KorAP: Find »[drukola/base=fenomenologic & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...39 40 41 ...51 >

1,275 matches

Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483

se va arăta și dovedi în operarea reducției judicative a judicativului constitutiv, din partea următoare a lucrării de față). Heidegger nu spune aceasta, dar interpretarea de față nu trebuie să ocolească acest sens, scos deja la iveală din perspectiva unei reducții fenomenologice. "Ca" este timp. Iar în această calitate, el poate fi prezent în mod originar în constituirea locului-de-deschidere al Dasein-ului, în structura ceva-ca-ceva investită cu rolul de prealabil al oricărei constituiri în acest registru, în structurarea enunțului. Și, poate, chiar în

Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
însuși timp, în mod originar, prin însăși constituirea sa intențional-factică, sau devine timp datorită operatorului "ca" în funcția sa de timporizare prin care se constituie însuși locul-de-deschidere al Dasein-ului? 3.3.3.4. Fenomenul intențional "enunț" (Aussage); adevărul și constituirea "fenomenologică" a Dasein-ului ca întreg. Re-constituirea schematică a reducției la timp și adevăr din analitica existențială Modalitatea în care sunt constituite cele două "ca"-uri, factic și apofantic, ne-a apărut deja. Dar cum este păstrată diferența lor? Cum este aceasta

Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
el este, în primul rând, "punere în evidență"; apoi, el înseamnă "predicație" (legătură între un subiect și un predicat); în sfârșit, el semnifică și "comunicare".188 În ordinea expunerii de aici, interesată de reconstituirea fenomenului "enunț" pe direcția unei reducții fenomenologice, acesta vine dinspre structura intențional-factică ceva-ca-ceva și dinspre operatorul intențional "ca". Fără îndoială, întregul complex situațional și existențial al acestor două componente ale intenționalității factice este activ în constituirea fenomenală a enunțului. Cumva, acesta este privit, la nivelul analiticii existențiale

Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
fenomenale, faptul că analitica existențială păstrează aspectul alethic al judecății (și judicativului), în vreme ce reformalizarea logos-ului prin instituirea logicii simbolice păstrează tocmai aspectul formal al judecății (și judicativului). Prin ceea ce s-a arătat aici, a fost pregătită o interpretare propriu-zis fenomenologică a reconstrucției filosofice heideggeriene în modelul analiticii existențiale. Dar sensurile scoase la iveală reprezintă probe ale încadrării acesteia în orizontul judicativului constitutiv. E drept, locul acesteia se află la marginea acestui orizont, date fiind sensurile judicativ-regulative și chiar non-judicative care

Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
și chiar non-judicative care pot fi zărite și care au fost reconstituite aici. Dar acest fapt nu anulează judecata tocmai formulată. Așa încât, scopul punerii în discuție a analiticii existențiale a fost atins. Cum susțineam mai sus, pentru o interpretare propriu-zis fenomenologică de aici trebuie pornit: de la sensul originar al unității timp-adevăr pe care îl are constituirea (de sine a) Dasein-ul însuși. 3.4. Încheiere la Prima Secțiune: Sensuri "finale" ale analiticii și dialecticii Din exemplificările propuse aici am căpătat încă o

Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
tip aristotelic, așa cum la Husserl, în Erfahrung und Urteil / Experiență și judecată, putem recunoaște o "rescriere" a Analiticii secunde, în partea sa care se ocupă de constituirea cunoștinței și, în acest context, de experiență. Aparent pe alte fundamente decât cele fenomenologice, ideea lui Frege despre judecată ca un "mediu" nesaturat și cea a lui Wittgenstein despre medierea pe care o operează structura logică între structura stărilor de fapt și structura limbajului (a exprimării stărilor de fapt) sunt, toate, la fel de semnificative ca

Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
istoric" ieșit, totuși, din cursul comun al istoriei. Fenomenul ca atare, cel care se arată pe sine chiar prin cele două aspecte, nu este, pe rând, fiecare aspect, ci este tocmai dictatura judicativului, ca o unitate originară a lor; strict fenomenologic, el este act (constitutiv) de judecată. Ceea ce înseamnă că, în aceeași ordine de semnificații, judecata, ca act constitutiv universal (orice "obiect" de gândire, rostire și făptuire este constituit prin ea), este necesară și, desigur, a priori; iar obiectul acesteia de

Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
judicativului, nu de cel formal. Altminteri, interesat fiind de sens și de semnificație, dar și la nivelul enunțării, nu doar la acela al termenilor, Frege reface, în logica sa, unitatea judecății și, în acest fel, "lucrează" după regulile dictaturii judicativului: fenomenologic vorbind, operând judicativ, temporal. Asupra acestor chestiuni voi reveni atunci când va fi pus în discuție fenomenul celei de-a doua formalizări a logos-ului. Pe de o parte, așadar, prin structura originară S P avem de gândit două funcțiuni "logice

Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
principală primară a reducției judicative este suspendarea (epoché) valabilității în sine sau în unitatea dictaturii judicativului a unității înseși (ca atare, în "sinteza" elementelor pe care aceasta le cuprinde, însăși "lumea" sa, care este lumea cunoașterii, mai întâi, "lumea logică", fenomenologic vorbind), dar și a fiecărui element al acesteia; dar epoché nu rămâne singură: este însoțită de reconfigurarea sensurilor ontologice ale fiecărui element în însăși unitatea dictaturii judicativului și, în final, a sensurilor acesteia, ca unitate, ca "lume". Pe această cale

Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
în sensul de a rosti ceva. E drept, judecata rostește, dar acest fapt nu este încă suficient de clar; deocamdată putem spune doar că judecata rostește numai dacă funcțiunile S și P rostesc; de aici, o anumită inversiune a pozițiilor fenomenologice, judecata căpătând o nuanță obiectuală, S și P căpătând-o pe cea operațională. Un asemenea fapt este însă cu totul firesc, fiindcă judecata nu poate constitui nimic decât prin "interpretarea" pozițiilor sale formale, iar pe de alta, acestea (S și

Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
separare a celor două de unitatea judecății ar echivala cu o aneantizare a lor, "pozițiile" pe care le reprezintă neavând sens decât în judecată; cele două, timporizate, reprezintă însuși obiectul intențional corelativ al judecății, prin urmare fac parte din structura "fenomenologică" a acesteia. Dar amândouă nu sunt "date", acum, decât în sensul lor cel mai general, drept cogito-ul însuși (judecata), de o parte, cogitatum-ul corelativ (S P și, desigur, verbul-timpul), pe de alta. Faptul afectării peste măsură a subiectului de către timp

Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
l-a constituit pe el însuși, obiectivându-l pe Celălalt ca (fiind) Celălalt; "conștient" desemnează aici această dublă constituire, pe care "subiectul" o ia ca atare: ca timp propriu și ca timp-Celălalt). Până la urmă, ființarea conștientă, într-un sens strict fenomenologic, așa cum s-a precizat, în stare să-și timporizeze ființarea, adică să și-o trimită către propria origine obiectuală, ființa, și să se priceapă pe sine în ceea ce este ea, fiind în stare, totodată, să "înțeleagă" constituirea și ființarea reprezentată

Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
problema timpului, pe cursul firesc al istoriei dictaturii judicativului; în mod "natural" discursul filosofic ajunge la problema timpului, fiindcă el aparține orizontului dictaturii judicativului, iar aceasta privilegiază "tema" judecății ca formă a gândirii, formă a cărei structură operațional-obiectuală, în sens fenomenologic, este alcătuită, cum am precizat de mai multe ori, din aspectul formal (S P) și aspectul alethic, acesta din urmă având drept elemente ale sale verbul și timpul. Din perspectivă temporală, verbul apare ca suport; timpul, nefiind de la bun început

Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
care, datorită acestei poziții, își exercită puterea de a regla, prin propria reflexivitate și identitate cu timpul -, raportul cu sine al oricărui alt fapt sau fenomen. De asemenea, în termeni strict judicativi, reflexivitatea timpului poate fi luată ca dublă situare fenomenologică a timpului: ca act constitutiv (fiind identic judecății înseși) și ca obiect constituit, corelativ (ființarea în-ființată prin timporizare). Trecerea timpului în condiție de ființare, chiar dacă el este gândit ca timp originar sau temporalitate, iar ființarea în cauză, una privilegiată în privința

Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
fond, toate aceste structuri judicative, care se sprijină pe cele două aspecte originare din structura judecății, formează elementul intențional originar care funcționează ca prealabil în orice constituire fenomenală, adică pentru orice act de constituire judicativă și pentru obiectul corelativ constituit. Fenomenologic, "eu" mă aflu în punctul zero al lumii, cum spun Husserl, Heidegger, M. Merleau-Ponty ș. a., iar constituirea "lumii" este în funcție de "mine". Să fie vorba, totuși, despre o teză judicativă? Revenind la generalitatea căpătată prin constituirea ființării conștiente, ne întrebăm: cum

Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
tradusă prin deschiderea temporală mai accentuată a acestei ființări; dar nu poate fi vorba despre o îndepărtare a timpului din determinarea (temporală) a celorlalte ființări; căci, în fapt, fiecare ființare este timpul însuși, mai bine zis, durată umplută obiectual. Direcția fenomenologică indicată mai devreme, prin termenul reducție, ca fiind potrivită înțelegerii preeminenței ființării conștiente în "lumea timpului" este, de fapt, răspunzătoare pentru fenomenul în cauză: doar procedând astfel și nu se poate în alt chip avem această preeminență. Ceea ce înseamnă că

Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
cu o predeterminare: evident, judicativ- formală. Cred că unul dintre "obiectele" care răspund în cea mai măsură acestei situații, deși nu are de-a face cu convențiile "teoretice" ale analitismului filosofic, este Dasein-ul (uman), așa cum el a apare în demersul fenomenologic al lui Heidegger din prima perioadă a operei sale. În plus față de aceste observații relative la fenomenul reformalizării logos-ului, trebuie adăugată și puternica impresie că, în cazul sensurilor celor două elemente ale aspectului alethic, "este" și timpul, lucrurile sunt

Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
filosofie, că ea precondiționează și alte tipuri de discurs, cum ar fi cel științific, cel ideologic. Această opțiune nu este întâmplătoare: știința și ideologia sunt teritorii de aplicație a regulilor și convențiilor dictaturii judicativului, în vreme ce filosofia constituie orizontul de "geneză fenomenologică" al acesteia. Logos-ul formal s-a constituit, adică a trecut în logică, prin mijlocire filosofică; mai mult, ținta "finală" a construcției logicii este lămurirea sarcinii fundamentale a filosofiei, anume dobândirea adevărului. Astfel de fapte au reprezentat o puternică motivație

Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
iar prototipul "acestuia" este subiectul, trecut de statutul de substrat (conceput ca un fel de "materie" încă "neformată", adică privată de formă, însă aflată în așteptarea acesteia, în termeni aristotelici, sau ca un fel de hyle neconstituit noetico-noematic, în sens fenomenologic). Sensul de substanță primă nu este posibil printr-un singur act de timporizare a subiectului judecății; printr-un asemenea act nu putem ajunge decât la sensul de substrat. Este necesară schimbarea orizontului timporizării pentru a ajunge la sensul de "acesta

Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
făcut, fie că este aproape făcut, fie că este pe cale de a fi făcut, fie că se anunță ca o simplă posibilitate de a fi făcut. Din acest punct de vedere, M. Merleau-Ponty, referindu-se la o chestiune de tehnică fenomenologică, pare a prinde un sens "universal", legat de operația autorizării: "Metoda eidetică este cea a unui pozitivism fenomenologic care întemeiază posibilul pe real."228 În scenariul nostru, realul întemeietor fiind judecata și judicativul, iar posibilul întemeiat, tot ce poate fi

Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
ca o simplă posibilitate de a fi făcut. Din acest punct de vedere, M. Merleau-Ponty, referindu-se la o chestiune de tehnică fenomenologică, pare a prinde un sens "universal", legat de operația autorizării: "Metoda eidetică este cea a unui pozitivism fenomenologic care întemeiază posibilul pe real."228 În scenariul nostru, realul întemeietor fiind judecata și judicativul, iar posibilul întemeiat, tot ce poate fi autorizat în orizontul dictaturii judicativului, aparținând gândirii, rostirii și făptuirii. Deși autoritatea este copleșitoare, puterea sa nu este

Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
ca o deschidere spațială se susțin: nu însă după reglementările judicativului constitutiv, ci după judicativul regulativ, care pune în evidență ființarea în sensul de ceea-ce- are-loc (adică în sensul petrecerii unui eveniment). Și aceasta mai înseamnă că multe dintre intuițiile fenomenologice ale lui M. Merleau-Ponty privind "lumea", "Trupul" etc. se pot susține, de asemenea, non-judicativ: de aici stranietatea discursului filosofului francez. Ființarea, adică ceea-ce-are-loc, constituie dovada lucrării timporizatoare a timpului; și nu se află aici nici un paradox. Evenimentul (răsărirea etc.) adună

Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
gândirii ființei. Încercările în cauză ar putea fi numite, dar și din motive istorice, nu doar judicative, "metafizici post-ontologice". Un exemplu potrivit ar fi "reducția erotică" pe care o folosește J.-L. Marion, amintită și mai devreme, tehnică de tip fenomenologic prin care este constituită, dar nu după convenții strict judicative "iubirea fără ființă". Filosoful francez tocmai amintit propune și un alt "constituit" de acest fel, anume "Dumnezeu fără ființă", mergând pe urmele lui Heidegger în socotirea întregii tradiții filosofice (metafizice

Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
pe care îl asigură, formal, judecata. În această direcție, a răspunsului la întrebarea tocmai formulată, există o lungă tradiție filosofică modernă, în genere, de gândire, care începe cu empiriștii englezi, în special Locke și Hume, și care prinde o semnificație fenomenologică în "psihologia descriptivă" a lui Franz Brentano și în psihologia fenomenologică a lui Husserl și Merleau-Ponty. Neurmând îndeaproape, în acest discurs, linia modelului empirist sau logica "tare" a tehnicii fenomenologice, trebuie regândită această problemă în funcție de rezultatele reducției judicative a dictaturii

Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
la întrebarea tocmai formulată, există o lungă tradiție filosofică modernă, în genere, de gândire, care începe cu empiriștii englezi, în special Locke și Hume, și care prinde o semnificație fenomenologică în "psihologia descriptivă" a lui Franz Brentano și în psihologia fenomenologică a lui Husserl și Merleau-Ponty. Neurmând îndeaproape, în acest discurs, linia modelului empirist sau logica "tare" a tehnicii fenomenologice, trebuie regândită această problemă în funcție de rezultatele reducției judicative a dictaturii judicativului formulate în lucrarea de față. Primul răspuns este acela că

Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]