2,039 matches
-
simbolismul astrologic și creștin medieval până la ontologia începutului de secol XXI, de la misteriile eleusine până la riturile ordinelor secrete contemporane); pe de altă parte, în spatele tuturor acestor referințe, în interiorul și deasupra lucrurilor, un apăsător sentiment al deșertăciunii universale, al inconsistenței lumii evocate, al neantului suveran. Pe de o parte, o poetică a austerității, a stilizării semnelor și figurilor dominante sau de fundal; pe de altă parte, o poetică a spectacularului, a teatralității, o retorică uneori grandilocventă a aparențelor. Cele mai reușite poeme
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
de o zi. Atât. De line, / dulci adieri, de nouri și de soare / iubiți am fost (Primăverii, vv. 39-42). Pentru Leopardi desprinderea nu e reversibila, comuniunea armonioasă devine, în versurile scrise după 1824, un apanaj al trecutului, si poate fi evocata, prin urmare, numai în amintire. Uneori accentele sunt nostalgice, alteori revoltate în fața cruzimii mamei, a cărei aparentă bunătate s-a dovedit falsă. Conștiința acestor adevăruri anulează posibilitatea omului de a se reintegra, în prezent, în ritmurile fericite ale naturii: Nu
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
să frâng tăria filologiei prin filologie; adică să trec de la prima aproximare literala, lingvistică a cuvântului la valoarea să intensă, poetica. Nu în cadrul unei poetici a cuvântului, ci în toată concretețea să, prin reprezentarea vizuală (nu prin aluzie) a obiectului evocat. Deoarece eu nu am înțeles puritatea poeziei, despre care s-a vorbit atât de mult în acești ani că moștenire a decadentismului, ci în funcție de limbajul sau direct și concret. Tocmai acesta este secretul clasicilor, de la poeții epici, la cei lirici
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
multe specii de intertext restrânse vom vorbi de: o grafotext sau ansamblu de texte asumate de același semnatar; o antologigotext, adică ansamblu de texte ale unor autori diferiți, dar reunite în paginile aceleiași cărți; o bibliotext sau ansamblul de texte evocate explicit într-un text; o sintext sau ansamblu de texte care, fără a aparține uneia din categoriile de mai sus, stabilesc un număr semnificativ de raporturi cu textele în cauză"45. Această clasificare mai mult complică decât simplifică, fapt determinat
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
Drept reminiscențe din lectura Divanului sunt interpretate câteva versuri ale Glossei lui Eminescu; în Viața lumii, pe lângă amprente din Ovidiu și Horațiu, e reliefat un vers anunțându-l pe Goga; marele talent al lui Neculce se impune și prin ceea ce evocata "hărmălaie balcanică" din zilele lui Dumitrașco-vodă l-ar prefigura pe Caragiale. Notată fugar, poate drept eventuală sugestie, lectura lui Costin, ca structură psihică și mentală, prin Eminescu, i se pare Autoarei a fi "plină de promisiuni". Calităților atenției critice tot atât de
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
și altora această raritate. Forța spirituală, carisma, temeinicia travaliului intelectual din scrieri, corectitudinea în raporturile cu ceilalți sunt câteva dintre calitățile Doamnei Elvira Sorohan. Dincolo de cutuma vieții universitare, care măsoară performanța după discutabile criterii scientome-trice, valoarea de model a personalității evocate provine din amintirea de neșters pe care o lasă în sufletele și mințile acelora care au cunoscut-o: un om dedicat, pasionat de ipoteze și conexiuni culturale inedite ori mai puțin bătătorite, tact desăvârșit în activitatea de îndrumare a formabililor
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
narativ, detașarea discrepantă a naratorului față de epoca narată. Comentariile critice, realiste, de istoric sunt nodurile prin care autorul leagă naratorul secolului al XIX-lea de evenimentele veacului al XVI-lea. Aceste legături introduc, pe de o parte, lectorul în epoca evocată și, pe de altă parte, individualizează naratorul ca personaj. Pentru că autorul ușor desuet astăzi, subiectiv-obiectiv − totuși excelent documentat în Etymologicum..., frecvent exaltat în Ion Vodă cel Cumplit, realizează în Ursita una din cele mai reușit conturate ipostaze literare: naratorul ursitei
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
de tip romantic apar foarte rar, nota dominantă fiind dată de realism. Se observă influența istoriei ca obiect de studiu (dialog redus, conflictul major, social, analizat pe baza argumentației socio-științifice, narare concentrată, fără a fi expeditivă, detașare rece de epoca evocată). Prozatorul dovedește pricepere în dezvoltarea firului narativ. Nivelul expresiei conține cele mai multe elemente deficitare 56. Acest nivel se caracterizează lexical, în primul rând, prin evitarea elementului popular. Neologismul este des utilizat, adeseori sub forma calcului; apar, pe alocuri, latinisme și grecisme
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
suntem puși, problemele care ne cad din cer, constrîngerile care ne încorsetează pe scurt, tot ce ni se întîmplă e un posibil. Lumea în care ne descurcăm, lumea noastră e una posibilă. Ea este expresia posibilelor și imposibilelor noastre. Secvențele evocate prezintă două căi, două posibile. Prima e cea trasată mai ales de imposibilul soției: în pofida frustrărilor, a micilor și a marilor umilințe pe care le îndură, îi este imposibil să-și părăsească soțul, copiii, lumea. Dar ceea ce, moral și fizic
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
Columbiei de azi, populația precolumbiană Kogi s-a refugiat in Sierra Nevada de Santa Marta, încercînd să supraviețuiască în înălțimile muntoase din nord-estul țării. Între popoarele Americii, Kogi au rămas cei mai refractari față de ceea ce numim civilizație sau progres. Întîlnirea evocată a avut loc la sfîrșitul anului 1998 și a fost organizată de geograful francez Eric Julien care, victimă a unui edem pulmonar în timpul explorărilor sale în Sierra, a fost salvat de acești indieni. Asociația pe care a creat-o apoi
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
mod normal, convexe? Capitolul 6 TEORIA CERERII Teoria curbelor de indiferență ne permite deducerea celor două legi ale comportamentului cererii: pentru un bun "normal", cererea este o funcție descrescătoare a prețului său și o funcție crescătoare a venitului său. Legile evocate oferă sensul relației ce se stabilește între cerere, pe de o parte, venit și preț, pe de altă parte, dar nu ne indică intensitatea acestei relații. Pentru a măsura această intensitate se utilizează conceptul de elasticitate: "elasticitate-preț", "elasticitate-venit", "elasticitate încrucișată
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
sau mai puțin important, de timp. Or, timpul este o resursă rară, la fel ca și bunurile, dacă nu mai mult. Utilizarea sa are un cost de oportunitate: ansamblul satisfacțiilor ce ar putea fi obținute utilizînd timpul altfel. Noua teorie, evocată mai sus, permite integrarea costului timpului în analiză, introducînd timpul ca unul din factorii de producere a satisfacțiilor: S = S(X, Y, Z, T...). Astfel, pot fi înțelese fenomene pe care teoria tradițională nu le putea explica în absența ipotezei
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
dar e drept că în Franța, critica profesionistă a cam dispărut. Sau, în orice caz, nu mai există vreo legătură directă între situația vînzărilor și vreun articol din presa mare sau o emisiune de televiziune. Mai degrabă agenții culturali indirecți evocați mai sus se pot dovedi un propulsor real pentru o carte ce-și începe drumul spre public. Curios e însă faptul că, într-o țară care a ridicat critica literară la rang de instituție și model, reprezentanții acesteia și-au
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
o altă natură, ținînd de un alt tip de libertate decît cea privitoare la viața sau moartea biologică. O libertate absolută, pură, izvorîtă dintr-o conștiință care îl depășea ca ființă individulă și care ținea tocmai de acel mister adesea evocat. Fie o viață salvată, dar singur, cu remușcarea unui sacrificiu inutil cel al surorii sale -, fie o fidelitate față de sine care să sfarme "conștiința nefericită" pentru a țîșni spre altceva. Ce importanță are dacă găsim sau nu un termen pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
cu Occidentul, în acea formă monstruoasă e doar în subsidiar percepută, ca un accident al istoriei. Ce dorește cu adevărat scriitoarea e să trezească și să alimenteze memoria unor lumi dispărute. Cîți se mai întreabă astăzi, chiar dintre urmașii celor evocați emblematic, cum se trăia în Africa central-ecuatorială înainte de întîlnirea cu Europa? Gravurile și reprezentările de epocă ilustrează îndeobște șiruri nesfîrșite de prizonieri înlănțuiți, în drum spre vasele care aveau să-i rupă pe veci de ținuturile natale. Dar acei oameni
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
America? Totul atîrnă de un fir de păr, nimic nu e sigur. Unde sunt fiicele mele, Linda și Ingel? Plictisul e mai mare decît poate fi suportat. Narațiunea e alertă ca cel mai bun roman polițist, iar cuvintele și imaginile evocate sfîrtecă măruntaiele cititorului, intriga intimistă, la început, centrată pe secrete de familie se extinde la scara unei lumi și a unei conștiințe universale devastate. Nu te poți ascunde de vinovăție, iar ceea ce Istoria a stricat în viața unui om nu
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
III)... O singură perspectivă, se pare, s-a schimbat radical între operele din tinerețea românească și cele ale adultului parizian: adeziunea ideologică. Mai exact, exaltările și furiile juneții, speculațiile iraționale și nebunia grandorii mișcărilor de extremă dreaptă din acele vremuri (evocate îndeosebi în Schimbarea la față a României), sunt privite de vîrstnicul Cioran cu un amestec de rușine, incredulitate și voință de detașare totală (îndeosebi în Histoire et utopie și Mon pays). O particularitate interesantă în cazul lui Cioran: construcția identității
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
post-revoluționară îl asigurau de bună seamă că devenise pentru totdeauna un alt om. Fiul cârciumarului din Plopeni și nefericitul locotenent pe seama căruia generațiile de viitori ofițeri ai patriei aveau să se distreze, nu mai erau decât o amintire bună de evocat, pitoresc, unui compatriot ce-i accepta inexplicabil compania și-i asculta cu o răbdare imensă și la fel de inexplicabilă poveștile despre marile sale isprăvi trecute și viitoare. Prețiosul stilou cu monogramă, pe care mi-l băga în ochi de aproape o
Destin by Constantin Stoicu () [Corola-journal/Imaginative/8428_a_9753]
-
Călifar propune un sistem de convenții asociate cu finețe și cu simțul nuanțelor. Hiperbola intervine pentru a da dimensiuni necesare fabulosului (moara, lacul), iar timpul se relativizează după modelul basmului. Se impune stăruitor o viziune plastică; receptarea naturii, a peripețiilor evocate se face vizual (subl. în text), certificând o coordonată a eposului" (1972: 84-85). Vizualul prezent la Galaction nu se reduce la simpla înscenare a unui leitmotiv pictural: mișcarea epică și dezlănțuirea elementelor potențează sugestii mai curând cinematografice. După părerea mea
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
și tehnologii militare, terestre și extraterestre. Pentru că Americii îi este greu să fie prima putere a lumii, participă ca sprijinitor moral-politic la crearea UE ca aliat, nu numai a Marii Britanii. Europa reformată în Vest Pe continentul european, în aceleași timpuri evocate mai sus, s-au acumulat nemulțumirile față de catolicism, care au dus la Reforma protestantă, inițiată de Martin Luther (1483-1546) în 1517. De atunci a apărut o criză spirituală de mai lungă durată, prin accelerarea fragmentărilor religioase, răsfrânte în celelalte activități
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
de filosofie a matematicii care apar în creația artistică. În aceleași direcții au privit și Mircea Eliade, Constantin Noica, Mircea Florian, Camil Petrescu. R. Guénon și-a dezvoltat înclinațiile pentru acest gen de preocupări după studii de matematică și filosofie, evocate mai sus. Problemele de sănătate l-au forțat să renunțe la matematică și să rămână la filosofie, în special metafizica bazată pe intuiții intelectuale, așa cum se practică ele în "științe sacre" de genul astrologiei, științei numerelor și simbolurilor, toate cu
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
care "tradiționaliști" ca Guénon și Durand le-au dezvăluit aspecte peste care cei menționați până acum au trecut. Tradiționaliștii Filosofii citați până aici și-au susținut punctele de vedere despre tradiție și reformă culturală fie de pe pozițiile fenomenologiei transcendentale husserliene, evocate în prima parte, fie ale unor idei pregătite printr-o "dialectică marxistă à la Marcuse", scandate în amplele mișcări liberale de masă din anii 1960 din Occident, descrise amănunțit de A. Bloom, mai în fugă de G. Durand, amândoi amintiți
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
prima revistă de artă românească, este analizată pentru prima oară număr de număr, atât ca text cît și ca prezență vizuală. Tot pentru prima oară sunt disecate cu atenție textele de critică de artă ale lui Alexandru Bogdan-Pitești, prea adesea evocat doar ca mecena și personaj excentric. Pornind de la un alt palier de sensibilitate, metodologie și cumul de informație decât predecesorii săi întru cercetarea simbolismului românesc, cartea lui Angelo Mitchievici este deocamdată cea mai vastă și mai documentată cartografiere a temei
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
de crezut că ele au doar un rol pur decorativ, iar sculptorul să nu fi avut o minimă cunoștință asupra semnificației lor. Pe această filieră este posibilă o altă deschidere a operei pictoriței către un fond ezoteric al lumii orientale evocate, lumea hindusă, care devine cunoscută publicului român și prin romanul lui Mircea Eliade, Maitreyi, publicat în 1933. Nu știm în ce măsură artista era la curent cu scrierile teozofice ale lui Madame Blavatski și colonelului Olcott sau dacă citise opurile lui Eliphas
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
din 19 noiembrie le am publicat în episodul anterior, vom cita din acest raport numai o frază: „...B.P.D. a obținut 73-75% din totalul votanților, câștigând 3 mandate și pierzând unul în favoarea opoziției”. Un calcul sumar ne dezvăluie faptul că procentul evocat mai sus nu este cel real dar, probabil că și la acea vreme se făcea redistribuire voturilor celor care nu reușiseră să-și adjudece minimul necesar pentru a accede în Parlament. Opinăm, cu certitudine, că unicul mandat al opoziției a
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]