2,009 matches
-
volumul II lansat în luna august. Când l-am sunat la telefon în august voiam să-l invit la lansarea volumului, tocmai în momentul greu pentru el, prin decesul mamei sale. L-am lăsat în pace să i se mai estompeze durerea trimițându-i și scriindu-i, după cum urmează: Bârlad, 21 decembrie 2009 Dragă domnule Dediu, În ultima noastră convorbire telefonică te aflai într-un moment extrem de dificil, acela de a o pierde și pe mama. Am trecut și prin asemenea
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
pe la sfârșitul lunii mai, când natura e în plină sărbătoare și oamenii au cea mai mare doză de optimism. Până atunci, chiar și efectele calamității din vară care s-a abătut ca un blestem asupra oamenilor din Căuești se vor estompa, devenind trecut îndepărtat și trecut la capitolul „Uitare”! În alte împrejurări și într-o cu totul altă dispoziție cred că va avea loc întâlnirea, dacă și Cel de Sus va fi de acord. Încă sunt optimist pentru că știu din experiența
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
abia vii, în înserare gâzele amorțeau ; chiar aerul tăcea ; iazurile încrețeau valuri mărunte. Ca o piele de buratic, în bahne lucea, printre păpurișuri, un ochi de baltă. Orice mișcare părea să aibă contururi vaste iar umbletele izvorau parcă din eternitate. Estompate în sfârșitul luminii, dealurile pustii urcau spre cer. Dincolo de sensul comun, o lume fantastică și ireală își dură iluzia întreaga seară. Trăgând după dânsul boii, un țăran urca o coastă oablă. O clipă s-a profilat pe culme ; mutându-și
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
noul apartament intra cu un resentiment de pușcăriaș. Datorită transmisiunilor directe prin pereți, nu pierdea nici un instructaj acordat copiilor, nici orele de relaxare cu muzică modernă care-l stinghereau mai tare decât certurile din vechea locuință. Acolo urletele îi parveneau estompate de pereții groși. Din pricina liniștii și a izolării, aveau chiar un farmec particular. Camera păstrată în casa părintească era cea în care se născuse. Acolo doctorul a stat în leagăn. Apoi într-un pătuc. Șiamintea chiar de o pereche de
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
și al norilor aducători de furtună sau de grindină. Aș putea deosebi și acum, bănuiesc, cu ochii închiși murele oloage de murele crescute în tufe, foșnetul unui fag de foșnetul unui brad. În schimb, multe din cele trăite s-au estompat, lăsând în urmă goluri, ca într-o pădure arsă pe jumătate. Această descoperire mă obligă să admit că memoria mea seamănă acum cu o oglindă spartă, care-mi restituie numai frânturi de viață. 12. Vers al pieilor roșii: "Moartea mi-
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
pe gusturile lui muzicale. Julius nici nu-și dădu seama că deschisese radioul; de cîteva minute privea cu atenție pe fereastră urmărind cum se schimbă Lima pe măsură ce Înaintezi dinspre San Isidro spre Florida. Din pricina Întunericului care se lăsase, contrastele se estompau, dar asta nu-l Împiedica să observe toate Limele pe care le străbătea Mercedesul, Lima de azi, cea de ieri, cea care a fost odată, cea care ar fi trebuit să dispară, cea care ar fi timpul să dispară, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
încropim teoria. Dar săptămânile treceau, cursul din sălița tip Raskolnikov devenea tot mai încâlcit, noi tot mai infatuați față de colegii de rând, asemenea unora ce, trecuți prin grota din Eleusis, aflaseră mântuirea semiotică, iar imaginea celor petrecute la Cozia se estompa tot mai mult în înaltele noastre spirite. Unde mai erau benzile, puzzle-ul cu mamița mare, la bi rintul cu „vântul iu birii“ și „inima zorilor“? Dar, vorba poetului: „Unde sunt zăpezile de altădată?“. Nimeni n-avea să mai știe
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
alunga. El e un caz de care uitase până în momentul ăsta: femeia cu insula cerebrală zdrobită, pierdută în asomatognozie. Din când în când, pe perioade scurte, îi dispărea orice simț al propriului corp. Scheletul și mușchii, membrele și trunchiul se estompau până la dispariția totală. Și totuși, lipsită de trup, a persistat în minciună, crezându-l pe acel Kapo1 de la răscrucea temporo-parieto-occipitală, pe acel lacheu al sistemului mereu gata să treacă la cârmă. Mai merg un timp, singurul lucru pe care-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Yhwh) a unora dintre regii din Iuda (1Sam 10,1; 16,12-13; 1Rg 1,32-40; 2Rg 9,1 ș.u., până la textul tardiv, Neh 6,6-7). Aceste texte, redactate probabil într-un moment în care monarhia nu mai exista, au estompat din intensitatea expresiilor celebrative ale regalității, dar nu au eliminat evocarea profeției ca mijloc de legitimare divină a suveranului sau a autorității în general. Anunțul profetic dobândește foarte frecvent un puternic caracter etic și religios, îndemnându-i pe suverani la
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
aștepte prea mult, se plictisesc și își distrag atenția; cursul ceremoniilor este întrerupt, încât nu muzica este cea care slujește liturghia, ci liturghia este în serviciul muzicii”. Exhibiția și abuzurile muzicale în lăcașurile de cult nu au reușit să fie estompate nici măcar de numeroasele atenționări din partea autorităților ecleziastice. În fond, cerințele Conciliului din Trento au rămas literă moartă, nefiind ascultate. 5.1 Oratoriul Rădăcinile oratoriului se găsesc în reprezentările sacre medievale. Însă, ca formă muzicală de sine stătătoare, oratoriul se conturează
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
Apoi, tăcere. Discipolul se plimbă agale ca pentru a scăpa de constrângerea datorată prezenței celuilalt. Silueta lui de umbră părea și mai puțin materială. Felinarul lucea și mai viu prin substanța neagră a trupului său, dar această formă cețoasă, tot estompându-se, pierzându-și claritatea conturului, rămânea întreagă și-și păstra forma. Pieri ca și cum nici n-ar fi fost. Janasen așteptă. Era un om practic și destul de curios. El mai văzuse iluzii și nu era convins că mai avusese parte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
De ce n-o faceți? Tonul femeii îl sfida. Ezită. - Pentru că... nu prea știu. Glasul se făcu rece și hotărât. - Și de altfel eu nu omor oameni pe care nu sunt în stare să-i controlez. Voi reveni. Începu să se estompeze. Acum nu mai era în acest înfiorător local de ciment în care o femeie și doi bărbați se aflau întemnițați în celule separate una de cealaltă printr-o subțire și fantastică plasă de metal. * Gosseyn-Ashargin constată că intrase într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
crezut că o formă umană ar putea deveni atât de vaporoasă, atât de impalpabilă. Masa de umbră rămânea informă. Gosseyn văzu, acum când se uita mai atent, că se clătina puțin. Sub ochii lui vrăjiți, ea se modifică și se estompă pe margini, pentru a se întinde iar ca și cum materia noroasă se umfla sub o presiune interioară. Gosseyn sondă cu prudență în adâncul gazos. Era gata să anuleze energiile potențiale. Dar nu era nimic acolo. După scurtul răgaz obișnuit, necesar fotografierii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
dădea Thaw zbură sus și se opri, lăsîndu-l într-o poziție absurdă, cu genunchii mai sus decît capul dat pe spate. Copacul nu mai foșni. Fiecare ramură și frunză încremeni fotografic, și, la fel ca în vechile fotografii, culoarea se estompă, scena devenind monocromă, maronie. Lanark o privi prin fereastra salonului și zise dus pe gînduri: — Thaw nu se pricepea să fie fericit. Chiar deloc, spuse oracolul. — Totuși, e un sfîrșit aproape fericit. O poveste se poate sfîrși întotdeauna fericit dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Thaw stăteau la o masă de lîngă ea, sorbind cafea și părînd plictisiți. Thaw se strecură pe un scaun lîngă Macbeth, fără să i se dea mare atenție. Sunetele de mișcare sau de conversație, care veneau de la mesele apropiate se estompau și se depărtau, dar cele minore, din vecinătate îrespirația lui Macbeth, o linguriță care se atingea de o farfurie) erau amplificate și deslușite. Molly Tierney apăru în raza lui vizuală. Culorile părului, pielii, gurii și rochiei deveniră tot mai limpezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
a ta, zise o voce cu răutate. Alte voci îl încurajară. — Tata nu mă lasă... — Maică-mea tot zice... — Anul trecut, taică-meu... Se gîndi să participe și el la conversație, amintindu-și certurile cu maică-sa, dar detaliile se estompaseră; nu-și mai amintea decît faptul că erau inevitabile. Molly Tierney oftă și spuse: — Cred c-o să mă călugăresc. Cred c-o să mă fac paznic de far, zise Thaw. Se lăsă tăcerea, apoi cineva întrebă de ce. — Ca să pot merge în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
unei mese lungi, iar în fața lor, la distanță, era un singur scaun. Thaw se așeză și urmară cîteva clipe de tăcere, ca într-o sală de judecată. Cei doi bărbați aveau o atitudine atît de apăsat amenințătoare, că, instinctiv, le estompă fețele, neîndreptîndu-și privirea asupra lor. în cele din urmă, secretarul zise: — Ai vreo nemulțumire în legătură cu felul în care ai fost tratat în această școală? — Nici una. Am fost tratat foarte bine. — Corect. Cu toate astea, nu ai ținut sema de sfaturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
dacă pot să scap de tine în Bath Street. Era ora zece, iar tramvaiul care mergea spre oraș era aproape gol. Se așeză rozîndu-și buricul unui deget și privind pe fereastră. Viziunile unui contact sexual infernal de excitant îi erau estompate de gîndul la un somn pașnic în brațele cuiva care se prefăcea că-l place. Coborî din tramvai și o luă pe West Regent Street. Două femei stăteau la colțuri opuse, vizavi de Blythswood Square. Trecu repede pe lîngă ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
prin funcționarea unui complex sistem nervos. După moarte, corpul se dezintegrează, iar personalitatea mai supraviețuiește numai sub forma unui oarecare număr de impulsuri ― amintire, și acelea deformate, în sistemul nervos al altora. Și pe măsura trecerii anilor, aceste amintiri se estompează. El, Gilbert Gosseyn, va supraviețui ca influxuri nervoase în mintea altora, cel mult o jumătate de secol; sub formă de emulsie pe un negativ foto ― un oarecare număr de ani; și în calitate de asamblaj electronic în celulele unor tuburi catodice ― poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
și pătrunse prin ușa deschisă. Și se află într-un living-room foarte spațios. Peretele din fundul camerei lipsea. Camera se deschidea direct pe o vastă terasă; în profunzime se vedea o grădină și ceva ce părea o altă vale, aproape estompată de ceață. La dreapta, o scară interioară ducea la etajul superior, iar la stânga, o a doua scară cobora la subsol. Pe ambele laterale ― diverse uși răspunzând în alte camere. Din spatele uneia dintre acestea, Gosseyn auzi zgomot de veselă și percepu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
intră pe ușa deschisă. Abia dacă avu timpul să se arunce în primul scaun. Ușa se trânti. Toate luminile se stinseră, avionul rulă puțin și se înălță. Urmând un unghi ascuțit, urca spre cerul nocturn. 9 Gosseyn văzu solul întunecat estompându-se sub el. Foarte repede, arborii gigantici și decorul muntos fură totuna cu noaptea. Rapidul aparat de zbor era înconjurat de pretutindeni de o beznă uniformă, desăvârșită. Se mai scurseră trei, până la cinci minute, apoi, pe nesimțite, avionul atinse altitudinea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
dorsală de rechin, până la 30 de metri da plafon. Alături ar mai fi avut loc încă un transportor de aceleași dimensiuni, în cazul în care cei 1500 de metri de lățime a tranșeei ar fi fost integral utilizat. Deși distanța estompa detaliile, Gosseyn reuși totuși să zărească siluete minuscule forfotind pe solul metalic, sub pântecele enorm al navei. Acestea se părea că vin de undeva din interior, din subsolul tranșeei, căci din două în două minute, grupuri compacte ieșeau dintr-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
Întrebă cu un aer interesat: ― Te-ai rănit cumva în cădere? Gosseyn ocoli întrebarea cu o înălțare din umeri. ― Nu. ― Bine. Urmă o tăcere. Gosseyn reuși să-și recapete stăpînirea de sine. Amărăciunea resimțită, știindu-se prins, începu să se estompeze. Nu avea ce face. Ce-l ce se află în terenul inamicului este dezavantajai și este în permanent pericol. Chiar având certitudinea existenței capcanelor, n-ar fi putut proceda altfel. Examină situația în care se afla și reanaliză raporturile sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
-i până la urmă decât tot o piesă. Atunci, cine-i jucătorul? Unde a început partida?... O dată mai mult... (gândul deveni incoerent)... cercul se închide și nu suntem cu nimic avansați"! Gosseyn lupta cu frenezie să păstreze contactul, dar acesta se estompă, apoi se întrerupse complet. În timp ce se concentra pentru a recepta și alte gânduri, realiză deodată fantasticul acțiunii sale. Se văzu pe el însuși, în mijlocul ruinelor acestei clădiri cu pereții bătuți în pietre scumpe, încercând să citească gândurile unui mort. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
mențineau în zonele lor de interferență impunându-mi dorințe, explicații și elanuri veștejite. Dincolo de aparența mișcărilor mele, forța aceea, fie ea și a naturii, devenea tot mai decisivă. Acum, când scriu, evocarea ei, falsificată de intervenția involuntară a imaginației și estompată în egală măsură de datele memoriei, face ca lucrurile să apară altfel decât atunci, când se aflau în plină manifestare. De altfel, îmi dau seama cât de greu ar putea fi acceptată, de pildă, afirmația că una din cauzele subterane
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]