37,965 matches
-
Z. Ornea Mi-a fost dat să trăiesc, ca istoric literar, un eveniment extraordinar, al cărui precedent nu îl cunosc într-o viață de șapte decenii. E, negreșit, un noroc al sorții mele. A fost descoperit și făcut public un stoc masiv de corespondență - 93 scrisori inedite - purtînd semnătura lui Mihai Eminescu. Ce poate
Un excepțional eveniment editorial by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16929_a_18254]
-
care, tot peregrinînd, inclusiv prin America de Sud, a pus scrisorile la adăpost într-un seif din Elveția, unde au stat cîteva decenii bune. Mama d-nei Christina Zarifopol-Illias, prietenă bună cu strănepoata Veronicăi, a depus infinite stăruințe pentru restituirea acestui fond epsitolar extraordinar. Pînă la urmă, s-a lăsat convinsă. Mai ales că fiii săi (doi la număr) se consideră italieni, nemaiștiind românește. Se pierdea, în acest fel fatal, interesul (în familie) pentru acest tezaur documentar. Încît, probabil și din cauza aceasta, strănepoata Veronicăi
Un excepțional eveniment editorial by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16929_a_18254]
-
ale poetului Gellu Naum: "Au scris despre mine unii, alții... Mă numesc "ilustru poet" prin reviste. N-au înțeles și nu înțeleg nimic." O afirmație crudă, dar adevărată. Cînd vine vorba de Gellu Naum toată lumea este de acord: un poet extraordinar, un destin literar excepțional etc. Însă de aici vine imediat o întrebare firească: cum se face că o antologie de proză a poetului, publicată anul trecut, trece neobservată, nesemnalată în nici un fel în presă culturală românească? Este vorba despre Întrebătorul
Persoana întîi singular by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16946_a_18271]
-
1975. În timpul marilor cataclisme, incendii, inundații, rebeliuni, - o panică deșucheată... Care aduce un plus de viață, deși grotescă, o anume plăcere perversă, absurdă, plăcerea dezordinii de cele mai multe ori impusă cu sila și care, în fine, răstoarnă establishmentul... * * * Sau: Domnia proștilor... Extraordinara cruzime,... imobilitate... lipsă totală de scrupule gregară a proștilor... Proști, Măria ta, dar mulți!... Asta-i totul. De aceea, proaspetele democrații... * Întunericul este un element important al umilirii și înfrîngerii unei conștiințe, - mai mult ca sigur Gorki. * * * În satul S.
Miscellanea by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16987_a_18312]
-
la Cannes, și de Juriul ecumenic ! (cu motivația: " Personajul Manuelei iradiază acea energie a iubirii, care te ajută să regăsești forța de a trăi...") Filmul - dedicat unor Betty Davis, Gena Rowlands, Romy Schneider - e jucat de o echipă de actrițe extraordinare : Marisa Paredes (actrița fetiș a lui Almodovar, în rolul Huma Rojo), Cecilia Roth (Manuela), Penelope Cruz (sora Rosa), Antonia San Juan (Agrado). Dintr-o poveste barocă, de un telenovelism flamboaiant (Manuela !), Almodovar izbutește un film de mare rafinament, în care
ALMODRAMA by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16989_a_18314]
-
și mă gîndesc în primul rînd la scenografii Irina Solomon și Dragoș Buhagiar de care l-au legat și alte spectacole importante - fie actori de primă linie valorică: Victor Rebengiuc, Mariana Mihuț, Damian Crîșmaru, Carmen Stănescu... A avut și șanse extraordinare. Una dintre ele este întîlnirea cu Peter Brook în 1992, cînd a făcut asistență de regie la Impressions de Pelléas, după Debussy, la Teatrul Bouffes du Nord de la Paris. Tot ce i s-a întîmplat artistic lui Felix Alexa pînă
Krecinski se însoară by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17006_a_18331]
-
la ideea și idealul de justiție. Justiția funcționează ca un fel de instanță superioară care judecă și califică, pozitiv sau negativ, puterea. Legitimitatea prin justiție reprezintă soluția cea mai elevată și convingătoare a tulburătoarei probleme de a ști ce justifică extraordinarul fenomen al dominației omului de către om. Din tot caleidoscopul legitimărilor, această rezolvare este singura în măsură să pătrundă până la esența, până la rațiunea de a fi a puterii. De asemenea, este singura valabilă pentru ambii poli ai relației, cărora li se
LEGITIMITATEA PUTERII by Paul Alexandru Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/16938_a_18263]
-
necoordonat, șovăitor între o coerență narativă și o poeticitate aproape manieristă a atmosferei. Categoric, romanul respiră o poezie fantastică, care se emancipează deseori radical față de narațiunea în sine, iar traducătoarea Tudora Șandru Mehedinți a săvîrșit un mic miracol redescoperind această extraordinară expresivitate în limba română. Există puține cărți care te obligă să reflectezi la farmecul unei limbi, la simpla curgere a cuvintelor, la un adevărat fior al vorbirii, cu toate că ele nu au fost scrise de la bun început în acea limbă. Aceasta
Demonii vremii noastre by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17010_a_18335]
-
unanime nici Iuliu Maniu care, în Dreptatea din 6 noiembrie 1944, scria: "Stalin n-a fost numai un produs de valoare superioară al revoluției. El a fost însuși organizatorul ei. Ba mai mult, el este energia nemaipomenită și întruchipătorul talentului extraordinar de organizare care a știut să utilizeze, în favorul națiunii sale, rezultatele revoluției. Revoluția rusă și grandoarea Uniunii Republicilor Socialiste nu se pot despărți nici un moment de personalitatea uriașă a lui Stalin." Se credea, naiv, atunci, că prin asemenea curtenii
Imaginea unei vremi încrîncenate by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17001_a_18326]
-
în câteva alte texte lirice; aiurea, în potop de compoziții dulcege ce spun cu sprinteneala una și alta ("Ea era așa ceva/ Că când zorile s-arată", citează G. Călinescu)... În segmentul VII, poetul revine la dânsul de fantome, a cărui extraordinară pregnanta merită calificativul de capodoperă. Spre satisfacția cititorului, el nu mai iese din densitatea această pană la sfarsitul poemului, după o cavalcada de 60 de versuri! Primele două sunt încă de o majestuoasă stângăcie, evadând din discursul blestemului: "Așa vorbi
"Mihnea și baba" by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/17004_a_18329]
-
supără este faptul că filmul lui Haneke e conceput ca "o panoplie de personaje simbolice"... Iar în această panoplie de personaje simbolice, România furnizează cerșetorii Europei! Din această Românie nu mai pot veni, să zicem, un intelectual sofisticat, un pictor extraordinar, un poet genial, un milionar adevărat - pentru că ar fi priviți ca niște girafe, și pentru că această Românie trebuie să corespundă, neapărat, unui "dicționar al ideilor primite". Ceea ce supără e ștergerea nuanțelor, identificarea României cu o imagine restrictivă, unilaterală, exclusivă și
Români, nu mai cerșiți la Paris! by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17027_a_18352]
-
în unele cazuri punctuale avea dreptate, sub raportul perspectivei istorice dreptatea a fost de partea guvernului I.C. Brătianu care, în lunga sa guvernare, din iulie 1876 - martie 1888, (cea mai îndelungată guvernare din istoria politică a țării) a avut meritul extraordinar de a fi pus fundamentele României moderne. Din acest punct de vedere, istoric singurul important, Eminescu a fost un înfrînt. Dar de unde reiese că Eminescu era, atunci, în 1881-1883, un factor atît de important, în viața publică, încît ca proiectul
Tot despre senzațional în istoriografia literară by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17040_a_18365]
-
trece, repede, printr-o perioadă de disociere (e, prin 1943, bun prieten cu evreul Fundoianu) de vechile idealuri și, asumîndu-și calitatea de exilat, încetează să mai scrie în românește (cu excepția eseului Țara mea, prin 1944, publicat postum) și devine un extraordinar filosof moralist francez. Întrebarea e: dacă celebrul autor s-a disociat critic, în scrisorile către familie și prieteni, în interviuri cu răsunet, în însemnările din Caiete (tot postum publicate), atît de tranșant, de scrierile tinereței românești, pe care le-a
Opera românească a lui Cioran by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17055_a_18380]
-
ale prezentului și vagi proiecte asupra viitorului din perspectiva irecuperabilului timp istoric. Direcțiunea regizorului Tompa Gabor a schimbat această paradigmă, favorizînd actul artistic autonom, altfel spus creația liberă de prejudecăți comunitare, ba chiar adeseori în polemică deschisă cu acestea. (Vezi extraordinarul spectacol: Cabala bigoților de Bulgakov, dar și bijuteria numită Cîntăreața cheală de Eugen Ionescu, ambele în regia lui Tompa Gabor, ori Livada de vișini a lui Cehov în regia lui Vlad Mugur etc.) S-a instituit astfel un paradox greu
Aventura conjugală by Monica Gheț () [Corola-journal/Journalistic/17058_a_18383]
-
din Galeria a fost făcut după modelul lui Titus. El sărise în sus auzind ce-i spusesem și îmi atrăsese atenția cu insistență să nu mai povestesc altcuiva ce aflase, că ar fi fost grav de tot... Urmează o întîmplare extraordinară. Despre care nu am scris niciodată. Și pe care, acum, în ceasul dezvăluirilor, se cuvine s-o împărtășesc... Prin anii '50, începusem să scriu unele reportaje la Gazeta literară. Alături, în Ana Ipătescu, lucra la Viața românească și Ion Lăncrănjan
Exact cum a fost by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17062_a_18387]
-
handicap. Alt handicap era faptul că marelui public îi plac anecdotele, poveștile mărunte în legătură cu geniile; un geniu care își taie o ureche provocând un întreg scandal e un lucru minunat; un altul, care se aruncă pe fereastră - e un fapt extraordinar; unul care face tot soiul de scandaluri, calculate sau nu, ca Picasso ori Salvador Dali, e ceva foarte interesant. Bâncuși, dimpotrivă, e ca Braque ori ca alții, un om care și-a văzut de treabă, a lucrat în umbră, n-
O convorbire cu Serge Fauchereau by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/17029_a_18354]
-
Există și anumite fascinații. V-ați deschis frontierele nu de prea multă vreme. Există, deci, o fascinație față de ceea ce a fost "celălalt", interzisul. Și nu mă puteți împiedica să spun că găsesc obositor și enervant, periculos, să vezi în România extraordinara și adesea chiar scandaloasa admirație, fascinație pentru lumea americană, pentru "americanism". Când m-am dus într-un oraș ca Târgu-Jiu, cum mi s-a întâmplat în 1994, în unele locuri nu era nimic altceva de băut decât Coca Cola. E
O convorbire cu Serge Fauchereau by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/17029_a_18354]
-
cu copii mici care aleargă peste tot, poate că e bine - nu știu...Când mă apucă disperarea văzând asemenea lucruri, soția mea îmi spune că poate în autobuzul cu doamne bătrâne sunt vreo două cărora expoziția le pare un lucru extraordinar; poate că în autobuzul cu copii neastâmpărați sunt doi pe cale de a deveni artiști, încât timpul nu e pierdut degeaba... Sper că are dreptate. Însă când observ că la expozițiile care se vor populare, precum cea dedicată recent lui Chardin
O convorbire cu Serge Fauchereau by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/17029_a_18354]
-
mulți expresioniști germani, mulți au spus că sunt brutali și neinteresanți. Peste cincisprezece ani, Muzeul de artă al orașului Paris reface expoziția expresioniștilor germani - cu un anumit curaj, dat fiind eșecul trecut - și a fost un mare succes, un succes extraordinar. Publicul s-a maturizat... Trebuie să existe întotdeauna niște primi pași, poate niște semieșecuri, pentru ca oamenii să se obișnuiască. Presupun așadar, că la un moment dat francezii au fost destul de maturi ca să înțeleagă că Brâncuși este într-adevăr un personaj
O convorbire cu Serge Fauchereau by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/17029_a_18354]
-
ziarul pe care îl conduce e grăitor următorul citat: "Dintre cei trei candidați la prezidențialele din noiembrie implicați în scandal, președintele Constantinescu este cel mai puțin atins. Totuși scandalul îl vizează în măsura în care în martie 1999 a reînnoit mandatul de "consilier extraordinar" al lui Costea în timp ce omul de afaceri fusese deja inculpat de justiția franceză, iar parchetul român știa de acest lucru." Iar titlul pe care îl dă Azi articolului din Le Figaro e unul care n-are nici o legătură cu cel
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17081_a_18406]
-
În 1954, reacțiile publicului german la un spectacol cu Jurnalul Annei Frank, dat în fața porților lagărului de la Bergen-Belsen, au fost considerate drept dovezi ale sentimentului de căință. La București, în 1958, spectacolul regizat de Ginel Teodorescu la TES, cu o extraordinară actriță în rolul titular, Lia König, a fost premiat și a constituit un eveniment nu doar pentru evrei și nu doar pentru oamenii de teatru. Nu de mult, Jurnalul a fost în centrul unei dispute: s-a descoperit că tatăl
Fidelitate by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/17094_a_18419]
-
unei ultime analize, a seninătății întruchipate prin comedie, epilogul vine să stabilească raportul dintre epoca clasică și epoca modernă. Lumile imaginare, bogate și bine desprinse de universul empiric, universuri înzestrate cu un "supliment ontologic vizibil", cultivau publicului gustul și obișnuința extraordinarului. Departe de "transfigurarea banalului" și de "sacralizarea locului comun" pe care se bazează arta contemporană, arta clasică se înconjoară cu o aură de sublim și extraordinar în care splendoarea există în și prin sine. Toma Pavel arată însă și reversul
O alegorie a depărtării by Alina Chiriac () [Corola-journal/Journalistic/17090_a_18415]
-
universul empiric, universuri înzestrate cu un "supliment ontologic vizibil", cultivau publicului gustul și obișnuința extraordinarului. Departe de "transfigurarea banalului" și de "sacralizarea locului comun" pe care se bazează arta contemporană, arta clasică se înconjoară cu o aură de sublim și extraordinar în care splendoarea există în și prin sine. Toma Pavel arată însă și reversul medaliei, "psihanalizând" subtil mentalul clasic: splendoarea este reversul și poate remediul unei profunde neliniști. Paradoxal este faptul că, o dată cu obișnuința extraordinarului, imaginarul clasic insuflă publicului său
O alegorie a depărtării by Alina Chiriac () [Corola-journal/Journalistic/17090_a_18415]
-
o aură de sublim și extraordinar în care splendoarea există în și prin sine. Toma Pavel arată însă și reversul medaliei, "psihanalizând" subtil mentalul clasic: splendoarea este reversul și poate remediul unei profunde neliniști. Paradoxal este faptul că, o dată cu obișnuința extraordinarului, imaginarul clasic insuflă publicului său și pe aceea a singurătății complete. Transcendența și exemplaritatea (având la bază "îndepărtarea clasică") sunt cele două principii generale care se nasc și coexistă în imaginarul secolului XVII. Abordarea tematică, în capitole consacrate imaginarului religios
O alegorie a depărtării by Alina Chiriac () [Corola-journal/Journalistic/17090_a_18415]
-
a fiecărui individ în parte. Cu alte cuvinte, perceperea lumii nu ca o sinteză generală, cum se știe de la Kant încoace, ci ca o permanentă "ajustare" a realului la nevoile particulare ale fiecăruia. Dacă ar fi trăit în această lume extraordinară a Internetului, cum trăim noi, precis ar fi adăugat aserțiunilor sale alte și alte argumente. Faptul că plutim într-un univers al simulacrelor și că atitudinea bovarică față de viață este o constantă a existenței noastre aproape nu mai trebuie demonstrat
La vida es sueńo by Costache Olăreanu () [Corola-journal/Journalistic/17068_a_18393]