1,521 matches
-
dinamizează. Amândoi limitează raționalismul dogmatic, întăresc rolul științei, al libertății spiritului creator în asigurarea progresului intelectual și social. În 1890 Kant publică a doua sa operă fundamentală, Critica rațiunii practice, făcând din experiența practică suportul științei. în 1807, Hegel scoate Fenomenologia spiritului dezvăluind resursele inepuizabile ale acestei nesecate zestre umane. Practic, mutațiile provocate de Revoluția franceză, reformele napoleoniene, noile condiții ale vieții intelectuale, cererea socială alertă, orientează medicina, mai mult ca oricând, spre propria ei motivație și finalitate: vindecarea bolnavilor, protejarea
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
loc privilegiat emoției. Actorul trebuie sau nu să simtă ceea ce joacă? Arta sa, care le apare unora ca fiind produsul unei alchimii magice, suscită și analize raționaliste, cea a lui Diderot în special. Științele care încearcă să exploreze psyché-ul, psihiatria, fenomenologia, psihanaliza, deși încă departe, se întrevăd deja din suita strălucită de întrebări din Paradoxul asupra comediantului (Le Paradoxe sur le comédien). Luigi Riccoboni, venit din Italia pentru a recrea Teatrul Italian din Paris în 171638, a meditat îndelung asupra jocului
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
mod firesc, noțiuni relaționate absurdului precum: moarte, angoasă, culpabilitate, responsabilitate, trăire autentică/neautentică, angajare/neangajare, alienare, reificare, noncomunicare etc. au constituit spații comune în care literatura s-a întâlnit, prin multe coincidențe de viziune, nu doar cu filosofia existențialiștilor, cu fenomenologia lui Husserl și cu eseistica lui Camus, dar și cu sociologia, prin lucrările prestigioase ale lui Richard F. Behrendt (L'homme à la lumière de la sociologie,1964), Herbert Marcuse (L'homme unidimensionnel,1964) sau Henri Lefebvre (La vie quotidienne dans
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
în primele 10 luni, Céline sub ocupație etc.). Mitul nazist, p. 30. 293 Ibidem, p. 28. 294 Apud Victor Kernbach, Mit, mitogeneză, mitosferă, p. 8. 295 Gilbert Durand, Introducere în mitodologie, p. 34. Nu este mai puțin adevărat că și "Fenomenologia spiritului" hegeliană e o epopee, la fel ca ale lui Marx, terminându-se cu organizarea statului prusac (ori societatea fără clase în cazul marelui bărbos), dar "tocmai istoria a demitizat sub ochii noștri aceste frumoase fantasme". 296 Yuan Ke, Miturile
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
speculațiilor, reflecțiilor, certitudinilor, a semnelor de întrebare sau a punctelor de suspensie oferite sau propuse de reprezentările ideatice ale autorului. Expunerea împletește eterofonic, în proporții bine cântărite, tranzitivul, reflexivul și narativul, autorul mânuind cu nonșalanță termeni aparținând muzicologiei, esteticii, epistemologiei, fenomenologiei muzicii, filozofiei, psihologiei, matematicii, fizicii. Liviu Dănceanu, însă, nu adaptează, ci pur și simplu „aclimatizează” noțiuni și concepte aparținând altor domenii, operând conexiuni, distribuind, atribuind și asociind acestora sensuri și semnificații noi, păstrând semnificantul și reevaluând semnificatul. Astfel, avem de-
Despre...De musicae natura by Ovidiu Trifan () [Corola-journal/Journalistic/83695_a_85020]
-
separate - constituie, în realitate, teme complementare, definind, pe ansamblu, conceptul de compoziție muzicală. Eseurile „despre” inefabil, metaforă, capodoperă, „aclimatizează” în plan muzical noțiuni emblematice pentru opera de artă, fiecare categorie integrându-se în concepte estetice și filozofice complexe; la fel, fenomenologia interpretării muzicale, practicată și teoretizată de Sergiu Celibidache, este parte organică a doctrinei filozofice idealiste. Pe de altă parte, Liviu Dănceanu ne oferă și o ostinată expunere binomică a unor probleme, în care termenii, desemnând concepte, sunt într-o aparentă
Despre...De musicae natura by Ovidiu Trifan () [Corola-journal/Journalistic/83695_a_85020]
-
bazează pe înțelegerea a două operații fundamentale ale fenomenului comunicațional, recte codificarea și decodificarea mesajului<footnote Idem, op. cit., pp. 68-70. footnote>. Cum era de așteptat, acest pelerinaj prin hermeneutica spațiului sonor nu putea ocoli vasta, spinoasa și actuala problemă a fenomenologiei interpretării muzicale, punct în care se întâlnește, inevitabil, cu celestul Celi (permițându-mi să utilizez, aici, apelativul “inventat” pentru Celibidache de profesorul romașcan, Gheorghe A. M. Ciobanu). Conform acestui concept, unica realitate muzicală verosimilă se află în însuși actul intențional al
Despre...De musicae natura by Ovidiu Trifan () [Corola-journal/Journalistic/83695_a_85020]
-
întâlnește, inevitabil, cu celestul Celi (permițându-mi să utilizez, aici, apelativul “inventat” pentru Celibidache de profesorul romașcan, Gheorghe A. M. Ciobanu). Conform acestui concept, unica realitate muzicală verosimilă se află în însuși actul intențional al conștiinței restitutive, care îl constituie. În fenomenologia muzicii, nimic nu e spus decât în funcție de ceea ce a fost și de ceea ce va fi. Actul restitutiv este un ritual de invocare a spiritului muzicii, pe care, asemeni unui sacerdot, îl oficiază dirijorul, întru geneza opusului sonor<footnote Idem, op. cit
Despre...De musicae natura by Ovidiu Trifan () [Corola-journal/Journalistic/83695_a_85020]
-
consumat, și prezentului ce n-ar putea fi decît urmarea lor mai mult ori mai puțin fidelă. Un aer "cronicăresc" se insinuează între liniile ce dau seama de "mersul lumii". Schimbările sunt mai curînd de distribuție și decor decît de fenomenologie morală, ultima recurentă în desfășurarea noilor scenarii: "Atunci, ca și azi, asistam la eterna ciondăneală dintre tineri și bătrîni, sub privirile debusolate ale unei generații de scriitori scoase din drepturi, între care Arghezi, Ion Barbu, Lucian Blaga, Camil Petrescu, Cezar
O scriitură suculentă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8378_a_9703]
-
exilul nostru literar, dintre care sunt de consultat prioritar cele semnate de Nicolae Florescu, Eva Behring, Cornel Ungureanu, Mircea Popa, Mircea Anghelescu, Gheorghe Glodeanu, Nicoleta Sălcudeanu. Nici una nu este însă o istorie (pe cât posibil) completă. Nu avem, prin urmare, nici o fenomenologie a exilului românesc, nici o simptomatologie motivată cultural, politic și sociologic. Nemaivorbind de faptul că ar fi extrem de interesantă și de necesară o sinteză asupra exilului românesc care ar releva combinația celor trei componente esențiale: politic, economic și cultural. S-a
Cronologia exilului literar postbelic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8379_a_9704]
-
în perspectiva înțelegerii actuale a fenomenelor sonore (vezi Imago mundi și expresia muzicală, în rev. "Muzica", nr. 3, 2007). în definitiv, Tudor Misdolea demonstrează prin scrierile sale că este un fenomenolog. O mărturisește însuși autorul în rezumatul studiului Pentru o fenomenologie a muzicii. Idee și act de gândire în expresia muzicală: "abordarea fenomenologică a unui proces dinamic, așa cum poate fi privită o operă muzicală, este determinată de întrepătrunderea dialectică a două elemente esențiale: ideea inițială și actul de gândire (...). Elucidarea tuturor
Matematica și muzica by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8683_a_10008]
-
primele fotografii ale unor momente deosebite ce m-au făcut să simt că fotografia este un limbaj mai pur, în care adevărul se dezvăluie și de care o metafizică postmodernă are nevoie pentru a ne pune în prezența ființei. Nici fenomenologia ca deschidere spre fenomenul saturat pe fondul unei reducții pe care am putea-o, oarecum, asimila stării mu-shin (negîndire), nu așteaptă altceva. În cea mai fragilă aparență - o rază de soare, saltul unei broaște în apă - se întrevede esența ca
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8668_a_9993]
-
astfel cu răceală și ironie întîmpină și recunoașterea independenței din partea puterilor. Și ce ar mai aștepta de la viitor, când acesta e pe deplin compromis de către o generație în care inteligența omenească e la români reprezentată prin Pătărlăgeni și Serurii. În fenomenologia frazei advocățești intră de ex. și o independență recunoscută în modul următor: Guvernul Maiestății Sale nu ar ști să considere că, răspunzând cu totul vederilor cari au condus puterile semnatare ale Tratatului de la Berlin, nouăle dispozițiuni constituționale de cari i
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
în ea însăși” și „pentru ea însăși”, ca „fenomen particular având legi proprii” O altă creație terminologică este „literaritatea”, iar când apar studiile despre text apare noțiunea concurentă de „textualitate”. Întreg acest limbaj noțional este reluat, aprofundat și sistematizat de fenomenologie, R. Ingarden este cel mai reprezentativ estetician literar al acestei școli. Ideea de literatură atinge, în felul acesta, cea mai mare clarificare și specializare din întreaga sa biografie, ceea ce face însă să apară complicații și dificultăți. Când lingvistica ajunge la
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
nu preexistă lecturii. Exegeza, interpretarea, critica latentă sunt incluse în actul lecturii, iar acestea devin preocupări ale scriitorului din această perioadă ajuns la o mare conștiință a artei sale (M. Proust, A. Gide, P. Valéry). Prima teorie a lecturii-creație aparține fenomenologiei, R. Ingarden consideră că: „concretizarea operei literare, mai ales a operei de artă literară, este rezultatul întâlnirii a doi factori diferiți: a operei și a cititorului, mai ales rezultatul activităților de a crea și a reproduce pe care acestea din
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
discurs jurnalistic autentic și a unor forme degradate de imitare oferă posibilitatea separării apelor în comunicarea prin mass-media, între știri și opinii relevante, pe de o parte, și forme de propagandă politică sau comercială, pe de altă parte. În această fenomenologie dihotomică, lucrarea de față își propune să analizeze relațiile dintre polii opuși ai obiectivării mass-media: discursul jurnalistic și manipularea. Intenția este de a propune o nouă perspectivă, în care discursul jurnalistic să aibă o identitate distinctă în raport cu alte produse discursive
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Science/1409_a_2651]
-
oficiale trebuie relativizat, lărgit și îmbogățit prin includerea aspectelor mai puțin sumbre și sinistre ale aceluiași sistem social. Memorialistica detențională prezintă, neîndoielnic, ipostaza cea mai grozavă a fostului regim. Însă aceasta nu epuizează totalitatea trăirilor sub și în comunism. O fenomenologie retrospectivă a comunismului trebuie să se deschidă înspre a include amintirile personale ale celor care l-au trăit pe viu din terifiantele zărci ale gherlelor, cât și ale celor care, trăindu-și viețile lor prozaice de toate zilele, în fabrici
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
Bogdan Dragoș precum au văzut înflorind crinii Casei de Valois în herbul lui Alexandru Vodă. Ca un asemenea crin alb să se prefacă în ardei roșu, de proveniență fanarioto - bulgară, iată un problem psicologic ce merită atenție și a cărui fenomenologie, a cărui serie de evoluțiuni, o vom împărți în următoarele stadii: Stadiul întîi. Stare nervoasă de superescitare a instinctelor conservatoare c-o nuanță de feudalism. Confundare lesne de înțeles, deși eronată, a binehrăniților Pătărlăgeni cu marii criminali ai tragediilor lui
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
panteonul marilor noastre valori, cu extensie mondială dacă avem În vedere imensul serviciu adus umanității prin descoperirea sa și prin cele peste 22 priorități În cercetarea științifică medicală la nivel mondial Cu o Înclinație nativă pentru meditație, experimentând În domeniul fenomenologiei vitale, Paulescu nu putea să nu-și pună Întrebări existențiale legate de desfășurarea vieții individuale și colective, cărora Încearcă să le găsească răspunsuri potrivite prin prisma convingerilor sale. Viziunea sa, aparent utopică, mai ales sub aspectul organizării sociale, rezultă din
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
adaugă instinctele sociale (de proprietate și de dominație), instincte care asigură manifestările bazale, cu caracter imperativ (cum ar spune Kant), modulate Însă prin educație și temperate prin creierul reflexiv (intelect și rațiune). Dacă funcțiile de nutriție și de relație, ca fenomenologie vitală, se traduc prin manifestări abrupte cu scopul prezervării individului, perpetuarea ca imperativ al prezervării speciei va fi la originea unor atitudini din sfera afectivității În care domină sentimentul dragostei sub toate aspectele ei; conjugală, frățească, familială și națională din
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
În perioada 1920 1925, Întâi ca asistent și apoi ca șef de lucrări la catedra de anatomie a profesorului Francisc Rainer, care profesa “anatomia ca știință a formelor vii”. Această concepție era foarte apropiată de cea paulesciană, a morfologiei și fenomenologiei vitale, ce susținea că structura este creată În scopul Îndeplinirii unei funcții, iar Gr. T. Popa afirma că "nici-o structură nu poate fi Înțeleasă atâta timp cât nu rezultă scopul prezenței ei, a rațiunii funcționale În virtutea căreia s-a dezvoltat și s-
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
concrete ale timpurilor noastre. Din punct de vedere biologic nașterea copilului este rezultatul instinctului de reproducție, poate cel mai puternic instinct pe care lumea viețuitoare Îl are și căruia i se subordonează (În viziunea lui Paulescu) În finalitatea sa Întreaga fenomenologie vitală, adică funcțiile de nutriție și funcțiile de relație. Acest instinct este secondat de un altul cel puțin la fel de puternic și anume instinctul matern (de fapt un derivat al instinctului de reproducție), care determină acea legătură afectivă deosebit de puternică Între
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
nu există Centru incoruptibil, acesta fiind o mistificare a metafizicii și a teologiei. Și nu există, fiindcă, nerepetându-se, nu poate fi cunoscut. Cu asta nu am ieșit din Kant și nici din teologie. Ba suntem siliți să pășim în fenomenologie, singurul spațiu unde e posibilă repetiția. Dar nici teologia nu pretinde că lumea creată e repetiție a Identicului, fiindcă e absurd să speri că Dumnezeu s-ar fi "duplicat" în oglindă prin actul creației. Lumea e deja o repetiție cu
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
El găsește trei răspunsuri la modul cum să ne raportăm la filosofia occidentală tradițională: husserlian ("scientist"), heideggerian ("poetic") și pragmatist ("politic"). Evident că preferă ultima soluție, dar într-o coabitare cu scientismul 166. Neopragmatismul lui Rorty preia linia kantiană a fenomenologiei, trecută prin pozitivism și pragmatism. Adevărul ființei, ca și la Heidegger, e identificabil în Dasein, căci Sein înseamnă antiteza adevărului. Rorty preferă adevărul literal și respinge pe cel metaforic, predominant la Heidegger, la Blaga, la Noica. Pentru el, cuvântul nu
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
cu descoperirea cuantei lui Max Planck la 1900 și continuând cu complementaritatea lui Niels Bohr, cu principiul excluziunii lui Pauli sau cu relațiile de incertitudine ale lui Werner Heisenberg, pentru ca din filosofie și din psihologie să reinterpreteze critic intuiționismul bergsonian, fenomenologia lui Husserl, psihanaliza etc. Până la Ștefan Lupașcu, ontologia a fost monistă, în primul rând, sau dualistă, ca în cazul lui Descartes. Revolta lui Nietzsche împotriva monismului divin a deschis calea postmodernă a filosofiilor post-identitare, ființa nemaifiind repetiția Unului, ci totdeauna
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]