26,857 matches
-
unei vegetații specifice: castanul comestibil, alunul turcesc, mojdreanul, smochinul ș.a.; rețeaua hidrografică densă, cu râuri importante care au creat culoare largi și au favorizat o circulație activă pe direcția nord-sud (Valea Jiului, Valea Oltului); lacurile de acumulare de pe Dunăre (Porțile de Fier) și Olt (Cozia, Călimănești, Govora) ca și lacurile cu origine carstosalină (Ocnița, Săcelu); izvoare minerale (Olănești, Călimănești-Căciulata) și termale (Govora, Călimănești-Căciulata, Olănești); așezările monahale din secolele XVII - XVIII; celebrele opere de artă ale marelui sculptor Constantin Brâncuși de la Târgu Jiu
România : patrimoniu turistic by Viorel Rîmboi () [Corola-publishinghouse/Administrative/91702_a_93090]
-
ritmul, strângându-și paltonul negru în jurul trupului uscățiv. Slăbise mult în ultimii ani. Nu știa de ce, nici măcar nu încercase să afle. Poate vârsta, poate gândurile. Nu mai conta. Se luminase bine de ziuă când ajunse în fața porților mari, negre, din fier forjat, ce adăposteau ... Îi adăposteau pe ceilalți. Pe cei care nu mai erau decât niște nume scrise pe tăblițe mici și în inimile celor rămași. Se apropie cu strângere de inimă, evitase cât putuse, de-a lungul vieții, contactul cu
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
ci o explozie vitală, captatoare a Însinelui poeziei. "Înecatul" și "Spânzuratul" sunt, după cum spuneam, personaje retorice, de natură să amplifice gesticulația poemului. Șerban Cioculescu face o observație notabilă: "S-ar spune că sinucigașii lui Emil Botta au rupt cercul de fier al unei existențe cenușii, cu nu știu ce elan spiritual, către un mai bine, al unei existențe superioare și preferabile. Murind, ei nu s-au sleit pe ei înșiși de viață, ci și-au înmulțit potențialul de energie, secătuind universul, unul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
asemenea distanță...va veni sigur. Sunt frumoasă, mamă? Nu...ești foarte frumoasă. M-ai Întrecut și pe mine...râd amândouă. Un șuier lung de locomotivă și trenul se pune din nou În mișcare. În scurt timp trec pe podul de fier, de la Cernavodă, iar de la Înălțimea ferestrei, Andreea adulmecă parcă mirosul de apă ce curge pe sub pod. Pe mal câțiva copii cu undițe făcute din bețe, speră să prindă pește, dar fac mare zarvă În jur, mai mult se joacă. Doi
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
sfârșitul? Tablou uitat Am visat în această noapte, că mă plimbam prin grădinile din Ada Kaleh și prin cetate. Era un rai, să stai printre flori, smochini, măslini și chiparoase. Un fum de cafea învăluia cetatea cu porțile ei de fier ce au ascuns lumini și mister. Orașul, fără statui, fără tipare, ca o stea, la Dunăre te aștepta, din geamie se umplea cerul cu smirnă și tămâie. Cunoscută de argonauți, de cavaleri, bătrână cât lumea, de ce trebuiau să nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
până în zori: știam că-l voi pierde. Nimic nu este întâmplător. * * * Am fost un pacient docil, voința de-a mă vindeca devenise forța care mă mai ținea cu fruntea lipită de cer; coboară învăluind în ceață, și-n umbre de fier, durerile mele! Am sa încerc să rup o floare! În cât timp moare petală cu petală? Câteva zile trec triste prin glastră, cu fața tot mai albastră, se apropie de stele, dansând noaptea ca niște iele. Am fost un pacient
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
se mai spunea că nouăzeci și nouă de tați au crescut generații dezlegând lacătul porților lumii întregi! Aproape că le atingem obrazul și ochii spre înălțimi rămași deschiși, ca niște heruvimi! Se pare că sunt foarte aproape: cu aurul, cu fierul cu piatra, cu apa și aerul, cu drumul, cu vatra, cu cetățile bogate, cu inimi de frate sau de gheață. rămase în obscuritate. Belșugul s-a tot uscat, lumea a intrat în păcat! Și de ce să nu scriem despre trecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
cetăți în ruine, zâne albastre, cu flori de astre în păr, arta se stingea, căzută ca o stea! Iubirea te fură, umilă, tainică și dură. Nu știam atunci ce-o să vie. Un portativ alb, gol, mărginit de ramă grea din fier sau din armă. Au rămas oglinzi, fără adâncul cunoscut, fără mister; imaginea se subția ca o nuntă din care lipsește un mire. Jalnic și impur țopăiau peste portativ fără sunete, cu slăvi sălbatice de ger, firea a rămas sticloasă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
îngropat. * * * A trebuit să învăț să trăiesc alături de cei din jur! A fost greu să zâmbesc, când eram absentă ca sunetul gol, rămas în balans în aceleași clopote oprite în dans: când cu fața spre cer, când spre pământul de fier. Un vânt prelins domol mai adie în povestea rămasă în sertarul biroului acasă. Uitată, cu paginile ruginite, fără făptură gura mută, ce să mai spună bântuită de păcate, de plăceri și înfrângeri? Într-un colț pe copertă erau atâția îngeri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
frumoasă, cald, soare, grădină plină cu pomi cu mere coapte. Bineînțeles că Shelley și Lucy își petreceau week-end-ul la casa! Shelley era mare amatoare de cățărat: în copaci, pe sura, pe acoperișul casei. Acum ea se cațără pe gardul de fier, cu gândul să-l sară, dar când trecu pe partea cealaltă se agață într o sârmă pe care n-o văzuse. Sârmă îi zgârie adânc pulpa. − Au, mă doare! Uite ce mult sânge curge! − Hai repede să te speli, spuse
Minunatele aventuri ale lui Lucy și Shelley by Maria Elena Lebădă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1680_a_3081]
-
mă joc! Așa să știi!... Hai, saltă de pe piatră, să mergem acasă, că pocnesc de foame! Azi am condus aproape un ceas tractorul singur! Îți dai seama?... E formidabil de plăcut să simți cît de bine ascultă matahala aia de fier de tine! De ce nu vii și tu?... Am vorbit cu nea Costică și mi-a zis că te-nvață și pe tine. Virgil îi zîmbi bucuros și, mai mult ca niciodată, își dădu seama că Vlad e un om pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
au început să se adune formând bucăți mari de rocă incandescentă care, atrase între ele de propria lor forță de gravitație s-au unit formând Pământul, o sferă de foc care în o sută de milioane de ani metalele dense, fierul, nichelul, etc., au coborît în centrul sferei formând nucleul incandescent al Pământului pe care l-a acoperit cu o crustă de 3000 Km de pământ răcit formând astfel scoața rece pe care mergem noi. Cele mai vechi roci găsite pe
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
cel mai reușit. Aurora: și apoi ne ați urmărit evoluția? Evelin: A început cu omul cavernelor, apoi tribul pănă la apariția marelor colectivități, sate, orașe. Toate au fost posibile datorită unei revoluții a metalului. A început epoca bronzului, apoi epoca fierului, un alt dar al Cerului. Desigur, ajutați de folosirea fierului cu mii de ani în urmă, împreună cu celebra roată, lumea este cucerită de cal și corăbii. Apoi statele și chiar imperiile. Profesorul: Primul imperiu a fost Mesapotamia, AKKADIAN, cu cinci
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
Evelin: A început cu omul cavernelor, apoi tribul pănă la apariția marelor colectivități, sate, orașe. Toate au fost posibile datorită unei revoluții a metalului. A început epoca bronzului, apoi epoca fierului, un alt dar al Cerului. Desigur, ajutați de folosirea fierului cu mii de ani în urmă, împreună cu celebra roată, lumea este cucerită de cal și corăbii. Apoi statele și chiar imperiile. Profesorul: Primul imperiu a fost Mesapotamia, AKKADIAN, cu cinci milenii în urmă. Aurora: Apoi civilizația Creta, cea mai avansată
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
profesor? Cosmos: Deștept profesorul tău. Imi place. Sah mat! Robo: Dacă vorbesc mult, ca Ela. Cosmos simt că tu vrei să-mi transmiți ceva important. Cosmos: Robo, între doi roboți poate exista încredere, cum spun oamenii? Robo: O încredere de fier! Cosmos: Cănd vom pleca Evelin va distruge viața de pe Pămănt. Robo: Viața?! De ce? Cosmos: S-a terminat experimentul. După milioane de ani va aduce altă sămănță de viață. Asta-i regula stabilită de Academie. Robo: și dacă nu mai puteți
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
mi văd nepoții. Te invităm la nuntă, la botez, apoi poate veni Apocalipsa. Evelin: Ați dat în boala Apocalipsei?! Aurora: Evoluția omului a fost favorizată și de folosirea focului? Evelin: și de faptul că Pămăntul are mari cantități de petrol, fier, cărbune și alte metale la suprafață. Așa cum spuneam, ați beneficiat și de contribuția Lunii la menținerea și evoluția vieții pe Pămănt; fiica are grijă de viața tată1ui: mareele sunt doar unul din beneficii. Omul depinde și de forța de gravitație
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
și el dă semne de oboseală, de bătrănețe, se va stinge și el peste cinci miliarde de ani. Cănd fuziunea dintre hidrogen și heliu, care dă căldură și lumină, se va termina, Masa Solară se va mări devenind solidă, pămănt, fier și alte componente, cu urmări grave pentru viața de pe Pămănt. Toate acestea îi va crește Soarelui forța de atracție gravitațională. Ce se va întămpla? Soarele dă mai puțină lumină și căldură dar va atrage și va înghiți primele planete: Mercur
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
au creat un om negru, un alt om galben și un om alb fără să comunice între ele pentru că nu aveau cum; marile descoperiri de noi continente s-au făcut cănd omul mergea în picioare, folosea focul, văna, folosea bronzul, fierul... Darwvin: Acestea sunt argumentele dumitale?! Evelin: Dar ce ziceți de gluma științifică a unor specialiști?, îi arată un ziar în care se spune că maimuța a devenit om pentru că a încercat să spargă semințe?! Un argument științific profund: când maimuța
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
că Pămăntul nu-i nici plat, dar nici rotund. Este un “genoid” care arată diferențele de forță gravitațională pe Pămănt. Cauza: lipsa de uniformitate a cămpului gravitațional care este influențată de grosimea solului, compoziția lui - unele zone au mine de fier sau alte minerale. Depinde de atracția Lunii, mică, dar există și mai ales de atracția Soarelui. Evelin: Răspunsuri scurte la întrebări importante: cutremurile, alarmă sau panică? și una și alta. Cea mai mare viteză a văntului s-a înregistrat la
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
albastru cu calotele albe ale polilor. Aurora: Cineva întreabă dacă subsolul Pămăntului mai are resurse și pentru căt timp? Profesorul: Pămăntul, la suprafața lui, suferă, este grav rănit și rănile devin cangrene fatale. în schimb solul are încă petrol, gaze, fier, metale și încă mult aur cu care poate plăti eliberarea celor răpiți de extratereștri. Animație, răsete. Evelin: Dar resursele alimentare pentru viață? Pămăntul, cu cei șapte miliarde de oameni în prezent și cu paisprezece miliarde spre sfărșitul secolului, va fi
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
mândrie a poetului,/ Certitudinea puterii.// ...Părinte, care le împlinești pe toate,/ Fie-ți milă de somnul nostru sfâșiat./ Pentru că noi ne culcăm cu lacrimi/ Și ne trezim doar pentru a plânge// Și dacă doar sângele nostru/ Poate înduioșa pământul de fier,/ Atuncea primește-l! El este de bună trebuință/ Dacă poate să înlesnească nașterea unui mântuitor". Cât de orgolios va fi fost Dante să arunce în infern pe dușmanii săi precum și zeci de personaje pe care le-a considerat destinate flăcărilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
geantă. Hotelul rămâne în urmă. Româncă, vârstă incertă, fustă albastră de stambă. Singură. La moartea Leei, mama și cu mine am moștenit casa de pe Intrarea Vâlcului. Ne-am dus acolo într-o dimineață, pe la zece. Am deschis poarta mare, de fier și am intrat. Totul era stins. Lea a murit într-un sezon de grădină japoneză, cu pești roșii în geana de lac artificial, orhidee galbene și mov căscându-și gurile lipsite de parfum în firida de lângă scară și o cascadă
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
cel adormit. Ivan-heringul însă mușcase și mai crâncen, până când somonul nu se mai zbă tuse deloc. Peste apă se lăsase ca o ceață deasă, solzii herin gului tremuraseră de plăcere, iar Ivan simțise pentru prima oară, după mulți ani, gustul fier binte al unei lacrimi ivite nu se știe de unde. Fierbinte și sărat, prins într-un strop imens, distinct în boarea alburie, brăzdată de vinișoare roz. 31. Hybris Prieteni. Așa cum nu mai fuseseră alții. Sclavul între două vârste și stăpânul cel
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
mâl... — ...îi pierzi. Întotdeauna. Îi pierzi. Ivan întoarce spre el o privire adâncă și clară. O clipă, doar o clipă, ochii cercetează chipul unui bătrân foarte singur, după care valetul de pe Thule testează, din nou, cu vârful ară tătorului, temperatura fierului de călcat și își reia bodogănitul unui guler de cămașă refractar. Ceaiul aburește alene într-un ibric chinezesc de porțelan. Cabina se umple de zgomotele cunoscute pe care ei doi le împart, deja, de aproape o veșnicie. Din cămașă ies
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
nici unul, cât să-i țină la o distanță severă, de netrecut, unul de celălalt. Unul singur. În ghiveci. Cu o singură portocală. Verde. Nu miroase a nimic. Nu aduce a nimic. Copilărește, încă. Pe balconul meu îngust, cu parapet de fier forjat, ițit către soare. Copilărește. O să văd portocala asta coaptă vreodată? Mi-e drag de el. Pentru mine, face cât o grădină întreagă. 47. ea Poate că a fost timpul petrecut cu Sumayya. Poate altceva. Poate ochii ei nestăvilit de
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]