KorAP: Find »[drukola/base=feminist & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...39 40 41 ...109 >

2,721 matches

Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741

să fie altfel: mai bărbat, mai înfipt, nu un mototol sub papucul nevestii. Dar, da, fata avea dreptul și chiar datoria să își "împileze" soțul pentru că așa este o familie fericită. Subiectul egalității de gen este punctul nodal al ideologiei feministe, dar el este tratat de obicei foarte unilateral - bărbații sunt cei care și-au impus cultura, care este una prin excelență a violenței ceea ce conduce inevitabil la un conflict (dialectică) între genuri. Iar feminismul încearcă să înlocuiască această cultură a

[Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
în aceeași situație - și în bună măsură se mai află și astăzi, doar că standardele de cost al vieții s-au mai schimbat. Și pe acest fond de inechitate socială mi-a fost dat să mă întâlnesc cu feminismul. Prima feministă declarată pe care am întâlnit-o a fost (și este) o flamură a feminismului în România, care folosea și încerca să răspândească corectitudinea politică într-o societate care nici nu auzise de așa ceva și pe care o privea cu mefiență

[Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
ortodoxiste, ironic teologale și insipid naționaliste. Așa că i se putea ierta faptul că își ironiza soțul până la limita umilirii și încerca să își controleze fiul până la aneantizarea personalității lui. În definitiv, asta făcuse și mama mea, care nu era/ este feministă. Dar, acest demers de întărire a corectitudinii politice în spațiul public s-a dovedit și o armă socială redutabilă. Căci, cu timpul, umbra metaforică din primele lucrări feministe și-a transformat ironia în cinism gros și etica discursivă în arivism

[Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
lui. În definitiv, asta făcuse și mama mea, care nu era/ este feministă. Dar, acest demers de întărire a corectitudinii politice în spațiul public s-a dovedit și o armă socială redutabilă. Căci, cu timpul, umbra metaforică din primele lucrări feministe și-a transformat ironia în cinism gros și etica discursivă în arivism instituțional rapace, fie pentru ea fie pentru soțul ei, fie pentru amândoi împreună. Din fericire nu acesta este singurul tip de feministă din societatea românească, persoane de o

[Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
timpul, umbra metaforică din primele lucrări feministe și-a transformat ironia în cinism gros și etica discursivă în arivism instituțional rapace, fie pentru ea fie pentru soțul ei, fie pentru amândoi împreună. Din fericire nu acesta este singurul tip de feministă din societatea românească, persoane de o decență intelectuală de mare clasă precum Laura Grunberg sau Doina Olga Ștefănescu au promovat și promovează feminismul (prin revista ANAlize, de exemplu) fără a-l radicaliza fără rost. Doar că ele nu reușesc și

[Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
radicaliza fără rost. Doar că ele nu reușesc și probabil nici nu vor reuși să aglutineze grupuri atât de largi de adepte (și adepți?) precum cinismul și radicalismul de la Biblioteca Alternativa, de exemplu, care nu primește voci masculine în dezbaterea feministă. Astfel, feminismul din România, deja născut de mai bine de două decenii continuă să fie sfâșiat între curente și destul de excentric pentru publicul larg, continuând astfel schizofrenia discursivă a societății românești. Feminsimul a avut și are multe virtuți în a

[Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
băga în ochii cuiva) doar o singură latură a inechității apare mai mult ca frustrant generând reacții de respingere. Feminismul s-a născut alături și în siajul atâtor mișcări și ideologii eliberatoare și egalizatoare social, lucru demn de toată stima, feminiștii și feministele militând alături de mișcările antisegregare și progresiste. Dar atunci când dorește să se transforme în mainstream intelectual pare a căpăta aceleași obiceiuri autoritare ca și cultura pe care dorește să o înlocuiască. La fel, cum în copilăria și tinerețea mea

[Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
ochii cuiva) doar o singură latură a inechității apare mai mult ca frustrant generând reacții de respingere. Feminismul s-a născut alături și în siajul atâtor mișcări și ideologii eliberatoare și egalizatoare social, lucru demn de toată stima, feminiștii și feministele militând alături de mișcările antisegregare și progresiste. Dar atunci când dorește să se transforme în mainstream intelectual pare a căpăta aceleași obiceiuri autoritare ca și cultura pe care dorește să o înlocuiască. La fel, cum în copilăria și tinerețea mea mama și

[Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
ceea ce am reușit să acumulez, până în prezent, din perspectivă epistemică. Între egalitatea de gen și resemnarea de tip mioritic Este adevărat că, fiind preocupat de teorie politică și de problematica ideologiilor politice, am intrat în contact cu elemente ale gândirii feministe. Nu mai puțin, problema egalității de gen este o chestiune pe care știința politică de astăzi, științele sociale contemporane, în general, nu o pot ignora. Din perspectivă personală, am internalizat de mult ideea deplinei egalități în raportarea pe care o

[Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
care diferă de cel al unui bărbat. Dar nu este vorba numai de trup, deși până și trupul poate fi sursa unei relații chiar mai subtile cu lumea și a unui mod polimorfic de reflecție. De la Beauvoir și de la alte feministe aflu și a trebuit să aflu că într-adevăr kit-ul meu biologic contează infim de puțin în comparație cu importanța pe care o are constructul cultural al feminității mele, cu toate dezavantajele și încărcătura negativă atribuită de cultura dominant masculină, pe

[Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
într-adevăr kit-ul meu biologic contează infim de puțin în comparație cu importanța pe care o are constructul cultural al feminității mele, cu toate dezavantajele și încărcătura negativă atribuită de cultura dominant masculină, pe care tot feminismul mi le explică. Teoria feministă mă informează despre o întreagă imagologie a feminității pe care culturile andro/falo/logo-centrice au împovărat-o cu grele și grave conotații negative: pasivitate, pericol, umbră, nebunie, identificare cu natura care prin mine pune în pericol cultura/civilizația. Este vorba

[Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
logică versus vis/reverie, sau și mai rău fantasmagorii, cu alte cuvinte aiureli periculoase. Nu este nevoie să continui. Problematica este arhi-cunoscută de cei care se ocupă de studiile de gen și de feminism. O întreagă teorie și critică literară feministă a demonstrat cu argumente pertinente toate ramificațiile acestor opoziții. În culturile coloniale, cea britanică de exemplu, fiindcă pe aceea o cunosc cel mai bine, feminitatea putea căpăta conotații atât de grav negative, încât un personaj ca Bertha Mason din romanul

[Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
opoziții. În culturile coloniale, cea britanică de exemplu, fiindcă pe aceea o cunosc cel mai bine, feminitatea putea căpăta conotații atât de grav negative, încât un personaj ca Bertha Mason din romanul Jane Eyre ar putea fi citit în cheie feministă ca proiecție metaforică a coloniilor imperiului. Rezistența lor la civilizație, imprevizibilitatea, misterul și stranietatea lor sunt înmănunchiate în personajul nebunei Bertha Mason, ferecată într-o încăpere din pod, ale cărei chicoteli sau chiar urlete bizare dau fiori reci. Da, desigur

[Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
la femme pot avea - și de cele mai multe ori au - conotații negative. Tocmai această imagologie, acest mod andro-centrist de reprezentare a femininului, de încărcare a feminității cu tot bagajul greu de năpaste care îi subminează cultura au stârnit revolta și protestele feministe, multă vreme după ce luptele sufragetelor pentru drepturile esențiale ale femeilor se încheiaseră. Cunosc toate aceste reacții culturale feministe și teoriile care s-au cristalizat în jurul lor fără să le fi căutat pentru a-mi răspunde cine știe căror nevoi care

[Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
reprezentare a femininului, de încărcare a feminității cu tot bagajul greu de năpaste care îi subminează cultura au stârnit revolta și protestele feministe, multă vreme după ce luptele sufragetelor pentru drepturile esențiale ale femeilor se încheiaseră. Cunosc toate aceste reacții culturale feministe și teoriile care s-au cristalizat în jurul lor fără să le fi căutat pentru a-mi răspunde cine știe căror nevoi care țin de feminitatea mea biologică sau construită cultural, ci fiindcă profesia mea mi le-a așternut în cale

[Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
același spațiu dintre mine și oglindă și atunci îmi răsună în minte ecourile ideilor Virginiei Woolf din A Room of One's Own, dar și ale lui Sandra Gilbert și Susan Gubar din studiul de o importanță covârșitoare pentru crtitica feministă The Madwoman in the Attic, apărut în 1979. Gilbert și Gubar analizează un întreg lanț de talente feminine, prozatoare și poete ale secolului al XIX-lea, din spațiul anglo-saxon: Jane Austen, Mary Shelley, Charlotte și Emily Brontë, George Eliot, Elizabeth

[Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
monstru" fiindcă, după cum citează autoarele remarca unui critic, "femeie și poet reprezintă o contradicție de termeni." Desigur nu este așa, deși de multe ori când proiectăm ceva, proiecția se materializează... În 1979, când a apărut studiul "revoluționar" al celor două feministe de care eu habar nu aveam, aveam doisprezece ani și nu începusem de mult să învăț limba pentru care am simțit un coup de foudre (parcă sună mai bine în franceză, limbă pe care începusem să o învăț mai devreme

[Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
o spune prin metafora mea predilectă, în A Room of One's Own: femeile au fost întotdeauna oglinzi în care bărbații au putut să se privească la dimensiuni care le depășesc cu mult pe cele reale. Eu nu sunt o feministă convinsă și de aceea nu sunt sedusă de verva pasionată de a-mi afirma o cultură feminină ca reacție la o cultură represiv masculină sau masculinistă. Înțeleg totuși feminismul, sau cel puțin așa cred. În reflecțiile care urmează mă voi

[Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
în oglinda textului, încerc să citesc proiecția. Eu sunt cea care am reflectat până acum, chiar și reflecțiile altora. Totul este un construct. Eu mi-am construit argumentul și l-am deconstruit în același timp. Pe lângă faptul că nu sunt feministă, nu mă ocup nici de studii de gen, nu sunt nici sociolog. Nu am la îndemână statistici pe care să le analizez și care să îmi indice tendințe clare, cuantificabile. Nici nu mi se cer aceste lucruri. Mi se cere

[Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
orice dubiu. De ce am accepta mai degrabă (pentru a câta oară o citez?) "nu te naști, ci devii femeie" și natura de construct cultural a feminității, pe care oricât am suci-o și am transforma-o în "armă de luptă" feministă, tot construct rămâne, eventual unul reciclat, și nu am accepta natura intelectual-spirituală a minții androgine propusă de Virginia? Inutil să dezbat aici ce rezonanțe și conotații extraordinare și pozitive avea conceptul de androginie în epocă. Minți de cele mai diverse

[Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
propriile răspunsuri, propriile argumente, propria experiență de viață. Nu am avut însă niciodată ocazia să mă aplec serios asupra acestei probleme până la acest proiect, de ideea căruia m-am atașat de la prima lectură. Ce poate fi mai frumos pentru o feministă îndrăgostită de teren, de metodele calitative, de abordările reflexive și constructiviste, de întruparea experiențelor decât un proiect cum este cel de față? Așadar, în sfârșit povestea mea pe care o rezum astfel: de la țară (rural) la catedra universitară, de la patriarhat

[Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
patriarhat tradițional la feminism - despre trăirea diferențelor de gen și construcția identității. * * * M-am așezat să scriu. Acum îmi dau seama că reevaluarea propriei istorii de viață din perspectivă sensibilă la gen și, mai mult decât atât, printr-o grilă feministă asumată, nu e chiar ușor de făcut. E nevoie de un consistent, dar în același timp foarte subtil efort autoreflexiv. Ceea ce nu e puțin lucru având în vedere continuitatea experiențelor de viață, felul în care acestea se hrănesc unele din

[Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
o și afișez cu mândrie ori de câte ori am ocazia. Sunt de asemenea bucureșteancă, măcar prin lucrurile și locurile pe care le cunosc în acest oraș3. Sunt în același timp copilul crescut într-o cultură puternic patriarhală, dar și activista și cercetătoarea feministă. Toate aceste experiențe m-au format, le-am semnificat diferit de-a lungul timpului și voi încerca să le dau o formă în rândurile ce urmează. Începutul. M-am născut în anul 1984 într-un sfârșit de septembrie la spitalul

[Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
despre viața mamei și a bunicii mele. Mi-am imaginat-o stând de vorbă cu tatăl meu. Am zâmbit și am știut atunci că nu greșisem. Așa a început drumul meu în domeniul studiilor de gen și al teoriilor politice feministe. Inițial am vrut să am argumente pentru a-mi apăra propria poziție, am gândit strict în interes personal. Numai că odată accesate ideile ce stau la baza acestor teorii, odată aflată istoria mișcărilor de femei și conștientizat felul în care

[Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
mână, aveam astfel ocazia să și pun în practică ceea ce scriam în teză. Așa am intrat în contact cu criticile dure aduse feminismului academic (sau de salon cum i se mai spune în sens peiorativ), cu prejudecățile și stereotipurile atașate feministelor, dar și cu falsa condescendență cu care suntem tratate în unele medii intelectuale. Am învățat de la doamna Miroiu să nu mă las afectată de falsitatea unei lumi la care visasem, cel puțin din prisma înțelegerii reale a inegalităților de gen

[Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]