4,667 matches
-
a impus starea de carantină: se îngrijește ca molima să nu pătrundă în Regat; Republica poate să țină sub control orice situație. Sechestrații vor aștepta vreme de o lună - sau trei - până când lucrurile vor reveni la normal. Fără rabie, fără fantoma Astrologului și, dacă se va putea, fără tot felul de întâmplări ciudate, precum aceea cu aurul, precedată de scorneala despre legătura dintre Magistrat și târfa de Caravella. Mai ales că la Domeniu - mai mult niște ruine, în coasta muntelui, locuite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
de-acum există. Stăpân absolut al unui spațiu desenat; opt palme de-a lungul și vreo cinci de-a latul... Două coli de ambalaj așezate una lângă alta. În final, când le vei strânge, vei împacheta în ele un oraș fantomă. FILOZOFUL... ROMANCIERUL. Am născocit povestea cu Castelanul: de neînțeles pare faptul că acesta chiar a venit! Un act de premoniție: sunt din ce în ce mai convins că pot manevra întreaga Stațiune. Îi voi scrie CRONICA așa cum vreau eu. Așa cum merită locul. Oamenii. Castelanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
de frică, altfel nu va respecta nimic niciodată, se va preface doar; va deveni component sigur al unei viitoare mase de manevră. Magistratul a făcut tot ceea ce a vrut în Stațiune; în felul meu, fac tot ceea ce vreau. Castelanul - o fantomă - aidoma. Modelăm aceeași plastilină vie, mâinile noastre nu mai sunt de mult curate. Filozoful își vâră și el un deget, două, în coca asta, crede că așa se Creează o Lume. Să-și vadă de iepurii lui! Mi-a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
-nainte: revenirea lui e o necesitate temporară. Hoarda asta de zăbăuci trebuie ținută-n frâu. Condusă de o mână forte. La vremea potrivită, voi scrie câteva capitole ce vor schimba complet fața Stațiunii. Îl voi readuce, fie și ca o fantomă, pe Castelan. Umbra lui va fi pentru bestiile astea cu aer de oameni cumsecade ca un ardei iute. Unul băgat în cur. Să le piară tihna. Somnul. Să vorbească singuri. Să vadă peste tot - și nicăieri - pe Judecătorul ce le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
scriu, acum, o carte în care dialogurile se poartă la persoana a IV-a, iar termenii început și sfârșit nu operează, fiindcă nu există! Ce știu despre Castelan? TOT! Dețin posibilitatea penetrării spațiilor oculte! S-ar putea, cândva, să aduc fantomele mele în spațiul dumitale real, care e și al meu, dar din care vrei să mă alungi; încerci să mă zăpăcești de tot, doctore - sigur că ridic glasul -, vrei să-i zăpăcești și pe cei din preajmă, să-i faci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
să-l scoatem, bătrâne; s-a făcut mare, de-aia te doare capul!” Nici Doctorul nu e zdravăn. Magnetismul pacienților. Magistratul nu și-a ținut promisiunile: pensii, conturi în bancă, dreptate - doar mânjeli -, iar Castelanul se dovedește a fi o fantomă ce bântuie locul, încurcând și mai mult lucrurile. Apariția și dispariția lui au adus numai derută. Romancierul, nu se mai îndoiește nimeni, este, la rândul său, unul din marii vinovați. I-a fost răscolită casa: manuscrisele citite în Piață, în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
mai presus decât cel al șefului clanului. Gacel a devenit un personaj legendar pentru tuaregi. Dar a murit, nu? Asta depinde de cum privești lucrurile. Există morți mai vii decât toți viii. — E-adevărat, dar n-ar trebui să lăsăm o fantomă să ne sperie, chiar dacă e vorba de fantoma unui tuareg - Alex Fawcett făcu o scurtă pauză și oftă zgomotos. Bine! spuse în concluzie. Deocamdată singurul lucru pe care-l putem face e să trimitem apă, provizii, medicamente și saci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
a devenit un personaj legendar pentru tuaregi. Dar a murit, nu? Asta depinde de cum privești lucrurile. Există morți mai vii decât toți viii. — E-adevărat, dar n-ar trebui să lăsăm o fantomă să ne sperie, chiar dacă e vorba de fantoma unui tuareg - Alex Fawcett făcu o scurtă pauză și oftă zgomotos. Bine! spuse în concluzie. Deocamdată singurul lucru pe care-l putem face e să trimitem apă, provizii, medicamente și saci de dormit. Acum trebuie să plec. Sunt așteptat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
nevoia să salveze viețile acelor oameni sau să se folosească de nenumăratele sale relații pentru a organiza un „pod aerian“ asemănător cu cel pe care îl organiza acum; iar când, singur, avea să se gândească la cât de delăsător fusese, fantomele acelor nefericiți aveau să vină să-l întrebe de ce nu se agitase pentru ei așa cum făcuse pentru o mână de motocicliști idioți. Nu mi-ar plăcea să fiu în pielea lui, murmură, apoi își sprijini capul de spătarul scaunului și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
pulbere fină burnițează fără oprire albind băncile pensionarilor, tablele de șah, geamurile crăpate ale felinarelor cu neon, relicva unei cabine telefonice. Retrăiesc tulburarea mea din copilărie. Am revelația Comarnicului, zărit În goană de la fereastra unui tren de vacanță. Un oraș fantomă În care nu Îndrăznești să respiri sau să vorbești sau să strănuți de frică să nu pulverizezi totul Într-un nor de praf. Mă uit la salcîmii chirciți ca jnepenii, la iasomia pipernicită care nu dă miros nici după ploaie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
pe-o captură la căpetenia lor bravo ești curajos nimeni să nu se mai atingă de el e prietenul meu Paul Mormînt spaima Cărămidarilor și a Cociocului singurul om care mi-a răsplătit sincer și dezinteresat onoarea sînt caraghios cu fantomele astea cu eroii ăștia de filme proaste Nuți l-a pălmuit pe scenă după lăsarea cortinei juca la Ateneul Popular Într-o piesă despre naționalizare și el a Început să strănute ca un apucat la replica ei cea mai tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
hală fără birturi și cîrciumi cu biserici Încercuite de blocuri să nu se vadă ca semnele rușinoase spațiile astea extirpate de trecutul nostru de viața noastră cheamă amintirile de parcă ne-ar porunci să punem măcar cu gîndul la loc acele fantome mărunte care au alcătuit cîndva o intimitate) ... că ținea lăptărie tomna sus În Drumul Sării. Ierea oameni cu stare, avea trei docare și patru cai ș-o livadă de nuci lîngă poligonu de tragere cum te duci spre Domnești țamintirile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
puțin de vorbă. Până și interfonul a amuțit. —Walter? am spus mai tare. Tot nimic. Am coborât scările și m-am uitat la casă. Am văzut o față albă și neclară la una din ferestrele de la etajul trei, ca o fantomă agitată. Nu era politicos - făcusem atâta drum din Fulham ca să îl văd și ar fi putut să mă lase măcar înăuntru. M-am întors lângă sonerie și am ținut degetul apăsat pe el vreo câteva minute. Sunetul produs abia ajungea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
înspăimântată. — Am fost acolo, doamnă Hammond, am spus. L-am văzut cum a murit acum mai puțin de douăzeci de minute. Așa știu. Dar dumneavoastră? 18tc "18" Catherine Hammond se holba la mine ca și cum aș fi fost Lady Macbeth și fantoma lui Banquo era la umărul meu. Nu m-am întors să verific. —L-ai văzut murind? repetă ea cu vocea pierdută. Nu înțeleg. Și-a trecut mâna prin păr, repetând acel tic nervos pe care îl mai văzusem. —Ai fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
faimoși. Ușa de la apartament era larg deschisă, în micul vestibul nu mai exista nici un umeraș. În sufragerie, nici o masă, nici un scaun, nici un raft cu cărți. Nimic, chiar și paturile dispăruseră. Casa era goală, ca și cum Feifel se mutase din apartament și fantoma lui revenise acasă. Era exact așa cum Severino însuși îi povestise - cum hoții vin în vizite-fulger, cu camioane mari, golind casa într-un sfert de oră. Feifel s-a așezat direct pe parchet și a râs. Capul îi atârna ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
și când ajunse în dreptul apartamentului său, remarcă lipsa cheilor. Se căută în buzunare, nici urmă de chei! Deodată se deschise ușa - în cadrul ei stătea Rita, râzând. Fața ei strălucea ca fața unui înger. Mai întâi, Feifel crezu că era o fantomă, că spiritele impure luaseră o înfățișare foarte bine cunoscută de el. Apoi, când „fantoma“ deschise gura, își dădu seama că era Rita, soția lui. - Prostule, ai pierdut cheile din nou? Unde ai fost toată ziua? Feifel nu știa ce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
urmă de chei! Deodată se deschise ușa - în cadrul ei stătea Rita, râzând. Fața ei strălucea ca fața unui înger. Mai întâi, Feifel crezu că era o fantomă, că spiritele impure luaseră o înfățișare foarte bine cunoscută de el. Apoi, când „fantoma“ deschise gura, își dădu seama că era Rita, soția lui. - Prostule, ai pierdut cheile din nou? Unde ai fost toată ziua? Feifel nu știa ce să răspundă. Era bucuros s-o vadă pe Rita, era ca și cum i s-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
în acel oraș supranumit azi în Italia „fereastra către Europa“. Tipografia lui Beppo era situată nu departe de celebrul dom și de biserica Sancta Maria delle Grazie, în care există fragmente din fresca lui Leonardo, Ultima cena. Se spune că fantoma lui Leonardo apare în oraș, în locurile în care el își petrecuse cei mai buni ani ai săi, în orașul Milano, la curtea lui Lodovico il Moro. Cerul e albastru precum florile de cicoare deasupra orașului și fiecare italian se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
pal, evanescent, cu excepția interiorului, stingându-se ușor în așteptarea morții termice. Bolborosea vorbe înspăimântătoare, vrăji sinistre ce o făcură pe biata copilă să capete strălucirea morții pe măsură ce înghițea culoarul, neîndrăznind să mai întoarcă nicicum capul spre domnul director, a cărui fantomă se detașa din ce în ce mai puțin clar pe fondul negru de fum și inimaginabil al unei catedrale înalte de zeci de mii de metri. Pașii căpătară rezonanța Suspendării, înecându-se într-un ecou uriaș, inexistent până în acea clipă. Trecând pe culoarele unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
mă enervez! Nu-mi spui nimic nou, acestea au fost cuvintele mele când ne-am despărțit aseară. Singurul lucru nou este acela că acum îi zici duh. Nu văd cum altfel să-i spun. Adică tu crezi că e o fantomă, un strigoi ori poate un vampir? Nu, un duh. Fii, te rog, mai explicit! Ceva cam ca în "Lampa lui Aladin". Știi ceva? Eu mă culc la loc. Mai stăm de vorbă dimineață. Ai noroc că nu m-am supărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
altul, dintr-o Întrupare În alta, dintr-o nălucă În alta. Ea a fost fiica lui Lot, a fost și Rachela, a fost și Frumoasa Elena. (Grecii și barbarii au venerat deci o nălucă, atîta vărsare de sînge pentru o fantomă!) Ultima ei Întrupare fiind această tîrfă dintr-un lupanar sirian. „Iar pînă atunci“, stăruia Simon, scuipînd o Înghițitură din apa călîie, cînd zărise grupul pelerinilor În mantiile lor albe țîșnind din umbra caselor și recunoscînd printre ei pe Petru cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
povești copiilor de aici, din cartier. Vara, uneori, Isabelita mea și cu verișoarele ei se urcau noaptea pe terasă ca să-l asculte. Ziceau că niciodată nu spunea aceeași poveste de două ori. E drept, toate erau cu morți și cu fantome. V-am mai zis că era un copil nițel ciudat. Deși, cu un tată ca ăla, ciudat e că nu s-a țicnit. Nu-i de mirare că, pînă la urmă, femeia l-a lăsat, fiindcă era o pacoste. Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
privatizată, ca toate celelalte instituții. Și atunci, exact ca Imperiul Roman de odinioară, imperiul american va dispărea, fără a lăsa vreo autoritate politică la cârma noii Rome. Statele și națiunile vor mai avea încă un rol: acela de aparențe nostalgice, fantome evanescente, neputincioși țapi ispășitori îușor de manevrat) ai transformării absolute a timpului în marfă. Transformarea absolută a timpului în marfă Capitalismul va merge atunci până la capăt: va distruge tot ce nu este capitalism. Va transforma lumea într-o imensă piață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
pentru că li se părea nedemn de misiunea lor educativă să piardă timp discutând coincidențe, se lansară ca niște lupi asupra extraordinarului exemplu de civism pe care-l dădea populația capitalei în acel moment, venind în ajutor urnelor, în masă, când fantoma unui nivel al abținerilor fără egal în istoria democrației noastre amenința grav stabilitatea nu numai a regimului, dar și, mult mai grav, a sistemului. Nu mergea atât de departe cu sperietura nota oficioasă emanată de la ministerul de interne, dar ușurarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
mașina sa oficială, are un secretar ca să-i ducă mapa cu documente, trei gărzi de corp ca să-i deschidă drumul, iar cel care se vede acolo mergând e un vagabond murdar și fetid, un bărbat trist, gata să plângă, o fantomă căreia nimeni nu-i împrumută o găleată de apă ca să-și spele cearșaful. Oglinda din lift îi arăta fața carbonizată pe care ar avea-o în acest moment dacă s-ar fi aflat în incinta stației când a explodat bomba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]