1,716 matches
-
două păreri se Îndepărtează deopotrivă de la dreapta și cumpănita măsură”. Astfel că acuzatorii și apărătorii divinației se confundă cu cei care resping sau acceptă Providența. Pentru cei dintâi, problema este limpede: dacă zeii cunosc viitorul Înseamnă că În Univers domnește Fatalitatea și, În consecință, este de prisos să fii Înștiințat asupra viitorului. Dimpotrivă, dacă există libertate, zeii Înșiși nu pot afla dinainte ce vor face oamenii 2. Aceste raționamente erau Îndreptate mai cu seamă Împotriva doctrinei fataliste a stoicilor. Peripateticianul Alexandros
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
hatârul, să recunoaștem că există mărturii clare, din trecut, care recunosc existența anumitor ființe aflate la zona limitrofă, ca să zicem așa, dintre zei și oameni. Și ele la rândul lor sunt supuse suferințelor care Îi Încearcă pe muritori, precum și vicisitudinilor fatalității. Este corect așadar, urmând cutuma strămoșilor pe care Îi considerăm «demoni», să le păstrăm această denumire și să-i venerăm ca atare. 13. Pentru a ilustra această doctrină, Xenocrate, prietenul lui Platon, propunea exemplul triunghiurilor; ( D) divinitatea o asimila cu
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
Paris, Inter Éditions. footnote> 1) „Mentalitatea «Munca-Destină Își are sursa sa În țărănime și În lumea muncitorească situată prin Încazarmarea Într-o industrie de tip mănăstire și uzină paternalistă. Evenimentele În această uzină, precum munca agricolă, sunt trăite ca niște fatalități față de care simplii indivizi nu pot decât să-și probeze neputința lor. Precum țăranii care acceptă gerul pe timp de iarnă și seceta vara, lucrătorul Îndură viața uzinei. Umilință, pasivitate, dar și Îndrăzneală, căci acceptând constrângeri și supunere, se ajunge
Psihosociologia managerială by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/204_a_187]
-
fie aleasa celui care o va fi iubit mai mult. Destinul personajelor este lăsat în mâna sorții. Donna angelicata ilustrată de Emilia dorește puritatea, se lasă călăuzită, ca de altfel și celelalte personaje, de credința puternică în destin și în fatalitatea lui, nu are puterea de a decide după bunul plac, nu are curajul să ia vreo atitudine, este obedientă și morală până la sfârșit și, de aceea, atât de puțin credibilă. Avem impresia că se roagă în zadar, reprezintă doar o
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
-i imputabile În fiecare an. Unul dintre progresele cele mai remarcabile ale medicinei moderne este cunoașterea factorilor care predispun la apariția acestei boli. Astăzi, și cancerul posedă ceea ce medicii numesc „factori de risc”. Unii factori sunt genetici și țin de fatalitate, alții sunt legați de mediu și țin de comportamente. Cunoașterea acestora din urmă este foarte importantă, pentru că astfel avem posibilitatea să influențăm destinul. Știm cu toții, consumul excesiv de tutun și de alcool constituie principalul factor de risc, În Franța și În
Alimentația preventivă împotriva cancerului [Corola-publishinghouse/Science/1861_a_3186]
-
este pe punct de a se schimba fără ca tu să poți face nimic. Dar se mai poate Întâmpla să te afli Într-o totală inconștiență. Evenimente: Sunt similare celor specifice conjuncției, cu diferența că dau impresia că intervin ca o fatalitate. Sunt posibile probleme de sănătate, pierderea puterii, crize de identitate, bulversări În relațiile cu bărbatul (doliu după tată, În sensul psihanalitic al termenului). Sens: „Noaptea e frumos să crezi În lumină” (Edmond Rostand, Cyrano de Bergerac). Numai după ce scafandrul a
[Corola-publishinghouse/Science/1869_a_3194]
-
crezi că tot ceea ce resimți este obligatoriu perceput și de ceilalți. Opoziție sau careu Dispoziție: Puțin morbidă. Simbolismul lunar (femeie, mamă, familie, echilibru personal) este aici greu Încărcat de angoasă. Pe acest plan, individul se simte prizonierul unui fel de fatalitate de care nu știe cum să scape. Dacă decide să fugă, riscă să distrugă multe lucruri din jurul său. Evenimente: Posibilitățile sunt multiple: transformări greu de asumat la nivelul vieții familiale, al căminului; Încercări legate de soție sau mamă; probleme de
[Corola-publishinghouse/Science/1869_a_3194]
-
al lui Saturn, se va agăța cu toate forțele de trecut pentru a-i rezista lui Uranus. Dacă, dimpotrivă, conjuncția În tranzit este uraniană, va Întâlni obstacole În calea nevoii sale de libertate sau va trăi schimbările ca pe o fatalitate. Exemplu: Pauline (vezi tema de la p.) Tema natală a Paulinei conține o triplă conjuncție Marte-Mercur-Soare În Gemeni. În 1988, Saturn și Uranus, conjuncți În Săgetător, sunt În opoziție cu această triplă conjuncție. Un aspect de o asemenea forță, Îndreptat Împotriva
[Corola-publishinghouse/Science/1869_a_3194]
-
nouă ordine. Ilya Prigogine a luat în 1977 Premiul Nobel pentru chimie pentru lucrările sale privind structurile disipative și termodinamica dezechilibrului. Prigogine a dat o interpretarea nouă celei de-a doua legi a termodinamicii. Disoluția în entropie nu este o fatalitate absolută, ci „în anumite condiții, entropia însăși devine generator de ordine”. Pentru a fi mai precis „în condiții de nonechilibru, cel puțin, entropia poate produce, în loc de degradare, ordine și organizare. Dacă este așa, atunci entropia, însăși, își pierde caracterul său
Bazele ciberneticii economice by Emil Scarlat, Nora Chiriță () [Corola-publishinghouse/Science/190_a_197]
-
declanșarea unei psihoze (Jeammet, 1980; Benedetti, 1984; Thurin, 1990; Thurin, 1993) și mai general, cei care intervin în relația și dezvoltarea umană. Desigur, nu vom putea niciodată afirma că psihoticul va trăi ca un nevrozat, toate aceste refuzuri a unei fatalități, desigur că va păstra multă vreme, pentru totdeauna, multe fragilități; dar, tot așa de sigur, va reuși să relaționeze cu lumea exterioară, va trăi împreună, iar situațiile ieri destructive vor deveni experiențe pozitive. Psihoterapia implică necesamente, o abordare individualizată și
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
-l, izolându-l, răul poate dispărea. Măcar pentru un timp. Măcar atâta vreme cât Întoarcem filele unei cărți. Ale unui jurnal intim. Artă a portretului și depozit al senzațiilor, jurnalul intim invocă un timp și evocă un spațiu. Crucificat Între aceste două fatalități ale existenței sub-lunare, el Își va dezvolta, pe lângă o evidentă expresivitate, și o subtilă tehnică a autoapărării. O platoșă paradoxală, În care cuvintele se ascund Îndărătul altor cuvinte, iar imaginile se cheamă, peste obstacolul atât de fragil al timpului, al
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
contrarii, ale jurnalului intim: autodezvăluirea și auto-camuflarea23. Nimeni și nimic exterior nu-l Împinge pe scriitor să-și dezvăluie intențiile sinucigașe. După cum nici o forță nu poate reprima Înfricoșătoarele mecanisme ale mărturisirii. Scriitorul sinucigaș suferă Întotdeauna de sindromul Dostoievski și de fatalitatea mărturisirii, de o perversitate continuă a voinței. Paradigma Werther și paradigma Freud Dar nu relativizează mărturisirea ireparabilul presimțit În orice act sinucigaș? Nu risipește notația jurnalieră (seacă, parțială și, de cele mai multe ori, criptică) tensiunea presupusă de actul atât de radical
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
prezumtivul pacient de o Întreagă genealogie a demonismului. Pentru eroul romantic, sinuciderea Înseamnă ieșirea firească din scenă, deznodământul căruia nu numai că nu i se Împotrivește, dar În direcția căruia lucrează cu tot dinadinsul. Eroul modern pare să se opună fatalității, cu atât mai mult cu cât el o percepe cu o minte rece, cu o luciditate adeseori Înspăimântătoare. Este tocmai barajul care separă două lumi: pe de o parte, a-moralismul transparent, evoluând pe o muzică mozartiană, pe de alta
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
sinucigașul: Într-o percepție nemediată, pe tot parcursul hotărârii de a-și lua viața, sinucigașul e un stăpân al morții. El domină moartea prin simplul gest al invocării ei. Prins În tensiunea iscată de evocarea obsesivă a gestului funest și fatalitatea anulării acesteia prin Însuși actul sancționării practice, scriitorul se opune tocmai suferinței de a-și fi descoperit o putere pe care și-o ignora: de a decide singur asupra propriei soarte. Odată rezolvată această tensiune, survine un alt element care
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
o ia de la Început, n-ar modifica nimic În proiectul tulburatei sale biografii. Cu alte cuvinte, ar fi și antisemit, și la fel de fascinat de Germania. Așadar, nimic de făcut: predeterminarea culturală e mai puternică decât orice rațiune. Există, atunci, o fatalitate a sinucigașului? Există un scenariu misterios care-i călăuzește acțiunile? E greu de spus, din moment ce Drieu mărturisește cu nonșalanță că nu-l interesează decât „pictura, casele și grădinile Parisului, politica mondială, corpul femeilor, religia primitivă”. Adică mondenitatea, fie ea și
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
și dintr-o rea cunoaștere a spiritului germanic. Nu vorbește nici limba germană, iar elecțiunile afective ale spiritului său l-ar fi Îndreptat mai degrabă spre englezi și spre americani, decât spre acești barbari nordici. Dar aici e vorba de fatalitate, de atracția forței brute și conștiente: „Crezând În decadență, nu puteam crede În altceva decât În fascism, care este dovada decadenței, fiind rezistența conștientă la decadență, cu mijloacele determinate de către decadența Însăși”. Între atâtea amănunte aflate În mișcare, ca o
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
și conchide: nu avea de ales. Ca mic-burghez, ca intelectual, ca artist, ca ființă pasională sfârtecată Între visele de viking rătăcit printre efeminații Sudului, știe că n-a avut nici o șansă de a se sustrage fascismului. Dar tocmai În numele acestei fatalități, e pregătit să suporte consecințele ultime ale unei opțiuni dramatice: Pe plan filozofic, moartea mă Încântă și sunt copt pentru ea. N-aș fi demn de numele de om, dacă la cincizeci de ani nu aș fi pregătit s-o
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
real de grad secund. Adică proiecția unei proiecții. În nu puține cazuri, intimitatea se leagă de o percepere alterată a realității. Jurnalul va cuprinde, prin urmare, și un produs suplimentar, o suprarealitate provenită din tensiunea scrisului. Intimitatea este, așadar, o fatalitate, o componentă filozofică a oricărei Încercări de a ține un jurnal. Firește, sensul minor, colateral aproape, al termenului conotează spațiul limitat al existenței private: familia, prietenii, cercul cunoștințelor. Însă o astfel de definiție e departe de a motiva pompos-imprecisa titulatură
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
Țesătura-capcană Firește, autoportretul rămâne o convenție. Doar lectura (sau relectura) clar direcționată Îl poate trezi la viață. În același timp, În orice autoportret scris putem reconstitui fragmentele unui jurnal intim in nuce. Metaforic vorbind, autoportretul se relevă a fi o fatalitate a jurnalului intim, ținta inconștientă a celui care scrie. Rămas Între prejudecățile fondatoare, jurnalul intim este și astăzi istoria secretă a unui eu care se descrie pe sine. El exclude, așadar, teoretic și de circumstanță, prezența cititorului, chiar dacă acesta e
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
interiorul este comparativul Înlăuntrului”, notează Cecile Wajsbrot 10. Incapabil să iasă din această dilemă, jurnalul Își va construi, ca pe un blestem, propriul destin. El se va scrie, zi după zi, Într-o progresie lentă și monotonă, segmentată doar de fatalitatea numărului de ordine al zilei, lunii și anului. O formă Încă mai complexă a raporturilor dintre ficțiune și realitate o descoperim În cazul În care jurnalul e studiat din perspectiva ideilor conținute. Jocul timp/persoană e dublat, așadar, de jocul
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
al lui Gérard Genette) produsă În momentul În care un autor Începe să țină un jurnal este o operație doar În aparență aflată sub control. În realitate, ea tinde să fie o construcție impersonală, un obiect cu existență independentă. Marea fatalitate a jurnalelor intime ale scriitorilor provine din faptul că ele sfârșesc prin a fi cărți publicate. În felul acesta, unul dintre termenii binomului este anulat. Intimitatea dispare la cel dintâi contact cu publicul. În varianta sa extremă, jurnalul intim se
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
pătrunde Într-o lume prohibită, baricadată În propriile-i cuvinte. O lume interzisă. O lume a prezenței și a absenței, pe care o preia Întocmai: fără interpretare, fără modulații ale unghiului de receptare. Din perspectiva cititorului, jurnalul intim este o fatalitate. Nici o șansă de răstălmăcire, nici un centimetru sacrificat orgoliului hermeneutic. Cuvintele jurnalului intim - neverificabile - ajung sub ochii indiscreți ai cititorului ca o sentință. O sentință irevocabilă. A spune, a inventa Servituțile jurnalului pornesc de la neajunsul practic - verificat În cazul oricărei forme
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
repetată, nu e timpul unei abstracțiuni: e Însuși timpul realității, apăsător, vorace, timpul care nu se poate răscumpăra decât sacrificând o existență umană. O existență răscumpărată, la rândul ei, prin supunerea oarbă la presiunea acestuia, prin asumarea deliberată a unei fatalități. Discontinuitatea jurnalului intim provine și din obsesia sau absența obsesiei elaborării. Între listele de comisioane ale lui Baudelaire, inscripțiile de pe parapetele insulei Saint-Louis, ale lui Restif de la Bretonne și, poate, casetele Înregistrate ale viitorului și pagina savant compusă a unui
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
El se leagă de toate celelalte enunțuri, trecute și viitoare, pentru că legea de funcționare a jurnalului intim este paradigmatică 85. Discurs parcelat, Închis Între parantezele unei date, el abolește distanța dintre subiectul enunțării și subiectul enunțului, restabilind-o, totodată, prin fatalitatea repetiției: zilele, Întocmai senzațiilor, Întâmplărilor sau gândurilor, se succed, redeschizând ceea ce părea definitiv Închis. Adevărata calitate a jurnalului intim - aceea de numitor comun al contrariilor unei vieți - se relevă În spațiul dintre astfel de segmente. Unite pe dedesubt, ochiuri ale
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
intertextualitate definită de Julia Kristeva drept permutare de texte, drept spațiu textual în care enunțuri aparținînd altor texte se intersectează și se neutralizează își are originea în conceptele de polifonie și dialogism introduse de Mihail Bahtin. Intertextualitatea marchează ca o fatalitate orice scriitură: "Intertextualitatea înseamnă imposibilitatea de a trăi în afara textului infinit, text care poate fi Proust, ziarul cotidian sau ecranul televizual" (Roland Barthes S/Z, 1970:159). Intertextualitatea întemeiază un demers progresiv-regresiv, un dialog al mai multor texte: al scriitorului
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]