6,757 matches
-
dînd putința de a le exprima concis. S-ar putea crede că cine are acces la esențe le va exprima spontan în forma cea mai nimerită, că așadar omul profund e automat înzestrat cu harul expresiei, cînd de fapt drama filozofilor de aici vine: din neputința de a poseda simultan amîndouă însușirile. Norocul generației mele este că, avînd în Gabriel Liiceanu un exemplu de îmbinare a lor, am putut înțelege de timpuriu prăpastia dintre impotența conceptuală care nu prinde viața și
Cultura afectului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6226_a_7551]
-
spectrul erosului din care ea s-a născut. În fine, am înțeles că cine scrie arid și impersonal o face din neputința de a cupla emisfera dreaptă a participării empatice cu emisfera stîngă a calculelor și schemelor și că majoritatea filozofilor trăiesc decuplat, în două dimensiuni separate, cînd erosul cu intuițiile pe care le stîrnește, cînd munca intelectuală cu ordalițiile pe care le impune, și că separarea aceasta nici măcar nu depinde de voința lor, ci de ceva constitutiv, un fel de
Cultura afectului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6226_a_7551]
-
reflecție nimeni nu poate scoate nimic, decît raționamente calpe trase pe un calapod previzibil, miezul gîndirii stă în tribulația intimă trăită în regim nocturn sau în condiții de sihăstrie. De aceea, doar în singurătate și numai după miezul nopții, ochii filozofului pot intui premise noi, dar asta nu fiindcă le-ar putea descoperi grație cine știe cărui fler, ci fiindcă ele răbufnesc de la sine, în virtutea vexațiilor trăite. Dacă așa stau lucrurile, atunci rostul filozofiei e de a prelucra o materie care precede acrobațiile
Spiritul vernacular by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6046_a_7371]
-
Livius Ciocarlie În ale literelor actuale, am consilierul meu de taină - pe care, spre deosebire de alți oameni mari, știu să-l ascult. In cartea asta cel puțin, Compagnon nu-i filozof al culturii, ca Spengler ori ca Blaga, nici teoretician, ca Matei în Cinci fețe ale modernității. E istoric al ideilor. Arată cum s-a gândit în epocă despre ce ar fi modern, sau antimodern. Nu-i privește pe moderni în
Însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/6262_a_7587]
-
că atunci când s-au hotărât să dea informații au scris pe plăcuțe că C.A. Rosetti a trăit 15 ani, dar tot mai mult îmi place să citesc Arghezi Tudor virgulă poet. Caius Dobrescu scrie că eu aș fi adevăratul filozof sceptic. Adevăratul sceptic, poate. Adevăratul filozof... Văd la Eugenia Vodă un fizician cu o minte atât de frumos formată, încât mă întărește în convingerea că, la câtă minte și formație am, fac bine fiind așa de frivol. Mai nou, dispun
Însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/6262_a_7587]
-
dea informații au scris pe plăcuțe că C.A. Rosetti a trăit 15 ani, dar tot mai mult îmi place să citesc Arghezi Tudor virgulă poet. Caius Dobrescu scrie că eu aș fi adevăratul filozof sceptic. Adevăratul sceptic, poate. Adevăratul filozof... Văd la Eugenia Vodă un fizician cu o minte atât de frumos formată, încât mă întărește în convingerea că, la câtă minte și formație am, fac bine fiind așa de frivol. Mai nou, dispun de un aparat de auzit. Când
Însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/6262_a_7587]
-
-l și testez. În stație la Magearu, vreme de douăzeci de minute, cât am așteptat, un biet om bătea din palme și sărea de pe un picior pe celălalt. Când a venit și plecat 133, încă mai sărea. Vorba unui cunoscut filozof autohton: piciorul drept, piciorul stâng. Nu are rost să-ți faci de lucru cu sensul dacă nu ai acces la fundamental.
Însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/6262_a_7587]
-
un individ comod, un leneș gata să accepte, pe nemestecate, părerea celuilalt, ba chiar s-o reproducă. Pur și simplu, „nu are libertatea să refuze”! Deși coborâtă în zona derizoriului, imaginea omului-paiață e mai apropiată decât pare de cea a filozofului. A unui anumit tip de filozof, inițiatul budhist: cel pentru care nu există reguli și norme, ci doar consecințe. Deși însușirile sale sunt vizibile din prima clipă, cuvintele rostite au un efect magic: „He will speak these words of wisdom
Vechimea, adâncul (2) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4873_a_6198]
-
să accepte, pe nemestecate, părerea celuilalt, ba chiar s-o reproducă. Pur și simplu, „nu are libertatea să refuze”! Deși coborâtă în zona derizoriului, imaginea omului-paiață e mai apropiată decât pare de cea a filozofului. A unui anumit tip de filozof, inițiatul budhist: cel pentru care nu există reguli și norme, ci doar consecințe. Deși însușirile sale sunt vizibile din prima clipă, cuvintele rostite au un efect magic: „He will speak these words of wisdom/ Like a sage, a man of
Vechimea, adâncul (2) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4873_a_6198]
-
he’s really nothing/ But the brief elaboration of a tube.” Această non-entitate („neînsemnata creație a unui tub”) are însă forța de a modifica destine și de a transmite individului starea de grație sau de transă. În ciuda acestor atuuri, miza filozofului improvizat e, simultan, și măruntă, și de neatins: „He wants to write a love song/ An anthem of forgiving/ A manual for living with defeat/ A cry above the suffering/ A sacrifice recovering.” O astfel de ființă devine primejdioasă tocmai
Vechimea, adâncul (2) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4873_a_6198]
-
uitat de lume, Ano Potamia, din nordul Greciei, Iannis ia calea pribegiei și ajunge în Suedia, unde Efi, iubita sa din adolescență, emigrase deja. Aventurile prin care trece, reflecțiile pe care le face, căci în felul său Iannis este un filozof autodidact, se împletesc cu destinele individuale și colective ale cîtorva generații de greci, de-a lungul a peste un secol de izgoniri, deportări, prigoană. Arborele genealogic al personajelor, trasat între coperțile cărții de peste 400 de pagini, ușurează orientarea cititorului în
Ultimul grec by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/4845_a_6170]
-
luat odată copilul în brațe și i-a ținut căpșorul între umăr și gît știe foarte bine că el nu-i aparține lui însuși, ci copilului. Cam acestea sunt reflecțiile pe care le face eroul romanului. El este un adevărat filozof, deși nu este un om cultivat, școlit. Am vrut să redau experiența migrației diverselor generații. Și totul începe cu grecii din Turcia, la finele secolului XIX, grecii care sute de ani au trăit pașnic cu evreii, cu armenii, cu gruzinii
Aris Fioretos: „Migrația este experiența majoră a secolului XX“ by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/4844_a_6169]
-
nu cumva vor îmbogăți această lucrare cu informații noi. „Cel care caută nu are odihnă până nu găsește. Găsind se va tulbura. Tulburat, se va minuna. Minunându-se, va domni asupra Întregului. Dominând, va dobândi Repaosul”. Poetul, prozatorul, dramaturgul, publicistul, filozoful și omul nu se pot separa fără să-i fragmentăm imaginea. Mai presus de anistorie, eufonie, metafizică și ortodoxie, Voiculescu a devenit o stare și un model care au salvat destine literare. Sărmană cultură care se salvează prin sacrificiu...
Vasile Voiculescu – noi contribuții biografice by Gheorghe Postelnicu () [Corola-journal/Journalistic/5285_a_6610]
-
rafinată, a fost și mișcare feministă, stânga intelectuală și militanta, experiment artistic asumat marginal, dinamica problematică a drepturilor cetățenești etc. Camil Petrescu și Alexandru Vilara. Satul mitic unde s-a nascut veșnicia și satul concret studiat de Școală Gusti. Vulcănescu filozoful și Vulcănescu economistul...” În cazul de față, conjuncția și, cea care însumează și nu lasă nimic pe dinafara, are un rol important. Viața la țară (sau lipsa ei) Și tot apropo de „satul mitic și satul concret”, în „Adevărul” de
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5311_a_6636]
-
Raphael Enthoven (dir.), Barthes, Fayard 2010, care transcrie o serie de emisiuni radiofonice dedicate, în luna ianuarie a aceluiași an, maestrului (să notăm în treacăt că Enthoven este unul dintre foștii amanți ai Carlei Bruni și unul dintre urmașii „noilor filozofi”). Limba este fascistă, spune Barthes, pentru că te somează să spui ceea ce, odată spus, devine albă sau neagră, da sau nu, inocență sau vinovăție - și e imposibil să nu observi cît de fascist apare astfel limbajul jurnalistic, cel al topurilor, cel
De ce zahărul e violent by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/5441_a_6766]
-
lor construcție demnă de remarcat în ultimele decenii e un fel de etică generalizată a resentimentului. În acest context, un fapt care în alte împrejurări ar fi trecut fără a face valuri, a stârnit o vâlvă enormă. A. C. Grayling, binecunoscutul filozof oxfordian, personaj de mare influență publică, specialist în epistemologie, metafizică și logică filozofică, membru în zeci de societăți cultural- științifice, a decis să pună la Londra bazele unei noi universități, The New College of Humanities. Momentul e, trebuie să recunoaștem
Autostrada care nu duce nicăieri by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5446_a_6771]
-
său un Umberto Saba al Timișoarei, deși n-a lăsat în urma sa cărți precum librarul din Trieste. Librarul acesta, despre care vorbesc aici, i-a legat ani în șir pe artiștii de toate națiile din Timișoara, fie ei pictori, literați, filozofi ori numai profesori pur și simplu în școlile orașului, la Cărturești. Aproape construise aici o confrerie a bunului-gust și a dezbaterilor deloc frivole, unde putea să se așeze orice om îndrăgostit de artă, ori pur și simplu cel care căuta
Vara în care am intrat by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/5454_a_6779]
-
În ambianța puțin intimidantă a holului străjuit de coloane din marmură al Hotelului Athénée Palace Hilton, reporterul României literare încearcă să afle de la „filozoful actualității”, romancierul și eseistul francez Pascal Bruckner (prezent pentru a șaptea oară în România), dacă paradoxul este doar un foarte fructuos motor eseistic care exprimă bogata experiență de viață a autorului sau o veche-nouă lege de mișcare în caruselul iubirii
Pascal Bruckner despre paradoxurile iubirii () [Corola-journal/Journalistic/5355_a_6680]
-
Grete Tartler Ludwig Wittgenstein, născut în Austria, dar și unul dintre cei mai cunoscuți filozofi de limbă engleză, este și autorul unor jurnale (de idei, și nu numai). Personalitate multiplă - a spune „scindată” e prea puțin -, și-a schimbat de mai multe ori nu numai viața, ci și modul de a scrie filozofie. Confesiunea, după
Jurnalele filozofului by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/5191_a_6516]
-
actorului Ion Caramitru, în semn de recunoaștere și apreciere pentru întreaga sa carieră. “Cu același respect și considerație pentru ceea ce ați făcut dumneavoastră pentru comunitate, prin reprezentantul ei ales, comunitatea se înclină în fața dumneavoastră și va mulțumește. Parafrazând un mare filozof care zicea că marile iubiri sunt mute, vă rog să îmi dați voie să spun că marile prietenii sunt mute. ”, a declarat Primarul Sorin Oprescu. Cu această ocazie, Ion Caramitru a primit o stea pe Aleea Celebrităților din București, alăturându
Ion Caramitru a primit Placheta Orașului București () [Corola-journal/Journalistic/67044_a_68369]
-
voința de putere" în sprijinul doctrinei totalitare. La aceasta a contribuit și sora lui Nietzsche, Elisabeth Forster, nazistă înverșunată și admiratoare a lui Hitler, care a falsificat unele texte pentru a le utiliza în construirea unei ideologii străine de gândirea filozofului. Google sărbătorește, marți, 169 de ani de la nașterea lui Friedrich Nietzsche.
Cine a fost Friedrich Wilhelm Nietzsche by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/67076_a_68401]
-
să le îngînăm ca un leit-motiv atunci cînd îi pomenim numele - estetic, etic și religios -, teoria nu e decît paravanul de care are nevoie pentru a-și exprima o sensibilitate surescitată pînă la paroxism. Scrisul îi este cu predilecție autoreferențial, filozoful fiind condamnat, sub înrîurirea dramei prin care a trecut, să scrie mereu despre sine. Parcă tot universul se adună în marginile chinului personal, lumea exterioară neavînd sens decît dacă îi stîrnește amintirea durerii proprii. Așa se face că toată curiozitatea
Elegia conceptuală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6617_a_7942]
-
bătrânețe otrăvită". Odată cu admirația constantă pe care i-o poartă, Cioran rămâne totuși pentru el o continuă sursă de uimire, de interogații, dacă nu chiar de perplexitate. Ceea ce-l contrariază în primul rând e discrepanța dintre "fundalul apocaliptic" al viziunii filozofului și aparența sa cotidiană, de o cuceritoare cordialitate. La un moment dat, în 1976, Kraus crede că are revelația codului în care trebuie citit paradoxalul său prieten: "Cioran spune: aforismele pot să sune așa sau cu totul altfel, conținutul lor
Vestigiile unei prietenii by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/6623_a_7948]
-
celui care a devenit, spre sfîrșitul vieții, "smeritul monah Nicolae de la Rohia", îmbogățind profilul cărturarului prin texte de Alexandru Paleologu, Alexandru Baciu și Ioan Pintea, dar și prin cîteva documente inedite. Cronicarul a citit cu voluptate gîndurile conului Alecu despre filozoful francez Alain (pe numele întreg Emile August Chartrier: 1868-1951): "Gînditorul acesta, care în multe mii de pagini nu a scris nici un rînd de prisos, este un artist de primă forță, posesor al unui stil extraordinar. Nici nu se poate altfel
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6635_a_7960]
-
înșelați. Aceeași îngrămădire halucinantă de texte superficiale, aceleași note biografice pe care le găsești în orice dicționar, aceeași inapetență de a spune lucruri esențiale - sau măcar originale - despre unul din marii scriitori ai veacului trecut. Aflăm că a fost romancier, filozof, dramaturg, seducător. Mai ales seducător. Drept urmare, ni se oferă detalii despre multiplele sale amoruri, fotografia amantei Maria Caseres, lista completă a nevestelor și iubitelor. Și multe fotografii ale scriitorului, cu smoking, în ținută proletară, cu țigară în mână sau în
Moartea revistelor literare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6510_a_7835]