1,332 matches
-
nu prea posă iei o muie Înapoi după ce ai dat-o. — Așa te vreau. Un schimb cinstit nu-i o hoție. De ce să mai amestecăm și statul păpușă? De ce să mai completăm atâtea hârțoage nasoale? Zâmbesc pe când mă deschid la fermoar. Țâșnește afară ca un afurisit de clovn dintr-o cutie cu surprize. — Suge-o, scumpete... șoptesc eu, suge-l pe Robbo ca lumea. Se uită la ea și apoi se uită la mine cu ochi mari și rugători, dar eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
ca și muia mea În spatele gâtului ei și pe gât În jos. Ea se Îneacă, dar io Îi țin capu ferm până când sunt gata, apoi Îmi retrag pula din fața ei nenorocită și schimonosită, o Îndes În pantaloni, mă Închei le fermoar și o las să bocească. Acu suntem chit fă, până data viitoare. Ținte departe de marfa asta, Îi zâmbesc eu, fluturându-i pe sub nas pastilele și băgându-le În buzunar. Și spune-i lu tactu că Bruce Robertson a Întrebat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
Asta te face să te simți bine, zic eu, bătând-o ușurel pe cap. Pompează viața Înăuntru, apoi o stoarce afară. Îmi scot mâna și Încep să-i desfac bluza, nasture cu nasture, apoi Îi desfac nasturele de la fustă și fermoarul, mă ridic În picioare, o trag după mine de pe canapea, iar fusta Îi alunecă de pe ea căzând pe podea, ca o bucată de donner kebab din mielul de pe halca grasă de carne trasă de pe o țepușă. O trag Înspre mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
tușească și să scuipe apă murdară. Perfect! De data asta, ajunseseră la timp. În câteva minute, va putea să confirme identitatea atacatorului. Atunci zări un teanc de haine bleumarin undeva la dreapta ei. Apoi, pentru o clipă, văzu lucirea unui fermoar de metal. Ar putea fi de la bluza treningului. În tot acest timp, se simți privită. Bărbatul o urmărea la rândul lui și înregistra fiecare mișcare. Aceea a fost o tresărire slabă? Așa i se părea, dar nu putea spune cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
albă fură găsite. În urma analizei întreprinse, se ajunse la concluzia că era vorba de flunitrazepam. - E un drog folosit pentru anihilarea oricărei urme de discernământ, îi explică Rhyme Karei. De asemenea, mai găsiră niște bucăți dintr-un material transparent pe fermoar și pe mânerul genții. - Nu știu ce ar putea fi, spuse Cooper. Kara privi materialul și apoi mirosi o mostră. - Ceară adezivă magică. Noi o folosim mai ales pe scenă pentru a lipi diferite lucruri. Mă gândesc că avea o capsulă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
încet în dreapta și-n stânga, ca pentru a cântări lucrurile. Nu se mai auzeau loviturile tunurilor și bubuiturile obuzelor. În aer încă se mai simțeau căldura toamnei și seva ferigilor. Avea la picioare doi săculeți de piele maronie ale căror fermoare de cupru păreau să ascundă mari mistere. Ținuta ei era simplă, fără efecte sau înflorituri. Se aplecă puțin, ridică cele două trăistuțe și dispăru ușurel din raza privirii noastre, cu silueta ei delicată pe care seara o învăluia într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
unui cojoc strâmt, de care este imposibil să te descotorosești, amintindu-mi de costumul de iepure al lui Noga, care o înfășura din cap și până în picioare la petrecerile de Purim, și când încercam să o dezbrac la sfârșitul zilei, fermoarul se strica, fiind condamnată să rămână pe vecie iepuraș, ea bătea din picioare, nu sunt iepuraș, sunt fetiță, buclele ei moi transpirau, până când am fost nevoită să îi tai costumașul mult iubit, firișoare de blăniță zăceau la picioarele noastre, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
așa de mare și care emite acest gen de rezonanță a putut să rămână aici atâta timp fără să fie observat de cineva. ― Prostii! (Jorden își lua deja combinezonul presurizat, apăsa pe clapele de etanșeizare fără să se uite, trăgea fermoarele cu o ușurință datorată unei practici îndelungate.) Ești prea pesimistă. Ți-aș înșira o grămadă de motive pentru care nu a fost observat până acum. ― De exemplu? Ea întoarse fără chef spatele la hublou și începu să se echipeze pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
în raport cu poziția mea, astfel încât nu-i puteam studia decât profilul. Sfidare, aroganță, dispreț, disperare mascată? Toate la un loc? Era îmbrăcat, nu am înțeles de ce, într-o salopetă de un albastru spălăcit, într-o singură croială bluza și pantalonii, cu fermoar la mijloc, iar la mâini purta cătușe! Prefăcându-mă că nu mi se părea deloc anormală atitudinea sa, dar și fără intenția de a-i răspunde cu o altă „monedă”, am chemat subofițerul de la arest și i-am cerut să
ANCHETE ALE SECURIT??II by GHEORGHE COTOMAN () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84041_a_85366]
-
uriașe de diferite culori și structuri, care, cândva, cu mii de ani în urmă, s-ar fi născut din fluvii de lavă... Tainicele cărări ale iubirii Și-a strâns curelele bocancilor, a împerecheat copcile costumului, trăgând cu mișcări sigure toate fermoarele și a fixat cu precizie rucsacul, strângându-i cataramele cu mare atenție. Nu ar fi știut să spună de unde are ori când și cum a îmbrăcat acest costum complet de alpinist, cert este că manifesta pricepere și siguranță, așa încât s-
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
în jos, lent, elegant, fără să mă apese dureros. Încă nu reușisem să înțeleg ce joc este acesta. Un sunet metalic, sfredelitor parcă și totuși cunoscut m-a determinat să deschid ochii, dar numai pentru o clipită, pentru că auzisem doar fermoarul, care eliberase spatele meu și rochia, fără niciun efort, se desfăcea ca două petale de tulipă, lăsându-mi umerii goi și pe mine nedumerită cum de s-a întâmplat atât de repede! - Ha, ha! Păreai nedumerită ori fericită că a
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
întreba ce părere am despre „Colin“, referindu-se la Colin Farrell, probabil și mie mi s-ar părea amuzant. — Mi s-a spus să nu zic mai departe, spune Amy cu o voce foarte enervantă, făcându-se că-și trage fermoarul la gură. Știi și tu. De fapt nu, nu știu. Nu știu nimic. Un lucru pe care îl știu e că stau în Boston cu o fată pe care de-abia o cunosc și care râde întruna fără motiv. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
tâmplele cochet albite, cu sprâncene dese, cu colțurile ridicate în sus amintind de fălnicia unui vultur. Avea fața înăsprită de vânt și căldură, fața omului care stă mult timp în aer liber. Purta blugi și o jachetă cu buzunare multe, fermoare și capse, dar dincolo de aerul său adolescentin afișat, umbra din ochi, de la colțul gurii, un fel de oboseală infiltrată în el, trăda vârsta de 40 de ani. Ela a apărut și ea imediat și l-a apucat de mână. El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Tocmai terminase felul doi și acum începea să atace plăcinta. Poftă bună, i-a urat Carmina și s-a ridicat în picioare. Nu avea rost să mai întârzie. Și-a luat de pe scaun poșeta, nu se grăbea deloc, a deschis fermoarul, s-a uitat înăuntru, nici ea nu știa bine după ce. Mulțumesc, sărut mâna, i-a răspuns bărbatul. A aplecat capul și apoi s-a grăbit să muște din plăcintă. Bună seara, a mai spus femeia și apoi s-a îndepărtat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
înțeapă de când ne-am culcat în iarbă. Mă doare. M-am îndepărtat puțin de ea. — E mai bine acum? am întrebat eu. — Mulțumesc. — Naoko! Ce dorești? Aș vrea să mă ajuți. — Bine, spuse ea, cu un zâmbet dulce. A desfăcut fermoarul și mi-a luat penisul întărit în mână. — E cald, zise ea. A început să-și miște mâna, dar am oprit-o. I-am desfăcut nasturii de la bluză și i-am dat jos sutienul. I-am sărutat sfârcurile moi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Te pricepi, am spus. Fii băiat bun și taci, zise Naoko. După ce-am ejaculat, am ținut-o în brațe și am sărutat-o din nou. Naoko și-a pus sutienul și [i-a încheiat bluza, apoi mi-a tras fermoarul de la pantaloni. — O să-ți fie mai ușor să umbli acum? a întrebat ea. — Datorită ție, da. Atunci n-ai vrea să facem niște pași? — Ba da, am zis. Am luat-o peste pajiște, am trecut printr-un crâng și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
mi-a fost prietenă. Și orice ați crede, ea niciodată nu s-a ocupat cu „K. und K. “. Dora n-a fost niciodată o „curvă“. — Din nou, data e... Încercă Pieplack să intervină din nou. Trăgându-i peste gură un fermoar imaginar cu două degete de pedagog, Diels Îl anunță: — O clipă, colega. Domnul Knisch tocmai ne spunea ceva important. Se Întoarse spre mine și mă privi cu bunăvoință. Cred că am putea atinge miezul problemei. Da, acum e momentul să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
cu bunăvoință. Cred că am putea atinge miezul problemei. Da, acum e momentul să fiți un pic mai cooperant, domnule Knisch. Scăpați de povara care vă apasă. Mărturisiți. —... greșită, reuși să adauge Pieplack, Înainte ca Diels să repete gestul cu fermoarul, care acum părea blocat. Încrucișându-și brațele, zâmbi glorios: „K. u. K. “, deci? Ce-i ăsta, vreun cod secret, cumva? Numele unui vizitator necunoscut? Sau ultimele cuvinte pe care le-a rostit Înainte să moară? Domnule Knisch, se aplecă Înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
complăcea. Un ziar și o pătură zăceau lângă frunzișul des. Chiar când mă gândeam să iau ziarul, un muncitor de pe șantierul din scuar dădu la o parte ramurile grele și Își făcu apariția. Când m-a observat și-a tras fermoarul de la șliț și, ștergându-și mâinile pe pantaloni, bâlbâi: „Vei vedea...“ Dând un picior dezinteresat În direcția lui Chérie, Își recuperă Völkischer Beobachter-ul și pătura, apoi plecă. Am Încercat să atrag atenția câinelui stupid al lui Heino, care adulmeca tufișurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
hotărât că de rimel și de peria de păr chiar pot să mă lipsesc. Dar când am văzut că degeaba le scot, că tot nu am destul loc, am scăpat și de pachetul de Moslem. Acum am reușit să trag fermoarul. Tot ce trebuia să mai fac era să decid dacă ar trebui s-o port pe braț, sau s-o arunc pe umăr și s-o lipesc de mine, Într-o parte. Și fiindcă nu eram sigur cum ar proceda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
și să ne pregătim pentru revenirea la suprafață. PLECAREA Norman Își trase micul sac de voiaj cu Însemnele Marinei Militare de sub cușeta din Cilindrul C. Puse În el trusa de bărbierit din baie, blocnotesul și ciorapii de rezervă și trase fermoarul sacului. Sunt gata. Și eu, spuse Ted. Ted era nefericit; nu era de acord cu plecarea. — Cred că nu mai putem Întârzia. Vremea se Înrăutățește. Scafandrii din DH-7 au plecat; numai noi am rămas. Norman zâmbi la gândul că vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Îi năclăise părul de pe ceafă. Se zbătu puțin, Îngreunând și mai mult echiparea. — Isuse, Beth... cât mai avem, Norman? — Șapte minute și jumătate, poate chiar mai puțin. Picioarele ei intraseră deja În costum; Îi băgară repede și brațele și traseră fermoarul de la piept. Acționară instalația de aer. Norman Îl ajută și pe Harry să-și Îmbrace costumul. „Atențiune! Șapte minute și numărătoarea continuă.“ — De cât timp crezi că e nevoie ca să ajungem la suprafață? Întrebă Harry. — Două minute și jumătate, după ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Fran decise că un decolteu prea generos ar putea distrage atenția de la gravitatea momentului. Omul venea să strângă fonduri pentru perechile care nu aveau copii, nu să-i contemple topografia, sau top-o-grafia, dacă sutienul Wonderbra își împlinea menirea. Fran trase fermoarul rochiei mulate cu ajutorul unui umeraș - un pont din Jimmy Young Show pe care maică-sa i-l împărtășise, împreună cu o mie și una de strategii utile când ți se duce firul de la ciorap. Fran roși amintindu-și cu cât dispreț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
lungul aleii păstrând o oarecare distanță, iar Fran căută în geantă, dornică să demonstreze că era mai stăpână pe ea decât credea el. Chiar și în starea ei de amețeală știa că locul cheilor era într-un buzunar special de sub fermoar. Dar acesta era, în mod șocant, gol. Scotoci din nou. Nimic. Și apoi i se ivi dinaintea ochilor, atât de vie încât părea învăluită într-o lumină orbitoare, ca o viziune, imaginea cheilor ei lăsate pe masa de lucru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
vorba de o vedetă internațională. Nu recunoștea numele, iar la cât de bine arăta nu putea fi decât o hologramă. Încă mai e acolo, lipit de ecran, încercând să își dea seama cu cine seamănă. Mishu Vass Tata Îmi trag fermoarul gecii vernil cu glugă, primită cadou de la frate-miu, îmi pun fesul albastru închis, îmi vâr mâinile în buzunare și ies din discotecă înaintea ei, pă șind afară, în noaptea rece care a cuprins toată co muna Vultu rești din
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]