2,011 matches
-
și înspre atributul fundamental al acestuia, conform noilor exigențe existențiale ale secolului XX: mandatul opțiunii personale. A pune, prin urmare, un pas după celălalt, pe cărările întortocheate, punctate de numeroase "răscruci" - care sunt tot atâtea "crize", cum ne reamintește, generoasă, etimologia termenului - ale discursului, într-un mod activ, pragmatic și cu discernământ devine atributul fundamental al producătorului de discurs și trăsătura în baza căreia va fi evaluat, împreună cu întreaga situație discursivă de a cărei "bună desfășurare" acesta devine responsabil. Vestea bună
[Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
psiho-morale din care se vor concretiza acțiunile și conduitele noastre. Aceste virtuți sufletești și morale sunt următoarele: caritatea, filantropia, mila sau pietatea, simpatia, iubirea, responsabilitatea. Să le analizăm În continuare. Caritatea este o virtute morală având la bază sentimentul iubirii (etimologie: latinescul caritas, cu corespondentul În greacă agapéĂ. În ceea ce privește semnificația acestei virtuți morale, distingem următoarele: - virtute teologală, având ca scop ultim iubirea de Dumnezeu și a aproapelui; - virtute morală, constând În a vrea și În a face bine altuia, după nevoile
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
face bine altuia, după nevoile acestuia, dincolo de orice interes personal; - din punct de vedere practic, caritatea este actul de binefacere care exclude orice beneficiu pentru cel care-l practică. Filantropia este una dintre principalele virtuți morale, desemnând „iubirea de oameni” (etimologie: În greacă philos = a iubi, anthropos - omă. Semnificația sa În Antichitate era de iubire pentru oameni, fără deosebire de rasă sau naționalitate. În epoca modernă, ea desemnează mai mult interesul teoretic și practic pentru fericirea umanității. Filantropiei i se opun
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
sine, către sine și pentru sine, pe când mizantropia este absența iubirii În general, pentru toți oamenii. Mila sau pietatea este o virtute morală, dar și o atitudine psihologică de apropiere și coparticipare a unei persoane la suferința sau nenorocirile altuia (etimologie: latinescul pietas = milăă. Ca semnificații distingem următoarele: - calitatea celui care este pios sau milostiv, a celui care este fidel sau atașat față de datoriile sale morale (față de Dumnezeu, de părinți, de aproapele său și față de oameni În generală; - respectul și comportamentul
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
greutățile (compasiune, caritate, compătimire, consolareă; opusul ei este indiferența, starea de insensibilitate morală, duritatea sau chiar cruzimea față de semeni, dezgustul și disprețul față de ceilalți. Simpatia este una dintre cele mai importante și prezente sentimente și atitudini morale umane. Termenii de etimologie lat. compassio sau gr. sympatheia desemnează suferința sau starea afectivă Împărtășită cu cineva de către o persoană. Ca semnificație, În sfera Psihologiei Morale, pentru simpatie distingem următoarele: - faptul de a participa la stările afective ale altuia sau ale altora, la suferința
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
capătă dimensiuni morale excepționale, Întrucât ea este vocea adevărului divin. Din timp În timp, la intervale aproximativ regulate, În viața lumii și a oamenilor se face auzită, prin profeți, vocea lui Dumnezeu. Profeții sunt persoane alese, cei care văd Înainte (etimologie gr. pro și phainomai = a vedea Înainteă sau cei care vorbesc Înainte, prezic sau prorocesc (etimologie lat. pro și oros = a vorbi Înainte, a prevestiă. De fiecare dată când se face auzită, vocea lor reprezintă un avertisment adresat oamenilor, pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
aproximativ regulate, În viața lumii și a oamenilor se face auzită, prin profeți, vocea lui Dumnezeu. Profeții sunt persoane alese, cei care văd Înainte (etimologie gr. pro și phainomai = a vedea Înainteă sau cei care vorbesc Înainte, prezic sau prorocesc (etimologie lat. pro și oros = a vorbi Înainte, a prevestiă. De fiecare dată când se face auzită, vocea lor reprezintă un avertisment adresat oamenilor, pentru a le atrage atenția asupra acțiunilor lor nesăbuite, obligându-i la abținere, la Întoarcerea la normele
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
de comuniune. Ea este motorul universal al lumii, este ceea ce Dante numea „amor che muove il sole et l'altre stelle”. În creștinismul oriental, practica ascetică include o tehnică specială de comuniune mistică, reprezentată prin rugăciunea inimii sau practica isihastă (etimologie gr. hesychia = liniște; lat. tranquillitate animi = liniște sufleteascăă. Prin aceasta se urmărește obținerea unei iluminări interioare, care conduce către comuniunea cu divinitatea. Fericirea este forma supremă și ultimă de eliberare a persoanei umane din situațiile Închise ale vieții. Ea este
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
fizică. În cazul opioidelor - heroină, morfină, codeină consumul cronic duce la instalarea toleranței și apariția sevrajului atunci când nu mai sunt consumate. În cele mai multe situații uzul de cocaină favorizează ulterior abuzul de heroină (Perez, C. și colab., 1997, p. 270). Morfina (etimologia cuvântului pornește de la zeul somnului în mitologia romană, Morfeu) este principalul alcaloid al opiului, fiind un analgezic puternic cu efect narcotic. Se prezintă sub forma unei pulberi albe, bej sau maronie cu gust amar, solubilă la umiditate. Se găsește sub
[Corola-publishinghouse/Science/84967_a_85752]
-
mai scris la „Steaua Dunării” și „Românul”. În articole el atacă o seamă de chestiuni politice, juridice, economice, religioase (în „Biserica Ortodoxă Română”), culturale. Cunoscător al mai multor limbi vechi și moderne, încearcă să detecteze „origenele unor cuvinte grele”, dar etimologiile lingvistului improvizat sunt în bună parte fanteziste. Împreună cu Demetriu N. Preda, întemeiază bisăptămânalul politic, comercial, literar și religios „Dacia română” (octombrie 1866 - februarie 1867). În 1868-1869 scoate la Galați revista „Dacia literară”. În introducerea la primul număr al publicației, redactorul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289575_a_290904]
-
ar putea să excludă multe dintre preocupările și rezultatele pe care sociologii le recunosc ca aparținând ramurii sau ar risca să lărgească extensiunea conceptului de sociologie a educației mult peste limite rezonabile. Problema apare mai limpede dacă ne raportăm la etimologia termenului „educație”. El provine din latinescul educere, care semnifică transformarea unei ființe nesociale într-una socială. Dacă sociologia educației s-ar defini etimologic, ar trebui să cuprindă aproape toate ramurile sociologiei, ceea ce, evident, nu este cazul. Tocmai din cauza acestor dificultăți
[Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
sadea, țurlu-burlu, vâlvoi. Din punct de vedere etimologic, unele au proveniență latineasca, fiind adverbe la origine: asemenea, așa3, altele sunt împrumuturi vechi în limba − din turcă: coșcogea, doldora, get-beget, gigea, peșin, sadea sau din bulgară: coșcogeamite 4, iar altele au etimologie necunoscută: acătării, gata, otova, vâlvoi. O altă categorie de adjective invariabile sunt formate pe teren românesc: anevoie (a + nevoie), anume (a + nume), aparte (a + parte), cumsecade (cum + se + cade), ditamai (ditai + mai), leoarca (liur + că), nepereche (ne + pereche). Din punctul
[Corola-publishinghouse/Science/85012_a_85798]
-
verde-jad, verde-ou de rață, verde-pădure, verde-praz, verde-salvie, verde-smarald; ● adjectiv + adjectiv: alb-imaculat, alb-intens, alb-lăptat, alb-lăptos, alb-murdar, alb-negru, alb-pur, albastru-electric, blond-platinat, grena-lucios, gri-bleu, mov-liliachiu, mov-negru, negru-total, negru-transparent, roșu-albăstrui, roșu-fluorescent, roșu-frez, roșu-mov, roșu-oranj, roșu-sângeriu, roz-electric, roz-oranj, verde-cenușiu, verde-natur, verde-oliv, verde-veronez. Se constată o etimologie diferită pentru adjectivele compuse: ● creații interne: galben-praz, negru-transparent; ● calcuri după model francez: albastru-electric (< fr. bleu-électrique), albastru-pétrole (< fr. bleu-petrol), gri-perle (< fr. gris perle), gri-șobolan (< fr. gris-souris); ● calcuri după model italian: verde-veronez (< it. verde veronese); ● cu etimologie incertă, pot avea un model
[Corola-publishinghouse/Science/85012_a_85798]
-
verde-oliv, verde-veronez. Se constată o etimologie diferită pentru adjectivele compuse: ● creații interne: galben-praz, negru-transparent; ● calcuri după model francez: albastru-electric (< fr. bleu-électrique), albastru-pétrole (< fr. bleu-petrol), gri-perle (< fr. gris perle), gri-șobolan (< fr. gris-souris); ● calcuri după model italian: verde-veronez (< it. verde veronese); ● cu etimologie incertă, pot avea un model german: alb-ivoriu (< germ. Elfenbein Weiss), alb-lăptos (< germ. Weiss Milch). Se remarcă în limba română actuala, mai ales în varianta orală, tendința de a cuprinde numele de culori într-o flexiune regulată, atunci când finală o permite
[Corola-publishinghouse/Science/85012_a_85798]
-
că textul haiku-ului cuprinde doar replicile unui text dramatic din care lipsesc cu desăvîrșire toate indicațiile scenice și regizorale absolut necesare unei puneri În scenă. Sarcina de a suplini această lipsă revine În totalitate cititorului. O alegorie laconică Conform etimologiei latine, alegoria este o vorbire figurată. Derivarea unor sensuri figurate din sensurile proprii ale cuvintelor este de fapt unul din modurile cele mai productive de Îmbogățire și variație a semnificațiilor, de amplificare a polisemiei cuvintelor. Vorbim așa În modul cel
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
În această accepție, arta nu se mai adaugă cumva din exterior vieții pentru a o Înfrumuseța, nu mai este un simplu și accesoriu zorzon, o podoabă facilă, un exces luxuriant - adică pur și simplu o poleire a vieții. Frumosul, conform etimologiei sale, se reîntoarce prin aceasta la o accepție formatoare, devenind punere În formă a vieții. Arta este acel ceva care prin vibrația sa plenară, pornind dintr-un miez interior, ne face să fim mereu În formă, să nu ne pierdem
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
mai zvelte și mai Înalte specii. Și poate că această talie Îi dă și aerul ușor stingher de floare rușinată de lujerul prea nedrept avîntat deasupra straturilor de flori mărunte ce o Înconjoară. Iată Însă o floare care, Într-o etimologie poate Închipuită, are un nume predestinat stînjenelii. (Nu e oare ciudat că o lungime și zveltețe excesive fac ca și de la stînjen, și de la stinghie să derive calități la fel tulburătoare ca stînjeneala și stinghereala?) Într-o strofă de demult
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
din persoanele anchetate. În încheiere preluăm propunerea cursantelor, conform căreia condițiile materiale ar trebui îmbunătățite, în sensul unei săli mai mari care să aibă oglinzi și pe pereții laterali pentru a se putea vedea mai bine în timpul mișcării. GIMNASTICA AEROBICĂ - ETIMOLOGIE, OBIECT ȘI CARACTERISTICI 2.1. REPERE ALE APARIȚIEI ȘI EVOLUȚIEI GIMNASTICII AEROBICE Încă din antichitate, cuvântul aerobic a fost folosit ca adjectiv, caracterizând organismele care trăiesc doar în prezența oxigenului. Cuvântul și-a păstrat forma și înțelesul până în 1968, când
Gimnastica aerobica – strategii pentru optimizarea fitnessului by Tatiana Dobrescu () [Corola-publishinghouse/Science/1148_a_1881]
-
atingerea obiectivelor acesteia. Auditorii interni, așa cum trebuie să sprijine organizația pentru identificarea și monitorizarea riscurilor cu care aceasta se confruntă, trebuie să înțeleagă și să supervizeze funcționalitatea sistemului de control intern, care este elementul fundamental pentru implementarea principiilor guvernanței corporative. Etimologia cuvântului control provine din expresia latinească „contra rolus”, prin care se înțelege „verificarea unui act duplicat după original”<footnote Marcel Ghiță, Controlul financiar componentă a mecanismului economiei de piață, Editura Universitaria, Craiova, 1995, p. 6. footnote>. Controlul, în accepția lui
Guvernanţa corporativă by Marcel Ghiță () [Corola-publishinghouse/Science/229_a_483]
-
critică a sensurilor monoteismului și recontextualizarea discuției cu privire la rolul și funcțiile dimensiunii religioase. Pentru a înțelege și a clarifica sensurile termenului „ierarhie“ este necesară o lămurire prealabilă a sensurilor atribuite termenului „sacru“. Și aceasta întrucât, pe linie indo europeană, urmând etimologia din limba greacă, „ierarhia“ se definește prin raportare la hierós, „sacru“, „sfânt“, „consa crat“, și arché, „principiu“, „origine“, „început“, „cauză primă“. „Sacrul“, ca termen utilizat conceptual în filozofia religiei, istoria ideilor religioase sau religie comparată, nu se regăsește cu aceleași
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
românii le-au dat mâncare și cazare contracost,,. Urmează o ,,subtilă,, cugetare ce demonstrează că celebra noastră criză nu-i chiar o noutate în istorie: ,,Școala Ardeleană nu a avut propriu-zis sediu, din lipsa fondurilor austro-ungare,,. Iată și o spectaculoasă etimologie, însoțită de o îndrăzneață hermeneutică a limbii latine care-i lasă gură-cască pe absolut toți filologii: ,,Alexandru Lăpușneanu s-a ținut de cuvânt atunci când a spus: "De mă voi scula, pre mulți am să popesc și eu! Dovadă că azi
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
Constantin Dram) / 11 Argument / 17 Capitolul 1. Parodie romanescă vs. roman parodic. Pentru o reconsiderare a parodiei, azi / 21 Capitolul 2. Parodia literară în Antichitate. Evoluția formelor epice și apariția romanului / 67 2.1. Definirea parodiei literare în Antichitate. De la etimologie la terminologie: primii teoreticieni / 67 2.2. Metamorfozele epicului în cheie parodică: de la satira menippee la romanul latin / 106 2.2.1. Parodia în satira menippee: Lucius Annaeus Seneca / 112 2.2.2. Parodia romanului din "fragmente": Petronius Arbiter / 130
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
corect, distanța existentă între perspectiva modernă asupra parodiei, cea care suprapune acest tip de discurs cu cel critic, acoperind aspecte comice, ludice, metaficționale, și cea antică, neacoperitoare a unor sensuri pozitive, laudative. Primii teoreticieni vor fi mai degrabă interesați de etimologie, de practicile orale ale parodiei, dar și de o contextualizare extraliterară a acestui gen. Atentă la filiații și la continuitate, Livia Iacob urmărește, fixează, analizează pașii făcuți de parodie (cu trimitere și la trecerea de la primele forme ale literaturii epice
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
capodopere, precum romanele lui Rabelais și Cervantes, aceasta nu s-a bucurat întotdeauna de privilegiile acordate în postmodernitate. A luat naștere sub semnul secundarului și al inferiorității în perioada Antichității, unde cunoștea tot atâtea forme câte genuri și specii nobile. Etimologia datează încă din secolul patru î.C., când parwdia/ parodia, termen preluat din limbajul muzical, ajunge să descrie imitația comică și, treptat, chiar transformarea epică a unui vers de obicei homeric (Hegemon din Thassos). Începând cu Poetica lui Artistotel, acoperă
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
de imitare pe scară largă, deprinsă în procesul educativ, de care depinde și care promite succesul oratoric. Apar acum și cele dintâi segmentări, de genul acelei paratragoedia ce denumește strict parodia unei tragedii. Primele considerații teoretice ale vechilor greci privind etimologia și evoluția termenului îmbracă noi haine pe solul fertil al romanului latin, plecând de la premisele parodice lansate în satira menippee. Importanța epopeicului scade, iar căutarea unui nou punct de vedere despre sine, în lumina satirică, plină de haz a reprezentărilor
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]