1,424 matches
-
Gabriel Liiceanu, ca un stimulent să mă reapuc eu de literatură, eu nu mai eram sigură că vreau să public romanul, mi se părea o versiune mai discursivă și pseudopolițistă a ceea ce am spus de fapt mai concen‑ trat în Evangheliștii, opera mai recentă, scrisă în 1993. V.A. : SĂ auzim cele două motive și pe urmă să vedem puțin ce transmiteau cele două opere. A.M.P. : Motivul unu era personal, eu nu am mai avut vreme de literatură. De scris
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
meserii noi, de manager, de ziarist de televiziune și de politolog, și am trecut de la română la engleză, așa că literatura nu a mai avut mare loc, rămâne pentru la pensie... Când s-au montat piesele mele Emanciparea prințului Hamlet și Evangheliștii, greu am ajuns să văd un singur spectacol. Deci, din acest punct de vedere, e doar vina mea, nu am investit într-o carieră literară sau teatrală, Richard Eyre, pe atunci directorul Naționalului englez, mi-a spus că cel mai
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
singur spectacol. Deci, din acest punct de vedere, e doar vina mea, nu am investit într-o carieră literară sau teatrală, Richard Eyre, pe atunci directorul Naționalului englez, mi-a spus că cel mai bine ar fi să montez singură Evangheliștii, dar asta cerea timp, măcar șase luni de pregătire, eu sunt mai tocilară, cred în pregătire și nu am avut niciodată în viață nicio lună întreagă, darămite șase de dat teatrului. V.A. : Și al doilea motiv ? A.M.P. : Ei
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
prescurtarea cea mai bună care explică de ce nu am lăsat totul baltă măcar șase luni, deși cu actorii m-am împăcat bine. Eu nu joc jocul social românesc, după cum am mai spus ; găștile, relațiile, cluburile de admirație reciprocă îmi repugnă. Evangheliștii a ajuns cea mai bună piesă a anului trimisă anonim prin poștă, că așa era la începutul tranziției, dar după aceea a dispărut. În plus, a curs cu amenințări legate de piesă, de la Andrei Șerban la Benoît Vitse, toți regizorii
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
care mă însoțeau într-un proiect sau altul și tentative de izolare constantă. Adrian Marino a fost primul care mi-a atras atenția, pe urmă lectorul cultural francez la Iași, Vitse, a fost șocat de cenzura ascunsă, informală care bloca Evangheliștii. Care, trebuie spus, e o piesă cultă, numai imbecilii scriu pe Wikipedia că Iisus face sex cu Maria Madgalena, ah, ce distracție, nu ? V.A. : Tocmai. O să îmi permit să citez dezbaterea dintre personajul individualist, profesorul de filosofie grec, și
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
o tinichea dacă vreau să capi‑ talizez vreodată capitalul de respect strâns în politică, că nu erau la curent că sunt mai feminină decât par, ambi‑ țiile mele sunt în zona de transformare, nu de putere. Acesta a fost episodul Evangheliștii, în care mi-au luat partea mulți oameni, Nicolae Manolescu, de exemplu, dar nu am avut cum să îi protejăm pe oamenii cei mai expuși. Și romanul are un episod semnificativ care arată de ce lumea literară nu era pentru mine
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
vreo zece procese-verbale cu date diferite. Aveam 12-13 ani. Au venit Ăia de la control și noi aveam fabri‑ cat tot anul istoric, toate procesele-verbale dictate de mine. Și această chestie e cea pe care am pus-o un pic în Evangheliștii, în ideea că acei studenți, evangheliștii, în joacă, la relatarea lui Iisus, scriu fiecare câte o versi‑ une jucăușă a poveștii lui. Dumnezeu e una, cărțile scrise de oameni nu sunt însă sfinte, ci totdeauna politice, scrise cu un scop
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
Aveam 12-13 ani. Au venit Ăia de la control și noi aveam fabri‑ cat tot anul istoric, toate procesele-verbale dictate de mine. Și această chestie e cea pe care am pus-o un pic în Evangheliștii, în ideea că acei studenți, evangheliștii, în joacă, la relatarea lui Iisus, scriu fiecare câte o versi‑ une jucăușă a poveștii lui. Dumnezeu e una, cărțile scrise de oameni nu sunt însă sfinte, ci totdeauna politice, scrise cu un scop de cucerire. S-au ocupat atât
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
din fericire, dedesubt erau trecute numele câtorva profesori. Doi dintre ei erau extrem de celebri. Hertie School of Governance fiind un proiect nou, era în interesul lor să anunțe că au aceste celebrități, pentru ca oamenii să se orienteze. Și, ca la Evangheliștii, am trimis o aplicație prin poștă. Am primit invitație la interviu. Erau vreo 70 de candidați și short-listați au fost vreo șapte, chemați la interviu. Interviul avea loc într-un palat care fusese, cândva, sediul lui Honecker, palatul guvernu‑ lui
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
pedepsei până la 9 ani conform decret. 310/1964, urmând să respect interdicția corecțională de 5 ani. Drept care semnez propriu, Pr. Ioan Gherghina 10.IV.1992 Maria, model de răbdare (Ziua X) “Prin răbdarea voastră veți stăpâni sufletele voastre” - spune Sf. Evanghelist Luca. Toți muritorii trebuie să sufere aici pe pământ, pentru a ajunge în cer. Dacă voim să fim slăviți împreună cu Cristos, trebuie să suferim împreună cu El. Pe măsură ce ne dăm mai mult lui Isus și iubirea ne leagă mai strâns cu
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
etc. Întregul complex rezidențial are forma unui imens dreptunghi, care este vizitabil, și se compune din: muzee de artă, de arhitectură; curtea interioară (patio) a măștilor; galeria luptelor; casa regilor, panteoanele, vechea biserică, bazilica, sacristia, patio-ul regilor, patio-ul evangheliștilor; biblioteca, situată între bazilică și palatul Burbonilor, care, pe lângă valorile inestimabile din fondul de carte, manuscrise și tipărituri, rămâne în memoria vizitatorului cu imensitatea picturilor murale similare cu vestita Capelă Sixtină de la Vatican. Situat la poalele Munților Sierra de Guadarrama
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
Escorialului, laturile fiind adăposturi ale criptelor celor căzuți, dincolo de care se află intrarea în bazilică și stânca purtătoare a impunătoarei cruci comune la capul celor morți. Mozaicul de deasupra criptelor, crucea gigantică flancată de sculpturi de mari dimensiuni, înfățișând pe Evangheliști și virtuțile cardinale, dau valoarea artistică a mausoleului. 16. Cursa TAROM spre București Duminică, la prânz, plecam cu avionul de cursă TAROM spre București, cu o escală la Zürich. La orele 10,00, plecam cu Paul la aeroport, după ce mulțumisem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
aici înainte trebuie s-o luăm încet și pe bucățele. Întâi, să vorbim despre Poiană și Schitul Vlădiceni și pe urmă despre sat. Liziera pădurii de dincolo de Valea Cozmoaiei se retrage treptat, lăsând vedere liberă spre Schitul Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan. Pe măsură ce ne apropiem de schit, valea este năpădită de stuhăria și păpurișul din bălțile adormite, iar în dreptul schitului, un drum strecurat printre două iazuri, te îmbie spre sfântul lăcaș. Pe aceste locuri a existat o biserică din lemn, fundată
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
Magdaleana” (aceasta este forma corectă din punct de vedere istoric), faimosul personaj apare În patru momente cheie: În preajma lui Isus; la răstignire; la punerea În mormânt; la Înviere. Le vom analiza cu atenție, insistând asupra diferențelor, pline de tâlc, ale evangheliștilor. În Luca 8,1-3 se spune: „Și a fost așa: puțin timp (se subînțelege chronoi) după aceea, el a Început să umble prin fiecare oraș și fiecare sat, propovăduind și binevestind Împărăția lui Dumnezeu; și cei doisprezece [erau] cu el
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
din punct de vedere economic. Atitudinea lui Isus intra În rezonanță cu atitudinea critică a aristocrației galileene față de stăpânii de la Ierusalim, din Iudeea. * Maria Magdalena este apoi amintită la răstignire. Mi se pare interesantă și necesară compararea listelor furnizate de evangheliști. Matei (27,55-56) pomenește următoarele nume: Maria Magdalena, pe primul loc, Maria, mama lui Iacob și a lui Iosif, și mama fiilor lui Zebedeu. El precizează că toate l-au Însoțit pe Isus tocmai din Galilea, „ca să-l slujească”. Marcu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
nu este pomenit nominal. Voi reveni În partea a doua asupra chestiunii identificării (imposibile, după mine) a „ucenicului iubit”. Curios și interesant, spuneam, mi se pare faptul că nu există două enumerări, din cele patru, care să coincidă: la fiecare evanghelist apare cel puțin un nume inedit, singurul nume citat de toți fiind al Mariei Magdalena. Cum se explică, pe de o parte, fluctuațiile, pe de altă parte, constanța? Evangheliștii se arată selectivi și nesiguri În privința majorității martorilor feminini ai episodului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
există două enumerări, din cele patru, care să coincidă: la fiecare evanghelist apare cel puțin un nume inedit, singurul nume citat de toți fiind al Mariei Magdalena. Cum se explică, pe de o parte, fluctuațiile, pe de altă parte, constanța? Evangheliștii se arată selectivi și nesiguri În privința majorității martorilor feminini ai episodului răstignirii, cu excepția unuia singur: Maria Magdalena. În cazul ei există concordanță unanimă. Această unanimitate merită interpretată, chiar dacă la nivel strict ipotetic: e posibil ca Maria Magdalena să fi fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
ei există concordanță unanimă. Această unanimitate merită interpretată, chiar dacă la nivel strict ipotetic: e posibil ca Maria Magdalena să fi fost singurul martor al răstignirii dintre discipoli (așa cum va fi la Înviere); pentru a da Însă greutate și credibilitate mărturiei, evangheliștii au mai adăugat câteva nume de femei, mereu altele de la o evanghelie la alta. Aceeași observație este valabilă cu privire la episodul „punerii În mormânt”: Matei (27,39) o citează fără ezitare pe Maria Magdalena, apoi adaugă, imprecis, „o altă Marie” (alle
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
Pentru a Înțelege mai bine cum stau lucrurile suntem obligați să ne Întoarcem din nou la textul evangheliilor, concentrându-ne de data aceasta asupra unui episod „de tranzit”, cunoscut Îndeobște sub numele de unctio Bethaniae („ungerea din Betania”). Să luăm evangheliștii pe rând, dat fiind că Între versiunile lor există diferențe capitale. Fragmentul din Matei (26,6-13) ne prezintă o femeie oarecare, ținând În mâini un vas de alabastru plin cu parfum de mare preț. Ea Îl varsă, atenție!, peste capul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
altă perspectivă, penitențială. Totuși, chiar dacă sensul episodului diferă, Luca propune practic aceeași „piesă”, cu aceeași structură și aproximativ aceleași personaje. Mai mult, imediat după acest episod, inserat În prima parte a evangheliei, nu În ultima, cum se Întâmplă la ceilalți evangheliști, Luca are notița despre grupul ucenicilor lui Isus, unde Maria Magdalena este descrisă ca o fostă posedată din care „au ieșit șapte demoni”. O asemenea Învecinare nu poate fi cu totul inocentă. Deși femeia din casa fariseului nu poartă nici un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
autorul celei de-a patra evanghelii este un discipol anonim al lui Ioan, ascuns sub apelativul „ucenicul pe care Isus l-a iubit”. Există trei faze În constituirea evangheliei: o pre-evanghelie datorată „ucenicului iubit”; o pre-evanghelie produsă de autorul principal, evanghelistul ca atare; versiunea finală, scrisă de un redactor după moartea „ucenicului iubit”: trei autori În căutarea unui text. Conform tezei lui Brown, În comunitatea ioaneică s-ar fi produs, foarte devreme, o schismă radicală având drept mobil chestiunea cristologică. Majoritatea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
a figurii lui Iuda Iscariotul, de la Marcu și Matei la Ioan, În sensul umbririi ei treptate, până la Înnegrire. Această evoluție se poate constata și statistic. Unii cercetători scrupuloși au mers până acolo Încât au numărat și cuvintele consacrate de fiecare evanghelist personajului nostru: Marcu, 169; Matei, 309; Luca și Fapte, 233; Ioan, 489. Vedem așadar că pe măsură ce avansăm În Noul Testament, după rânduiala canonică a cărților, interesul pentru Iuda sporește, și nu tocmai În sens pozitiv. Înainte Însă de a traduce și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
similară se Întâlnește În 2Sam. 10,6.8, Isch tob, care Înseamă „oamenii originari din Tob”. Etimologia respectivă concordă și cu varianta din Codex Sinaiticus, apo Kariotou. Nu există nici un contraargument care să zdruncine această etimologie, susținută de majoritatea specialiștilor. Evangheliștii vor fi folosit acest supranume pentru a-l individualiza pe Iuda, personajul nostru, de celelalte personaje omonime. Dacă așa stau lucrurile, atunci dobândim o informație foarte importantă, poate chiar fundamentală: Iuda Iscariotul ar fi singurul apostol negalilean dintre cei doisprezece
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
că el nu contrazice verdictul nostru. Există Încă un argument puternic de ordin filologic. Greaca dispune de un verb aparte, care Înseamnă „a trăda”, „a vinde”, compus tot din verbul didomi, dar cu un prefix verbal diferit, pro: prodidomi. De ce evangheliștii n-au folosit, În cazul lui Iuda, acest verb, curent, al cărui sens nu punea absolut nici o problemă, străduindu-se, Împotriva oricărei logici, să contorsioneze sensul verbului paradidomi? Mai mult: caracterizându-l pe Iuda, Luca folosește termenul prodotes, care Înseamnă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
echivalent prezintă unele inconveniente de ordin stilistic. În funcție de context, se pot folosi și verbele „a Încredința” sau „a da”. Orice nuanță peiorativă nu-și are locul, pentru că, așa cum am văzut, dacă l-ar fi avut, ar fi fost sugerată de evangheliștii Înșiși. Etapele diabolizării Pe lângă celebra „listă a apostolilor”, Marcu ni-l prezintă pe Iuda În două Împrejurări, În Ghetsimani și la Cină. Mc. 14, 41-46: „Și [Isus] vine a treia oară și le zice: Dormiți la nesfârșit și vă odihniți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]