1,216 matches
-
că există mai multe cărări paralele, mai multe „adevăruri” la fel de valide. Printre creatorii față de care muzeul a avut vreme de decenii o atitudine mereu ambiguă se numără și Willem de Kooning. Opera sa impredictibilă, de un dinamism aparte, în care figurativul și abstractul au interacționat continuu a fost din totdeauna greu de catalogat într-un sertar anume. Într-o perioadă în care critica susținea că modernul înseamnă în primul rând o artă „pură”, detașată de realitate, demersul lui de Kooning a
Între figurativ și abstract: Willem de Kooning by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/4827_a_6152]
-
căutând mereu o cale proprie, sinteză între tradiția europeană a portretului și radicalismul asociat cu artiștii „Școlii din New York”... Marele merit al organizatorilor retrospectivei de la MoMA este că au pus mereu față în față lucrări aparent abstracte cu altele aparent figurative, demonstrând existența unui proces de creație în care nu exista o separare între unele și celelalte. Când de Kooning expune în 1953, la Galeria Janis, un nou ciclu de forme feminine, Jackson Pollock și criticii care-l susținuseră până atunci
Între figurativ și abstract: Willem de Kooning by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/4827_a_6152]
-
Chiar dacă pictura lui Richter, artist mult mai interesat decât de Kooning de istorie, mituri, politică, poate apărea derutant de variată în raport cu cea a americanului, este vorba de aceeași căutare a unor noi forme de exprimare, de aceeași constantă pendulare între figurativ și abstract. De Kooning obișnuia să spună: „trebuie să te schimbi mereu ca să rămâi același”.
Între figurativ și abstract: Willem de Kooning by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/4827_a_6152]
-
începutul carierei sale și pînă astăzi sînt lemnul și piatra, iar tehnicile sînt cele specifice, de eliminare, cu alte cuvinte, cioplirea, dar și asamblarea care, privită din punctul de vedere al dinamicii formei, este una de adăugare. Nefiind un sculptor figurativ, fapt care dovedește încă o dată că el se plasează instinctiv într-o filosofie generală și o modalitate de înțelegere a formei de tip tradițional și de factură răsăriteană, modelajul, prin excelență o tehnică a adăugării și legată profund de preocuparea
Sculptura, de la materie la sens (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7921_a_9246]
-
care dovedește încă o dată că el se plasează instinctiv într-o filosofie generală și o modalitate de înțelegere a formei de tip tradițional și de factură răsăriteană, modelajul, prin excelență o tehnică a adăugării și legată profund de preocuparea pentru figurativ, este folosit cu totul sporadic și niciodată pentru a obține forme consacrate și efecte previzibile. Alături de piatră și de lemn, un alt material imemorial, împreună cu tehnica lui ireductibilă, se regăsește semnificativ în sculptura lui Maxim Dumitraș, anume împletitura din nuiele
Sculptura, de la materie la sens (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7921_a_9246]
-
al materiei. Citită în această cheie, sculptura lui Maxim Dumitraș, iar prin sculptură trebuie înțelese și instalațiile lui, performance-urile care implică materialele și formele sculpturii, episoadele de land art etc., oferă toate caracteristicile unui artist Oriental, care refuză anecdota și figurativul pentru a surprinde și comunica energiile subtile ale materiei, forma ca interioritate, ca eveniment spiritual și creația însăși ca formă de cunoaștere și de contopire cu transcendența. Asemenea lui Paciurea și, mai ales, lui Brâncuși, Dumitraș evadează din istoria occidentală
Sculptura, de la materie la sens (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7921_a_9246]
-
oricât de colorat "farmecul orientului ca fundal, decât pentru spirit." Contribuția științifică a lui Vasile Zincenco mai ales, corespunde exigențelor de adevăr și de rafinament al interpretării. Construiește din datele cu care jonglează o textură de elemente convergente, împlinind cadrul figurativ exact pentru ambianța cotidiană urmărită. Dă viață celor mai variate tipuri umane, servindu-ne informații bio-bibliografice de care puțini mai au cunoștință datorită identificărilor sale de persoane. Este expert în încrângăturile de familie, după cum uluiește prin capacitatea de a stabili
“Jurnal” din anii neutralității by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13982_a_15307]
-
lumii. Cu sâmburele lui de taină și de adevăr. Poemele luminii sunt poezii de dragoste, fără doar și poate. Cu o anume extravaganță pe care o poartă modernismul. Romanticii iubeau femei, când nu idealuri. Subiectele iubirii din Poemele luminii sunt figurative doar în parte. Altminteri sunt minuni, foarte concrete, însă, ori o teribilă poftă de viață, o mușcătură hotărâtă din fructul oprit, explicând și cele câteva aluzii biblice. Nu știu în ce măsură e vitalitatea, mai degrabă spontană, a tânărului, sau o vitalitate
Taine și lumini by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4674_a_5999]
-
tradiție și adjudecate mental ca aparținând unui registru de valori. S-ar putea ca Bogdan Lascăr să fie chiar mai puțin radical în atitudinea sa față de tradiție decât o crede el însuși. Până și acolo unde o anumita interferență între figurativ și abstract se face simțită, acesta din urmă impunându-si oarecum acaparatoriu prezenta, imaginile nu trezesc acel șoc cu care ne-a aclimatizat succesiunea de avangărzi, contestatare până la nihilism. Trezesc mai degrabă fiorul unei aderente simpatetice, al instalării într-un
Un debut care promite: Bogdan Lascăr by Radu Bogdan () [Corola-journal/Journalistic/17801_a_19126]
-
Mogoșoaia reprezintă deopotrivă, într-un rezumat sever, coordonatele majore ale unui program estetic și înalta vocație a libertății pe care o presupune actul creator, dacă privim lucrurile într-o perspectivă morală. Schițele, desenele, pictura, indiferent dacă sînt realizate în cheie figurativă sau nonfigurativă, dacă înfățișează peisaje italiene, arhitecturi sacre, instrumentele muzicale sau, pur și simplu, construcții plastice în sine, autonome și abstracte, constituie, în același timp, o mărturie a refugiului din fața unei iconografii aberante și dovada unei căutări febrile a echilibrului
Țipoia and Tzipoia by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12524_a_13849]
-
Novi Sad. Manifestarea a fost organizată de C.J.T. și Consulatul General al Serbiei și Muntenegrului la Timișoara. Prin alegerea liniei estetice a graficului pe hârtie sau a liniei pensulei pe pânză, expresivitatea Tadijei Janićić ni se adresează sarcastic prin umorul figurativ, adăugând și câte un comentariu prin text. Expoziția lui Radovan Jokić este alcătuită dintr-o serie de picturi reunite sub genericul „Trecători”, care transpun artistic înstrăinarea „omului pe străzile metropolei” ca stare de spirit. Cei doi artiști din Voivodina au
Agenda2006-21-06-general7 () [Corola-journal/Journalistic/284982_a_286311]
-
prezentarea volumului de la Humanitas. În studiul său Endless Brâncuși, Carmen Giménez, unul din curatorii expoziției, sugerează o abordare unitară a tuturor aspectelor creației sculptorului român: "A fost Brâncuși sculptor, arhitect sau fotograf? Preistoric sau clasic? Modern sau tradițional? Abstract sau figurativ? Opera să nu poate fi înțeleasă în întreaga dimensiune a dinamicii sale decât că o complexă tensiune, cu o dialectica infinită". Cel de-al doilea curator al expoziției, Matthew Gale, analizează în studiul Brâncuși: An equal among rocks, trees, people
Brâncuși în secolul XXI by Monica Joita () [Corola-journal/Journalistic/12012_a_13337]
-
participanții, cu excepția lui Mihai Horia, au ca program estetic și moral tocmai recuperarea creației în sensul ei ontologic, celebrarea vieții în ipostazele sale cele mai variate și, cu o insistența specială, reîntoarcerea la natură că sursa a imaginii și la figurativ că procedeu de constituire a acesteia. Or, într-o asemenea perspectiva, nici unul dintre artiști nu trebuia să facă eforturi de adaptare și nici să-și redefinească registrul formal și expresiv. Chiar și Mihai Horia, cel mai legat de programul de
Între peisaj, atelier si muzeu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/18200_a_19525]
-
a operei ei. Deși, în lucrările din această categorie, se întîlnesc deopotrivă elemente postbizantine, cubiste și expresioniste, caracterul fundamental rămîne acela gotic, spiritual și mistic, în care materia se resoarbe, carnea intră în disoluție, dar totul rămîne în datele unui figurativ esențializat, fără a migra spre tipologie sau abstracțiune. Bronzurile care se înscriu în această categorie, austere și inocente în aceeași măsură, trimit nemijlocit către acea trecere ezitantă și înălțătoare de la austeritatea și vidarea de substanță vitală a bizantinismului dominant, la
Doina Lie, schiță de portret (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6440_a_7765]
-
perisabilitatea acesteia, dar și de a presimți și de a accesa transcendența. Din punctul de vedere al unui oriental, al unei conștiințe formate într-un mediu nondiscursiv și nonfigurativ, așa cum în mod fatal este sculptorul român, afirmarea și negarea tridimensionalului figurativ merg mînă în mînă. în limitele acestei permanente oscilații, experiența statuarului românesc a fost una fundamentală, iar opera Doinei Lie rămîne un segment important al acestei experiențe mereu reînnoite.
Doina Lie, schiță de portret (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6440_a_7765]
-
încă formulată și ea rămâne în sarcina celui care scrie «istoria stilistică» a perioadei” (p. 15). Și iată concluzia, ireproșabilă: „Principiul stilistic definitoriu al romantismului - armonia textului ca reflex al armoniei cosmice - trebuie completat cu o consecință directă de natură figurativă: specifică limbajului poetic romantic rămâne metonimia, figura contiguității. Asta nu înseamnă că metafora ar fi absentă, dar metonimia domină. Atât ritmul, cât și rima, reprezintă ele însele recurențe calculate, contiguități cuprinse în reguli determinate; supremația metonimiei nu ne mai miră
Stilul intelectual (I) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5253_a_6578]
-
scrupulul moral: "Fostul propagandist de lux, Ion Ianoși, își gângurește ce-a mai rămas din vechile-i crezuri cu atâta gingășie, aidoma unui porumbel, încât absoluțiunea pare a-i fi asigurată din oficiu. Comparația între Eugen Simion și Ion Negoițescu figurativ: "Primul dă impresia unui manechin care așteaptă să i se monteze un costum de gală. Al doilea e un om viu, pe care-l interesează cu precădere trupul, nu veșmintele. Eugen Simion dă impresia unui om dintr-o serie, fie
În laboratorul alchimistulu by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9134_a_10459]
-
și cum discursul literar poate deveni subit metalimbaj. Filosofia lui Chira, ușor deductibilă din arta și din textele sale, se sprijină pe cîteva propoziții fundamentale: 1. lumea nu este o realitate finită, ci un proiect continuu, 2. limbajul nu este figurativ, ci exclusiv conceptual și 3. creația este idealitate pură și nicidecum un itinerariu concret, obiectual. Calitatea acestor enunțuri este în afara oricărei discuții, iar convingerea pe care Chira o investește în ele este și ea în afara oricăror suspicini. Numai că pasul
Alexandru Chira, între transă și silogism by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8993_a_10318]
-
PRIN AVION 14 aprilie 1932, plecată din Timișoara cu destinația Montevideo (Uruguay). Scrisoarea a circulat până la Friedrichshafen (sudul Germaniei), unde era stația de plecare a dirijabilului Graf Zeppelin și centrul de construcție al acestora, fiind obliterată la bord cu ștampila figurativă specială, cu tuș roșu, și a ajuns la Montevideo la 2 mai 1932. Plicul este francat cu mărci poștale din seria „Aviație vederi”, apărută în acel an; tariful - 74 lei. Alte două scrisori plecate din țara noastră, de această dată
Agenda2005-29-05-senzational4 () [Corola-journal/Journalistic/283964_a_285293]
-
periculos... ...să ne gândim totuși la unele pânze ale lui Mondrian de pildă, sau ale lui Braque sau Picasso. Și, pentru că vorbeam despre muzică, în multe dintre pânzele lor apar instrumente muzicale și chiar chipuri umane deloc clar conturate, deloc figurative. Ele trebuie reconstituite din multitudinea fragmentelor diseminate în diferitele unghiuri, colțuri, pliuri ale pânzei... ...caracteristic mi se pare faptul că în Franța - între cele două războaie - figurile dominante ale artei: Picasso, Matisse și, în al doilea rând Braque, Léger și
Dialog cu Alain Besançon despre Imaginea interzisă by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/16973_a_18298]
-
și natura moartă, pe de altă parte recopiindu-i pe Goya, Velázquez, Delacroix, arta populară antică și chiar propria artă, spre sfârșitul vieții. Dar e un demers riguros, contrar aș spune, celui al unor Mondrian sau Kandinsky. Voiam să spun că figurativul nu mai respecta canoanele tradiționale... ...bine, dar întotdeauna exista un obiect în fața pictorului, cu care se justifica. Atunci când spunea că aceasta e o chitară, sau acesta e un pachet de țigări, ei bine, acolo erau o chitară și un pachet
Dialog cu Alain Besançon despre Imaginea interzisă by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/16973_a_18298]
-
o țară stranie, care trebuie să fi fost leagănul umanității, s-au cioplit pe ei în ipostaze de zei nemuritori, într-o pădure gigantică, ce renăștea continuu peste strădania lor de a se eterniza. Direcția aceasta este scurtată, spre un figurativ postmodern, cu o viteză amețitoare atunci când regăsim chipul uman cioplit, din lemn, într-o ramă care dă să se spargă sub efortul de însuflețire al personajului uman. Același efort se regăsește în superbele care de luptă, puse în mișcare de
Scrierea idelor plastice by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/5904_a_7229]
-
Palazzo della Pilotta - 1975), Viterbo (Palazzo dei Priori - 1977), Romă (Calcografia Nazionale - 1980) etc. E invitat să expună la Quadriennale Nazionale din Romă (expoziția "Artiști stranieri operanți în Italia" - 1977, fiind totodată unul dintre comisari). Renunța la abstractism, în favoarea unui figurativ de inspirație religioasă, o dată cu restaurarea, la Gallese, a unei biserici romanice din anul o mie (1977). 1990, Romă, i se conferă Premiul Internațional "Labirintul de argint" (atribuit anterior scriitorului Jorge Luis Borges, teologului Julien Ries, filosofului Augusto del Noce, istoricului
Camilian DEMETRESCU: - "Cine spune că exilul politic a luat sfârsit se înseală..." by Sanda Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/18039_a_19364]
-
cele mai surprinzătoare sinteze din istoria artei românești; el ridică umanul la înălțimea tipologiei sacre și aduce austeritatea și hieratismul unor modele absolute la scara confortabilă a umanului. Lumea sa este locul de intersecție a două realități fundamentale: una imediată, figurativă și ușor reductibilă la drama mundană, cealaltă proiectată mistic, vizionară și incoruptibilă. O copleșitoare majoritate a lucrărilor sale trăiește tocmai în această ambiguitate fertilă; scenele sociale sînt, de fapt, procesiuni, suferința se transfigurează și devine patimă, chipurile emaciate au lumini
Chipurile lui Corneliu Baba by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9259_a_10584]
-
și colapsul esenței; Poporul meu și cu mine; Viața inimitabilă) și Valeriu Butulescu (Veșnicie provizorie). Ambianța textelor literare o completează doi artiști plastici contemporani, optzecistul Petru Lucaci și ceva mai tânăra Andrea Elian, prin ilustrații pline de fantezie, în care figurativul se combină cu abstractul. În loc de concluzii nu putem decât să-i felicităm pe colegii noștri slovaci pentru această prezentare reușită într-o excelentă revistă de literatură universală. În Cehia, după cât se pare, interesul pentru cultura română este în permanentă creștere
Prezențe românești în Slovacia și în Cehia by Libuše Valentová () [Corola-journal/Journalistic/8875_a_10200]