2,317 matches
-
pe unde să o luăm ca să ajungem în următoarea vale. Ce chinuri cumplite am întâmpinat! Mi-era milă și de Mihăiță cât de greu i-a fost, ba chiar regretam că-l luasem cu mine, dar mă gândeam că, fără felinarul lui, mai mult ca sigur că aș fi abandonat expediția mea din noapte. Eram însă pătruns până în măduva oaselor de hotărârea și curiozitatea omului de știință, perfect conștient de importanța acțiunii. Și, culmea, chiar tovarășul meu, Mihăiță, un biet copil
PUTEREA RAZEI ALBASRE (5B) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1992 din 14 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379951_a_381280]
-
ca să audă și Mihăiță nedumerirea mea. - Poate n-am nimerit bine locul... - Ei, cam pe aici am văzut eu lumina!... - Atunci ce facem? - Mai căutăm. Trebuie să găsim ceva!... Și am tot căutat, fără niciun folos însă. Mihăiță, care purta felinarul, tot încerca să-mi spună ceva, neliniștindu-se. - Ce-i, Mihaiță? - Felinarul, nu mai vrea să ardă!... - Ne descurcăm noi și fără el! Să-l atârnăm undeva sus pe o creangă, ce zici? - Mai bine îl duc în mână că
PUTEREA RAZEI ALBASRE (5B) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1992 din 14 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379951_a_381280]
-
Ei, cam pe aici am văzut eu lumina!... - Atunci ce facem? - Mai căutăm. Trebuie să găsim ceva!... Și am tot căutat, fără niciun folos însă. Mihăiță, care purta felinarul, tot încerca să-mi spună ceva, neliniștindu-se. - Ce-i, Mihaiță? - Felinarul, nu mai vrea să ardă!... - Ne descurcăm noi și fără el! Să-l atârnăm undeva sus pe o creangă, ce zici? - Mai bine îl duc în mână că mi-e teamă, cine știe, să nu-l pierdem, că mă ceartă
PUTEREA RAZEI ALBASRE (5B) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1992 din 14 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379951_a_381280]
-
Mi-a zis să vii!... - Uf! Nici aici nu te lasă oamenii în pace!... Ce putea să fie? Trebuia să mă îmbrac mai bine, să închid Observatorul și s-o pornesc la vale, prin întuneric și prin nămeți, luându-mi felinarul ca tovarăș. Am ajuns la poarta dinspre deal a gospodăriei lui nea Macovei, o împing anevoie, mai-mai s-o rup, căci era veche și șubredă... În curte mă sperie o pocitanie de câine, care mă și apucă de poala paltonului
PUTEREA RAZEI ALBASTRE (4A) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1965 din 18 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379949_a_381278]
-
în capătul celălalt al clădirii, care avea și o intrare separată direct de afară. Mi-a descuiat ușa ca să intrăm înăuntru. Nu vedeam altceva decât un pat cu două pături pe el, o masă de lemn, o sobă și un felinar. Altceva nu mai era nimic. - Aici vei sta, băiete! Îmi pare bine să am un tovarăș, că de mulți ani stau singur prin cabana asta. Nu mai sunt nici muncitori pe aici, că s-au cam terminat lucrările în pădure
PUTEREA RAZEI ABASTRE (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1937 din 20 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379906_a_381235]
-
un strop de vin, demult, demult de tine nu mai știu te-ai măritat sau poate ești plecată de atunci în suflet mi-e pustiu, și sufletul mi-e dus la judecată, aseară am trecut pe strada ta și-un felinar ardea la tine la poartă, un licăr de lumină se zărea în geamul tău cu sticlă spartă, era târziu, curtea pustie un câine mă lătra de după poartă se culegeau și strugurii în vie și viața mea era deșartă. Referință Bibliografică
LA POARTA SUFLETULUI TĂU de STEJĂREL IONESCU în ediţia nr. 2114 din 14 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380038_a_381367]
-
mâinile noastre ascund și acest simbol al inimii curate . În orice caz ele nici pe departe nu înseamnă ceeace neortodocșii cred despre ele. Folosim lumânările în noaptea de Paste nu pentru lumină fizică. În cazul acesta am apela la lămpi, felinare, becuri, lanterne,etc., ca să vedem pe unde mergem.Nici pe departe. „Cetatea nu are nevoie de soare, nici de luna, ca să o lumineze, căci slavă lui Dumnezeu a luminat-o și făclia ei este Mielul." (Apoc. 21,23) Lumânările ne
HRISTOS A INVIAT DIN MORTI! de MIRON IOAN în ediţia nr. 2296 din 14 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380049_a_381378]
-
visurilor, cu eleganță aleasă, și grija de a nu le sparge baloanele care o înalță deasupra suflărilor tăiate și uimite intens, pășind iar, mai apoi, în barca ce se unduiește ușor, în valuri line, tandre, pe luciul apelor, în razele felinarelor ce așteaptă cuminți să călăuzească drumul înapoi spre casă... ~ Cristina P. Korys ~ Referință Bibliografică: Plutind printre simțiri / Cristina P. Korys : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2323, Anul VII, 11 mai 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Cristina P. Korys
PLUTIND PRINTRE SIMŢIRI de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2323 din 11 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380067_a_381396]
-
îi trebuia calului la muncă și...la fală. O luase cu el și pe mamă-ta, așa, să-i țină de urât. Căile pe-atunci erau dosnice, nu umblate ca-n vremea de astăzi, nici vorbă! Duceau cu ei un felinar să le găsească drumul, un săcăteu cu ceva de-ale gurii și...funia de care s-aducă mânzul prins. Seara, vremea nu dădea semn a schimbare. Doar zăpada învăluia firea îndemnându-te să cați adăpostul încălzit, de unde s-auzi șușotitul
CE SĂ FI FOST?! – PREMIUL AL II-LEA PENTRU PROZĂ SCURTĂ LA FESTIVALUL NAŢIONAL DE LITERATURĂ “AGATHA GRIGORESCU BACOVIA” de ANGELA DINA în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381816_a_383145]
-
-ți,să mă sece! Se lasă bruma peste ochii zilei și ei mă vinzi călcându-mi orb suflarea, iertările s-au scurs din cerul milei, cu dinți de foc mă arde-n iriși zarea. Mă cațăr peste-o umbră-n felinare, te văd în brațe cum pe alta tremuri, și chinul meu din aripi prinse-n floare se curmă-n zbor prin mănăstiri de vremuri! Autor Doina Bezea Referință Bibliografică: ARIPI DE FLOARE / Doina Bezea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
ARIPI DE FLOARE de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1937 din 20 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381922_a_383251]
-
spre boltă fulgurațiile argintii o arteziană, adunându-și energii dintre bolovani de granit, repezite apoi vertical în sincope neașteptate. Pietrele s-au modelat în ani, scuturându-și rânduri-rânduri straturile, adăugând altele, căpătând luciri de curcubeu în luminile cerului ori ale felinarelor cetății. Hârjoana jeturilor zvârlite cu repeziciune, umezirea prejmei sau înghețarea apei în timpurile înfrigurate atrăgeau pe oricine ajungea pe-aici. Trecătorii obișnuiți ori întâmplători dădeau roată zilnic fântânii din centrul așezării, punctul de unde se măsurau depărtările spre cele patru zări
HAVUZUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1710 din 06 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381905_a_383234]
-
Park Avenue, unde familia Huston avea casa, era impresionant în acea perioadă. Carol se plimba agale prin zăpada moale, proaspăt depusă. Era o temperatură bună, ținând cont de Crăciunul care urma să fie peste trei săptămâni. Ningea, iar la lumina felinarelor fulgii păreau plini de viață. Ferestrele caselor erau împodobite cu ghirlande luminoase, albe sau colorate. Totul părea perfect. Nu și pentru Carol. Ultimele ore i-au bulversat existența. Liniștea ei sufletească pălise de când își auzi soțul - pe Daniel -, vorbind la
'NICIODATĂ SĂ NU SPUI NICIODATĂ!” de CARMEN SUISSA în ediţia nr. 2222 din 30 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380387_a_381716]
-
măi Taty, că la ăștia trece trenul o dată pe zi, și doar noaptea, ce nu știu eu. Trece noaptea încărcat cu lemne. Abia îl vezi, parcă e o fantomă. Are în față un fel de far, zici că e un felinar, atât. Doar roțile se aud scârțiind. Dar tot mai bine mergem cu bici, că e mai interesant. Și am plecat. La a treia casă după ce treci de drumul Siretului, câinele Simidei a sărit ca un bezmetic și s-a repezit
LEGILE DE LA IGEȘTI 1 de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2135 din 04 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380381_a_381710]
-
A trebuit să surâd mai apoi la năstrușnica mea idee, prea mi se păru că nu aveau nimic în comun cele două fenomene! Urc iarăși în podul Observatorului, împingând într-o parte mesele și scaunele împrăștiate și dau să aprind felinarul. Dar felinarul era spart. Am încercat să mă descurc pe întuneric, cum am putut, căutând să dau de mânerele turelelor la lunete. Spre bucuria mea, telescopul cel mare era teafăr. La lumina unui chibrit am reglat lentilele acestuia. Totul funcționa
PUTEREA RAZEI ALBASTRE (5A) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1985 din 07 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379347_a_380676]
-
să surâd mai apoi la năstrușnica mea idee, prea mi se păru că nu aveau nimic în comun cele două fenomene! Urc iarăși în podul Observatorului, împingând într-o parte mesele și scaunele împrăștiate și dau să aprind felinarul. Dar felinarul era spart. Am încercat să mă descurc pe întuneric, cum am putut, căutând să dau de mânerele turelelor la lunete. Spre bucuria mea, telescopul cel mare era teafăr. La lumina unui chibrit am reglat lentilele acestuia. Totul funcționa impecabil! Chiar
PUTEREA RAZEI ALBASTRE (5A) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1985 din 07 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379347_a_380676]
-
la fiecare popas al cadranului priveam prin obiectiv în întuneric, scrutând pădurile și culmile munților, doar, doar voi descoperi ceva. Nu am văzut însă nimic demn de luat în seamă. Reiau încă o dată cercetările. Acolo, în vale, cineva aprinsese un felinar. Mai încolo, se vedea încă un felinar. Au fost aprinse mai multe lumini pe la casele din sat. Pesemne tot satul a fost tulburat de ceea ce se petrecuse cu câteva minute în urmă. Dar, la fel ca și mine, oamenii nu
PUTEREA RAZEI ALBASTRE (5A) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1985 din 07 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379347_a_380676]
-
obiectiv în întuneric, scrutând pădurile și culmile munților, doar, doar voi descoperi ceva. Nu am văzut însă nimic demn de luat în seamă. Reiau încă o dată cercetările. Acolo, în vale, cineva aprinsese un felinar. Mai încolo, se vedea încă un felinar. Au fost aprinse mai multe lumini pe la casele din sat. Pesemne tot satul a fost tulburat de ceea ce se petrecuse cu câteva minute în urmă. Dar, la fel ca și mine, oamenii nu știau ce s-a întâmplat. Caut în
PUTEREA RAZEI ALBASTRE (5A) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1985 din 07 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379347_a_380676]
-
te caută și nu dau de tine? - Nu-i bai! Ai mei dorm cu toții... Băiatul era încântat să mă urmeze. Dar îi mai trecu ceva prin cap și-mi zise: - Nene! Știi ceva? Trag o fugă până în casă să iau felinarul. Ce zici? - Fugi, dar repede! Dacă n-ai venit în cinci minute, să știi că plec fără tine!... Rămăsesem iarăși singur, așezându-mă lângă gard. Nu prea trăgeam nădejde că Mihăiță al meu se va ține de cuvânt și se
PUTEREA RAZEI ALBASTRE (5A) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1985 din 07 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379347_a_380676]
-
se mai întoarce. Luna încă nu răsărise și, cu toate că în sat era multă zăpadă iar stelele luceau pe cer, știam bine că în pădure voi găsi un întuneric deplin. De aceea mi se părea o idee bună să am un felinar în drumul meu. Am rămas foarte surprins văzând o lumină de felinar răsărind în livadă și pe Mihăiță alergând spre mine. - Unde ești, nene? Am venit, sunt gata! - Bravo, Mihăiță! Nu trăgeam nădejde să te mai văd... - Se poate?! Să
PUTEREA RAZEI ALBASTRE (5A) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1985 din 07 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379347_a_380676]
-
multă zăpadă iar stelele luceau pe cer, știam bine că în pădure voi găsi un întuneric deplin. De aceea mi se părea o idee bună să am un felinar în drumul meu. Am rămas foarte surprins văzând o lumină de felinar răsărind în livadă și pe Mihăiță alergând spre mine. - Unde ești, nene? Am venit, sunt gata! - Bravo, Mihăiță! Nu trăgeam nădejde să te mai văd... - Se poate?! Să nu văd eu meteoritul? - Bine! Să mergem. Va trebui însă să trecem
PUTEREA RAZEI ALBASTRE (5A) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1985 din 07 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379347_a_380676]
-
a se răzbuna l-a blestemat pe bătrânul Jack să cutreiere pentru totdeauna pământul, fără să poată intra vreodată în iad sau în rai. Singurul lucru pe care i l-a îngăduit diavolul a fost să poarte cu el un felinar care să-i lumineze calea. Această legendă ar putea sta nu numai la desemnarea dovleacului ca simbol, ci chiar la baza înființarii „cultului” lui Satan. Așadar, este Halloween-ul o sărbătoare a diavolului sau nu? Unii reprezentanți ai „cultului satanic” susțin
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379213_a_380542]
-
a se răzbuna l-a blestemat pe bătrânul Jack să cutreiere pentru totdeauna pământul, fără să poată intra vreodată în iad sau în rai. Singurul lucru pe care i l-a îngăduit diavolul a fost să poarte cu el un felinar care să-i lumineze calea. Această legendă ar putea sta nu numai la desemnarea dovleacului ca simbol, ci chiar la baza înființarii „cultului” lui Satan. Așadar, este Halloween-ul o sărbătoare a diavolului sau nu? Unii reprezentanți ai „cultului satanic” susțin
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379213_a_380542]
-
tăcut în noapte, Privesc cum doarme " Orașul de pe deal ", Luceafărul veghează de departe... Lin, pași se-aud pe caldarâm stelar. Porni Luceafărul, spre noi se-ndreaptă, Iar preafrumoasa fată din povești Pe-aleile cu tei din parc l-așteaptă, Ard felinare cu sclipiri cerești. Porni Luceafărul... Plin de dorință, Din sfera lui se coborî cu greu, Amorul său nestins, fără putință, Trăiește-n noi și va trăi mereu. Pașii lui blânzi se-aud sus la " Pădure ", În urma lor răsar mereu poeți
EMINESCULUI de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379439_a_380768]
-
Acasa > Poeme > Emotie > NOAPTEA INIMII TALE Autor: Maria Giurgiu Publicat în: Ediția nr. 2333 din 21 mai 2017 Toate Articolele Autorului Sub razele afumate ale felinarului adunam cu privirile pustiul străzii și-l împleteam în ghirlande aurii dăruind jerfă pe altarul iubirii fuioarele de fum și zădărnicie s-au lipit de ferestrele tale și-au ofuscat zâmbetul înlăcrimat al ciobului de lună ce-ți săruta pleoapa
NOAPTEA INIMII TALE de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2333 din 21 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/379485_a_380814]
-
Acasa > Poezie > Vremuri > APRINDEȚI FELINARELE GÂNDIRII Autor: Gabriela Mimi Boroianu Publicat în: Ediția nr. 1764 din 30 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului Aprindeți felinarele gândirii! Trăim în țara unde noaptea stăpânește Și unde cresc păcatele ca frunze-n pom, Unde credința la tarabă se plătește
APRINDEȚI FELINARELE GÂNDIRII de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1764 din 30 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379552_a_380881]