28,109 matches
-
am fi niciodată fericiți. 2015. Iluzia este esența acestei lumi. 2016. Dacă realitatea înseamnă limita, concretețea și absolutul netransformabil, iluzia este libertatea, relativitatea și lipsa oricăror limite. 2017. Dumnezeu este adevărul absolut la care ne raportăm cu toții propriile noastre libertăți, fericiri și vise. 2018. Iluzia este starea de hipnoză a realității unde și aceasta se crede liberă și fericită. 2019. Numerele sunt concretețea adevărului absolut ce înoată pe apele iluziei. 2020. Câte speranțe, fericire și dinamism ascunde iluzia și dramatism adevărul
Culegere de înțelepciune. In: Editura Destine Literare by Sorin Cerin () [Corola-journal/Journalistic/95_a_375]
-
care ne raportăm cu toții propriile noastre libertăți, fericiri și vise. 2018. Iluzia este starea de hipnoză a realității unde și aceasta se crede liberă și fericită. 2019. Numerele sunt concretețea adevărului absolut ce înoată pe apele iluziei. 2020. Câte speranțe, fericire și dinamism ascunde iluzia și dramatism adevărul ei. 2021. Drama, împlinirea, fericirea, speranța sunt simple metafore scrise de Iluzia Vieții adevărului iluzoriu. 2022. Cum ar arăta stelele în lipsa iluziei de a cunoaște frumosul? 2023. Nu poate exista iubire fără iluzie
Culegere de înțelepciune. In: Editura Destine Literare by Sorin Cerin () [Corola-journal/Journalistic/95_a_375]
-
este starea de hipnoză a realității unde și aceasta se crede liberă și fericită. 2019. Numerele sunt concretețea adevărului absolut ce înoată pe apele iluziei. 2020. Câte speranțe, fericire și dinamism ascunde iluzia și dramatism adevărul ei. 2021. Drama, împlinirea, fericirea, speranța sunt simple metafore scrise de Iluzia Vieții adevărului iluzoriu. 2022. Cum ar arăta stelele în lipsa iluziei de a cunoaște frumosul? 2023. Nu poate exista iubire fără iluzie, iar cum Dumnezeu este iubire înseamnă că nu poate fi perceput de noi
Culegere de înțelepciune. In: Editura Destine Literare by Sorin Cerin () [Corola-journal/Journalistic/95_a_375]
-
cerne timpul inimii în clepsidra cuvântului prin care Dumnezeu a visat lumea iubirii? 2053. A fi liber de tine însuți înseamnă a fi mort. 2054. Fără durere lumea ar fi o mare fără valuri care nu ar cunoaște niciodată țărmurile fericirii. 2055. Cuvântul în această lume devine sufletul iluziei. 2056. Fără iluzie, adevărul realității, ar fi fost atât de singur încât s-ar fi pierdut în neantul nonexistenței pentru totdeauna. 2057. Iluzia înseamnă înainte de toate ritm, culoare și vibrație, toate pentru
Culegere de înțelepciune. In: Editura Destine Literare by Sorin Cerin () [Corola-journal/Journalistic/95_a_375]
-
cu aripi. Sunt oameni care nu văd nimic la capătul tunelului, eu văd o lumânare care arde la amândouă capetele. Sunt un om foarte milos, care poate fi doborât doar cu o privire. Sunt un om care a învățat din fericire ce înseamnă greutățile vieții, încerc să mă bucur în fiecare clipă. Sunt un om care trăiește în două culori, care nu cunoaște griul, la mine totul este alb sau negru. Sunt un om iertător, încăpățânat, am toate calitățile omului de la
Agenda2003-14-03-c () [Corola-journal/Journalistic/280880_a_282209]
-
În trecerea mea efemeră prin viață am realizat două lucruri extraordinare, de care sunt mândră: am doi copii, Ștefan, care are aproape 12 ani, și Maria Speranța, care are 2 ani. Lăsând la o parte rolurile, succesele, căsniciile, aplauzele, lacrimile, fericirile, cred că numai copiii mei sunt urmele veșnice care vor rămâne după mine, doar uitându-mă la ei îmi dau seama că Dumnezeu există și nu am trăit degeaba. Sunt o mamă bătrână în exterior, dar din interior țâșnește tinerețe
Agenda2003-14-03-c () [Corola-journal/Journalistic/280880_a_282209]
-
a făcut rău și a strigat-o pe fiica sa, care era în bucătărie și care a apărut cam târziu. În vârstă de 52 de ani și pensionată pe caz de boală, ne-a mărturisit că... era să moară de fericire. Banii îi va întrebuința pentru a plăti și ultimele rate la casă, pentru a renova locuința, iar ce îi va rămâne va împărți copiilor. PETRU DOBIȘTEAN Este căsătorit, are 49 de ani și este tatăl a doi băieți. De profesie
Agenda2003-13-03-supliment () [Corola-journal/Journalistic/280857_a_282186]
-
transformase într-un obiect uman, înăuntrul ei - explică Noica - ai șansă să te descoperi ca subiect uman, iar paznicul, medicul, bucătarul, anchetatorul și alte figuri sumbre devin uneltele împlinirii tale secrete. Bătrînețea? Iată ce spune Noica despre ea: Nu există fericire curată decît după 60 de ani, cînd nu mai vrei nimic, cînd nici un calcul impur (folosirea celorlalți) nu te mai încearcă - și cînd totul e permis (dacă mai poți) și totul e din nou nevinovat, ca în ceasul prunciei. Viața
Despre donquijotismul lui Noica by Laura Pamfil () [Corola-journal/Journalistic/17664_a_18989]
-
altora. El ar fi rămas un colecționar de versuri frumoase și de pagini antologice dacă plăcerea de fin degustător al literaturii române și universale nu ar fi fost dublată de nevoia imperioasa de a comunica și explică cu generozitate tuturor, fericirea simțită de el în contact cu aceste opere. El nu era numai posesorul egoist al unei colecții de artă care abia de deschidea ușa vizitatorilor cu gelozie și bănuiala, ci era mai degrabă un ghid entuziast și neobosit conducând mulțimea
Voluptatea lecturii by Cornelia Pillat () [Corola-journal/Journalistic/17665_a_18990]
-
efect quasi-hipnotic, este o muzică-ritual în care elemente ritmicomelodice arhaice cunosc o agregare antrenantă la proporții nebănuite, iar aceasta într-un demers spiritual ce lărgește universul muzicii pe un drum care pornește de la Bartok, continuă la Messiaen, si care, din fericire, continuă. Lucrarea a fost realizată în condițiile de excepție ale studiourilor Radiodifuziunii de la Frankfurt, instituția care a făcut comandă acestei compoziții. A fost salutată în toate marile publicații de specialitate în Germania, în Franța, în Australia. Publicația "Repertoire des Disques
Elvetia muzicienilor români by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/17718_a_19043]
-
cărți, dispărînd nopți întregi. Pînă la urmă o și bate, răpus de gîndul că s-a cununat pe ascuns și părinții îl văd alături de Persida. Iar fiica Marei medita cu voce tare: "Nu!... fără de binecuvîntarea părinților nu e cu putință fericire casnica", zguduită, apoi, de plîns în hohote. Din fericire, Persida rămîne însărcinată și nașterea s-a dovedit periculoasă. Moașa i-a anunțat, prin trimiși, pe Mara și pe cei doi Hubări. Toți trei s-au grăbit să vină. Chiar și
Capodopera lui Slavici by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17729_a_19054]
-
bate, răpus de gîndul că s-a cununat pe ascuns și părinții îl văd alături de Persida. Iar fiica Marei medita cu voce tare: "Nu!... fără de binecuvîntarea părinților nu e cu putință fericire casnica", zguduită, apoi, de plîns în hohote. Din fericire, Persida rămîne însărcinată și nașterea s-a dovedit periculoasă. Moașa i-a anunțat, prin trimiși, pe Mara și pe cei doi Hubări. Toți trei s-au grăbit să vină. Chiar și Mara care, înainte, exclamase "ori el, ori eu". Nașterea
Capodopera lui Slavici by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17729_a_19054]
-
expuneri științifice sau pseudoștiințifice (aici e o aluzie străvezie la cursurile profesorului Nae Ionescu n.m.), cînd ai împotriva ziare, o întreagă ambianța, doctrine, o întreagă mișcare, este intr-adevar tare greu să reziști, adică să nu te lași convins; din fericire, soția mea m-a ajutat mult". Și, mai tîrziu, venind vorba de piesă de teatru Omul cu valize dezvăluie că motivele de acolo "sînt adolescență, copilăria mea chiar. Proiectez acolo conflictul pe care l-am avut cu tatăl meu și
Convorbiri cu Eugene Ionesco by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17747_a_19072]
-
Alex. Ștefănescu Cărțile n-aduc fericirea Cei mai valoroși prozatori apăruți după 1989 sunt Mircea Cărtărescu și Dan Stâncă. Primul, cunoscut dinainte că poet, a făcut senzație cu românul Orbitor. Al doilea, practic un necunoscut, ar fi putut și el să facă senzație - dar n-a
UN MARE SCRIITOR SOLITAR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17760_a_19085]
-
aburoasa și spartă de străfulgerările infinitului, o atmosferă. Capitala Moldovei reprezintă azi o rezervație a unui trecut de glorie literară, inspiratoare, așa cum se întîmplă de regulă în asemenea situații, de melancolie și de ironie. Melancolia fiind, după cum spunea Victor Hugo, "fericirea de-a fi trist", constituie, paradoxal, fata afirmativa, pozitivă, a stării de ieșean, prelungirea să în prezent, care poate fi constatată la numeroși barzi ai urbei (nu în ultimul rand la importantul Emil Brumaru). Melancolicii trăiesc din materia existențiala revoluta
"Un patetic jignit" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17796_a_19121]
-
și azi aflate - nu într-un depozit public - ci în păstrarea d-sale. Și, așa cum stau azi lucrurile, (perspectiva nu e mai luminoasă), e probabil că nici viitorimea nu va avea parte de o ediție critică Arghezi, cum avem, din fericire, în cazul contemporanului sau Lucian Blaga. Dar să revin la operă lui Agârbiceanu. Debutînd în volum în 1905 (odată cu Goga), prozatorul e un îndatorat lui Sadoveanu și întregii atmosfere sămănătoriste a epocii. Influență această sămănătorista s-a păstrat, regăsind-o
Literatură si morală by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17814_a_19139]
-
volum, adunînd poezia din volume și periodice. Apoi a urmat o nedorită pauză de un deceniu, cînd dl Stancu Ilin asociindu-si-l pe dl Ionel Oprișan, face să apară, în 1996, al doilea volum, conținînd proza din volume. Din fericire, numai la doi ani distanță, în 1998, apare și al treilea volum al ediției, cuprinzînd tot proza, dar cea din periodice. Prima piesă din sumarul acestui din urmă volum este, firește, Duduca Mămuca (Din memoriile unui studinte) care, la apariția
Opera literară a lui Hasdeu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17799_a_19124]
-
Cinematografiei, Ambasadei Italiei în România, Institutului Italian de Comerț Exterior și Institutului Italian de Cultură din București, manifestarea a fost organizată din inițiativa inimoasei Veronica Lazăr. Aparițiile sale fulgurante pe ecran în chip de profesoară examinatoare sau trecătoare interogata asupra fericirii au stîrnit aplauze, meritate în primul rînd pentru extraordinară selecție. Afinitățile "lazăr"-iene i-au permis distinsei actrițe de origine română să adune laolaltă mari cineaști cu importante opere recente. Inevitabil, inaugurarea s-a făcut cu Viața e frumoasă (importat
Zilele filmului italian by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17851_a_19176]
-
de reclamă/ o altă zvârle molimi pe turmele de miei." (Actorul) Poezia lui Mircea Dinescu este plină de imagini ale degradării. Tot ceea ce era considerat cândva sublim apare terfelit, spre continuă indignare a poetului. El vorbește de "micul comerț cu fericirea popoarelor", de "un curcubeu tras prin bale", de "îmbălsămarea privighetoarei", de "fluturii în zdrențe", de "mărul iubirii" care "putrezește în stomacul maimuței", de "șobolanii care au ros biserică până la rădăcini" etc. etc. De la un moment dat indignarea să devine un
Poetul care acuză by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17888_a_19213]
-
de veritabilă răutate am înțeles ceea ce pentru mine constituie o marcă estetică și umană distinctivă a autorului. Și anume, neașteptata combinație de ironie, poate chiar cinism, și senină înțelegere a unui univers în care se află laolaltă enorme resurse de fericire și nefericire. Oricît de simplu ar părea, oricît de naivă realizarea, lumea lui Thomas Mann este bulversant complexă pentru că în ea orice e posibil, miraculosul și sordidul, suavul și grotescul. E, cu siguranță, mai curînd o lume a dezamăgirilor, a
Calmul valorilor by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17185_a_18510]
-
mai cuprind în ele decât o imagine ștearsă a lucrurilor. Dar ceva rămâne în interiorul lor, - o indicație vagă a direcției spre care te miști sau zbori în raport cu puterea și cu dorința. Astfel cuvinte-scopuri ale vieții, cuvinte-program ca - reușită, realizare, satisfacție, fericire și chiar dragoste, plăcere, veselie, frumusețe, sănătate, bunătate, cinste, onoare etc. se integrează apriori în orizontul interior, fără împotrivire. Programul se află undeva în spațiul fictiv, întunecat al vieții interioare. Cuvintele abstracte definite ca "scopuri" în program amintesc cu insistență
Programul nostru cel de toate zilele by Nicu Horodniceanu () [Corola-journal/Journalistic/17178_a_18503]
-
Sameșkin poate fi interpretat și ca moarte, ca abandon al eforturilor de căutare, ca ultimă și definitivă resemnare. Acesta mi se pare a fi finalul lui Mendel, conceput de Roth, ca și Malamud în Cîrpaciul, sub forma alegorică a unei fericiri uriașe: găsirea, după mulți și mulți ani, a lui Menuhim cel rămas în Rusia, între timp vindecat și devenit genial compozitor. Rămas singur, după ce Debora și Șmarie mor, Miriam înnebunește iar Ionas e dat dispărut, ca și Iov, Mendel nu
Religia suferinței by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17202_a_18527]
-
Iov, Mendel nu mai crede și nu mai așteaptă nimic de la Dumnezeu. Pentru el moartea e singura izbăvire. Apariția lui Menuhim nu e reală, ea nu e o minune, cum lesne ne putem înșela, ci e o ultimă nălucă a fericirii pe care o caută Singer. Așa cum cîrpaciul lui Malamud își trăiește execuția ca pe un fel de intrare triumfală în oraș, unde mulțimea îl întîmpină cu afecțiune și prețuire. Semnificativ, scena care încheie romanul este cea a adormirii lui Mendel
Religia suferinței by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17202_a_18527]
-
cele două formule învecinate. E vorba de ca omu(l) și ca oamenii: comparații care, examinate în afara contextelor, ar putea părea echivalente; în fond, singularul articulat are adesea aceeași valoare semantică cu pluralul articulat, desemnînd totalitatea indivizilor în cauză. Din fericire, dicționarele noastre au înregistrat în acest caz diferența. În Dicționarul limbii române (DLR), de exemplu (Litera O, 1969), ca omul e explicat "cum se întîmplă (sau se poate întîmpla) în mod obișnuit oricui"; ca oamenii, în schimb, primește definiția "cu
"Ca omu'" sau "ca oamenii"... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17215_a_18540]
-
Iar ansamblul a atins o individualitate sonoră care a tras cele mai exaltate aprecieri din partea unor oameni străluciți: "Ascultând Madrigalul, am sentimentul perfecțiunii" spunea Stokowski, iar André Jolivet afirma că s-a simțit "transportat în lumea ideală a frumuseții și fericirii". Este o stare pe care a indus-o și celor ce am ascultat din nou în deschiderea concertului, cu un grupaj de piese definitorii pentru istoria și profilul său: o monodie bizantină murmurată ca o rugăciune, o piesă clasică românească
Sărbătoriri by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/17218_a_18543]