5,420 matches
-
Acasa > Stihuri > Mozaic > MINUNI? Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 310 din 06 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului MINUNI ? În peșteri tainice de piatră Fâșii de aur, telururi Se ascund în roca Mineralizată Minunile acestei lumi. O mică dungă de metal Acesta este tot filonul, Dar nu, întregul deal L-a cuprins în brațe omul. Și de sub razele de soare Din aerul acesta plin de
MINUNI? de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 310 din 06 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357105_a_358434]
-
prea generoși între ei, în așa fel încât să le alcătuiască un portret fără umbre. Autoarea însă, este pregătită de a-și expune, pe câmpia paginii, viața, așa cum a fost: cu lumini și umbre, pete de gri și multe, multe fâșii de galben și verde. Ea ne împărtășește foarte multe experiențe personale din propriul laborator de creație. Cum se așterne la masa de scris, cum și-a format un reflex din creația pe calculator, cel puțin două ore pe zi, cum
CARTEA CU COPERŢI DE STICLĂ (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 312 din 08 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357188_a_358517]
-
Iași) E vineri, după apus. Mă plimb de mână cu părul tău, pe sub aerul ce ne lovește sărutul ca un derbedeu. E vineri, după apus. Scot inima și te așez ca-ntr-un balansoar, te învelesc pe genunchi c-o fâșie de lună și-ți pun gându-n buzunar. Aud frumusețea ta în pivnițele gândului. Un sfert din mine o cântă, restul e un nimic obosit și leneș prevăzut în curiozitatea oglinzii care te privește. Citește mai mult CU GÂNDU-N
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/358181_a_359510]
-
Alfa, Iași)E vineri, după apus.Mă plimb de mână cu părul tău,pe sub aerul ce ne lovește sărutulca un derbedeu.E vineri, după apus. Scot inima și te așez ca-ntr-un balansoar,te învelesc pe genunchi c-o fâșie de lunăși-ți pun gându-n buzunar.Aud frumusețea taîn pivnițele gândului.Un sfert din mine o cântă,restul e un nimic obosit și leneșprevăzut în curiozitatea oglinzii care te privește.... V. REZULTATE CONCURS NATIONAL, de George Baciu, publicat în Ediția
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/358181_a_359510]
-
Iași) E vineri, după apus. Mă plimb de mână cu părul tău, pe sub aerul ce ne lovește sărutul ca un derbedeu. E vineri, după apus. Scot inima și te așez ca-ntr-un balansoar, te învelesc pe genunchi c-o fâșie de lună și-ți pun gându-n buzunar. * Aud frumusețea ta în pivnițele gândului. Un sfert din mine o cântă, restul e un nimic obosit și leneș prevăzut în curiozitatea oglinzii care te privește. * Stau în genunchi, mă uit în
CU GÎNDU-N BUZUNAR de GEORGE BACIU în ediţia nr. 656 din 17 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358026_a_359355]
-
Mă bucur doar că sunt aici. E o „stare”. Îi pot da numele de bucurie ... dar este mai mult o liniște, un vid interior care primește tot ceea ce este în afară. Când am pătruns în acest spațiu, am dislocat o fâșie pentru mine anume. Fulgii parcă s-au îndepărtat dar au început să se apropie și să cadă peste mine, integrându-mă în decor. A fost realmente o acceptare, un tandru: „Bun venit!” Și, dintr-o dată, cu ultimii fulgi, se întâmplă
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/357575_a_358904]
-
Mă bucur doar că sunt aici. E o „stare”. Îi pot da numele de bucurie ... dar este mai mult o liniște, un vid interior care primește tot ceea ce este în afară.Când am pătruns în acest spațiu, am dislocat o fâșie pentru mine anume. Fulgii parcă s-au îndepărtat dar au început să se apropie și să cadă peste mine, integrându-mă în decor. A fost realmente o acceptare, un tandru: „Bun venit!” Și, dintr-o dată, cu ultimii fulgi, se întâmplă
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/357575_a_358904]
-
cupolele sălciilor. În urma tatălui, copila încerca să-și mențină echilibrul pe aglomerarea de pietre, dând din brațe ca o pasăre gata de zbor. - Le e cald și peștilor, nu? Bărbatul dădu din cap îngustându-și ochii, atent dintr-odată la fâșia întunecată trasată deasupra apei de podul metalic al căii ferate care traversa cursul Someșului. - O vezi? Urmărind direcția brațului întins, copila reuși să zărească umbra lungă care aluneca leneșă în mișcările moi ale apei. - E mare, șopti temătoare ca nu
SECRETUL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1567 din 16 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357723_a_359052]
-
melodic orientalo-parizian va învălui în catifea publicul și-i va pulveriza steluțe minuscule în oglinzile privirii. Un vis va lua chip viu, o chemare interioară va primi răspunsul aievea: Indila va concerta pentru români și va lăsa îndrăgostiți în urma ei. Fâșiile rubinii ale cortinei se vor da deoparte, căzând în locul lor raze de nimb. Un idol va inunda scena, într-o splendoare vizuală și audibilă, cu bucuria spectacolului grandios și romantic. Va răzbi din vis cântecul liric, va porni din scenă
INDILA. ÎN ZBORUL ULTIMULUI DANS de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1373 din 04 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/358549_a_359878]
-
BUZUNAR E vineri, după apus. Mă plimb de mână cu părul tău, pe sub aerul ce ne lovește sărutul ca un derbedeu. E vineri, după apus. Scot inima și te așez ca-ntr-un balansoar, te învelesc pe genunchi c-o fâșie de lună și-ți pun gându-n buzunar. ALERGĂM Alergăm ca două cuvinte înlăuntrul odăii năuce, ne cântăm zornăitul și muritul atârnate pe cruce mai înainte de Înainte... AM SUFLETUL Am sufletul un trotuar cu trunchiuri de floare. Chipul tău cu
POEME DE BUZUNAR de ION C. HIRU în ediţia nr. 493 din 07 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358620_a_359949]
-
dispuse la întâmplare de cei ce le folosiseră cu o zi în urmă. Pe una din ele, în apropierea ușii, zăcea uitată o manta din postav gros cu însemnele cefereului. Renunțasem să consult mersul trenurilor, afișat pe un panou sub fâșii de sticlă, amplasat lateral, pe un perete opus ghișeelor, cu indicațiile aproape imposibil de deslușit în semiobscuritate, și ieșisem în stradă. Pășisem, de fapt, într-o piațetă, dincolo de care, îmi aminteam, într-un parc de platani, trebuia să se afle
ÎNTÂLNIRE ÎN ZORI (1) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 493 din 07 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358607_a_359936]
-
a liniștit și aerul treptat și-a pierdut umiditatea și s-a mai luminat puțin. A doua zi dimineață însă, nimic nu mai amintea de spectacolul de cu seară. Cerul înalt, limpede, albastru-azuriu ne oferea un orizont larg, iar câteva fâșii de nori albi desenau în mișcarea lor fel de fel de figuri. Că și în celelalte zile senine, norii înalți parcă n-aveau altă treabă, decât să facă forme diferite că pe un mare ecran în care pictori talentați se
ŢINUTUL SOARELUI de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 496 din 10 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358641_a_359970]
-
păcatul și simțământul religios și maternitatea, bucuria și rodul pământului, natura și cerul, înfrângerea, ridicarea. E poate cea mai reușită poezie. Viziuni, peisaje stranii cu pământul care s-a întors spre sine, copaci îngenuncheați, cu timpul care “se scurge în fâșii / prin lutul verde / a speranță”, cu muguri cu fruntea spartă care privesc în ochiul cerului, și frigul care, neputincios, se pitește într-o scorbură ... Atâtea imagini superbe, atâtea metafore inedite! Poetul are o misiune înaltă în condițiile în care, cosmosul
LA CARTEA MIHAELEI AIONESEI CERŞETORI DE STELE (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 501 din 15 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358678_a_360007]
-
limpidă, fiindcă se referă la paradisul copilăriei, este poezia: “cineva încă mă ține de mână: departe e vremea aceea / dar îmi amintesc / livada bujorii prispa casei / răsturnată într-un petec de cer / fără să număr zile și nopți / mă legănau fâșii de vise / uneori alergam la marginea satului / cu cârdul de copii / prindeam curcubeul / îl înfășuram pe degete și râdeam / râdeam cu atâta poftă de viață / asta ne era singura grijă / inventam jocuri / (leapșa, v-ați ascunselea, șotron, / flori, fete și
LA CARTEA MIHAELEI AIONESEI CERŞETORI DE STELE (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 501 din 15 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358678_a_360007]
-
primăvară, să-mi susure-n urechi un cântec nemaiauzit, din cronica străveche-a timpului să ia, avară, cuvinte șlefuite care-n doruri s-au urzit. Să le strecor în gândurile tale nedormite și cu seninătatea lor încet să îți desfac fâșii necunoscute din iubirea ce promite o primenire-a viselor ce-adânc, în tine, zac. Mi-ai dat o altă inimă și-o primăvară nouă, să ne dezghioace muguri verzi pe ramurile seci, să-ți spele irișii cu-albastru și cu
MI-AI DAT O PRIMĂVARĂ NOUĂ de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 861 din 10 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344732_a_346061]
-
vina C-așa-i născură agameții? Eu protestez: faceți o limbă, S-o-nțeleagă analfabeții. SENTINȚE -RĂZBUNAREA ASUPRA UNUI POPOR, VINE DE LA CEI CE SE RĂSUCESC ÎN PĂMÂNT. -MULTI DEMNITARI PUȚINĂ DEMNITATE -EXISTĂ DIFERENȚĂ ÎNTRE JUSTIȚIE ȘI RĂZBUNARE. -RĂZBUNAREA ESTE FÂȘIA PE CARE AI DEPĂȘIT-O ÎNAINTE S-O OBSERVI. -A FI ÎMPOTRIVA RĂZBUNĂRII, NU ESTE NEAPĂRAT UN DISCERNĂMÂNT. -A COMITE FAPTE REPROBABILE INSINUÂND REVANȘAREA, CU BUNĂ ȘTIINȚĂ URCI TREPTELE SPRE EȘAFOD. -RĂZBUNAREA ESTE APANAJUL CELOR PUTERNICI,PENTRU CEI SLABI EXISTĂ
EPIGRAME, SENTINŢE de STELIAN PLATON în ediţia nr. 861 din 10 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344734_a_346063]
-
cuvântul spre a-și tălmăci chinurile: „arzând interior trupul poetului este/numai și numai o rană”. Să amintim în această ordine a circumscrierii suferinței creației extraordinarul simbol al lui Nastratin Hogea, care în poezia lui Ion Barbu se hrănește, smulgând fâșii din carnea sa. S. Olariu spune și el: „sufletul/ah sufletul/mi-e ca o unghie/întorsă în carne”. (Gând, p.41) Așadar, spre a ne da minuni care să ne bucure, poetul se autodevoră. Conștiința de ființă damnată nu
MĂŞTILE POETULUI de SORIN OLARIU în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359252_a_360581]
-
presuri. iubirea mea-i foc care arde, gura mea flămândă de-amor sufletul, aripă mereu gata de zbor în picur iubirea-mi pe trupul ei cade. ea râde îmbrăcată în ziua cea nouă, și dinții-mi împlântă în barbă in fâșii mă rup, atât mi-e de dragă gelos însuși cerul cu lacrime plouă. eu râd ca oricare bărbat, de femeia lui veșnic flămând pe deasupră-ne vântul trecând de obidă scoate-un oftat . Referință Bibliografică: pe trupul ei gol / Valeria Iacob
PE TRUPUL EI GOL de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 353 din 19 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359478_a_360807]
-
atingerea blândă a tastelor, sunetul computerului animat în ferestrele consecutive ale reîntoarcerii la sine. MASA DE LUCRU Deschid cartea și o așez cu grijă pe masa de lucru să îmi amintească de lemnul din curtea bunicilor, o singură tăietura în fâșii albe și puternice, fără speranță sau plasmă, doar imagini contopite într-o conversație rătăcită. CAZANIE Ca și cum monștrii s-ar repezi la mine și m-ar înghiți într-o singură mușcătură, sau o viespe cu veninul ei incolor m-ar înțepa
SCRINIUM de MIHAELA CRISTESCU în ediţia nr. 345 din 11 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359536_a_360865]
-
Mai ales în epocile pietrei sau papirusului! Mai facem săpături. Ne săpăm între noi! 4. Nici în clin, nici în mânecă Știm ca mâneca este partea hainei care acoperă brațul (cam lung la unii politicieni), iar un clin este o fâșie oarecare de material. Nu este nici o legătură între acești termeni și expresia românească „a nu avea nici în clin, nici în mânecă cu ceva sau cu cineva". Expresia este veche și se trage din Transilvania (nu știm dacă și în
12 EXPRESII ROMÂNEŞTI APROAPE COMENTATE de CONSTANTIN NIŢU în ediţia nr. 1434 din 04 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360415_a_361744]
-
neagră (cred că știe borduristul Videanu). Piatra este folosită de bijutieri pentru a verifica dacă o bijuterie este din aur și din ce fel de aur. Bijutierul freacă obiectul pe piatra neagră (nu cum freacă menta unii parlamentari) și pe fâșia subțire de metal ramasă pe piatră se toarnă apă tare (acid nitric, „știu colegii mei, intelectualii” - Elena Ceaușescu). Dacă metalul nu este aur, urma dispare, dacă este aur, culoarea căpătată de urma galbenă indică felul și caratele aurului. Expresia "piatră
12 EXPRESII ROMÂNEŞTI APROAPE COMENTATE de CONSTANTIN NIŢU în ediţia nr. 1434 din 04 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360415_a_361744]
-
editate. E un pios omagiu adus prieteniei poetice. Seara s-a încheiat în chip umoristic, cu o scenetă caragialenească, “Un pedagog de școală nouă” interpretată admirabil, în travesti, de doamna... Și ca să punctăm evenimentul în versuri, am alcătuit, din câteva fâșii de culoare, un mănunchi de miniaturi lirice, intitulat: “Ipostaze-n Gustar”, în spirit tradițional japonez: “Melanj de culori / într-o seară de august - / mâini dibace”; “Paris-Café / Galerie cu viță / Poezie și vis”; “Culori în croșet / Pălării și poșete / pisici curioase
CULOARE ŞI FEMINITATE LA PARIS CAFE DIN GALAŢI de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 950 din 07 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/360412_a_361741]
-
Acasa > Impact > Relatare > VENTILATORUL Autor: Mihaela Alexandra Rașcu Publicat în: Ediția nr. 1626 din 14 iunie 2015 Toate Articolele Autorului - Tulai Silvie, că nu mai pot! Bărbatul se lăsă să alunece pe bancă lângă femeia adunată în fâșia de umbră de sub zidul casei. Soarele nemilos, pârjolea pământul de zile întregi. Oamenii și animalele lor sufereau cot la cot în arșița criminală, singurele care își mai făceau de cap în tot prăpădul zilei fiind muștele cărnoase și verzi care
VENTILATORUL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1626 din 14 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360497_a_361826]
-
aibă efectul maxim. Și ziua aceea veni așa cum sperase ea, cu o arșită înnebunitoare, care făcuse să se oprească toate muncile la câmp. Bărbații se adăpostiseră în răcoarea crâșmei, în jurul butoriului cu bere, iar femeile stăteau pe jumătate leșinate în fâșiile de umbră ale frăgarilor de pe marginea drumului. Silvia își alese o basma curată, își dădu jos șorțul și porni în josul satului. Cu fiecare pas pe care îl făcea, soarele devenea mai nemilos, spre totala ei încântare. Adună în scurt timp
VENTILATORUL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1626 din 14 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360497_a_361826]
-
2014. te-am căutat ieri într-o dimineață fără de rază prin mărăcini și nuferi speriați; te-am căutat și-am dăruit florilor ce nu voiau să se deschidă o altă culoare; te-am căutat și-am hrănit spinii înfometați cu fâșii din umbră mea fără contur și m-a găsit amurgul încă cerșitorind lumină... încă scormonind lumi de mult uitate în odihnă. te-am căutat ieri, într-o dimineață de iarnă când florile de gheață sfârșeau în cioburi de roua. te-
CLARISSA EMANUELA [Corola-blog/BlogPost/360455_a_361784]