9,565 matches
-
paginile de poezie pe Mircea Cărtărescu, Magdalena Ghica și Matei Vișniec. Până astăzi, titlul primei sale cărți, Bucuria anonimatului, a rămas în amintirea tinerilor de pe-atunci, ca un etalon al unui cotidian cenușiu și totuși nu complet lipsit de farmec. Așa, ușor nostalgic, invocă și Ioan Groșan, în romanul Un om din est. Revenind: în ce fel aparține Eugen Suciu generației optzeci ? O soluție ar fi să-l privim ca pe un optzecist atipic. Formula s-a încetățenit, ajungând să
Dereglarea simțurilor by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2669_a_3994]
-
este mutată la Muzeul Național de Istorie din București, unde se află și astăzi în Sala Tezaurului. Dispariția totemului regal se va repercuta asupra așezării, Balcicul pierzîndu-și aura. Cine vizitează azi Tenha Juvah, va găsi un obiectiv turistic al cărui farmec s-a subțiat pînă la inexistență. Nimbul locului a dispărut odată cu persoana suveranului. Volumul se citește ușor, grație analizei alerte, cu constatări lapidare și trimiteri precise. Informația e bogată, istoricul găsind-o în Arhivele Naționale, în manuscrisele Bibliotecii Academiei Române și
Tenha Juvah by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2671_a_3996]
-
Cugno față de cultura română, gest comparabil doar cu atitudinea lui Keith Hitchins; e sedusă de tragicul memoriilor lui N. Mărgineanu și de multe, multe altele. De departe, însă, cel mai reușit este portretul lui Alexandru Vona. Deși un „sucit”, „cu farmec total”, Vona „pare făcut din falii, din rupturi, din răni lăuntrice vechi de sute de ani dar încă sângerânde; un halou de senzualitate, solitudine și ironie îl aureolează și-l singularizează inconfundabil”. Sunt amintiri fără excepție savuroase. De pildă, rămași
Insecurități lăuntrice by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2673_a_3998]
-
călătorie în Cythera Ca pasărea de slobod, întraripatu-mi duh Dădea ocol, în zboru-i, catargelor făloase; Plutea alene nava sub ceruri radioase Întocmai cum plutește un înger prin văzduh. Ce insulă-i aceasta? Cythera ni se-mbie! Țărmi altădată-n farmec și vrajă neîntrecuți, Banalul Eldorado-al flăcăilor trecuți. Priviți și luați aminte: acum e-o stâncărie. Ostrov cu dulci secrete și mândre sărbători, A anticei Venere mirifică fantomă Deasupra mării tale planează-n chip de-aromă Și răspândește-n suflet
Charles Baudelaire - Din Florile răului by Octavian Soviany () [Corola-journal/Journalistic/2678_a_4003]
-
-o a fost credința. De citit. De luat aminte. Talentul face diferența Excelent eseul lui Mircea Mihăieș din revistaRAMURI (nr. 3, 2014) intitulat Corto Maltese, între tricoul galben și drapelul roșu. Criticul demonstrează că se poate face hermeneutică înaltă cu farmec și cu inteligență, astfel încât cititorul să parcurgă textul savant cu plăcerea cu care ar citi un palpitant roman de aventuri: „Corto e în largul său pretutindeni pentru că, asemeni lui Leopold Bloom, el e Everyman, omul comun, media aritmetică a calităților
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/2681_a_4006]
-
la Mitropolie este un one-woman show filmat cu o știință a portretului uluitoare, cu auzul în alertă maximă, cu tușe groase aplicate pe pânză cu o paradoxală pensulație lisă, adăstând pe detalii. Grotescul se umanizează, urâtul e grațios, grosolănia are farmec tocmai fiindcă descrierea fără plasă, cu distanța dintre privire și obiectul privit abolită, conferă paginilor o autenticitate vibrantă, de reality-show: „Ridică mâna a lehamite, un balans prelung, parcă s-ar apăra de ceva, apoi cască puternic, două lacrimi i se
Privirea cinematografică by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/2685_a_4010]
-
furat țigările și bricheta și are, în consecință, mici și inconsecvente pusee de agresivitate față de presupușii hoți. Își studiază poziția (e în net dezavantaj), se dă de ceasul morții să se liniștească, dar nu se poate abține de la mici înțepături. Farmecul vine din aceeași ambiguitate. Protagonistul nu eșuează nici în registru macho, nici nu devine, mizerabilist, o victimă. Altă bucată de top (întreaga carte numără treisprezece proze) e cea intitulată Doi băieți buni. Și aici, tot ceremonialul face legea. Începutul e
Nord și Sud by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2711_a_4036]
-
despre urbanism al unor oameni politici care, altădată, gândeau asupra subiectului. La începutul anului 1929, senatorul Const.Argetoianu (memorialistul de mai târziu) ținea un discurs despre viitorul Bucureștilor, „astăzi capitala cea mai urâtă, cea mai murdară și cea mai fără farmec din Europa”, urâțenie pe care o explică prin „izolarea lor caracteristică, lipsa de legături intime cu natura care-i înconjoară”, datorată unui „brâu de maghernițe așezate pe gunoaie sau în mlaștini, ridicate după război în urma împroprietăririi demobilizaților”, numit mai departe
Mahala și periferie by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2714_a_4039]
-
om ca el ar fi trebuit să fie consilierul unui prinț ușor romantic, și nu funcționar undeva la periferia unei Europe pradă epilepsiei. L-am revăzut pentru ultima dată la Paris după război. Era membru al unei delegații... Distincția și farmecul nu îl părăsiseră. Ceea ce era nou era o neliniște pe care a reușit mai mult sau mai puțin să o ascundă, singur indiciu, e drept că vag, care m-a făcut să mă gândesc că nu-l voi revedea niciodată
Anton Golopenția - Rapsodia epistolară by Mihaela Albu () [Corola-journal/Journalistic/2717_a_4042]
-
unanimitate.” Maestrul se alintă, autoparodiindu- se până la pastișă. Actorul se multiplică. Și multiplicându-se, își bate joc, într-un fel cinic, pe cât de cinic, pe atât de elegant, de propria-i persoană, dar și de spectator... De aici și tot farmecul său. Spectatorul simte că actorul îl persiflează, că-l ia peste picior, dar se lasă sedus de acest dublu joc. Caricatura apare și pe scenă, și în sală. Ai impresia că actorul evoluează în fața unei oglinzi sparte în sute de
Mălăele, omul orchestră by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/2726_a_4051]
-
rând, istoria unei femei ce ascunde tenace însăși condiția de femeie. Nimic nu trădează în această carte ceea ce s-ar putea numi sentiment. O voce aparent impersonală traduce experiențele unei ființe echilibrate cu lecția învățată: să cunoască adevărul prin detașare. Farmecul confesiunilor ei intelectuale vine și din transcrierea metodică a unei sobrietăți ce exclude din discurs orice derapaj spre slăbiciune. Nici nu se putea altfel, doar modelul ei este Jean Seberg, actrița educată, seducătoare, inaccesibllă. Provocatoare. Amatorul de intimități de orice
Echilibrul vindecat by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2730_a_4055]
-
artistice. Gabriel García Márquez: „îmblânzitorul de cuvinte al Americii Latine”, cel care a imaginat o nouă formă de a povesti, plăsmuind un univers narativ fascinant; un ziarist care își iubea cu pasiune profesia, dar detesta întrebările, o ființă cu un farmec ce a captivat deopotrivă intelectuali și politicieni, artiști și oameni simpli, adică zeci de milioane de cititori și admiratori din întreaga lume. „Un veac de singurătate și tristețe în fața morții celui mai mare columbian din toate timpurile. Giganții nu mor
La despărțirea de García Márquez by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/2623_a_3948]
-
făcut la Kenosha și cu ocazia altor întâlniri cu poeți; ce minunat ar fi dacă am reface "Clubul celor 6" din Maghar, Israel (Denisa Comănescu, Flavia Teoc, Yuliy Gugolev si Valery, sau dacă aș reîntîlni prietenii de la Curtea de Argeș! În fond, farmecul și bucuria cea mai mare la aceste ocazii, este acela de a-ți face prieteni în diferite țări ale lumii, oameni de litere, sensibili și sufletiști, de care te apropii cu sufletul, care au același mod de gândire cu tine
Cel de-al 31-lea Congres mondial al poeȚilor - XXXI. In: Editura Destine Literare by Alexandru Cetățeanu () [Corola-journal/Journalistic/90_a_400]
-
cine nu e filolog. Foarte bun este și studiul introductiv, care, după scurtele referințe aparținându-le lui Nicolae Comșa și Ion Buzași, poate fi considerat prima introducere în studiul operei și personalității lui Alexandru Grama, cărturar care, deși opac la farmecul artei, merită să-și regăsească locul într-o istorie a culturii române din secolul al XIX-lea. În întregul ei, ediția răspunde unei necesități mai largi de dezambiguizare a unor contexte culturale din trecut, a căror interpretare după ureche trece
A fi surd la sublim by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2582_a_3907]
-
de o singură pereche de ochi? Nimeni n-ar putea să spună exact. Mr. Gwyn pare un excentric care citește, încrucișat, aventurile lui Donald Duck și Discours de la méthode, un maniac al potrivirilor stricte din care se va naște, spontan, farmecul unei povești întâmplătoare. Un mecanic fin (a fost, inițial, acordor de piane) al imprevizibilului. Însă e limpede că e mai mult de atât. Iar povestea lui e o elegie pentru scris, în toate detaliile lui, pentru toate meseriile, mărunte și
Straniul caz al domnului Gwyn by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2587_a_3912]
-
în privința tehnologiilor științifice, poate fi totuși interesant. Cred că Bosch e mulțumit că l-am pus să se ocupe de cazurile nerezolvate. Nu mai pare să vrea să iasă la pensie.” Bună idee! S-ar zice că tot intuiția face farmecul unui detectiv, căruia „poliția științifică” îi dă, desigur, o mână de ajutor, dar al cărui talent nu-l poate înlocui. Declarațiile lui Connelly survin pe fondul unei dezbateri referitoare la pretențiile marilor editori americani de a „birocratiza” romanul polițist, în
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/2589_a_3914]
-
cu atît mai mult cu cît traducătoarea Georgeta Filitti găsește corespondențe cu miez calofil, cum se întîmplă, de pildă, în cazul logofătului Nicolae Canta, pe care Suțu îl consideră un „prevaricator emerit și incorigibil.“(p. 144). Sentință neiertătoare, al cărei farmec e că se potrivește foarte bine chiar lui Suțu: curtean abil, știind cum să încalce regulile fără ca cineva să se dezmeticească. O carte cu lexic pestriț și tocmai de aceea atrăgător, a cărei mărturie acoperă o epocă picarescă, cu personaje
Prevaricatorul Emerit by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2598_a_3923]
-
la ceremonia Oscar. Faptul că m-am aflat la aceeași masă cu Eugen Negrici, Tania Radu, Carmen Morar, Dan C. Mihăilescu și tinerii noștri prieteni Oana și Claudiu Opran m-a făcut să gust și mai mult spectacolul condus cu farmecul său inimitabil de dl. Nicolae Manolescu. Cum aș fi putut renunța la Amazoanele. O poveste, lucrare de-o copleșitoare erudiție, rezultat al unor acumulări culturale care s-au întins pe durata a trei decenii? Ar fi fost o nedreptate strigătoare
Trei cărți. Adică trei prieteni by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/2744_a_4069]
-
cu grație. Livius Ciocârlie e inventatorul unui sub-gen critic în care acutele sensibilității subiective se înfruntă la baionetă cu ideile „culturii mari”. Aparent lipsit de mijloace (doar Lucian Raicu, în critica noastră, a mai fost capabil să mimeze cu atâta farmec „neajutorarea” și „precaritatea culturală”), criticul se lasă dinadins copleșit de superioritatea adversarului. Eroare: dacă îți dai osteneala să privești atent, vei observa că el n-a cedat niciun milimetru din poziția în care s-a cantonat cu o dârzenie pe
Trei cărți. Adică trei prieteni by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/2744_a_4069]
-
acum în corpul de pază al unui lagăr, are misiunea de a însoți un coleg ca să ducă un presupus nebun la un spital de profil (prin analogie, fără a-i forța limitele, ca și Apostol Bologa din romanul Pădurea spânzuraților). Farmecul narațiunii, scrisă la persoana întâi, ca multe alte relatări ale lui Dovlatov, constă în alternanța proporțională dintre realitate și câtimea de imaginație. Demascarea lui Ciurilin, soldatul care l-a însoțit pe fruntașul Dovlatov în misiunea de a-l duce pe
DIN NOU DOVLATOV. In: ANUL 5, NR. 28-29, MARTIE-APRILIE 2012 by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/93_a_106]
-
1947: cu atât mai surprinzător fiind marele său talent, recunoscut, de altfel (prin numeroasele ediții ale Portretului unei familii turcești, scris în engleză și publicat în 1950). Totuși este evident că, în complexitatea multiformă a acestor amintiri, marele merit pentru farmecul cărții revine mai ales atmosferei din Istanbulul de la sfârșitul imperiului otoman. Arta scriiturii e totuși instinctivă și, la un moment dat, când realitățile descrise își pierd culoarea, pălește și intensitatea cărții. Am remarcat și la Irfan Orga pregnanța personajelor feminine
Viața în vechiul Istanbul by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/2779_a_4104]
-
fi mai înainte de toate o lume fără de iubire. 1606. Patima este izvorul care umple ulciorul visului Iluziei Vieții. 1607. Patima este mântuirea de sine a visului. 1608. Patima este miracolul prin care omul a învățat să iubească. 1609. Patima este farmecul deșertăciunii acestei lumi. 1610. Nu vei găsi nicăieri mai multe flori ale cuvintelor decât în sufletul patimilor. 1611. Patima este opreliștea de care se împiedică timpul destinului nostru. 1612. Vrei să vezi cu adevărat cum arată lumea? Privește-i fețele
Culegere de înţelepciune. In: ANUL 5, NR. 28-29, MARTIE-APRILIE 2012 by Sorin Cerin () [Corola-journal/Journalistic/93_a_112]
-
autori îi contestă pe cei de dinaintea lor pur și simplu, ignorându-i, prin refuz, pe necitite. Povești din Banat În DILEMA VECHE (nr. 523, 20-26 februarie), Daniel Vighi, evident, un inițiat în detaliile etnice ale Banatului de baștină, demontează cu farmec un mit, acela al neamțului care, adevăr bătut în cuie, sfințește locul. Să-l ascultăm pe prozatorul timișorean: „Unul dintre clișeele românilor este acela al neamțului civilizator. Nimic mai fals! O fi fost maistorul Rauschtetter, henteșul din satul Parța, bun
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/2780_a_4105]
-
îi cucerește pe cititorii de pretutindeni cu romanele sale ce valorifică jocuri, arte și pasiuni - de la scrimă la șah, de la bibliofilie la pictură. Nu lipsesc dueluri și piraterie informatică, trafic de droguri sau vânătoarea de comori. Romanele sale au, dincolo de farmecul personajelor și de subiectele întortocheate, și o erudiție voalată cu atâta discreție, încât abia după încheierea lecturii cititorul descoperă câte lucruri noi a aflat, ce minunății până atunci neștiute i-au ajuns sub ochi. Romanul recent Tangoul Vechii Gărzi este
Tango, spionaj, șah sau probele unei pasiuni by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/2790_a_4115]
-
spuse de Max Costa, în demonstrațiile din Buenos Aires. Îndrăznește să prezinte șahul, ca joc de competiție serioasă, dificilă, cu arsenalul aflat la vedere și secretele pregătirii marilor maeștri. Însă ele sunt deja bine știute, cititorul regăsește erudiția îmblânzită galeș de farmecul povestitorului. Noutatea romanului o dă un anume stil vintage, tot mai atrăgător, prezent astăzi nu doar prin ficțiune, ci prin confesiune - fie memorii, jurnale, corespondență: lumea bună și petrecerile ei, aristocrația ori marea burghezie, anii ’20 cu plăcerea călătoriilor, un
Tango, spionaj, șah sau probele unei pasiuni by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/2790_a_4115]