1,387 matches
-
dar Încerc eu Însumi să Înțeleg - chiar și În sensul titlului acestui volum! - dacă toate acestea „au avut un rost” și dacă da, care a fost acela și dacă a fost unul de prima mărime. Matei Însă, ca și alți exilați culturali, un Nemoianu de exemplu sau Toma Pavel, au săvârșit, se pare, cu atâta artă și convingere, dificilul proces al adaptării la moravurile și reflexele culturale ale unei țări străine - impresionante, e drept, „complexante”, cum e cazul Statelor Unite ale Americii! -, Încât au
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
care într-adevăr nu mai putea păși pe teritoriul țării era Țepeneag, căruia Ceaușescu, prin decret prezidențial, îi retrăsese cetățenia. Aș fi curios, de altfel, dacă istoricii teatrului și cinematografiei i-ar încadra pe Liviu Ciulei sau pe Pintilie printre exilați, cum ei au petrecut mai bine de două decenii în străinătate, nepermițându-le să creeze spectacole în țară și neoferindu-le fonduri pentru regie de film. (Cu excepția lui Pintilie, căruia i s-au aprobat banii pentru producția filmului De ce trag
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
regie de film. (Cu excepția lui Pintilie, căruia i s-au aprobat banii pentru producția filmului De ce trag clopotele Mitică?, dar nu s-a permis, după terminarea filmărilor, difuzarea sa în sală!Ă În felul meu, eu însă mă consideram un exilat și cred că astfel mă vedeau și forurile politice. La asta a contribuit și refuzul meu de a publica în periodice, mai ales texte „sugerate” de oamenii puterii, ca și atitudinea mea destul de tranșantă față de abuzurile tot mai marcate, mai
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
Într-o societate fărâmițată, învrăjbită, în care fiecare tabără își are site-ul său, Net-ul reface unitatea teritorială. Poșta electronică, pe lângă faptul că ocolește cenzura, face negocierea, dacă nu chiar decizia, mai colectivă, ea face posibilă circulația opiniilor unor exilați care se află în douăzeci de țări diferite. Palestinienii au inventat chiar și un muzeu de artă vizuală. Net-ul este pe punctul de a înlocui chiar și Organizația noastră muribundă, mă asigură Elias Sanbar, reprezentantul Palestinei la UNESCO. În
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
succedau legionarilor romani care opreau intrarea în aceleași locuri a evreilor izgoniți din orașul lor sfânt. Destinul este "tu însuți ca dușman". Roma își săpa mormântul creând în Iudeea un vid de putere care lăsa câmp liber adepților lui Hristos. Exilați pe cuprinsul întregului litoral mediteranean, cei scăpați din Ierusalim vor deveni ulterior ștafetele subversiunii creștine. Focul aprins în Palestina de Isus și de ai săi n-ar fi putut cuprinde întreg Imperiul dacă Templul ar fi rămas în picioare și
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
nu, dar cred că poeții au dreptate. Mă alătur lor, din principiu și din interes, căci cine știe, mă vor privi cu mai multă îngăduință dacă le sunt solidar...! Cum ai ajuns la poezie? Poezia e expresia suferinței, pentru un exilat, așa cum o vedea Ovidius, în "Tristele" sale sau e o bucurie firească de a vorbi pe limba universală a îngerilor? Adevărul este că nu prea știu cum am ajuns la multe din lucrurile la care am ajuns și poezia face
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Cui îi e frică de aceste mari nume? Nu am impresia că nu s-a schimbat chiar nimic în felul în care ne raportăm la valorile istorice ale literaturii române. Înțelegem altfel Evul Mediu, secolul romantic, avangarda. Cei trei mari exilați s-au întors, totuși, acasă prin reeditări și chiar ediții științifice, ca și prin numeroase cercetări monografice sau tematice. Începem să citim altfel literatura din perioada comunistă, prin simplul fapt că ne îndepărtăm tot mai mult de ea, iar "rama
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
compañero Fidel? De menționat că "doamna" Ileana s-a născut la 15 iulie 1952 la Havana, din părinți cubanezi, a emigrat în SUA și a fost aleasă în Congresul SUA în circumscripția Miami -Florida, zonă cu populație majoritară formată din exilați cubanezi, în care "asasinați-l pe Fidel" poate constitui un slogan electoral convingător. Cum afirma un refugiat cubanez: "Antes la mafia americana se encontraba en Cuba. Ahora la mafia cubana se encuantra en Miami" înainte mafia americană era în Cuba
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
sprijiniți de 16 avioane B-26, de 5 tancuri, artilerie, 5 vase și 15 vedete rapide. Cu milițiile populare, și armata acțiunea a fost lichidată în 72 de ore și 1200 de "insurgenți" făcuți prizonieri! Cine erau conform documentelor "contra-revoluționarii" toți exilați cubanezi din SUA, care-și pierduseră proprietățile din Cuba: 100 foști latifundiari, 66 proprietari de imobile, 112 mari comercianți, 37 magnați ai industriei, 194 foști militari, 13 condamnați penali... Erau foști deținători ai 300.000 hectare de teren, 5600 case
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
care amintea de filmele cu Lenin la Smolnîi, un du-te-vino de nedescris. Printre cei de acolo era și D. Țepeneag, pe care nu-l mai văzusem de cincisprezece ani și mai bine, răstimp în care el trăise în Franța ca exilat obligat. Ne-am strâns mâinile și atât, ca și cum ne despărțiserăm ieri, fără efuziuni nelalocul lor. Mi-a spus că se afla în București de o zi, după o călătorie prin Europa pe un traseu întortocheat, nu lipsit de peripeții. Venise
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
au fost tentați să redimensioneze și să atenueze tonul aspru al lecțiilor amare ce transpare din capodoperă pe care Machiavelli o scria, atribuindu-l, mai degrabă, injustițiilor suferite decât geniului sau și creând astfel o falsă imagine, aceea a unui exilat din Florența din acea perioadă, trimis aproape în arest domiciliar și pe deplin îndepărtat din societate, în timp ce în realitate acesta se bucură de condiții de viață destul de libere 4. Mai tarziu, putem adăuga, imediat după descoperirea celebrei sale scrisori în
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
au fost tentați să redimensioneze și să atenueze tonul aspru al lecțiilor amare ce transpare din capodoperă pe care Machiavelli o scria, atribuindu-l mai degrabă injustițiilor suferite decât geniului sau și creând astfel o falsă imagine, acea a unui exilat din Florența în acea perioadă, trimis aproape în arest domiciliar și pe deplin îndepărtat din societate, în timp ce în realitate acesta se bucură de condiții de viață destul de libere. Este adevărat că, până la sfârșitul lunii noiembrie a anului 1513, lui Machiavelli
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
pe scară largă existența în cronologia popularei și, pentru multe aspecte, riguroasei ediții Einaudi a Îl Principe realizată de Giorgio Inglese, aici apare informația că Machiavelli, după ce a fost eliberat din închisoare în luna martie a anului 1513, a fost "exilat la Albergaccio, situat în Sant'Andrea din Percussina", iar întoarcerea să la Florența a avut loc în februarie 151456. Este clar, în schimb, ca Machiavelli a putut să rămână la Florența și să circule liber conform propriei plăceri, atâta timp cât rămânea
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
sterline Partidului, iar în 1922 i s-a vândut un titlu de pair pe care numai presiunea publică l-a forțat să îl refuze (Searle 1987: 350). Un titlu de baron i-a fost vândut lui Sir Willian Vestey, un exilat din motive fiscale, disprețuit de oameni după relocarea afacerii sale de ambalare a cărnii la Buenos Aires în timpul războiului cu costul a mii de slujbe. Protestele s-au intensificat, de la literați radicali precum Hilaire Belloc și Cecil Chesterton, de la nou-formata Ligă
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Science/932_a_2440]
-
ajung la București. Mâncare pentru oameni în tranzit, pentru oameni aflați în trecere pe undeva, fără stabilitate. Parcă în perioada interbelică nici nu exista parizer. Când gospodăriile erau sănătoase, trainice, era o mâncare aberată. Parizerul, o mâncare pentru fugari, transfugi, exilați. Dacă stai să te gândești, uite, poți să găsești chiar și o gramatică a mâncării. Într-o frigăruie, de pildă. Subiectul - carnea, predicatul - focul. Complemente, atribute, precum ardeii, ceapa, roșiile. Sau conjuncții care juxtapun, leagă ca maioneza, uleiul. Și înflorituri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
vechii "istețimi" de Mitică, oriunde ar fi în lume. Dacă ar fi vorba măcar de bancuri sau de diversele ponturi și șmenuri ieftine pe care și le vând unii altora. Poate că sunt prea aspru cu ei, așa sunt toți exilații și tot așa se manifestă maladiile exilului. 31 decembrie 2000 Geneva în ajunul Noului An. Marea majoritate a elvețienilor sunt plecați la munte, imigranții cu "stare" petrec și ei vacanța în țara de baștină. Rămân doar studenții și populația "multiculturală
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
un interviu acordat în anii '30 unui iezuit, Michel d'Herbigny, că studenții teologi români plecați la studii în academiile occidentale fie se convertesc, fie se întorc acasă plângând. Dar momentul de maximă schimbare, de "trezire" se produce când credinciosul exilat își dă seama că relația sa cu transcendentul nu mai ține de un "mister" specific și nici cu practica tradițională de acasă. Gestul de a merge la Biserică devine mecanic sau echivalentul frecventării unui club de afaceri, club etnic sau
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
pasionat de social și de fizica societății. Se pare că cei din juriu și-au dat imediat seama de acest fapt. Nu am obținut bursa NEC. Pentru că tot am venit la București, profit de ocazie și mă comport ca orice exilat întors acasă. Am mâncat ciorbă de burtă și tocană de ciupeci, în picioare, într-o "împinge tava" de pe lângă Biserică Sfântul Gheorghe Nou. Am mâncat cu poftă, cu pasiune chiar, înconjurat de măturători de stradă, muncitori fugiți în pauză de masă
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
cele mai căutate de turistul occidental. O palmă pe obrazul resturantelor cu pretenții din acest oraș scumpe, cu bucătărie mediocră și maimuțe nepoliticoase cu vestă neagră și cămașă albă pe post de chelneri.) 28 februarie 2004 Iarăși, despre condiția de exilat. Am privit aseară cu nesaț pe canalul Arte un reportaj despre "mocănița" de pe Valea Vaserului, Vișeu. Mi-au dat lacrimile, bogate și mari, din cauza emoției și dorului de casă. Ceva ce nu pot prinde în cuvinte, oricât mi-aș dori
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
ca un paznic de nădejde. Dincolo de banalitatea acestui anunț (a murit un câine), pentru mine se ascunde o adevărată dramă, cea a exilului și a distanței. Tot ceea ce constituia cadrul amintirilor tale se duce, se prăbușește și moare fără ca tu, exilat, să-ți poți face le travail de deuil. Le primești ca vești, ca fapte diverse. Tristețea omului modern, ce-și ia doar animal de companie, rupându-se de firescul lucrurilor. Câinele trebuie sa fie prezent în gospodărie în mod natural
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
și de gene culturale românești în cultura iudaică. Deci, premiul românesc Ovidius conferit unui israelian înseamnă pentru mine un dialog între gene. Pe de altă parte, Ovidiu este un arhetip al poetului în exil; or eu sunt un rod al exilaților, un nepot al refugiaților și al fugitivilor. Într-o dimineață, la Neptun, m-am dus singur, în zori, pe malul mării, ca să discut cu Ovidiu. Și am constatat că poetul vorbește și limba ebraică. La Marea Neagră, Ovidiu a vorbit pentru
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
cota francezului mediu. Alexandre Sanguinetti, fost ministru în cabinetul Couve de Murville, se opune propunerii ca Charles De Gaulle să fie numit mareșal al Franței: „În istoria Franței au fost 370 de mareșali. Mai mult de 40 au fost spânzurați, exilați extrădați, împușcați... Nu există decât un singur general de Gaulle. Titlul de mareșal n-ar adăuga nimic gloriei lui”. La Élysée, după ce strânge mâna lui Georges Pompidou, Alain Poher îi predă lui Pierre Messmer plicul în care se găsește codul
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
2008 de pe canalul Antena 3, cu numărul de înregistrare 2719/04.03.2008, nu a fost încă soluționată, vă aducem la cunoștință că invitatul emisiunii, Mădălin Voicu, se face vinovat și de apologia ceaușismului, nu doar de jignirea memoriei marelui exilat Virgil Ierunca. Polemica în jurul Antologiei rușinii s-a declanșat ca urmare a articolelor lui Adrian Majuru din Adevărul, 25 februarie 2008, și Mirelei Corlățean din Cotidianul, 27 februarie 2008. V-am ruga să parcurgeți și aceste materiale împreună cu reclamația noastră
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
fel încât ea să poată face față zguduirilor tragice de mâine“ (articol publicat în Uniunea Ro mână, ianuarie-martie 1949, apud Mircea Eliade, Împotriva deznădejdii. Publicistica exilului, ediție îngrijită de Mircea Handoca, Editura Humanitas, București, 1992, pp. 29- 30). În țară, exilații erau considerați „fugari“ și „trădători“, unii dintre ei fiind condamnați pe viață în procese judecate in absentia (cum era cazul lui Virgil Ierunca). Lupta exilului împotriva comunismului se purta, așadar, pe două planuri: politic și cultural. Monica Lovinescu le-a
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
retrage „naționalitatea“ și li se anulează, în țară, orice drept și orice moștenire mobilă sau imobilă. 29 noiembrie 1947 - Este rupt acordul diplomatic dintre România și Franța, ca urmare a faptului că aceasta din urmă acorda statutul de refugiat politic exilaților români care refuzaseră repatrierea. 1 decembrie 1948 - desființarea Bisericii Greco-Catolice Unite cu Roma și începutul prigoanei asupra membrilor ei. Ianuarie 1949 - MAN votează introducerea pedepsei cu moartea pentru „crimele împotriva securității statului“. 2 martie 1949 - Decretul 83, prin care se
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]