1,411 matches
-
avut pretenții pe măsură. Acest domnitor al Moldovei s-a ilustrat încă din adolescență printr-un cosmopolitism funciar. Cea mai mare parte a vieții și-a petrecut-o în afara granițelor țării sale, dar n-a avut nicio clipă statutul nefericitului exilat Dosoftei, dimpotrivă: existența lui Dimitrie Cantemir a fost aceea a unui privilegiat al soartei. În adolescență și tinerețe a dus la Constantinopol viața tînărului principe care absorbea cultura prin toți porii, beneficiind de avantajele rangului său; după episodul pasager al
Barocul pe malul Bosforului: DIMITRIE CANTEMIR by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/4073_a_5398]
-
unul din clasicii literaturii române din sec. XX. Precum Tristan Tzara sau Ionesco, Cugler s-a născut într-adevăr în România, mixtură în care se unesc moștenirile latină și slavă, claritatea și profunzimea patetică. Aceste rădăcini hrănesc poveștile sale de exilat, aceste narațiuni în care se întrepătrund inocența și zbuciumul, lăsînd un loc prin care pătrunde lumina ironiei..." Este evident că scriitorul, ajutat de discreția absolută care îi înconjurase existența pînă la moarte, devine treptat un mit, pe care presa peruană
Destinul postum al lui Grigore Cugler by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/16806_a_18131]
-
suferința cumplită a celor care, în Antichitate, erau condamnați la exil. Aceasta era una din cele mai cumplite pedepse ce puteau fi date unui cetățean al marilor cetăți grecești sau romane. Exemplul clasic, pentru noi, este cel al lui Ovidiu, exilatul de la Pontul Euxin. Firește că situațiile nu sunt simetrice cu cele ale exilaților contemporani: în cazul invocat, individul era obligat să trăiască într-un tărâm aspru, al barbarilor și barbariei, departe de binefacerile civilizației. Astăzi, nimeni nu e atât de
V-ați gândit să plecați din România? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7446_a_8771]
-
una din cele mai cumplite pedepse ce puteau fi date unui cetățean al marilor cetăți grecești sau romane. Exemplul clasic, pentru noi, este cel al lui Ovidiu, exilatul de la Pontul Euxin. Firește că situațiile nu sunt simetrice cu cele ale exilaților contemporani: în cazul invocat, individul era obligat să trăiască într-un tărâm aspru, al barbarilor și barbariei, departe de binefacerile civilizației. Astăzi, nimeni nu e atât de nebun încât să emigreze de bunăvoie în Somalia sau Bangladesh. Emigrarea voluntară reprezintă
V-ați gândit să plecați din România? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7446_a_8771]
-
și condiționat de asta înțelege mai adânc legea morală. Și pentru Sîrbu, ca și pentru Monica Lovinescu citatele memorabile, reținute uneori din aceleași lecturi excepționale, sunt puncte de sprijin (Ravel, Solers, Borges, Soljenițîn, Koestler etc.). Monica Lovinescu nominalizează figuri de exilați și de personalități rămase în țară, ceea ce a făcut necesar un bogat și util indice de nume. Sîrbu lucrează cu aluzii transparente, nominalizează foarte rar, în numărate cazuri situate la extreme. Jurnalul lui e o formă de supraviețuire, de existență
Jurnale care îți răspund by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/12563_a_13888]
-
XIX și XX. Exilul a fost rodul epocii în care au apărut și s-au stabilizat statele naționale. El s-a datorat apariției frontierelor dintre state. În Evul Mediu, circulația oamenilor fiind mult mai puțin restricționată politic, n-au existat exilați propriu-ziși. Exilul, în sensul actual, n-a început cu Ovidius, cum se crede. Din două motive. Unul este că trimiterea poetului latin la Tomis de către Augustus nu s-a făcut pentru rațiuni de stat, iar al doilea este că Ovidius
Ce este exilul? by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5461_a_6786]
-
a făcut pentru rațiuni de stat, iar al doilea este că Ovidius a fost expediat din centrul lumii epocii lui spre periferia ei, invers deci decât în timpurile moderne. În fond, Ovidius a fost expediat în Gulag, nu exilat. Primii exilați români pot fi considerați Dimitrie Cantemir și Ion Neculce, la începutul secolului XVIII, și ei ilustrează destul de bine paradigma dublă și contradictorie a exilului. După victoria turcilor asupra rușilor din 1711 de la Stănilești, pe Prut, Cantemir și-a aflat în
Ce este exilul? by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5461_a_6786]
-
nu din cale-afară de indulgent; culturalizat, dar nu înfumurat; un centru universitar renumit pentru bibliotecile sale; casa lui Carl Jung; căminul temporar al lui Albert Einstein; un oraș în care străinii suspecți erau ținuți discret sub supraveghere; un adăpost pentru exilații fără de casă, dar nu un azil. Vremea: plăcută și animată de briză în iunie și septembrie; rece, umedă și măturată de viscol iarna și toamna; plină de speranță, dar și de tendințe suicidare (din cauza Fönului) primăvara.” Condiții ideale, parcă, pentru ca
Când dadaiștii joacă șah (3) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5721_a_7046]
-
atunci toți oamenii (toți rușii, basarabenii sau românii) merită să fie disprețuiți. Paul Goma ne e antipatic pentru că ne urăște pe toți, ca români comuniști (sau ca urmași ai acelora), care i-am refuzat cândva dragostea și salvarea. El este exilatul absolut, pe care nu-l poate mulțumi nici o patrie și nici un om. Anticomunistul neînțeles a devenit un mizantrop incurabil. Proza lui Paul Goma izvorăște dureros și dramatic din propria biografie, dar se instalează durabil ca valoare în ficțiune și în
Copilăria unui disident by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9473_a_10798]
-
metafizic). Avem a face cu o evaziune, fie și la un plural ce indică trudnica-i înfăptuire: "ah acele evaziuni obscure / imagini putrezite / decupate dintr-o magică zare / de dincolo de ziduri plesnite / de șanțuri cu apă secată" (ibidem). Sumbru prinț, "exilat din cetate / tîlhar lasciv de-asfalt și de ruine / alungat în hățiș de arini"(ibidem), poetul e, firește, un eșantion al unei crize ontologice, dar și al uneia legate de ambianță, de momentul și locul ce-l circumscriu. Aspirația sa
Patria în variante by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8235_a_9560]
-
program posibil. Premisa este starea de spirit a celor fără speranță, adică a scriitorilor din exil, pentru care „vremea nu mai clădește nici un viitor, ci doar întârzie un Apocalips“. Într-un text destul de pretențios și filosofard, se demonstrează că șansa exilatului nu mai este în timpul obișnuit, ci într-o investiție în Eternitate: „De căile de ieșire din singurătatea lumii și de mersul spre izvorul de ființă și veșnicie, va trebui să vorbească de acum revista Caete de dor“. Refugiul scriitorului din
Din nou despre „Caete de dor“ by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12955_a_14280]
-
trebui să vorbească de acum revista Caete de dor“. Refugiul scriitorului din exil în singurătatea sa esențială înseamnă instalarea protectoare și creatoare într-o „regiune transcendentală“, de unde răspunde unei chemări a Dorului, substitut metaforic și filosofic al Neamului. Iar pentru exilat „Neamul românesc e mai întâi și mai întâi o realitate ontologică“, nu una biologică, sociologică sau politică. O asemenea condiționare trimite într-o direcție ce trebuie asumată ca sursă de dobândire a identității: „Trebuie să faci din dor vehicul metafizic
Din nou despre „Caete de dor“ by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12955_a_14280]
-
suprapopulare , problemele economice , și creșterea tensiunilor politice în Grecia între 750 și 600 î.en. , mulți greci au părăsit Grecia continentală pentru a stabili noi colonii . Unii au emigrat pentru a scăpa de tensiuni , în timp ce alții au fost trimiși în calitate de exilați . Orice expediție consta din aproximativ 100-200 de persoane , mai ales tineri care erau conduși de către un grec nobil , pentru a obține mai multă putere și în căutarea de bogăție în afara Greciei . Un cetățean care a părăsit Grecia pentru a merge
Perioada arhaică în Grecia () [Corola-website/Science/330640_a_331969]
-
molestat copilul, în ciuda faptului că Chuck neagă aceste acuzații. Chuck se confruntă cu McLeod și află întreaga poveste a mutilării lui: McLeod era în mașină cu un elev atunci când a avut loc accidentul. El a fost etichetat ca pedofil și exilat din orașul natal. El a fost, de asemenea, condamnat pentru omor involuntar. După ce s-a descoperit relația sa cu Chuck, McLeod este anchetat din nou de către autorități și i se ordonă să nu mai aibă niciun fel de contact cu
Omul fără chip () [Corola-website/Science/326684_a_328013]
-
ființei scriitorului și, în general, ființei umane nevoite să trăiască în afara spațiului său de origine, a copilăriei sale, a țării, a patriei, a culturii sale, dar există și un exil interior. În secolul al XX-lea, toate țările au avut exilații lor, fie din Est sau din Vest, fie din fostele țări comuniste, fie din Occident. Și acesta este exilul scriitorului care nu se simte reprezentat de mediul de viață din jurul său. Și atunci el trebuie să-și creeze o lume
Andrés Sorel by Alin Genescu () [Corola-journal/Journalistic/13646_a_14971]
-
că opera va avea o viață mai deplină decât orice ar încerca să înfăptuiască dictatorii. Aceasta este literatura, cea care se constituie într-o memorie a popoarelor și, în acest sens spun eu că deși împrejurările în care trăiește orice exilat sunt teribile, scriitorul nu se teme pentru că știe că în acestă lume, oriunde ar locui, oriunde ar trăi, el este un exilat. Pentru că sensibilitatea, conștiința sa, cunoașterea, opțiunea sa este diferită de ceea ce sunt, să zicem, platformele politice, economice sau
Andrés Sorel by Alin Genescu () [Corola-journal/Journalistic/13646_a_14971]
-
într-o memorie a popoarelor și, în acest sens spun eu că deși împrejurările în care trăiește orice exilat sunt teribile, scriitorul nu se teme pentru că știe că în acestă lume, oriunde ar locui, oriunde ar trăi, el este un exilat. Pentru că sensibilitatea, conștiința sa, cunoașterea, opțiunea sa este diferită de ceea ce sunt, să zicem, platformele politice, economice sau sociale. R. - V-aș spune că în cazul particular al scriitorilor români care au trăit într-un regim dictatorial, au existat și
Andrés Sorel by Alin Genescu () [Corola-journal/Journalistic/13646_a_14971]
-
în țară. După moartea lui povestea a continuat, nu a fost, practic, guvern care să nu dorească să-i recupereze osemintele. N-am înțeles niciodată foarte bine pentru ce, mi se pare deosebit de ciudată ideea că, adunând toate osemintele românilor exilați, lucrul s-a mai făcut și cu alte personalități care au avut în timpul vieții lor o valoare universală, s-ar da țării un motiv de a se grozăvi față de alte țări, presupuse, ele, a nu avea asemenea oseminte magice. E
Actualitatea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/11292_a_12617]
-
electrizează, se destabilizează/ pe scurt se întunecă în plină zi, cad piezișe/ lanțuri din cer pe fața apei, pe frunzișe". (La patru ani mi-am mîntuit deja). Sau cu un, totuși, supliment vizionar: ,în anul maimuței în fine eu cu exilații și cu morții/ lîngă un foc mic de vreascuri/ ca fiecare în noaptea lui,/ lîngă focul lui mic de vreascuri,/ absolut ca fiecare,/ Doamne, mi-am zis,/ încet viața asta se împurpurează/ de presimțirea celei viitoare?" (Anul maimuței, 1992). Firește
Un nou balcanic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11184_a_12509]
-
șapte de ani am scris acestea,/ poate presimțind că sfîrșitul oricît de departe e-aproape/ urmat de ceva, urmat de nimic/ urmat de rîsul broaștei în ape.(...) după femeia neagră dublă/ cîntînd sub steaua dublă/ din flautul negru dublu/ cu exilații și cu morții/ așa tînjeam de auster/ ca bufnița la zoo pe corn de rinocer,/ ca un cuțit scăpat în cer, în apa/ de izvor cu pietricele, a dumnezeirii" (La treizeci și șapte de ani). Manipulînd sugestii intertextuale, mijlocește o
Un nou balcanic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11184_a_12509]
-
lunetistul se ascunde în tufa de baștină,// înainte de-a îmbătrîni aici numărînd mereu banii/ păhăruțului ce ni s-a dat,/ păhăruțului ce ni s-a luat,/ fie numele păhăruțului binecuvîntat,// înainte de-a îmbătrîni aici ascultînd mereu ploaia/ cu exilații și cu morții, susurul ei nocturn/ peste case revărsat, peste tufa de baștină, a domnului lunetist" (Lunetistul). Spre a evita de bună seamă plonjarea discursului în excesivă fluență, într-o melancolie caligrafică (simptome ale detensionării), poetul recurge la cîteva inserturi
Un nou balcanic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11184_a_12509]
-
patrie. Irena este îndemnată să revină în Cehia natală, destinul ei putînd semăna, în viziunea prietenei franceze, cu acela al lui Ulisse. Eroarea de percepție este evidentă: eroul epopeii homeriene a fost un aventurier și nu un emigrant sau un exilat, chiar dacă exilul înseamnă o aventură în necunoscut. În memoria afectivă și culturală a Irenei se nasc puzderii de asociații roind în jurul temei „Marii Reîntoarceri". Astfel, un mit străvechi devine parțial compatibil cu destinele eroilor contemporani ai romanului. Următoarea secvență este
Un roman cu teză by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13829_a_15154]
-
nostalgia ar putea fi suferința provocată de necunoașterea a ceea ce se întîmplă în patria abandonată. În viziunea lui, Odissea ar fi epopeea fondatoare a nostalgiei. La capătul digresiunii, Milan Kundera strecoară subtil (invocînd cazul compozitorului Arnold Schönberg, și el un exilat, refugiat din calea nazismului) o întrebare care stă și la originea romanului său: să fie oare adevărat că emigrația îi face pe artiști să-și piardă forța creatoare și că inspirația sleiește deîndată ce rădăcinile ei nu mai sunt hrănite
Un roman cu teză by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13829_a_15154]
-
să fiu moralist? În Somnul vameșuluilustin Arghir ajunge la urmă notar. În Al doilea mesager revolta în genunchi a scriitorului Danyel Raynal se termină cu cedarea în fața Guvernatorului căruia îi scrie discursurile. În Îmblânzitorul de lupi Iosif dispare din colonia exilaților. Nu vreau să evoc faptul că de la filosofia greacă și până la cea germană, Frumosul reprezenta Binele. Dar și Răul poate ilustra Binele și, uneori, Urâtul poate fi considerat Frumos, cum este cazul în pictură. Și atunci, de unde această impresie că
BUJOR NEDELCOVICI: „Nu am scris niciodată un roman vădit autobiografic“ by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6078_a_7403]
-
personajele în astfel de situații. Vă întreb, dacă nu sunteți ispitit să uitați situațiile extreme pe care le-ați trăit Dvs. în[ivă, începând încă din adolescență (familie roscrisă social, jurist respins de sistem, liber-profesionist într-un regim de bugetari, exilat si reîntors într-o lume care întârzie să vă recunoască) si să imaginați personaje complet diferite, obligate să facă, ele, față trecutului. B.N.: Întrebarea revine obsedant asupra memoriei, a trecutului, a istoriei personale din care nu am reușit să mă
BUJOR NEDELCOVICI: „Nu am scris niciodată un roman vădit autobiografic“ by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6078_a_7403]