contrajurnal) mexican. Nu are răbdare să țină o cronică a cotidianului, evadează mereu spre marile abstracțiuni morale. Polemici cordiale, o carte mai incitantă, este scrisă într-un stil fluent și are mai puțină erudiție mitologică. Aici se vede mai bine radicalismul său moral, firea lui de ideolog ardent și ceea ce Eugen Ionescu numea, prin anii ’30, cu referință la vocația diarismului, „epicismul interior”. Cu alte vorbe, capacitatea de a imagina ideile, de a le
PALER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288629_a_289958]
-
aplicare studiul operei ca palimpsest, descoperindu-se straturile succesive, „vârstele” poeziilor. Cronologia nu se rezumă la fixarea în timp a formelor, ci ajunge la succesiunea interioară, ce reflectă geneza poeziilor. Comentariul lui P. din Note și variante este luxuriant, însă erudiția, fără nimic ostentativ, este departe de a fi o aglomerare amorfă de date. Suplu, uneori cu digresiuni captivante, într-o frazare cu inflexiuni melodice, textul se citește ca un veritabil roman al creației eminesciene. La Perpessicius, erudiția urmând linia curbă
PERPESSICIUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288761_a_290090]
-
este luxuriant, însă erudiția, fără nimic ostentativ, este departe de a fi o aglomerare amorfă de date. Suplu, uneori cu digresiuni captivante, într-o frazare cu inflexiuni melodice, textul se citește ca un veritabil roman al creației eminesciene. La Perpessicius, erudiția urmând linia curbă a frazării, întoarse mai totdeauna asupră-și, pentru a scăpa din nou în mereu alte arcuri și ramificări ornamentale, după estetica parcă a conversației unui vechi salon occidental, erudiția însăși devine podoabă stilistică. Felul de a introduce
PERPESSICIUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288761_a_290090]
-
un veritabil roman al creației eminesciene. La Perpessicius, erudiția urmând linia curbă a frazării, întoarse mai totdeauna asupră-și, pentru a scăpa din nou în mereu alte arcuri și ramificări ornamentale, după estetica parcă a conversației unui vechi salon occidental, erudiția însăși devine podoabă stilistică. Felul de a introduce chiar date bibliografice e grațios ca un pas de menuet. Decalcuri franceze de limbă în alternanță imediată cu sintagme românești desuete se învecinesc în același gust al prețiozității circumlocute. Criticul, pe lângă o
PERPESSICIUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288761_a_290090]
-
largi: de la „reverberații shakespeariene” la romanticul Samuel Coleridge și la victorienele surori Brontë ori la moderniștii T.S. Eliot, Virginia Woolf, Malcom Lowry și până la autori intens traduși în zilele noastre, precum Angela Carter sau Vladimir Nabokov. În analize care vădesc erudiție și rigoare academică, autoarea își pune în valoare sensibilitatea poetică, apropiindu-și intuitiv operele, ca pe veritabile „roluri de artist”. Un întreg capitol despre ambianța în care s-a format, despre atmosfera din familia Pillat, despre „prietenii moștenite” și oameni
PILLAT-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288816_a_290145]
-
tatălui său, cu precădere la cele eminesciene - după cum mărturisește într-un interviu în „Tribuna”. Prima carte, Ion Budai-Deleanu și eposul comic, consacră un istoric literar cu o solidă formație teoretică și comparatistă, interesat de dinamica formelor literare, capabil să însuflețească erudiția și să problematizeze dosare de creație ce păreau ireversibil clasate. Utilizând comparatismul pe scară largă și morfologia genurilor, lucrarea vizează recontextualizarea Țiganiadei în plan european, scoțând în relief originalitatea scriitorului român. Primită entuziast de critică, monografia a devenit un reper
PETRESCU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288787_a_290116]
-
postfață Aurel Martin, Cluj, 1972-1989; Ion Budai-Deleanu, Țiganiada, introd. edit., Cluj-Napoca, 1984. Repere bibliografice: Mircea Iorgulescu, Metodă și vocație, RL, 1974, 11; Ion Vlad, Lecturile istoricului literar, TR, 1974, 12; Zaharia Sângeorzan, Eposul comic, CRC, 1974, 14; Laurențiu Ulici, Sensul erudiției, RL, 1974, 20; Zaciu, Lancea, 202-206; Dan C. Mihăilescu, Drumuri noi în exegeza eminesciană, LCF, 1978, 49; Gheorghe Grigurcu, „Eminescu” de Ioana Em. Petrescu, F, 1979, 5; Mihai Zamfir, Configurații recente ale exegezei eminesciene, LL, 1979, 3; Liviu Antonesei, Un
PETRESCU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288787_a_290116]
-
care afirmă în scris unitatea de neam, de origine și de limbă a românilor din Țara Românească, Moldova și Transilvania. Pentru ideile sale va fi citat de stolnicul Constantin Cantacuzino, de Samuil Micu și Timotei Cipariu. În Atila, lucrare de erudiție, specifică istoriografiei umaniste, se exaltă virtuțile războinice, cu scopul de a revigora curajul ungurilor, copleșiți de jugul otoman. Cărturarul îmbină componenta documentară și calitatea oratorică a discursului, vivacitatea portretelor și dinamismul scenelor de luptă. Chronicon poate fi considerat un fragment
OLAHUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288517_a_289846]
-
a civilizațiilor: Oră Americii Latine (1971), Havana (1974), Precolumbia. Teritoriul miturilor astrale (1975). Specializat în traducerea literaturii de limbă spaniolă, el va da, bunăoară, o versiune la poemul Polifem și Galateea (1982) al lui Góngora, vădind deopotrivă talent poetic și erudiție. Limbajul marelui liric al barocului spaniol, printre cele mai inovatoare și încifrate, considerat de mulți intraductibil, este convertit în versuri pline de muzicalitate, păstrând intacte simbolistică insolita, bogăția aluziilor, sintaxa aparte. Urmărind deopotrivă echivalarea sensului și familiarizarea cititorului român cu
NOVACEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288492_a_289821]
-
Americii Latine”, TR, 1971, 35; George Muntean, „Peisaj în mișcare”, ST, 1972, 6; Eugen Dorcescu, „Există nopți”, O, 1974, 8; Piru, Poezia, ÎI, 166-169; Firan, Macedonski-Arghezi, 334-338; Edgar Papu, Un monument editorial, FLC, 1982, 46; Dan Munteanu, Maturitate artistică și erudiție, FLC, 1982, 46; Lucian Alexiu, Eternă reîntoarcere, O, 1986, 30; Liviu Papadima, „Întoarcerea gladiatorului”, TBR, 1986, 326; Mircea Iorgulescu, Centrul de greutate, RL, 1987, 52; Gabriel Rusu, Poeme pentru despărțire, TMS, 1988, 3; Pia Brânzeu, Răsfrângerile toamnei, O, 1988, 11
NOVACEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288492_a_289821]
-
abordat probleme controversate ale literaturii române medievale, ca în Limba povestirilor slave despre Vlad Țepeș (1961; Premiul Ministerului Învățământului), cu o interesantă încheiere privind slava carpatică în care au fost scrise aceste narațiuni, a operat distingeri însemnate și demonstrații de erudiție filologică. După părerea sa de eminent cunoscător al vechii literaturii omiletice, prima Cazanie a lui Coresi (din 1567) este o tălmăcire a Postillei de Neagovo, culegere de cazanii puternic înrâurită de dogma calvină, alcătuită pe la 1550 în slavona ucraino-carpatică, iar
OLTEANU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288526_a_289855]
-
muzica și arta plastică, etnografia, economia, filosofia. Studiile sale, Bibliografia cestiunii Orientului (1899), Cronicarii moldoveni din secolul al XVII-lea (1899), Botanica populară (1900), Istoria României contimporane (1900), Filosofia lui La Fontaine după d. Pompiliu Eliade (1901), sunt dovada unei erudiții care i-a adus prețuirea lui Titu Maiorescu și a lui N. Iorga. Funcționar, din 1895, la Biblioteca Academiei Române, este cooptat în 1900, împreună cu D. Onciul și I. Bogdan, în comitetul de redacție al revistei „Convorbiri literare”. În anul următor
ORASANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288564_a_289893]
-
de muncă a lui B. P. Hasdeu sau disciplina lui Titu Maiorescu. Fire aristocrată, se lasă în voia „colindei” neîntrerupte într-ale culturii, în epocă el părând mai curând o „grădină suspendată”. De altfel, l-au impus câteva lucrări de erudiție surâzătoare: Pseudo-cynegeticos. Epistolă scrisă cu gând să fie Precuvântare la cartea „Manualul vânătorului” (1874), Istoria arheologiei (I, 1877), unde sunt reunite cursuri ținute la Facultatea de Litere din București, monografia în trei volume Le Trésor de Pétrossa (1889 și, postum
ODOBESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288509_a_289838]
-
în „Revista română” postume ale lui Alecu Russo, republică din poeziile lui V. Cârlova, editează Istoria românilor sub Mihai Vodă Viteazul, reluată, alături de alte lucrări ale lui N. Bălcescu, și în volum (1878). Un voluptuos al ideilor, dar și al erudiției, asupra cărora arcuiește întotdeauna un nimb de poezie, este O. și în paginile literare. Având structura unui umanist, el crede că „una dintre cele mai fericite însușiri” ale omului este aceea „de a poetiza orice lucru, după placul său”. A
ODOBESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288509_a_289838]
-
a creionat cu siguranță și finețe analitică, a scris despre majoritatea autorilor francezi de marcă din epocă - André Gide, Paul Valéry, André Maurois, Céline, Roger Martin du Gard, Jean Cocteau, Jules Romains, Jean Giraudoux, Marcel Brion. Cronicile sale, în care erudiția se împletește cu verva argumentării și observația precisă cu empatia și sensibilitatea, se constituie în provocări la lectură, foiletoanele fiind străbătute, în întregime, de un nobil patos cultural, moral și educativ. Idealul umanist, definitoriu pentru creația sa de mai târziu
NICULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288456_a_289785]
-
colecționarul de cuvinte românești Dinu Nicodin și-a putut satisface patima” (I. Negoițescu). De altfel, scrierea poartă dedicația „Ție, Limbă românească - limbă dumnezeiască!”. Compoziția, digresivă și mereu deschisă (ca și Lupii, O călătorie pe Olt), prinde în tentaculele ei o erudiție încă mai fastuoasă, ostentativă chiar, capitonând uneori până la înăbușire firul evenimentelor care precedă, însoțesc sau succedă Revoluția. Cronologia întreruptă, cu deplasări bruște înapoi sau înainte, vocea naratorului-rezoneur care trăiește teama și teroarea aduse de mișcările sociale: un „reacționar” în fond
NICODIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288433_a_289762]
-
Lider al grupului (autoinstituit și recunoscut tacit de ceilalți, care câteodată îi ironizează cordial accesele de autoritarism prin apelativul „caid”) e Dumitru Țepeneag, alături de Leonid Dimov, mai puțin combativ, însă înzestrat cu prestigiul conferit de vârstă, de talent și de erudiție. Cei doi se manifestă ca principali teoreticieni ai curentului literar pe care se străduiesc să îl acrediteze - numit, pentru evitarea oricăror confuzii cu alte formule literare care au recurs la vis, o. structural sau o. estetic -, exprimându-se în texte
ONIRISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288537_a_289866]
-
conducerea catedrei (1968-1973,1985-1988). A fost lector de limbă și civilizație românească la Institut des Langues et Civilisations Orientales din Paris, în 1974. Se pensionează la cerere în septembrie 1988. Ca profesor și om de cultură, s-a remarcat prin erudiție, prestanță, ținută academică, dar și printr-o extremă modestie, refuzând după 1990 funcțiile care i s-au propus pe linie universitară, politică sau culturală și preferând, pentru a-și desăvârși scrierile, liniștea bibliotecii. În 2003 îi este acordată distincția Les
PANAITESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288651_a_289980]