1,426 matches
-
copleșit pe dată. Flăcări i-au năpădit ochii, iar răsuflarea i-a devenit mai largă... Simțea că ceva îl înalță, îl ridică pe aripi nevăzute și îl duce într-o poiană năpădită de soare și de flori... Din umbra stejarilor falnici ce străjuiesc poiana se desprinde un flăcău mândru îmbrăcat în cămașă albă ca neaua... Chimirul lat și ghintuit îi înconjoară mijlocul subțire și mlădios. Când ajunge în plină lumină își desface brațele și râzând aleargă spre el rostind vorbe pe
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
din nou cu mine. Nucul Poate-ntr-o altă viată, dar am mai trecut Alergând fără griji pe asemenea stradă, Desigur, odată, foarte demult, Soarele, sprinten, se juca prin ogradă. Un nuc tânăr se tot ițea După o nouă și falnică poartă, Părea liniștit, dar se zbuciuma - Poate-și dorea și el altă soartă. Astăzi, trec în sens invers pe stradă, Iar nucul se-apleacă blând peste noi, Înțeleg de ce voia atunci să mă vadă - De-un lucru tainic eram legați
Rătăcind pe vechile cărări by Mihai Hăisan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91699_a_92979]
-
costișă din subsuoara pădurii. L-am salutat cu o plecăciune spre unda lui susurată, umplându-mi cu apă plosca golită de-a lungul drumului... Mi-am răcorit apoi fruntea și m-am așezat pe perna de mușchi de lângă tulpina stejarului falnic ce stă de strajă izvorului - cine știe de câtă vreme - ca un adevărat cavaler medieval. Când am simțit că mi-a trecut orice urmă de oboseală, am pornit la drum. De aici înainte fiecare copac îmi este cunoscut și prieten
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
greu mi-am adunat gândurile și am plecat către căsuța din vale. “A cam trecut ceva vreme de când n-am mai fost prin acele locuri” - am gândit eu. Înainte de a intra în pădure, la capătul cărării am întâlnit stejarul cel falnic, care mi-a ținut de urât în atâtea seri. Privind la coroana lui falnică, dar acum lipsită de podoaba frunzelor, i-am mângâiat tulpina. “Rămâi cu bine, bătrâne. Nu știu când ne vom revedea. Îți mulțumesc pentru că mi-ai ținut
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
trecut ceva vreme de când n-am mai fost prin acele locuri” - am gândit eu. Înainte de a intra în pădure, la capătul cărării am întâlnit stejarul cel falnic, care mi-a ținut de urât în atâtea seri. Privind la coroana lui falnică, dar acum lipsită de podoaba frunzelor, i-am mângâiat tulpina. “Rămâi cu bine, bătrâne. Nu știu când ne vom revedea. Îți mulțumesc pentru că mi-ai ținut tovărășie de atâtea ori când inima mea era zbuciumată.” Am plecat mai departe, trecând
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
unsprezecilea, în ziua întîi a lunii a treia, Cuvîntul Domnului mi-a vorbit, astfel: 2. "Fiul omului, spune lui Faraon, împăratul Egiptului, și mulțimii lui: "Cu cine te asemeni tu în mărimea ta? 3. Iată că Asirianul era un cedru falnic în Liban, ramurile lui erau stufoase, frunzișul umbros, tulpina înaltă, iar vîrful îi ajungea pînă la nori. 4. Apele îl făcuseră să crească, adîncul îl făcuse înalt, rîurile lui îi scăldau răsadnița, și își trimiteau pîraiele la toți copacii de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
sus... e doctorul copacilor care îi vizitează pe fiecare în parte și dă verdictul! Din pădure se aude sunetul unor lupi. Ecoul devine din ce în ce mai puternic... trebuie să ieșim de urgență de aici! Am ieșit... am ajuns iar pe pajiștea din jurul falnicilor trunchi ce împrejmuiesc pădurea, ca niște vrednici soldați pe metereze. Pe cer, un nor sihastru adăpostește un pelican singuratic. Dintrun alt colț al peisajului croncănitul corbilor strică tot corul celorlalte înaripate. Se face noapte. Revine liniștea. Se aude doar cursul
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
o alee surprinzătoare Cu copaci care de care Ce se-ntind pân’ la o intrare... Vezi o ramă, o pictură; și e de nedescris! Ce verde din natură! Și-i aprins! Vietăți cu aripioare Și altele excepționale ! Cucu’ cântă bucuros, falnic, și-i lăudăros ! O albină muncitoare zumzăie din floare-n floare ; Pe-o pășune sar grămadă, Țopăind în ascunziș, greieri negri lustruiți; Ziua zgomotul răsună Până noaptea-avânt își ia; Și-animalele pădurii Precum bufnița ori cerbul Fredonează-n cor doar
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
pădure de brazi. Ei cresc semeți, bucurându-se de soarele verii, de ploile calde și de adierea vântului, dar nu-i înspăimântă nici furia Crivățului, viscolele iernii și torentele de zăpadă care le împovărează crengile. Cel mai bătrân și mai falnic dintre ei a crescut pe un pisc înalt și pare a fi un comandant de oști, care privește ager jur-împrejur spre a descoperi din care direcție sosesc armatele dușmane. De-a lungul timpului au trecut peste el vifore și furtuni
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
pe măicuța lui să-i aducă brăduțul în casă, căci poate îi este frig. Dar ea îi spuse că bunul Moș Crăciun l-a plantat în curte și astfel, vor avea în fiecare an „pomul de Crăciun”, care va crește falnic și va trăi multți ani, pe când ceilalți brăduți care sunt aduși în case se usucă și după ce sunt despodobiți sunt aruncați pe foc. Și îmbrățișați, mama și copilul care simțea cum îi revine sănătatea, îi cântară brăduțului: „O, brad frumos
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
preoteasă? Dumnezeu a răsplătit-o pe Măriuca pentru bunătatea, credința și hărnicia ei.” Petrecerea de nuntă a avut loc la casa socrilor, împodobită cu brazi de nuntă; la fel și la casa miresei au fost puși în poartă doi brazi falnici, ca toată lumea să știe că aici are loc o nuntă, aici, unde cu zece ani în urmă, tot de Crăciun, se auzeau bocete de înmormântare. * * * Au trecut șaizeci de ani de atunci. La poalele dealului numit Gheboaia, este o casă
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
taxi ne facem drum sus, spre cimitir, spre noul Bârlad mutat sub cruci și ne facem datoria pioasă către neuitata și în veci pomenita noastră dispărută. Curând, lângă florile noastre se va adăuga un nou strat de frunze din teiul falnic ce-i străjuie mormântul și presară în fiecare toamnă noi frunze galbene, galbene... Curând va fi stratul cu numărul 27 - căci așa trece timpul peste toți și peste toate și așa trece și lumea în perpetuă schimbare... Mai petrecem încă
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
privind decesul fulgerător al bunului și neuitatului meu prieten, Gil Crăescu... Am rămas perplex și speram să fie o glumă macabră, deși nu se glumește pe această temă. Stau tăcut, posomorât și mă gândesc la muntele de om, la stejarul falnic în deplinătatea forței creatoare... Cum, Doamne, e posibil să dispară un asemenea brad voinic? Dar, orice aș zice și orice aș gândi, trebuie să mă împac cu această crudă realitate... Și... parcă-l văd și-l revăd trecându-mi cu
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
și nu suferă, dar îl vor primi la sânul lor în lumea de Dincolo. După plecarea soliei triste sunt și rămân șocat, marcat profund, fără nici un chef... Parcă-l văd când mă vizita cum discutam cu el, comparând omul înalt, falnic, puternic, jovial, numai zâmbet și voie bună... cu persoana mea și glumeam spunând că el crește în înălțime dominându-mă cu privirea din ochii lui ca cicoarea, în timp ce eu creșteam... în jos, spre pământ, ca om în vârstă. De ce, Doamne
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
și voie bună... cu persoana mea și glumeam spunând că el crește în înălțime dominându-mă cu privirea din ochii lui ca cicoarea, în timp ce eu creșteam... în jos, spre pământ, ca om în vârstă. De ce, Doamne, trăsnești brazii și stejarii falnici și nu-i lași să fie mărturii pentru viitorime?? După ora 20 mă sună din Tecuci prof. Vasile Ghica, alt consătean care face cinste satului Priponești. Vrea să întărească legăturile culturale dintre Bârlad și Tecuci, sub forma unor prezențe ale
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
de moartea fulgerătoare a vărului său, Gil Crăescu, urmând să îndeplinească formele legale de incinerare, care va avea loc pe 23 septembrie a.c. Sărmanul Gil, bunul meu prieten, cât de prematur l-a doborât necruțătoarea boală, întocmai ca un stejar falnic mistuit de un neiertător trăsnet. Apoi am o convorbire telefonică emoționantă cu Iașul, privind unele principii ale creației literare, după care la emisiunea „Nașul” persistă aceeași întrebare hamletiană... „A fi sau a nu fi”, raportată la situația economică actuală a
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
de ani ai săi arăta sănătos tun, dar la o indispoziție aparent trecătoare, la începutul lui martie 1973, se duce la medic și chiar de la primele investigații i se spune că are... cancer. În câteva zile, cât era el de falnic, ca un stejar, a fost doborât, ca orice făptură umană! Dobre apucase să-și anunțe neparticiparea, scuzânduse, după care a decedat. Basarabeanul Pîrcov, relatează șeful de clasă, nu răspunsese la două scrisori, ceea ce a cerut o nouă intervenție de același
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93065]
-
Pe lângă ea trecut-au mulți ce astăzi nu mai sunt. Deasupra lor stau lespezi pe morminte, Au părăsit de mult acest pământ Și le-nchinăm cuvinte sfinte. Privesc la ea și de bunici mi-aduc aminte, Cum se opreau sub falnicul stejar, Se răcoreau și îngânau cuvinte Despre un vestit tâlhar. Și tot mă uit cu dragoste peste câmpia toată, Peste fântâna și stejarul gol, Pădurea nu va fi uitată, Din toate eu voi face icoană și simbol.
F?nt?na by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83183_a_84508]
-
Lui Blănaru Lică Prieten bun mi-ai fost în viață, M-ai cinstit, mi-ai dat povață, Iar în ceas chinuitor Ai fost sprijin, ajutor. Ai iubit ce-a fost frumos Ca-i fost falnic, arătos, Cu bunătatea sufletului tău Ai alungat mereu ce a fost rău. Tu ai știut copiii să ți-i crești, Iar la nepoți le-ai spus povești. Familia, o îndulceai cu dezmierdări Când aveau griji și frământări. O, cât de
Unui prieten by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83185_a_84510]
-
de pelerini, care rămân minute bune, să admire această sacră minunăție ... Nu puteam să trec nepăsător pe lângă această piesă nu numai pentru măiestria lucrului, ci mai ales că anul acesta (n.2008) împlinește 400 de ani de existență. El concurează falnic chiar și cu zidurile mănăstirii, ce datorită vitregiilor vremii și a neobositei clepsidre ce s-a scurs prăfuind timpul, au mai fost restaurate, însă această piesă păstrându-se intactă, nu a avut nevoie de restaurare. E drept că timpurile au
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
103 despărțite - Moldova și Țara Românească) ce se înalță asupra colinelor împădurite, și glas de clopote. Călătorule, dacă pașii te poartă pe aici, ascultă liniștea și pleacă împăcat ! Semnătură indescifrabilă * 13 septembrie 1976 Bunul Dumnezeu ne-a binecuvântat drumul spre falnica Moldovă unde am văzut din nou Mănăstirea Secu. Aici am găsit totul în haină de lumină și sărbătoare. Biserica își spune cuvântul și azi prin vrednicii strămoși și prin fii acestei Țări Sfinte - România - care nu uită glasul strămoșilor, ducând
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
Îngrijită, cu ferestre albe, Împodobite cu obloane verzi. LÎngă casă, Într-o parte, era o grădiniță Împărțită cu grijă În parcele de zarzavaturi și o boltă pentru vița ce rodea la sfîrșitul lui august. În fața casei se Înălțau trei stejari falnici, care o adăposteau vara În umbra lor curată și primitoare, iar de partea cealaltă se Întindea un strat vesel de flori. Întreaga așezare avea un aer de ordine, cumpătare și, confort modest. În fiecare după-amiază, cu cîteva minute după ora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
pierdu Într-un drum de țară - drumul pe care locuia femeia. Iar mecanicul Înainta anevoie prin praf și prin căldură. În cele din urmă ajunse În fața casei pe care o căuta. Își dădu seama imediat că nu greșise. Văzu stejarii falnici În fața casei, straturile de flori, grădina și bolta și, ceva mai departe, șinele licărind, Într-adevăr, aceasta era casa pe care o căuta, locul pe lîngă care trecuse de atîtea ori, ținta spre care năzuise fericit. Dar acum, cînd reușise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
trăiesc și mor singuri În pustietate, este istoria a milioane de gesturi și momente din viața lor, neconsemnate, uitate; este istoria soarelui și a lunii și a pămîntului; a mării ce se zbuciumă veșnic lîngă coastele pustii și a copacilor falnici ce se prăbușesc În singurătatea pustiului. Istoria statului Catawba este istoria a mii de oameni care trăiesc singuri În pustietate, este istoria a mii de oameni care și-au petrecut viața scurtă În tăcere pe pămîntul veșnic, care au ascultat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
la coliba cu pereții dulci a vrăjitoarei celei rele, sau poți vedea întâmplări din basmele lui Petre Ispirescu, poți păși pe lângă „plopii fără soț” ai lui Mihai Eminescu, sau te poți opri fermecat în fața unui Forum roman, străjuit de falnici arbori în forme și culori de flacără. Aici, lângă Forumul roman îl întâlnim chiar pe el, Învățătorul, așezat la o masă de lucru adevărată. Pare tânăr, prietenos, seamănă perfect cu fratele lui geamăn, Inventatorul, mai ales când se ridică de la
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]