2,029 matches
-
îi aparține numai arta; rânduiala este, în mod limpede, opera sfinților părinți". Sculptorii romani pot semna copii ale statuilor grecești fără a șoca pe nimeni. Obiectul are valoare prin materialul lui, nu prin factură. O statuie este de aramă, de fildeș sau de aur, înainte să fie de cutare sau cutare. Iar Vergiliu rezumă astfel disprețul virilului față de efeminat, al romanului față de grec: " Unii lucra-vor, dându-i suflare, în bronz mai măieștri/.../Tu să conduci cu puterea, romane,-amintește-ți;/Asta
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
nu are aceleași criterii ca istoricul. Ca valoare ontologică, el nu vede o cezură fundamentală între Luxor, Parthenon și catedrale. Statuile romane încrustate cu aur și pietre prețioase ca aceea a Sfintei Foy străluceau ca și statuile criselefantine (aur și fildeș) ale Greciei antice. Ochiul unui vizitator în vârstă de câteva mii de ani s-ar fi putut perinda, fără prea multă surprindere, pe aceleași culori care îmbrăcau într-o caldă mantie de viață (fără legătură cu albul rece în care
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
În afara acesteia: În Danemarca Începând din 1967, În R.F.G. din 1968, În Olanda din 1969, În Luxemburg din 1970, În Belgia din 1970, În Irlanda din 1972; În Marea Britanie și Italia din 1973, dar și În Argentina, Austria, Coasta de Fildeș. În ceea ce privește numărul și mărimea cotelor aplicate pentru perceperea taxei pe valoarea adăugată, acestea s-au diferențiat de la o țară la alta, În general aplicându-se un număr de 1-4 cote. Diferențierea s-a produs În funcție de natura bunului sau serviciului impozabil
Impozitele şi rolul lor în societatea modernă by Corneliu Durdureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1216_a_2218]
-
În 1820, posesiunile britanice în Marea Mediterană includeau Gibraltarul, Malta și Insulele Ionice. În Africa, Colonia Capului (întemeiată de olandezi în 1652, posesiune britanică din 1806), insula Sf. Helena, insula Ascension, și înguste fîșii de pe Coasta de Aur (Ghana), Coasta de Fildeș, Sierra Leone (1808) și Gambia (ocupată în 1765). India britanică cuprindea Bengalul și Biharul, provinciile Madras și Bombay, și insula Ceylon (Sri Lanka). În Oceanul Indian, posesiunile britanice includeau arhipelagul Laccadivelor, insulele Maldive, arhipelagul Seychelles, arhipelagul Amirante (ambele ocupate în 1814) și insula
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
iar din 1973 se numește Belize. La începutul secolului XX, interesele Marii Britanii din Africa se ciocnesc de interesele Franței, Germaniei, Portugaliei, Spaniei și Belgiei. Imperiul Colonial Francez deține Algeria, Tunisia, Sudanul francez (azi Mali), Africa de Vest (Mauritania, Senegalul, Niger, Coasta de Fildeș, Volta Superioară, azi Burkina Fasso), Dahomey (azi Benin), și Guineea franceză (azi Guineea), Africa Ecuatorială (Ciad-ul) și Congo francez (Gabon-ul); iar în Oceanul Indian, Madagascar și insulele Comore. Marocul rămîne sultanat pînă în 1912. Imperiul Colonial German posedă Togo, Camerun, Africa de
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
Australia), Noua Zeelandă. Imperiul Britanic a fost cel mai extins imperiu din lume. Imperiul Francez cuprindea în principal Marocul francez, Algeria, Tunisia, Congo-ul francez, Africa Franceză de Vest (Senegalul, Mauretania, Sudanul francez/azi Mali, Guineea franceză/azi Guineea, Coasta de Fildeș, Niger, Volta Superioară/azi Burkina Faso, Dahomey/azi Benin, Madagascarul și Indochina franceză). Imperiul German poseda Togo, Camerun-ul, Africa Germană de Sud-Vest/azi Namibia, Africa Germană de Est /azi Tanzania și Noua Guinee germană. Italia avea în administrație Libia, Eritrea și
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
181, 363, 397 Channel Islands 166, 171 Charleroi, bătălie (1914) 103 Château Thierry, bătălie (1918) 113 Chemin-des-Dames, bătălie (1917) 109, 282 Chilianwala, bătălie (1849) 265, 412, 413 China passim Coasta de Aur 29, 67, 106, 276 (v. Ghana) Coasta de Fildeș 67, 69, 106 Colonia Capului 20, 29, 43, 67, 68 Congo 36, 70, 106, 335 Cook, arhipelag 37, 67, 69 Coreea passim Coronel, bătălie navală (1914) 104, 284 Coventry 167, 199 Craonne, bătălie (1917) 109 Creta 13, 41, 168, 172
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
și creativității. Este adevărat, stilul manualelor noastre nu este pentru a înțelege ușor nici măcar un adult, dar un copil care nu are procesele psihice dezvoltate ca ale unui adult. 23 Totuși nu-i putem ține pe copii în turnuri de fildeș, ei își duc viața în colectivitate și de multe ori nu-i putem feri de eventualele traume care apar chiar între copii sau chiar în familii și atunci mai mult decât orice le trebuie dezvoltată capacitatea de REZILIENȚĂ, respectiv, "capacitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
doctrină drept garanție. Dacă analiza textuală este ceea ce îi preocupă mai întâi, pentru că practica îi predispune la acest lucru, asta nu înseamnă că nu se interesează și de problemele interpretării și receptării. Departe de a se închide în turnul de fildeș al cabinetului în care scriu, deseori îi îndrumă pe actori și vin în întâmpinarea dorințelor publicului. Dacă teoreticienii dramei burgheze, ca Diderot sau Mercier, dornici la rândul lor să pună bazele unei dramaturgii, adoptă aceeași atitudine de autor dramatic, ei
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
un semiîntuneric plăcut și din care se zvoneau sunete dulci de liră, se aflau șapte tătăroaice tinere, toate una și una, unduindu-se ușor în jurul unei mașinării ciudate. Într-un colț, așezat pe perini și trăgând dintr-o lulea de fildeș ținută cu grație de o eunucă, stătea cufundat în gânduri un tătar batrân, complet ras și având tatuate pe piept și Crucea "Sfântul Gheorghe" și a Semilunei Stea. Ce e asta? bâigui Metodiu arătând spre mașinărie. O tiparniță, monșer! lămuri
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Serios, zâmbi ea. Atunci când am să-ncep să-mi valorific eforturile, n-o să mai ai nici o scuză să nu-mi crești simțitor salariul. Max râse. — Atunci, poftim. Am mâine o întâlnire cu tipii ăștia despre proiectele lor de pe Coasta de Fildeș. Ăsta e un document pregătit de corespondenții lor francezi. Să-mi pregătești un rezumat până mâine-dimineață. Dosarul pe care i-l întinse era albastru-deschis. Îl luă și se uită înăuntru. —E în franceză, îl anunță. —Ce? —Franceză, spuse ea. Știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
mai Îndepărtat al Union Street. Logan se opri pentru o clipă, respirând aerul tare al dimineții. Ploaia torențială se oprise și fusese Înlocuită de o burniță care făcuse ca luminile de Crăciun să arate cețoase și neclare. Luminile de culoarea fildeșului proiectau „tineri cavaleri și lebede Înotând“ pe cerul plumburiu. Străzile se umpleau Încet cu mașini. Vitrinele magazinelor de pe Union Street ofereau vederii o dezlănțuire a bucuriei specifice Crăciunului și o grămadă de chilipiruri. Deasupra acestora, granitul cenușiu acoperea Încă trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
de aur de forma frunzelor de palmier, iar peste ea, toga picta, având o pictura textilis din broderii grele; pe cap purta o cunună de aur în care se împleteau frunze de laur; în mână ducea scipio, sceptrul greu de fildeș. Transfigurat astfel, urca în cvadriga aurită, cu un echipaj de patru cai albi, pentru procesiunea rituală a triumphus-ului - un traseu scenografic și magic, o înfășurare în jurul ombilicului Romei. Având de o parte și de alta mulțimea compactă care aclama, cvadriga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
printre cele mai mari din Aegyptus-ul de Sus și Aegyptus-ul de Jos. — De aici, de unde stai tu, până la khem, încăperea sacră, trebuie să numeri șase sute de pași bărbătești, mari. Era cu adevărat foarte bătrân; sub piele se zărea nuanța de fildeș a oaselor. — Te întrebi de ce sanctuarele noastre sunt atât de imense față de micile încăperi ale templelor voastre grecești? — Da, răspunse Gajus impulsiv. — Templul reprezintă parcursul vieții tale. Uită-te de unde ai venit până aici: drumul tău începe întotdeauna la miazănoapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
nutrește cu fluxul cald al fluviului nostru, și nici pergamentul impur, care este făcut din piei de animale moarte, în ținuturi reci, unde iarna nu se zărește soarele. Preoții noștri au trasat caracterele dictate de Marea Mamă pe plăcuțe de fildeș; unele sunt mici cât o falangă a degetului mare. Apoi au făurit vase de lut și au înscris și pe ele semnele sacre, ca să nu se piardă. Au ascuns totul în subteranele sacre de la Ab-du, orașul-mamă pe care voi îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Studiam în templul de la Ab-du; marele preot mă iubea, și împreună cu el am coborât treptele subteranelor; sunt o sută douăzeci, abrupte și obositoare. Era noapte: nu poți bate ziua la poarta regatului morților. Și am văzut vasele și plăcuțele de fildeș îngălbenit cu semnele sacre. Dar Germanicus, care se simțea atacat de o lume irațională, întrebă cum se putea ști dacă toate acelea erau într-adevăr vechi de patru mii de ani. — De-a lungul mileniilor, răspunse sacerdotul cu o mică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
în zilele noastre, trebuie să numeri trei mii trei sute de ani. Sub toate acestea zac rămășițele întâiului templu; pe ele nu poți citi nici un nume, pentru că a fost construit înainte ca Marea Mamă Isis să ne dăruiască scrierea. Plăcuțele de fildeș și vasele cu semnele sacre sunt ascunse acolo. Germanicus nu vorbi. Dar tăcerea lui venea din alte gânduri: se spunea că Julius Caesar și Marcus Antonius căzuseră pesemne într-o vrajă aidoma celei în care simțea și el că aluneca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
intendenți, aproape toți egipteni și nubieni. Un palat unde zilele erau de o simplitate austeră, unde erau citiți marii scriitori antici, unde intrau puțini oameni, numai artiști, istorici și filosofi sau negustori de dincolo de marea Arabiei, cu mătăsuri, obiecte de fildeș și perle, ori plante rare din Africa și Asia pentru grădinile ei, balsamuri și parfumuri. Auzind dispozițiile privitoare la viitorul său, rostite cu un zâmbet complice de un ofițer - pentru prima oară după atâtea luni, cineva îi zâmbea fără teamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
lui. Gajus nu făcu nici un comentariu; îl sfătui pe Helikon să plece, iar el se duse în fundul porticului să privească marea, în direcția insulei aceleia pe care n-o putea zări. În mintea lui vedea însă mica masă de abanos, fildeș și bronz, mâinile Antoniei pline de bijuterii masive, foaia de papyrus cu literele cifrate. „Ne-ai răzbunat tu“, zise cu glas scăzut, ca și cum ea ar fi fost în apropiere și l-ar fi putut auzi. Noua strategie După câteva zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
de la Misenum, care nu avea să uite niciodată brațul Împăratului care-i înlănțuia umerii. Dormea întotdeauna singur. Servitorii spuneau că nu primise pe nimeni în camerele silențioase alese pentru nopțile petrecute pe Palatinus. Patul său - cu tăblia de aur și fildeș dăruită de Liga orașelor siriene - era gol, mai mulți paznici și servitori erau postați în fața ușii închise, inaccesibile. Somnul îi era ușor, fragmentat. Ferestrele erau orientate spre răsărit, către cea dintâi licărire a zorilor. Când se trezea, știa imediat ce oră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
invenție a lui Marcus Tullius Cicero. Pe toți pereții însă, nișele și consolele erau pline de mici obiecte prețioase. Suveranii învinși, ambasadorii care doreau pacea, notabilii locali, guvernatorii provinciilor se străduiau să găsească daruri - obiecte din aur, pietre, smalț, lemn, fildeș, marmură, mozaicuri, sticlă, camee, picturi - care să-i satisfacă bine-cunoscutele gusturi de colecționar. Respectând ordinele, ofițerul însărcinat cu executarea lui Macro ceru să fie anunțat și, în picioare în mijlocul acelor comori strălucitoare, raportă: Macro alesese să se sinucidă, ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
incoruptibilă.“ Continua să se plimbe. Recipiente pentru balsam, ampule de aur și sticlă în care introduceai bețișoare de os, iar apoi îți întindeai parfumul pe piele; Herodes spunea că bunicul lui i le trimitea Cleopatrei. O mică sculptură criselefantină, din fildeș și aur: acvila lui Zeus răpindu-l pe Ganymedes. Ghearele strâng trupul băiatului fără să pătrundă în carne, îl ridică de la pământ. Aripile se desfac, puternice, pentru a se ridica în aer, însă băiatul, care știe că este răpit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Zeii voiau însă ca el să se întoarcă. Și se întoarse la sfârșitul iernii, când se topi zăpada din Alpes. La Roma, toată lumea observă că numărul soldaților germani care îl însoțeau se dublase. Încă din prima noapte, la căpătâiul din fildeș și aur al patului său se cuibări iar zeul palid al insomniei. — M-am hotărât, îi spuse Miloniei când se lumină de ziuă. Îl vom chema pe Manlius, să vină aici imediat. Vreau o reședință privată, unde să nu intre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
-și coama, apoi căzu din nou, nechezând de durere. Cu ochii larg deschiși, se întoarse să vadă cine îl rănise - și atunci omul îl lovi între coaste, în dreptul inimii. Un șuvoi de sânge țâșni pe nări și împroșcă ieslea de fildeș. Incitatus se prăbuși pe o parte, cu picioarele întinse, mai puțin cel cu glezna rănită. Arta de a face ordine Strigătul: „L-au omorât pe Împărat!“ străbătu Roma ca un fulger ivit pe cerul amiezii. Oamenii încremeniră, însă în clipa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
În zadar cu șapte ani în urmă, preoții egipteni văzuseră renăscând din cenușă după cinci veacuri, mitica Phoenix. Și la Roma, praful se așternu peste noile ruine. În fața porticului templului isiac, incendiat cu furie cu tot cu decorațiunile lui de turcoaze și fildeș, cu statuile din cuarț, granit și diorit, cu fragilele papyri, în urletele mulțimii superstițioase, Valerius Asiaticus observă caustic: — Să distrugi monumentele dușmanului trebuie să fie o plăcere mai intensă decât să cumperi o fecioară din Bithynia. Dar eu sunt prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]