61,828 matches
-
pijamalei și-l zgâlțâi. L-ai ucis, nenorocitule, l-ai ucis ! strigă la el cu vehemență. Georgescu se dezmeticea cu greu sub privirile Îndurerate ale celor de la parter. Pe chipul lui buimăceala se accentua tot mai mult. Nu putea să explice ceea ce văzuse. Se ridică tăcut, Își luă satârul și se depărtă fără nici o explicație pe treptele ce duceau la etaj spre apartamentul său, sub privirile consternate ale vecinilor de la parter. Dar poate că n-a fost el, zise băiatul de la
Hamilcar. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Science/76_a_325]
-
Mureșenii de Cîmpie. A fost destul, gata, măi și desalbaticiti-va, suntem în mileniul trei! Mai citim două pagini și iar ne uimește cap pătrat, care pe lînga mîndrie sălbatică, ne dă de înțeles că are și halucinații divine, cînd le explica americanilor cum a devenit pastor, spunîndu-le că “God called me”. La citirea acestei propoziții, mulți americani au intrat în tulburare și confuzie, fiindcă nu le-a precizat dacă God l-a chemat la telefon sau la El la Office, ceea ce
Cap patrat, episcop iredentist. In: Editura Destine Literare by Corneliu Florea () [Corola-journal/Science/76_a_308]
-
poetul suflă Încet și prelung deasupra sticlei de lampă ori jos, În focar, după ce-l ridică de pe stativul În care stă gazul sau uleiul lampant. De ce ar fi vorba, În sonetul ce-o privește pe ea, de lumânare? Un editor explică chiar astfel:”Înăuntru, visătoarea, Începând să se dezbrace, suflă În lumina lumânării și o stinge. Afară, ochii iubitorului În Întuneric, sub stelele care pâlpâie prin ramurile arborilor, sub luna care scânteiază trist, În ferestrele Întunecate, tristețea fiind a sufletului osândit
Editura Destine Literare by Nicolae Georgescu () [Corola-journal/Science/76_a_311]
-
diavolului; dezechilibrul creat prin păcatul originar la nivelul întreitei pofte a trupului, a ochilor și trufia vieții despre care vorbește Sfântul Ioan Evanghelistul, dezechilibru augmentat și întreținut de obișnuințele rele care slăbesc și mai mult voința, este suficient spre a explica un mare număr de ispite și căderi în păcat. Sfântul Iacob, în epistola sa, ne spune: „Fiecare se ispitește de a sa poftă, fiind atras și amăgit, iar pofta, zămislindu-se, naște păcatul, și păcatul, săvârșindu-se, naște moartea” (I
Ispitele și biruirea lor în lumina învățăturii filocalice by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/143_a_164]
-
schimbat, doar pentru că povara de a fi hăituit și de a vorbi În șoaptă se transformase În povara de a fi liber și de a nu ști ce să spui, tocmai pentru că nu știi ce să spui mai Întâi.” Naratorul explică ferm acest contrast Între exactitatea detaliilor și posibilitatea pierderii sensului ultim prin ancorarea doar În timpul precizat: ”E drept că În Cartea șoaptelor sunt multe date precise menționând chiar ziua, ora și locul. [...] Fiecare cuvânt În plus lămurește, dar, tocmai de
ALECART, nr. 11 by Nicoleta Munteanu () [Corola-journal/Science/91729_a_92864]
-
Obiectul Proverbelor este de a trezi această dorință de Dumnezeu, revelând prețul bunurilor duhovnicești. Este sensul iluminării, principiu al vieții spirituale, Și pe care viziunea Rugului arzând din De vita Moysis o reprezintă. „Învățătura Proverbelor începe prin a descrie Înțelepciunea, explicând într-un mod divers Și multiform Șarmul frumuseții de nedescris, în măsură de a ridica spre participarea (μετουσία) la bunătăți, nu prin necesitate Și teamă, ci prin dorință (πόθῳ) Și atracție (ἐπιθυμίᾳ)”<footnote Sf. Grigorie de Nyssa, In Canticum canticorum
Studia Theologia Catholica by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/170_a_171]
-
Ortodoxă, vol. 1, Ed. IBMBOR, București, 1978, p. 122); cf. Chișcari Ilie, op. cit., p. 10-11. footnote>. Sufletul trebuie să transforme pasiunea în ceva nepasional La începutul omiliilor sale asupra Cântării Cântărilor, una dintre capodoperele misticii patristice, Sfântul Grigorie de Nyssa explică sufletului căutător de Dumnezeu că pare paradoxal să spui „cel puțin”<footnote Textul grecesc poate fi regăsit în ediția GNO, citată deja. Pentru pasajul discutat aici, a se vedea omilia I (14-42). Există o traducere în engleză realizată de Casimir
Studia Theologia Catholica by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/170_a_171]
-
cel care își trimite Fiul să străpungă inima miresei. Într-adevăr, binecuvântată este rana aceasta Și dulce este durerea prin care viața pătrunde în suflet<footnote Anthony Meredith, Capadocienii ..., p. 166. footnote>. Ce înseamnă să fii rănit din dragoste? Origen explică rana din dragoste în primul rând invocând imaginile biblice ale instrumentelor lezării - săgeți Și cuvinte - Și anume: „M-a așezat ca pe-o săgeată aleasă” Și „Primește cuvântul lui Dumnezeu de la Duhul ca să-l utilizezi ca pe o sabie” (Efes
Studia Theologia Catholica by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/170_a_171]
-
săgeată aleasă” Și „Primește cuvântul lui Dumnezeu de la Duhul ca să-l utilizezi ca pe o sabie” (Efes. 6, 17). Ambele texte subliniază înțelesul hristologic al rănii - Hristos Cuvântul este atât săgeată, cât Și sabie, rănind sufletul în interior. Pentru a explica ce simte sufletul rănit astfel, el apelează la tropul antic al străpungerii dulce-amărui a dragostei, astfel că textul vorbește de „rana dulce a Celui care este săgeata aleasă”<footnote Asupra istoricului acestei teme în literatura Și filosofia greacă, interesant este
Studia Theologia Catholica by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/170_a_171]
-
de „rana dulce a Celui care este săgeata aleasă”<footnote Asupra istoricului acestei teme în literatura Și filosofia greacă, interesant este studiul semnat de Anne Carson, EROS the Bittersweet. An Essay, Princeton University Press, 1986. footnote>. Origen continuă prin a explica efectul emoțional al rănii invitând retoric cititorul să-Și imagineze o panoplie bogată de senzații, cogniții Și speranțe: „Dacă este cineva care a fost străpuns de sulița iubitoare a cunoașterii de El astfel că tânjește acum după El zi Și
Studia Theologia Catholica by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/170_a_171]
-
din credință, speranță Și milă a fost muiat în Duhul Sfânt să lovească mireasa cu „rana frumoasă Și lovitura dulce prin care pătrunde Viața”<footnote Sf. Grigorie de Nyssa, In Canticum Canticorum, IV, GNO, 128; trans. 103-104. footnote>. Pentru a explica mai detaliat această rană dătătoare de viață, el aduce alături versetul 5 cu imagistica sa activă a actului rănirii Și versetul 6, tabloul miresei în momente de odihnă („Mâna Sa stângă este sub capul meu Și mâna Sa dreaptă mă
Studia Theologia Catholica by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/170_a_171]
-
negativă, care lasă mintea în fața unui gol care nu o unește cu Dumnezeu. E o teologie prin care rațiunea pune între ea și Dumnezeu o prăpastie pe care nici ea, nici Dumnezeu nu o poate umple. Din această mentalitate se explică doctrina catolică despre caracterul creat al grației. Omul rămâne chiar în starea de har închis în limitele creaturității sale. De aceea nu se vorbește în teologia catolică de îndumnezeirea creaturii<footnote Pr.Prof.Dr. Dumitru Stăniloae, notă explicativă, nr. 138, în Filocalia
Învăţătura ortodoxă despre fiinţa lui Dumnezeu şi energiile Sale necreate. In: Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/147_a_421]
-
doar pentru că povara de a fi hăituit și de a vorbi În șoaptă se transformase În povara de a fi liber și de a nu ști ce să spui, tocmai pentru că nu știi ce să spui mai Întâi.” Naratorul explică ferm acest contrast Între exactitatea detaliilor și posibilitatea pierderii sensului ultim prin ancorarea doar În timpul precizat: ”E drept că În Cartea șoaptelor sunt multe date precise menționând chiar ziua, ora și locul. Fiecare cuvânt În plus lămurește, dar, tocmai de
ALECART, nr. 11 by Nicoleta Munteanu () [Corola-journal/Science/91729_a_92308]
-
să aibă decât intensitatea sonoră și Ținuta corporală”. Tot regele provoacă premature meditații asupra morții: bunicul joacă șah cu un tâmplar ungur, În atelierul căruia copilul vede sicriele la care lucrează acesta, Întâmplare care Îl determină să Încerce a-și explica legătura obiectelor cu termenul german prin care erau denumite (Erdmöbel, mobilă-de-pământ), reflectând pe marginea raportului dintre moarte și viața din spatele ei: „morții i se adaugă un soi de consolare, o viață după moarte”. Moartea și jocul sunt indisolubil Împletite de-
ALECART, nr. 11 by Herta Muller () [Corola-journal/Science/91729_a_92307]
-
a două lumi diferite, Luci și Emil Își asumă pe rând funcția de personaj-narator, iar ca efect se obține o narațiune asamblată din două voci care refac trasee existențiale diferite, dar percepând la fel de acut vârstele sinelui și realitatea. Astfel se explică „repetările de istorie” sau coincidențele Între cele două fire narative; de exemplu, dorința de a oferi „ofrandă” bufnițelor, nefinalizată Însă decât parțial ori deloc sau absența afecțiunii paterne. Probabil aceste coincidențe ale destinelor lor Îi aproprie, dând o anumită tonalitate
ALECART, nr. 11 by Eva Sărăşan () [Corola-journal/Science/91729_a_92872]
-
a țării de „lapte și miere”, senzația de alienare resimțită odată ajuns În Franța, spectrele unui trecut mult prea viu și ale unor decizii traumatizante sunt mult prea proaspete pentru a fi numite astfel și devin motive care anticipează și explică natura relației sale cu Suzanne. Cei doi au o legătură simbiotică, oferindu-și reciproc mijloacele pseudouitării ca singură modalitate de a combate amintirile, Îngropând trecutul și trăind unul prin celalalt. Moartea fiicei mai mari Într-un banal accident de mașină
ALECART, nr. 11 by Ioana Lionte () [Corola-journal/Science/91729_a_92884]
-
aplaudat (...) un sunet neplăcut pentru că era ascuțit și tare.” Dorința de a găsi o „rezolvare” gestului tatălui de a se sinucide e vizibilă odată cu pătrunderea imaginară a celor doi În cabana de pe Insula Sukkuan, În mijlocul naturii sălbatice, singura capabilă să explice atracția dintotdeauna a tatălui față de „spiritul de frontieră”, dar și incapacitatea acestuia de a se integra În societate. Narațiunea la persoana Întâi este Înlocuită de cea la persoana a treia, autorul optând pentru o perspectiva obiectivă asupra adultului care se
ALECART, nr. 11 by Irina Popa () [Corola-journal/Science/91729_a_92877]
-
Grigorie de Nyssa, Oratio catehetica magna, XXXVII, P. G. XLV, col. 93B. footnote>. Pe pământ, Cuvântul Își Întreține trupul cu ajutorul pâinii. Fiecare dintre noi, În sensul că atunci când vedem pâine, vedem Într-un anumit fel Însuși trupul omenesc. Așa se explică faptul că pâinea o dată transformată În Trupul Cuvântului prin mistuire, este prefăcută imediat În Euharistie<footnote Ibidem, col. 96C și col. 97A. footnote>. Pâinea și vinul sunt transformate prin harul sfințitor al Cuvântului, la rugăciunile preotului și ale credincioșilor<footnote
Sfântul Grigorie al Nyssei despre Taina Pocăinței și a Euharistiei ca trepte spre Îndumnezeire. In: Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/152_a_190]
-
Voicu, „Problematica teologiei ...”, p. 246. footnote>. „Ar fi greșit să vorbim aici de transsubstanțiere, căci Sfântul Grigorie se gândește la o schimbare de formă, nu de substanță. Însă prin importanța pe care o atribuie formei, el eludează dificultatea de a explica schimbarea substanței. Această doctrină a exercitat o influență decisivă asupra teologiei răsăritene. Sfântul Ioan Damaschinul o ia ca bază de plecare, dar o depășește În precizie și Îndrăzneală. Într-adevăr, Sfântul Ioan afirmă, pe de o parte, identitatea deplină dintre
Sfântul Grigorie al Nyssei despre Taina Pocăinței și a Euharistiei ca trepte spre Îndumnezeire. In: Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/152_a_190]
-
În mod inconștient Împrăștie sămânța 77 geloziei. Una dintre scene e semnificativă: cele două fete stau Într-un bar, ajunse acasă la Alexandra, la țară. Cristina Încearcă, făcând apel la subiectul unui roman ce are În centru incestul să Îi explice indirect Alexandrei că ce se Întâmplă Între ea si fratele ei nu e decât iubire pură, nu incestuoasă, iar puritatea sentimentului ar curăța rușinea păcatului. Dragostea asta nu are șanse pentru că nu e pe bune. Dacă autorul ar fi crezut
ALECART, nr. 11 by Aura Dinco () [Corola-journal/Science/91729_a_92895]
-
un adversar facil pentru Sfântul Iustin, rămânând curtenitor, deși neconvingător, până la final. Putem spune, fără teama de a greși, că Sfântul Iustin s-a folosit de experiența reală a disputelor creștin-evreiești pentru a crea Dialogul. O astfel de experiență ar explica și cunoașterea precisă a practicii evreiești, precum și exegeza biblică de care face dovadă. Spre sfârșitul Dialogului, dezbaterea se întoarce spre ce este adevăratul Israel. Sfântul Iustin argumentează că creștinii au uzurpat evreii în rolul de adevărat Israel, pentru că au moștenit
Sfinții Iustin Martirul și Filosoful și Irineu al Lyonului despre îndumnezeire. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/174_a_438]
-
căpetenii cădeți” arată, spune Iustin, că aceste cuvinte au fost adresate la origine lui Adam și Evei, care fuseseră odinioară nemuritori, dar, după păcătuire, deveniseră supuși morții și căzuseră ca „unul dintre căpetenii”, adică Satana. În versetul 7, Sfântul Iustin explică faptul că Duhul Sfânt le reproșează oamenilor, care fuseseră făcuți lipsiți de patimi și nemuritori precum Dumnezeu, că, dacă i-ar fi respectat poruncile, ar fi fost considerați a merita să fie numiți fiii Săi. Sfântul Iustin conchide că, în
Sfinții Iustin Martirul și Filosoful și Irineu al Lyonului despre îndumnezeire. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/174_a_438]
-
ciudățenie, care, spuneau ei, este într-adevăr educativă. Trecură cinci minute. Scheletul profesorului de spaniolă, pentru că era extrem de slab, apare din nou în clasă. „Bună ziua!", vesel cât se poate. Aici începe să devină amuzant. Îmi tot spunea Ioana. Ne-a explicat cum mersese el înainte la o altă clasă și de fapt ar fi trebuit să fie aici. Apoi ne-a zis să facem rezumatul a ceea ce a spus el, doar că în spaniolă. Interesant. „Ai terminat, Ioana?", la care eu
ALECART, nr. 11 by Emilia Tabără () [Corola-journal/Science/91729_a_92905]
-
nu știi când te lasă, mai ales astea moderne..." Mă gândesc la ce a spus doamna, ceasurile ca ființe dragi. Dacă stau bine să mă gândesc, chiar are dreptate. Ceasurile sunt ca niște ființe vii, altminteri cum s-ar mai explica ticăitul lor continuu, precum o inimă în sistolă și diastolă? Ele nu se opresc niciodată. E un flux continuu de viață în interiorul acestei inimi mecanice... Am plecat din ceasornicărie tot cu gândul la ceasuri. Mi se părea că toate au
ALECART, nr. 11 by Adela Căşuneanu () [Corola-journal/Science/91729_a_92907]
-
iubirii tragice dintre Otello și Desdemona, scena sărutului. În ultima sa lucrare, Falstaff, G. Verdi renunță la uvertură sau preludiu. Dirijorul atacă partitura și cortina se ridică. Așa se va întâmpla în toate operele lui Puccini - în Boema, orchestra ne explică cu o anticipație de poate 20-30 de secunde unde ne aflăm, într-o veselă mansardă pariziană, unde trăiesc artiști; în Tosca - am spus deja, motivul lui Scarpia se ridică amenințător ca și personajul care va distruge totul în jurul său. Iar
Verdi ?i Puccini sau teatrul muzical italian ?i drumul s?u de la tradi?ie la modernitate by Laura Podoleanu () [Corola-journal/Science/84198_a_85523]