1,157 matches
-
final colegii săi se retrăseseră în timpul asaltului final. A doua ascensiune a vârfului Nanga Parbat s-a făcut pe versantul Diamir, în 1962 de germanii Toni Kinshofer, S. Löw și A. Mannhardt. În prezent, această rută este "ruta standard" pentru escaladarea muntelui. În 1970, italienii Reinhold și Günther Messner au atins vârful alegând un traseu deosebit de dificil, prin versantul Rupal; aceasta a fost cea de-a treia expediție reușită pe Nanga Parbat. Din păcate, la coborârea pe ruta Diamir, Günther Messner
Nanga Parbat () [Corola-website/Science/308656_a_309985]
-
considerau că orice ajutor acordat Kuomintagului poate să înrăutățească relațiile cu japonezii, care se lăudaseră cu capacitatea de cucerire a Chinei într-o perioadă de numai trei luni. Germania și Uniunea Sovietică au asigurat un oarecare ajutor chinezilor mai înainte de escaladarea conflictului din Asia. Mai înainte de izbucnirea războiului, Germania și China dezvoltaseră o cooperare economică și militară fructuoasă. Germanii contribuiseră la modernizarea industriei și armatei chineze în schimbul exporturilor de materii prime. Mai mult de jumătate din exportul de arme al Germaniei
Al Doilea Război Chino-Japonez () [Corola-website/Science/308023_a_309352]
-
lui Iustinian I și soțul Sofiei, nepoata împărătesei Teodora. Moștenind de la unchiul său Iustinian I un imperiu întins, refuzul lui Iustin al II-lea de a-i plăti pe dușmanii potențiali ai imperiului, așa cum făcuse unchiul său, a dus la escaladarea războiului de-a lungul întinselor frontiere ale imperiului. Cel mai important eveniment din timpul domniei sale a fost invazia lombarzilor în Italia în 568, când Imperiul a pierdut două treimi din Italia. După pierderea Italiei, a luptat fără succes împotriva avarilor
Iustin al II-lea (împărat) () [Corola-website/Science/306615_a_307944]
-
și a Indiilor de Est olandeze, unde Japonia căuta acces la rezervele bogate de petrol și cauciuc. Atât Japonia cât și Statele Unite își făcuseră planuri de contingență pentru război în zona pacifică, planuri ce fuseseră reînnoite constant în paralel cu escaladarea tensiunilor dintre cele două țări. Tensiunile începuseră în anii 1930 prin expansiunea japoneză în Manciuria și în Indochina franceză, acțiuni care au fost întâmpinate cu nivele din ce în ce mai ridicate de embargouri și sancțiuni din partea SUA și a altor țări. În 1940
Atacul de la Pearl Harbor () [Corola-website/Science/306751_a_308080]
-
cu efortul depus de un atlet în cazul în care „ar alerga câte un maraton pe zi, timp de aproape trei săptămâni.” Totodată, suma diferențelor de nivel străbătute de-a lungul cățărărilor unui Tur al Franței a fost comparată cu „escaladarea a trei Everesturi.” Într-o cursă sunt acceptate între 20 și 22 de echipe, fiecare dintre ele fiind alcătuită din câte nouă cicliști. Participarea se face pe bază de invitații trimise echipelor alese de organizatori, Amaury Sport Organisation. Coechipierii conlucrează
Turul Franței () [Corola-website/Science/307743_a_309072]
-
Irakul a anunțat că instituie blocada asupra insulei Kharg, aparținând Iranului, unde se găsea un important terminal petrolier. Prin astfel de măsuri, Saddam Hussein încerca să șantajeze comunitatea internațională pentru a forța Iranul să înceteze războiul. Un pas important în escaladarea conflictului militar a fost făcut în septembrie 1983, prin implicarea Franței în conflictul militar, ca urmare a deciziei guvernului francez de a furniza Irakului 5 avioane de atac Super Étendard, dotate cu rachete aer-sol Exocet. Aceste avioane erau destinate distrugerii
Războiul Iran-Irak () [Corola-website/Science/307737_a_309066]
-
război iraniene au fost scufundate. Un elicopter american a fost distrus. Cazul a ajuns în fața Curții Internaționale de Justiție (procesul platformelor petroliere - Republica Islamică Iran contra SUA), acțiunea, ca și pretențiile ambelor părți fiind respinse în 2003. Ca urmare a escaladării implicării SUA în coflict, un incident extrem de grav s-a petrecut în data de 3 iulie 1988, dată la care avionul Airbus A300 B2-203, cu 274 de pasageri la bord, dintre care 66 copii + 16 membri ai echipajului, a fost
Războiul Iran-Irak () [Corola-website/Science/307737_a_309066]
-
irakiene, care trebuiau să fie principala forță de șoc și totodată principalul suport al trupelor, s-au dovedit a fi extrem de vulnerabile în fața proiectilelor anti-tanc ale infanteriei și rachetelor anti-tanc lansate de pe avioane și elicoptere. Liderii iranieni au văzut în escaladarea războiului o oportunitate de a întări coeziunea poporului iranian, concomitent cu consolidarea revoluției islamice. Politica urmată de liderii religioși a fost de a purta un război total cu agresorul irakian, fără a face absolut nici o concesie teritorială. Deși pierderile materiale
Războiul Iran-Irak () [Corola-website/Science/307737_a_309066]
-
început să atace trenuri și avioane de pasageri iraniene, inclusiv un Boeing 737, în timp ce pasagerii coborau din el pe Aeroportul Internațional Shiraz. În ciuda stării de beligeranță, ambele țări au menținut relațiile diplomatice împreună cu ambasadele respective, până pe la mijlocul anului 1987. Odată cu escaladarea conflictului militar, liderii religioși iranieni au avut întrevăzut o oportunitate de consolidare a regimului teocratic, de a întări coeziunea poporului iranian, concomitent cu posibilitatea de a scăpa de orice opoziție internă. Războiul a fost desemnat ca Război impus ( Jang-e Tahmīlī
Războiul Iran-Irak () [Corola-website/Science/307737_a_309066]
-
45.000 de secțiuni din beton armat, fiecare având 3,6x1,2 m, totul la un cost de 16.155.000 mărci est-germane. Pe creasta Zidului era montată o țeavă lustruită, ceea ce ar fi trebuit să facă și mai grea escaladarea sa. Zidul era întărit cu garduri din plasă, senzori de mișcare, șanțuri împotriva vehiculelor, garduri din sârmă ghimpată, 116 turnuri de pază și 20 de bunkere. Acesta este Zidul cel mai des văzut în poze, iar bucățile din Zid care
Zidul Berlinului () [Corola-website/Science/303078_a_304407]
-
și-a păstrat distanțarea după cum căzuse de acord cu Churchill să intervină. În 1948, motivat de dorința de a crea o economie independența și puternică, Tito a format planul de dezvoltarea economiei independent de la Moscova, care a dus la o escaladare diplomatică, urmată de un schimb dur de scrisori prin care Tito afirmă că: Răspunsul primit de la sovietici la 4 mai l-au blamat pe Tito și Partidul Comunist Iugoslav (PCI) pentru refuzul de a-si recunoaște și rezolva greșelile continuând
Iosip Broz Tito () [Corola-website/Science/303150_a_304479]
-
interacțiunilor. Efectul degenerării opiniilor contrare permite apariția violenței ca mijloc de rezolvare a diferendelor. Sociologii insistă pe această etapă deoarece în acest moment apare nevoia unei soluții raționale. Modul de gestionare a acestei etape își pune amprenta în evoluția interacțiunii. Escaladarea conflictului sau rezolvarea conflictului, se hotărăște în această etapă. În acest moment tensiunea dintre părțile care se confruntă este maximă. Posibilitatea apariției conflictului violent este mare. Un motiv principal al escaladării conflictului este agresivitatea argumentelor, indivizii tind să-și suspende
Conflict () [Corola-website/Science/303160_a_304489]
-
a acestei etape își pune amprenta în evoluția interacțiunii. Escaladarea conflictului sau rezolvarea conflictului, se hotărăște în această etapă. În acest moment tensiunea dintre părțile care se confruntă este maximă. Posibilitatea apariției conflictului violent este mare. Un motiv principal al escaladării conflictului este agresivitatea argumentelor, indivizii tind să-și suspende discursul și acțiunea rațională înlocuindu-le cu acțiuni iraționale chiar violente. De-escaladarea conflictului și rezolvarea conflictului sunt două etape convergente, ambele au ca scop obținerea unei situații de calm și
Conflict () [Corola-website/Science/303160_a_304489]
-
tensiunea dintre părțile care se confruntă este maximă. Posibilitatea apariției conflictului violent este mare. Un motiv principal al escaladării conflictului este agresivitatea argumentelor, indivizii tind să-și suspende discursul și acțiunea rațională înlocuindu-le cu acțiuni iraționale chiar violente. De-escaladarea conflictului și rezolvarea conflictului sunt două etape convergente, ambele au ca scop obținerea unei situații de calm și cooperare intermediate de soluțiile raționale imaginate.
Conflict () [Corola-website/Science/303160_a_304489]
-
din timpul administrației Kennedy. Poziția U.R.S.S. a fost ambiguă înainte de izbucnirea războiului, probabil datorită unei disensiuni în cadrul Biroului Politic al C.C. Au existat atât demersuri pentru atragerea S.U.A. în conflictul din Orientul Mijlociu, prin avertismentele date Egiptului, cât și împotriva escaladării situației la granița dintre Siria și Israel. După izbucnirea războiului, statele Pactului de la Varșovia, cu excepția României, au condamnat agresiunea israeliană. Poziția României, care întreținea relații politice și diplomatice cu Israelul și adoptase, în 1965, așa-numita "Declarație de independență" în
Războiul de Șase Zile () [Corola-website/Science/302509_a_303838]
-
război împotriva Prusiei, cu convingerea că, împiedicând unirea Germaniei sub conducerea Prusiei, pătura conducătoare din Franța se va strânge în jurul lui. În prima fază Prusia s-a asigurat de neutralitatea Italiei, Rusiei și Marii Britanii în eventualitatea unui război cu Franța. Escaladarea tensiunilor a culminat cu refuzul Franței de a accepta ca și succesor la tronul vacant al Spaniei a prințului Leopold de Hohenzollern-Sigmaringen. Franța a trimis un ultimatum lui Wilhelm I al Prusiei, aflat în vacanță, cerând retragerea candidaturii la tronul
Războiul franco-german () [Corola-website/Science/302632_a_303961]
-
Bun) se înscrie de altfel într-o tendință mai largă de apropriere graduală a instituției bisericești de către autohtoni, și astfel de respingere a imperialismului etnico-religios grecesc, întrucât ea avea loc în același timp și în regiunile aflate la nordul Moldovei. Escaladarea crizei survine atunci când Patriarhia ecumenică de la Contantinpol încearcă, cu doar câteva decenii înaintea aneantizării Imperiului Bizantin de către sultanul Mehmet al II-lea, să impună un ierarh grec pe scaunul mitropolitan, gest refuzat ferm de către moldoveni, fapt care provoacă în 1394
Istoria creștinismului în România () [Corola-website/Science/302635_a_303964]
-
orașe din sudul Finlandei, au izbucnit primele ciocniri armate între Gărzile Albe și Gărzile Muncitorești; în total au murit 34 de oameni. În cele din urmă, rivalitățile politice din 1917 au dus la o cursă a înarmărilor și la o escaladare a conflictului către un război civil. Dezintegrarea Rusiei a oferit finlandezilor ocazia istorică de a dobândi independența, dar după Revoluția din Octombrie, pozițiile conservatorilor și social-democraților față de problema suveranității s-au inversat. Dreapta dorea acum secesiunea față de Rusia, întrucât dorea
Războiul Civil Finlandez () [Corola-website/Science/302693_a_304022]
-
Germaniei. În ce privește despărțirea Finlandei de Rusia, Germania o grăbise, pentru a atrage Finlanda în sfera de putere germană. Franța a rupt relațiile diplomatice cu guvernul alb mai târziu, în timpul războiului din 1918, ca urmare a cooperării finlandezilor albi cu Germania. Escaladarea finală către război a început încă de la începutul lui ianuarie 1918, fiecare act militar sau politic ale roșiilor și ale albilor având ca urmare un răspuns al adversarilor. Ambele părți le-au justificat prin măsuri defensive, în special susținătorilor lor
Războiul Civil Finlandez () [Corola-website/Science/302693_a_304022]
-
cooperat cu ofițerii ruși albi în Finlanda și în Rusia. Propaganda de război a celor două părți implicate avea ca scop demonstrarea susținerii pentru democrație și libertate și capacității lor de a reprezenta întreaga națiune finlandeză. Ambele au eșuat permițând escaladarea crizei politice până la nivelul unui război civil în care s-a practicat teroarea pe scară largă, în loc să ajungă la un compromis și să la o înțelegere politică pașnică. Numărul combatanților finlandezi de cele două părți a fluctuat între 50.000
Războiul Civil Finlandez () [Corola-website/Science/302693_a_304022]
-
ai Armatei Ruse au ucis câțiva ofițeri ruși în martie 1917. Prima victimă finlandeză, un muncitor din agricultură, a fost împușcat la începutul lui august 1917 la Ypäjä, în timpul unei greve locale. Greva generală din noiembrie 1917 a dus la escaladarea terorii politice; Gărzile Muncitorești au ucis 27 de finlandezi. În timpul războiului din 1918 au fost două feluri de violență politică Roșie și Albă: (i) o parte calculată a războiului de ansamblu, (ii) omoruri locale, personale și acte de răzbunare. În
Războiul Civil Finlandez () [Corola-website/Science/302693_a_304022]
-
cererea lui MacArthur de a ataca bazele de aprovizionare chinezești de la nord de Yalu, dar acesta din urmă a promovat planul în fața liderului majorității republicane din Camera Reprezentanților, , care a înaintat-o presei. Truman era foarte îngrijorat că o nouă escaladare a conflictului ar putea duce la război deschis cu Uniunea Sovietică, care deja furniza armament și avioane (cu însemne coreene dar cu piloți sovietici). Astfel, la 11 aprilie 1951, Truman l-a demis pe MacArthur de la comanda operațiunii. Demiterea generalului
Harry S. Truman () [Corola-website/Science/302331_a_303660]
-
printr-un armistițiu semnat în 1953. În februarie 1952, aprobarea lui Truman în sondaje era la 22% conform , ceea ce a rămas un minim istoric pentru un președinte american în funcție, până în 2008 când a fost depășit de George W. Bush. Escaladarea Războiului Rece a fost evidențiată prin aprobarea de către Truman a raportului , o declarație secretă de politică externă. Ea cerea triplarea bugetului apărării și globalizarea și militarizarea politicii de restrângere, prin care SUA și aliații săi din NATO să răspundă militar
Harry S. Truman () [Corola-website/Science/302331_a_303660]
-
tentativa nord-vietnamezilor de a cuceri Cambodgia în 1970 a fost lansat la cererea explicită a Khmerilor Roșii și a fost negociată de secundul lui Pol Pot, . Promisiunea lui Nixon din campanie de a opri războiul era în contrast izbitor cu escaladarea bombardamentelor, ceea ce a dus la afirmații că Nixon suferea de un „” în această chestiune. În 1971, extrase din așa-numitele „”, transpirate de , au fost publicate de "The New York Times" și de "The Washington Post". Când a aflat despre scurgerea de informații, Nixon
Richard Nixon () [Corola-website/Science/302377_a_303706]
-
1628. Prin Edictul din Ales din 1629 hughenoții păstrează libertatea cultului lor, insă pierd definitiv potențialul militar. Ca să sfârșească hegemonia Spaniei în Europa, Richelieu s-a folosit în mod iscusit de disensiunile religioase existente în mod latent în Europa, la escaladarea cărora a contribuit în mod substanțial. Pe când în politica internă Franța lupta împotriva protestanților (hughenoților), în plan extern, în contextul pregătirii Războiului de treizeci de ani, a sprijinit principii protestanți împotriva trupelor spaniole și imperiale. Prin Pactul din Bärwalde din
Cardinalul Richelieu () [Corola-website/Science/302931_a_304260]