1,082 matches
-
ar azvârli în sus ambarcațiunea, dar nici nu-și putea permite luxul să-l lase acolo mort, prea mul timp. Congenerii lui sau bancurile de pirania, atrași de sânge, i-ar veni de hac în câteva minute. Scoase o scurtă exclamație, de parcă ar fi simțit în mână ultima horcăitură de agonie și începu să tragă în sus de parâmă cu putere. La suprafață, apăru mânerul harponului și apoi capul caimanului mort pentru totdeauna. Prinse foarte scurt la pupă capătul frânghiei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
bine s-o bagi înăuntru. O să se facă praf. Dacă nu e distrusă deja. I-am urmărit privirea în jos, spre prag. La picioarele mele era o cutie udă leoarcă. — O, am făcut. Așa-i. Bărbatul ridică bărbia într-o exclamație tăcută iritare, apoi se întoarse și, strângându-și în continuare haina în jurul trupului, se îndepărtă șontâcăind pe strada plouată, galbenă în lumina felinarelor, fără vreo altă vorbă. Cutia din prag era mare, precum cele pe care le iei de la Tesco
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Dacă nu-l lăsăm aici, lucrurile s-ar putea să se complice. Există un protocol. Lucrurile trebuie făcute într-o anumită ordine. — Ce fel de ordine? — Nu e nevoie să înțelegi, ci doar să execuți. Învoiala era... Scout scoase o exclamație de exasperare. — Am înțeles, n-o spune. Căzu pe gânduri o clipă. — Știi ce e o cutie de puzzle chinezească? — Da. — Ei bine, așa ceva e. Trebuie să știi unde să apeși și-n ce ordine, dacă vrei s-o deschizi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
și-n ea am găsit un univers. O galaxie întreagă de stele făcute cu pixul, de orbite trasate cu creionul și de centuri astrale în cerneală, în jurul muzeelor și bărcilor și taberelor, nesfârșite grupuri stelare de bifări, cruciulițe, semne de exclamație și întrebare, toate înăuntru, deasupra sau în jurul listelor de taverne și pensiuni și baruri și orașe și trasee și plaje. — O, Doamne. Nici o forță în spatele cuvintelor, doar ele ieșind, scurgându-se afară din mine odată cu respirația. Degetele mele atinseră adânciturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Nu trece niciodată pe trotuarul celălalt, ai băgat de seamă. Mi se pare mie că ești urmărit... — Îl cunosc, zise Rowe. E un detectiv particular. L-am plătit să se țină după mine. — Pe Jupiter! exclamă tînărul Hilfe (pînă și exclamațiile lui erau din epoca victoriană). Văd că iei lucrurile În serios. Acum, fiindcă sîntem aliați, sper că nu ne-ascunzi ceva. — Am omis să vă spun un lucru, spuse Rowe șovăitor. — Așa? făcu Hilfe, apropiindu-se repede și așteptînd nerăbdător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
ar da de bănuit tovarășelor lor și s-ar expune atacurilor, amenințărilor, asupririi și tiraniei. Așa se prezenta situația acestor femei acum: În Încăperea plină de fum răsunau pretutindeni glasurile lor aspre, rîsetele lor grosolane și batjocoritoare și Înjurăturile, și exclamațiile repetate cu o monotonie brutală, cu care-și presărau Întruna, abundent și exagerat, limbajul strident, expresiile cel mai des auzite fiind: „Doamne!“, Iisuse!“, „Ce-mi pasă mie de chestia asta?“, „Haide, haide! Ce-ai de gînd? N-am timp de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
dă seama că lumea Îl privește: vede că toți se uită la el și-și dau coate, vede că privirile lor curioase Îl cercetează cu interes, aude că-și șoptesc cu uimire, vede că trec pe lîngă el rîzÎnd, aude exclamațiile și jurămintele lor pline de uimire neîncrezătoare, de veselă mirare. CÎnd se Întîmplă așa ceva, simte că ar fi În stare să-i strîngă de gît. Auzindu-le ironiile și glumele și exclamațiile - jalnice resturi de umor răsuflat și stătut, aceleași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
vede că trec pe lîngă el rîzÎnd, aude exclamațiile și jurămintele lor pline de uimire neîncrezătoare, de veselă mirare. CÎnd se Întîmplă așa ceva, simte că ar fi În stare să-i strîngă de gît. Auzindu-le ironiile și glumele și exclamațiile - jalnice resturi de umor răsuflat și stătut, aceleași pe tot globul, invariabile, care și-au săpat albia tocită În inima și-n mintea omului Înalt, pînă ce le-a Învățat pe dinafară ca nimeni altul - simte că ar fi În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
audă, formula cunoscută, sigură, care și-a atins scopul de mii de ori, știind dinainte tot ce vor spune ceilalți. Să fie oare inteligență? Atunci să poftească sîrguinciosul cercetător al inteligenței naționale să-și plece urechea și să dea atenție exclamațiilor hazlii ce se aud În spatele omului Înalt, pe cînd acesta pășește pe trotuarele a mii de străzi. — Ascultă! Hei, măi, ăla grozav! — Mamă! Dumnezeule! Ia te uită la ăla! — Hei, domnu’! Plouă pe acolo pe sus? Măiculița mea. Doamne! Ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
un profit de trei sute la sută? Acum Jim și-a expus pricina și se oprește mulțumit, așteptînd atacul ce va veni, și vine imediat: după o clipă de tăcere se stîrnește un adevărat val de proteste, de rîsete batjocoritoare, de exclamații potrivnice, o Încîlceală de glasuri care-și strigă nemulțumirea și, deasupra tuturor, se face auzit În cele din urmă glasul de bariton al lui Joe: Păi cum, Jim! strigă el. N-am auzit În viața mea o logică mai afurisită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
vreo șaptezeci de pagini când, la începutul serii, a apărut Fiona. Căra cu ea două pungi mari de hârtie și dintr-una din ele se revărsa pe deasupra ceva frunziș. — Ei să fie! spuse ea. Arăți altfel. (Îmi amintesc acum aceste exclamații cam absurde ale ei. Una era „Ei să fie!“, alta era „Ce chestie!“) — Adevărat? -Te-am prins într-o dispoziție proastă, nu-i așa? Mă refer la seara trecută. — Poate. Mă simt mai... prezent astă-seară. Puse pungile jos, pe pardoseală, spunând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Doamne, Doamne, Doamne, Doamne - când dintr-odată luminile din vagon s-au stins și ne-am cufunat în beznă totală. La câțiva metri de mine o femeie a scos un mic țipăt și s-a ridicat un nou val de exclamații și văicăreli. Era o senzația îngrozitoare - pe lângă că eram imobilizați, nici nu mai vedeam nimic, deși cel puțin eu aveam mulțumirea de a nu mai fi nevoit să mă holbez la porii din subsuoara constructorului. În aer plutea disperarea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
iasă pe ușa vreunei primării sau a unui bloc turn. Ne-am dus să luăm masa într-un restaurant din centru. Joan și-a comandat o plăcintă cu legume, iar eu o friptură și o plăcintă cu rinichi, provocându-i exclamații mustrătoare. În seara aceea era rândul lui Graham să gătească. Mâncarea pe care ne-a pregătit-o avea sau poate nu avea un nume: părea alcătuită în principal din linte și nuci arse până se transformaseră într-o crustă neagră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
eu?” „- Da!” Clara și-a desprins brusc mânuța din strânsoare și a țîșnit înainte săltând de pe un picior pe altul. Vântul îi răvășea părul blond ca și cum ar fi luat-o pe sus, după cum păreau să spună țipetele-i ascuțite și exclamațiile: „Uite, bunicule! Uite, bunicule!” * * * Drumul pe care continuă să meargă Profesorul împreună cu Clara se pierde în zare, peste culmea dealului. Poate vor ajunge și acolo într-o bună zi. Deocamdată se opresc aici: ca să-și tragă sufletul și să se
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
coridor pe Mașa, vreau s-o mîngîi pe ceafă, pe combinat, profitînd de Întuneric și spațiul prea strîmt pentru două persoane căsătorite de atîta vreme, mă Întreabă dac-am citit România liberă, apropo de pensionari. Iau ziarul și găsesc o exclamație: „Pensionarii sînt coloana vertebrală a familiei!” Iată și cum vede la modul practic autorul frazei balneare utilizarea bătrînilor pentru binele culminant al obștii: „Un pensionar care merge cu nepoțelul În parc ar putea lua cu el Încă 7-8 copii din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
sau din In Love. Teoretic s-ar fi putut pune Întrebarea dacă textul american poate fi la Înălțimea prăfuitului Will. S-a considerat că poate. Și astfel, viața dramaturgului devine sprintenă și urzicant teatrală, cu fraze nefirești, cu Joseph Fiennes, exclamații prețioase, glume grotești, imagini artificiale (nu se descoperise priza) etc. Cineva lipsit de romantism ar fi În stare să spună că pentru a scrie ceva În tonul scrierilor lui Shakespeare trebuie să fii Shakespeare. Uite că nu trebuie. Filmul a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
vrea să-ți cumpăr o carte pe care ți-ai dorit-o, dar... nu-mi ajung banii! Dacă te duc la cîrciumă, mă ruinez iar dacă-ți cumpăr flori mă tîrguiesc. Și s-a dus... iubirea noastră!” Prin intermediul semnelor de exclamație și al atît de expresivelor puncte de suspensie, tragem concluzia că n-o mai duce nimeni pe poetă la cîrciumă. Iubirea Însă i s-a dus de tot. Fiind Înlocuită cu „liberalizarea prețurilor, iubirea de partid și anticoncepționalele”. Astfel, Doina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
trecîndu-și unul altuia o pereche de ochelari foarte puternici, amîndoi erau la prima ieșire din țară, s-au uitat la mutre, nu păreau țigani, nici măcar așa, cu ochii umflați. Milițienii le-au oferit În acel moment cîteva tăcute semne de exclamație, din genul dramatic uite pe cine-au caftit băieții noștri, apoi a apărut un doctor. Care a transportat răniții, cu salvarea, la Clinica Centrală. Au fost cusuți și bandajați de Milla și Marina, puși să semneze ceva Într-un registru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
cu humor, aducîndu-și fata de mână, căci Maitreyi se rezemase de fereastră, cu buza de jos tremurând și cu șalul căzîndu-i pe frunte. A fost o scenă neasemuită acel examen al veștmintelor, acea cântărire în mâini a bijuteriilor, urmată de exclamații și entuziasm, de întrebări și răspunsuri transcrise stenografie de Lucien în carnetul lui de note, în timp ce Maitreyi nu mai știa unde să se uite și tremura toată, palidă, înspăimîntată, până ce mi-a întîlnit ochii, și eu i-am zâmbit, și
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
ascuns, trudindu-mă să prind înțelesul acelor cuvinte pe care le striga Maitreyi când era chemată sau când se supăra. Învățasem, astfel, că giacè înseamnă "vin acum"; iar ki vishan! ― pe care îl auzeam în orice discuție ― un fel de exclamație și mirare, ceva cam "ce extraordinar!". Manualul meu nu prea m-a învățat mult și, când Maitreyi mi-a propus să luăm lecții împreună, am primit. În schimb, eu trebuia să-i dau lecții de franceză. Chiar în acea zi
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
până în cele mai fine amănunte, acesta fiind un element catalizator în alternarea lor pentru a crea efectul comic. De asemenea, operele sale abundă de notări onomatopeice, care, venite din partea unor personaje aparent serioase, stârnesc amuzament. În fragmentele dialogate sunt utilizate exclamații, interjecții, proverbe și zicători, rime, juxtapuneri și anacolute, ce conturează un stil impregnat cu mult umor și care își are un scop bine precis: cel de a pune într-o lumină favorabilă orice element marcant al textului, indiferent de menirea
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Amalia Bartha, Ilinca Busuioc, Ana-Maria Dogaru, Anca-Ioana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_948]
-
A renunțat la mașină. — Fire neastâmpărată așadar... Nu am rubrică... Iacob Zevedei luă hârtia de pe masă. O mai citi o dată, apoi se rezemă de speteaza fotoliului, căutând să prindă vibrațiile Vocii. Făcu foaia ghemotoc. Vocea lăsă să-i scape o exclamație de uimire, așteptând ca ghemotocul să fie aruncat pe jos. Dar Iacob Zevedei zâmbi iarăși, cântărindu-l în palmă, ca pe un lucru de preț. Apoi îl așeză pe birou și începu să-l desfacă, netezind foaia cu dosul mâinii
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
lucitoare ca oglinda. Și capetele bulucite la ferestre, să admire mulțimea pestriță de pe peron. Nerăbdarea cu care pasagerii așteptau apropierea gării lor vechi, ce era evenimentul întregii călătorii. Neastâmpărul care îi cuprindea brusc atunci când locomotiva anunța că orășelul e aproape. Exclamațiile de admirație pentru primirea fastuoasă pe care, fără a coborî, simțeau totuși nevoia să o onoreze. Și elogiile pentru micuța fanfară pe care n-o auzeau, dar ale cărei vigoare și plinătate le percepeau din gesturile ample ale tamburului-major. Bătrânul
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
mărturisește sieși pe 30 noiembrie 1946. "Suferința din dragoste are atâta farmec, încât mai mult suferi odată vindecat", adaugă ea pe un ton filozofic ceva mai târziu. Așadar Bab își cultivă în taină pasiunea și își garnisește jurnalul cu suspine, exclamații și lamentări. "Îl iubesc prea mult pe André. Sunt bolnavă după el. Nu mă gândesc decât la el", scrie ea pe 13 august 1946. "Noaptea, mă trezesc tresărind și gândesc aproape cu voce tare: "te iubesc, te iubesc și vreau
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
vegheat de fiul său, moare. Finalul amplifică rezonanțele neliniștitoare și ritmurile obsesive ale cărții, lectura devenind, sub acest semn, o revelație. "Dilemateca", anul IV, nr. 43, decembrie 2009 Ucide îngerul exterminator! "Nimic din ce vezi nu e adevărat!" poate fi exclamația ce sintetizează mare parte din semnificațiile romanului* Anei Maria Sandu, apărut în anul 2010. O narațiune alertă, o intrigă aparent simplă, însă, în realitate plină de ramificații, doi protagoniști ce intră în coliziune din întâmplare (Ramona și Vali), și un
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]