1,924 matches
-
ca de la sine înțeleasă, iar cea de-a doua este reprezentată ca fiind "obiectul" prin excelență al cunoașterii, așadar și obiectul metafizicii, deși în acest caz ar fi vorba despre ființa ființării. Nimicul apare, de fapt, ca un opus al ființării; este, prin urmare, non-ființare. Dar non-ființarea este "reprezentarea" pentru ființă, așa încât Nimicul este ființa însăși.178 Identitatea Nimicului cu ființa nu este, totuși, așa cum de altfel am aflat în fazele anterioare ale demersului din lucrarea de față, decât un fapt
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
a unui principiu logic pus în formulă potrivită de către Leibniz: principiul discernabilelor. A nu fi ceva anume înseamnă a accepta că a nu este și nu poate fi b, în condițiile în care, în mod evident, a și b sunt ființări. Negativul lui "nu" este un fapt obișnuit în perimetrul dictaturii judicativului; chiar dacă el se distribuie către două relații între o anumită ființare și altele două. Din această perspectivă, evenimentul are toate determinările unei ființări, chiar dacă ființa, prima sa corelată, nu
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
nu este și nu poate fi b, în condițiile în care, în mod evident, a și b sunt ființări. Negativul lui "nu" este un fapt obișnuit în perimetrul dictaturii judicativului; chiar dacă el se distribuie către două relații între o anumită ființare și altele două. Din această perspectivă, evenimentul are toate determinările unei ființări, chiar dacă ființa, prima sa corelată, nu este propriu-zis o ființare, iar "nu este" din formula heideggeriană are sens copulativ nedisimulat. Enunțul lui Heidegger, gândit pornind numai de la negativului
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
mod evident, a și b sunt ființări. Negativul lui "nu" este un fapt obișnuit în perimetrul dictaturii judicativului; chiar dacă el se distribuie către două relații între o anumită ființare și altele două. Din această perspectivă, evenimentul are toate determinările unei ființări, chiar dacă ființa, prima sa corelată, nu este propriu-zis o ființare, iar "nu este" din formula heideggeriană are sens copulativ nedisimulat. Enunțul lui Heidegger, gândit pornind numai de la negativului lui "nu" (distribuit în două relații), este unul despre ființare (cu toate
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
este un fapt obișnuit în perimetrul dictaturii judicativului; chiar dacă el se distribuie către două relații între o anumită ființare și altele două. Din această perspectivă, evenimentul are toate determinările unei ființări, chiar dacă ființa, prima sa corelată, nu este propriu-zis o ființare, iar "nu este" din formula heideggeriană are sens copulativ nedisimulat. Enunțul lui Heidegger, gândit pornind numai de la negativului lui "nu" (distribuit în două relații), este unul despre ființare (cu toate consecințele pe care filosoful însuși le scoate din gândirea enunțiativă
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
determinările unei ființări, chiar dacă ființa, prima sa corelată, nu este propriu-zis o ființare, iar "nu este" din formula heideggeriană are sens copulativ nedisimulat. Enunțul lui Heidegger, gândit pornind numai de la negativului lui "nu" (distribuit în două relații), este unul despre ființare (cu toate consecințele pe care filosoful însuși le scoate din gândirea enunțiativă, al cărui obiect este, și nu poate să nu fie, ființarea). Ceea ce înseamnă că el aparține gândirii metafizice, în limbaj heideggerian, adică este o expresie construită după toate
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
Enunțul lui Heidegger, gândit pornind numai de la negativului lui "nu" (distribuit în două relații), este unul despre ființare (cu toate consecințele pe care filosoful însuși le scoate din gândirea enunțiativă, al cărui obiect este, și nu poate să nu fie, ființarea). Ceea ce înseamnă că el aparține gândirii metafizice, în limbaj heideggerian, adică este o expresie construită după toate regulile judicativului constitutiv, potrivit terminologiei din lucrarea de față. Dar mai trebuie să luăm în seamă și indicația "nimicnicistă" pe care o cuprinde
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
regulile judicativului constitutiv, potrivit terminologiei din lucrarea de față. Dar mai trebuie să luăm în seamă și indicația "nimicnicistă" pe care o cuprinde negativitatea lui "nu". Poate că este vorba despre o trimitere clară către "ceva" ce nu poate fi ființare, fiindcă este opusul ființării, este non-ființare; și, cum știm, nimicul se află astfel. Indicația în cauză este adâncită de negativitatea lui "nici". Nu mai este vorba, așadar, despre "este" ("nu este") copulativ sau despre o identitate directă cu sine a
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
terminologiei din lucrarea de față. Dar mai trebuie să luăm în seamă și indicația "nimicnicistă" pe care o cuprinde negativitatea lui "nu". Poate că este vorba despre o trimitere clară către "ceva" ce nu poate fi ființare, fiindcă este opusul ființării, este non-ființare; și, cum știm, nimicul se află astfel. Indicația în cauză este adâncită de negativitatea lui "nici". Nu mai este vorba, așadar, despre "este" ("nu este") copulativ sau despre o identitate directă cu sine a evenimentului (evenimentul este evenimentul
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
Nu mai este vorba, așadar, despre "este" ("nu este") copulativ sau despre o identitate directă cu sine a evenimentului (evenimentul este evenimentul, fiindcă evenimentul "nu este" ființa, "nu este" timpul); dar nu este vorba nici despre "a fi" ceva ca ființare sau despre "a nu fi" ceva ca o ființare. Poate fi însă vorba, pornind de la indicația nimicnicistă din negativitatea lui "nu" și din cea a lui "nici", despre o "existență" (în înțelesul heideggerian; despre Dasein). Căci altfel cum am putea
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
copulativ sau despre o identitate directă cu sine a evenimentului (evenimentul este evenimentul, fiindcă evenimentul "nu este" ființa, "nu este" timpul); dar nu este vorba nici despre "a fi" ceva ca ființare sau despre "a nu fi" ceva ca o ființare. Poate fi însă vorba, pornind de la indicația nimicnicistă din negativitatea lui "nu" și din cea a lui "nici", despre o "existență" (în înțelesul heideggerian; despre Dasein). Căci altfel cum am putea gândi și rosti cu sens despre faptul că "evenimentul
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
mai bine spus, ca act de venire din sine și de deschidere. Dar toate acestea nu au un sens "substanțial" sau "ontic", ci mai degrabă unul "operațional". Desigur, Dasein-ul nu-și pierde sensul său ontologic, acela care îl exprimă ca ființare căreia îi este propriu faptul de-a-fi; numai că acest sens este circumscris, este de-limitat, este cumpănit și acreditat judicativ, fiind vorba, în ultimă instanță, despre o "reducție" a sa la ființă (sau la ființă și timp). Sensul "operațional" pe
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
Da-sein înseamnă: stare-de-menținere (Hineingehaltenheit) în Nimic."181 Sunt, cum bine se înțelege, doi "termeni" și o relație între ei: pe de o parte, Dasein-ul, pe de alta, Nimicul. În context, Nimicul este, înainte de toate, non-ființare; mai bine spus, opusul ființării ca totalitate, nu al unei ființări anume; totuși, este și opusul unei ființări anume, al Dasein-ului, dar numai întrucât acesta este deschis, venind din sine, numai în măsura în care este însăși deschiderea (ca ființa însăși), Nimicul fiind el însuși, de asemenea, în
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
Nimic."181 Sunt, cum bine se înțelege, doi "termeni" și o relație între ei: pe de o parte, Dasein-ul, pe de alta, Nimicul. În context, Nimicul este, înainte de toate, non-ființare; mai bine spus, opusul ființării ca totalitate, nu al unei ființări anume; totuși, este și opusul unei ființări anume, al Dasein-ului, dar numai întrucât acesta este deschis, venind din sine, numai în măsura în care este însăși deschiderea (ca ființa însăși), Nimicul fiind el însuși, de asemenea, în deschiderea sa, adică venit din sine
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
doi "termeni" și o relație între ei: pe de o parte, Dasein-ul, pe de alta, Nimicul. În context, Nimicul este, înainte de toate, non-ființare; mai bine spus, opusul ființării ca totalitate, nu al unei ființări anume; totuși, este și opusul unei ființări anume, al Dasein-ului, dar numai întrucât acesta este deschis, venind din sine, numai în măsura în care este însăși deschiderea (ca ființa însăși), Nimicul fiind el însuși, de asemenea, în deschiderea sa, adică venit din sine. Cumva, tocmai acest Nimic este ființa ca
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
constitui potrivit intenționalității sale existențiale. Și tocmai un asemenea sens are un anume potențial non-judicativ, cel puțin pentru faptul că limitele judicativului constitutiv sunt atinse în momentul în care Nimicul apare ca fiind ființa, nu tocmai non-ființarea (ceea ce se opune ființării ca totalitate), dar numai pentru a se depărta de acest sens care nu este al său, pentru că nu-l exprimă pe Dasein ca venit din sine, adică pentru a prelua sensul de Dasein-existență opus Nimicului-non-existență. Pe drept cuvânt, această dublă
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
Re-constituirea urmează firul constituirii heideggeriene, deși sensul acesteia trebuie constituit, de la bun început, el însuși. De fapt, tocmai existențialul "sens" poate fi asumat ca punct de plecare, fiindcă el indică, într-un mod global, însăși relația Dasein-ului cu alt-ceva (altă ființare, ființa etc.) și în felul acesta el (existențialul "sens") descoperă deschiderea în care se concentrează "existența" Dasein-ului, deschidere "umplută" cu alt-ceva (altă ființare, ființă etc.). Sensul este 'către ce'-ul proiectului de la care pornind ceva devine inteligibil ca ceva; iar
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ca punct de plecare, fiindcă el indică, într-un mod global, însăși relația Dasein-ului cu alt-ceva (altă ființare, ființa etc.) și în felul acesta el (existențialul "sens") descoperă deschiderea în care se concentrează "existența" Dasein-ului, deschidere "umplută" cu alt-ceva (altă ființare, ființă etc.). Sensul este 'către ce'-ul proiectului de la care pornind ceva devine inteligibil ca ceva; iar acest 'către ce' își primește structura de la deținerea-prealabilă, privirea-prealabilă și conceperea-prealabilă. Sensul este un existențial al Dasein-ului, și nicidecum o proprietate care se
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
etc.). Sensul este 'către ce'-ul proiectului de la care pornind ceva devine inteligibil ca ceva; iar acest 'către ce' își primește structura de la deținerea-prealabilă, privirea-prealabilă și conceperea-prealabilă. Sensul este un existențial al Dasein-ului, și nicidecum o proprietate care se atașează ființării, care se află 'în spatele' ei sau care plutește undeva ca un 'tărâm intermediar'. Sens (Sinn) nu 'are' decât Dasein-ul ...".183 Din această perspectivă "semantică", ceva-ca-ceva este fenomenul cel mai puțin avansat al acestei deschideri, dar tocmai pentru aceasta el are
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
structură care, odată descoperită, funcționează ca un prealabil al "mișcării" sale către constituirea de sine deplină; ea este ceva ce trebuie "umplut". Dar cu ce? Cu ceea ce capătă sens (constituire) tocmai ca "obiect" corelativ al stării de deschidere: o altă ființare, ființa însăși etc. Dar poate fi vorba aici despre "intenționalitatea" actelor de (auto)constituire ale Dasein-ului? Starea sa de deschidere, având un sens numai dacă este prinsă într-o reciprocitate constitutivă, fiind "umplută", altfel spus, cu ceea ce va căpăta statut
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
etc. Dar poate fi vorba aici despre "intenționalitatea" actelor de (auto)constituire ale Dasein-ului? Starea sa de deschidere, având un sens numai dacă este prinsă într-o reciprocitate constitutivă, fiind "umplută", altfel spus, cu ceea ce va căpăta statut de "fenomen" (ființare, ființa etc.), nu este ea prefigurată intențional în structura factică a Dasein-ului? Și nu cumva însăși "structura sa factică" este de natură intențională, de vreme ce ea cuprinde orice act de constituire care își are originea în Dasein-ul însuși? Dacă admitem o
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
două elemente esențiale care dau identitate oricărei relații intenționale: pe de o parte, actul intențional (de constituire), iar pe de alta, "obiectul" intențional corelativ, primul fiind cel care își caută "umplerea" și, în acest fel, confirmarea tocmai prin ceva ca ființare (care poate avea mai multe modalități: ființarea-la-îndemână, ființarea-simplu-prezentă, alt Dasein), ori ființa etc. ce "apare" în locul-de-deschidere al Dasein-ului și prin apariția căreia se constituie fenomenul ca atare. Situarea acestor termeni trebuie analizată cu mare atenție, fiindcă Heidegger pare a
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
loc-de-deschidere și de o constituire fenomenală de sine și prin sine. Dar locul-de-deschidere nu este autonom, nici nu reprezintă o caracteristică dată, ci el este însuși Dasein-ul activ, adică în act de constituire de sine. Ființa sa relațională el este ființarea căreia îi este esențial-originară relația cu ființa trece, cum e firesc, în toate ipostazele Dasein-ului însuși. Iar acestea, pe de o parte, reprezintă un rezultat al constituirii sale de sine, iar pe de alta, funcționează ca un "prealabil" într-o
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
înțelegerii și explicitării) înseamnă cum susține, de altfel, Heidegger și trecere, în privința "obiectului" care umple locul-de-deschidere al Dasein-ului, de la ființarea-la- îndemână la ființarea-simplu-prezentă, atunci sensurile acestea ontic și ontologic nu pot fi prezente altfel decât prin timporizarea fiecărei modalități de ființare, dintre cele două, una care, cumva, operează în ambele ordini de ființări. "Ca" nu ar putea avea funcțiile cu care este investit, în primul rând nu ar fi operator intențional-factic, dacă el nu ar fi timpul însuși, timporizând (în-ființând, cum
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
obiectului" care umple locul-de-deschidere al Dasein-ului, de la ființarea-la- îndemână la ființarea-simplu-prezentă, atunci sensurile acestea ontic și ontologic nu pot fi prezente altfel decât prin timporizarea fiecărei modalități de ființare, dintre cele două, una care, cumva, operează în ambele ordini de ființări. "Ca" nu ar putea avea funcțiile cu care este investit, în primul rând nu ar fi operator intențional-factic, dacă el nu ar fi timpul însuși, timporizând (în-ființând, cum se va arăta și dovedi în operarea reducției judicative a judicativului constitutiv
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]