1,149 matches
-
și Domeniilor în guvernele țărăniste din 1930-1931 și 1932. C. Argetoianu scrie că, atunci când regele Carol voia să-l sperie pe Mihai, îl amenința „acum chem pe Potârcă”. Era o amenințare cu efect, căci tânărul Voievod era „îngrozit de aspectul fioros al burtălăului de Virgil Potârcă”, văzut adesea pe culoarele Palatului Regal. 15 noiembrie. La deschiderea Parlamentului, ,,Regele apare în Cameră în noul veșmânt albastru. Lângă dânsul prințul Mihai, foarte serios și cuminte în uniforma de la Dealu”. 29 noiembrie. N. Iorga
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
făcălețe de mestecat terciul mămăligos. Ochii roșii, saliva scurgându-se intermitent din botul rânjit, starea lor de permanentă furie, l-ar fi îndreptățit pe orice veterinar să-i diagnosticheze ca fiind cuprinși de rabie. Unde era lupul cel puternic și fioros, frica și teama când încercai să faci un lucru nepermis ori încălcai anumite reguli? Vai de mine, nu e voie că te papă lupul, ai auzit? Pe cine să mai "pape" lupul acuma, când ajunsese într-o stare de plâns
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
prezentat, și-a pus cazmaua (mâna) pe neajutoratul vinovat și, hotărât, l-a mânat spre mașină. A demarat la fel de decis precum se observau urmele de frână de la sosire. Urmează partea fantastică: - Unde doreai să ajungi? - l-a întrebat arătarea aceea fioroasă, cu o voce, dintr-o dată, umană și caldă. Orice urmă de teamă, teama aceea înfricoșătoare determinată de neputința de a-ți fi propriul tău stăpân, dispăru. Gheața, ce-i strânsese ca un clește inima, determinând un puls nebun prin toate
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
cai), cum se pot păstra proaspete ouăle, boli de gură și de picioare la vite (febra aftoasă etc.). Se publicau și atunci diferite curiozități ori fapte de viață ca acestea: un fiu își omoară tatăl; nuntă sângeroasă la Tătărășeni; uciderea fiorosului bandit Tcaciuc; Voievodul Mihai avansat caporal în batalionul vânătorilor de munte etc. Să insistăm mai pe larg asupra a două știri din pagina informativă a Foaei : „Copil ținut în cușcă” cu detailarea: Poliția din orașul Suceava, primind o reclamație, a
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
partid și transformat într-un fetiș. Omul nou, pentru care propaganda s-a luptat atîtea cincinale a-l transforma în realitate, am putea spune că el există și se manifestă abia astăzi, cînd ne aflăm în deplină libertate și fără fiorosul aparat de partid și de stat în coastele noastre. Dovadă, lipsa puterii de decizie la nivel individual, a fricii de a-și hotărî singur soarta, spaima viscerală de viitor un viitor pe care nu-l mai hotărăște o instanță supremă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
morții se instalează la unii În postura de adevărată zeitate. Și nu putem să nu invidiem, noi, europenii, acele popoare și culturi În care Moartea apare nu sub forma unui bărbat cu coasa - ca la Nemți! - sau a unei bătrâne fioroase Înzestrate cu aceeași sculă, ci În forme profund pozitive, amabile chiar, unul dintre acele fenomene majore care fac posibilă existența. Izbăvindu-ne de un trup și o minte uzate, dar, mai ales, dăruindu-ne ceea ce aș putea numi tensiunea existențială
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
pripă drept „dușmani” - cei naivi care nu fugiseră, nu putuseră să o facă! -, deoarece, nu-i așa, „deși avem puterea militară, polițienească și administrativă, lupta se ascute, iar dușmanul se arată mai fioros ca nicicând”. Și, ha-ha, cu atât mai „fioroși” cu cât se ascund, Încercând să ne intre În voie, vroind să ne răstoarne „pe dinlăuntru”, să ne submineze, cum se zice! Și atunci, nu-i așa, cu atât mai lăudabile „creațiile” unor tineri tovarăși-scriitori, precum Petru Dumitriu sau Titus
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
sute de tineri, din imprudență naivă sau din Întâmplare, pur și simplu, sau pentru că purtau acea „ștampilă” de burghez, decretată inamică, au fost târâți În injustiție continuă și flagrantă, eșuând, mulți dintre ei, dacă nu În Închisorile staliniste, cele mai fioroase ale Europei, Într-o marginalitate socială „Închisă” și stabilă. Și atunci, stimatul meu lector, ce mai rămâne din „paradisul tinereții”?!... Nu mult, nu foarte mult; un fizic și un metabolism normal, ascultător, câteva aventuri lirice sau erotice - toate În umbra
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
am văzut pe tata stând nemișcat pe trotuarul unui viaduct. După ce am deschis geamul și i-am prezentat cartea de identitate unui gardian, am tras într-o bandă în urma unui șir de mașini care așteptau în parcarea din fața bibliotecii. Corolele fioroase ale pinilor care se înălțau în jurul nostru planau asupra școlii. Am aruncat o privire cicatricei din palmă. Asta va constitui fie finalul, (finalurile au fost întotdeauna ușoare pentru tine) fie ceva care se va lecui, iar lecuirea va împiedica o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
întârziați. Priveliștea Lisabonei și a împrejurimilor sale de pe terasa Castelului Săo-Jorge - cred că ar trebui să constituie pânza unui mare maestru, expusă într-unul din faimoasele muzee ale lumii. Panorama orașului, absolut impresionantă, este vegheată aici, de pe esplanadă, de tunuri fioroase, de mult amuțite, orientate spre estuarul râului Tajo și spre cartierele centrale ale orașului. Priveliștea e dominată de acoperișurile îmbrăcate cu olane ale majorității caselor, alcătuind un peisaj uniform. Lunete instalate pe suporturi metalice te ajută să „personifici”, să scoți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
îmi zic că acești oameni socializează mult mai mult decât oamenii de la noi, care se izolează în casele lor, împrejmuite cu garduri înalte, de care daca te apropii te întâmpină câini răi deciși să apere proprietatea stăpânilor cu colții lor fioroși. Aici este un alt mod de a trăi. Trotuarele mari și late, adesea mai late decât carosabilul mașinilor îți dau de înțeles faptul că spaniolii se simt foarte bine în spațiile publice. Și nu-i vezi triști sau nervoși, nu
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
atât de mari încât unii nu sunt compatibili cu alții și pericolul, în ochii, mei, s-ar numi neverosimilitatea.... Spui în anul 2007, în revista "Ramuri", într-un editorial: "Uniunea Scriitorilor nu este o fortăreață păzită strașnic de niște străjeri fioroși, o fortăreață ce se cade să fie asediată pentru a fi cucerită. Mesajul celor dinăuntru pentru cei dinafară, care tropăie plănuind un asalt sângeros, e foarte clar: cetatea nu trebuie atacată și distrusă, în ea se poate intra firesc, nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
ceea ce a fost imaginat și scris cu necuvinte, cu tăceri, cu aproximări și alte fantezii. Dacă am aduna date despre "poezia criticilor", sunt convins că ar ieși o lucrare consistentă care le-ar trăda intimitatea "păcătoasă" bine ascunsă de limbajul fioros, tăios, critic. Ei, în acest context de fapte și ipoteze, Gheorghe Grigurcu a avut curajul să pună propria inimă în palmă, ca un chirurg care își stabilește singur diagnosticul. 4. Am asistat la o demonstrație de "băut vin" în prezența
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
curente, așa cum, bunăoară, în Franța un Roland Barthes (as al numitei metode) sau un Tzvetan Todorov și-au îngăduit și ei o destindere defel structuralistă. Acum, să ne înțelegem. Nu putem închide, n-am închis niciodată ferestrele, cu excepția unor ani fioroși ai totalitarismului comunist, spre cultura lumii. A avea modele din spațiul său nu înseamnă mimetism, ci orizont cultural indispensabil. Gradul de "consistență" al producțiilor noastre scriitoricești face ca ele să fie sau să nu fie compatibile cu înscrierea lor pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
altminteri, ar deveni solemnă și plicticoasă (nu fac nici o aluzie la Germania). Avem, de asemenea, finețe, calitate pe care scriitori români formați în alte medii culturale, ca Slavici, Stere sau Goga, nu erau capabili să o sesizeze, de unde tablourile lor fioroase (și false), ale unei culturi române filistine, corupte și iresponsabile. Culmea, într-o epocă de uriaș efort constructiv, de modernizare fără precedent și, în fond, de maximă responsabilitate națională și europenism, care a fost epoca Regelui nostru Carol I. Să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Iar Pilat s-a temut foarte De Iisus nu s-a Îndurat La moarte L-au condamnat Jidavii Îi apucară Și-o cruce grea aflară Și pe umeri I-o au pus Ca s-o ducă până sus! La Golgota fioroasă Pe o cale dureroasă La un loc, cel hotărât Ca să fie Răstignit. Iisus Crucea o ducea Milă de la ei n-avea Cu călăii pe drum mergea Îl băteau și-l Înjunghiau Când El Crucea o purta Cu Maică-sa se
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
ilustrat în nici un domeniu al culturii (ba, uneori, fiind cu totul refractar ei) se așează ca mușița pe suprafața problemei eminesciene și o umple de o cangrenă verzuie și fetidă [...]. Eminescologul este ori cu desăvârșire incult, ori de o incomprehensibilitate fioroasă, de un fanatism și de un moralism superlativ, care mârâie la orice presupusă atingere a operei eminesciene. Dacă Eminescu ar trăi și ar citi ce scriu eminescologii noștri despre el sunt încredințat că ar muri subit". Și Dan Mănucă își
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
un fund de pădure unde trebuia să facem bătaia. În cea mai mare tăcere ne-am așezat fiecare al locul însemnat de Catrințaș, iar locul meu care venea într-o cumplită tiharaie 127, în gura unei văgăuni, era cu deosebire fioros. Dacă e un urs în pădure, îmi zise pristavul, pe aice trebuie să iasă, că n-are pe unde cotigi 128. "N-are pe unde cotigi, repetai eu în gând. Vra să zică, trebuie să mă țin bine să nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
odată ajunși acolo, Doamne sfinte, ce panoramă! De o parte, cât străbați cu ochiul, șesul îmbracat cu ogoare, strălucitor de lumină și de verdeață, împodobit cu nenumărate sate și livezi; de ceilaltă parte, munții care se rădică împrejurul cetăței, negri, fioroși, acoperiți cu păduri seculare și care parcă anume au fost clădiți ca să străjuiască în jurul ei. Iar din vechea și falnica cetate n-au mai rămas în picioare decât zidurile exterioare, câteva rămășiți de bastioane și de turnuri, câțiva păreți cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
am mai putut nimeri cararea pe unde venisem. Am apucat așa la întâmplare în dreapat și am ajuns la marginea unei prăpăstii pe unde nu era chip să se scoboare suflet de om. Am apucat apoi în stânga, altă prăpastie, tot atât de fioroasă, și așa în toate părțile, oriîncotro ne îndreptam, dam de râpi grozave care ne închideau calea. În sfârșit, s-a făcut noapte neagră, de nu se mai vedea nimic. Ei, așa-i c-am pățit-o? ne zise unul dintre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
să fie între 500 și 1 000 de metri. Când am auzit aceasta, nu s-a zborșit părul în vârful capului. Am renunțat imediat la gimnastica noastră de sărituri, ba nici chiar pe scânduri n-am mai îndrăznit să trecem fioroasele guri de prăpăstii, ci căutam să le ocolim, așa că, pot zice, am făcut de două ori drumul de la o margină pănă la cealaltă a Mărei de gheață. Ajunși la Chapeau, altă gustare pentru recâștigarea forțelor pierdute. În timpul acesta, pe când mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
un pas înainte pănă când amândoi călăuzii n-au luat-o fiecare câte de-o mână și au dus-o la vale mai mult de-a târâșul. Când am ajuns jos, biata femeie era atât de istovită și impresionată de fiorosul coborâș, încât n-a mai avut putere să se ție în picioare, necum să urmeze cu noi calea înainte spre Chamonix. Am fost nevoiți să construim în grabă o targă și așa am dus-o noi barbații în puterea brațelor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
defectă. Iarna stătea înghețată. În ziua pe care o reconstruim acum, țâșnitoarea mergea. Eu, Cârnatu, Bârnosu stăteam călare pe țâșnitoare. Și Bârnosu - sau altcineva - punea degetul pe jetul pitic al acelei țâșnitori. Apăsa și ne stropea. Noi înjuram. Aruncam priviri fioroase spre cel care ne udase. Era posibil ca Bârnă să scoată o gumă fleoncănită din gură și să mi-o arunce în cap sau, mă rog, s-o arunce în cel care avusese ideea cu stropitul, care ne scosese din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
mrene argin tii cu carnea albă ca de Înger și cu icrele otrăvite, somni lucioși și raci de smaragd. Am băgat și eu mâna până-n umăr după ei, printre răgălii de sălcii și arini, scoțându-le de prin vizuinile lor fioroase pe aceste lighioni ciudate, Învoite de Dumnezeu pentru ospătarea creștinilor, fiindcă s-au miluit, zice-se, să taie cu foarfecele lor legăturile Domnului pe Cruce; lighioni În armuri și cu halebarde Înfricoșate, ca pentru cine știe ce turnir nemilos de cavaleri. Dar
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
ai epopeii napoleoniene, plini de păduchi și de glorie, de la un capăt al Europei la altul. Înalt și monumental În uniforma lui de cavalerist, uitată și descoperită prin vechi albume de familie, În cizme de trupă, cu barba incultă, mustățile fioroase, părul netuns cu lunile și lă sând să-i cadă pe umeri o ploaie de mătreață, bătătorită una cu postavul, purta o sabie de uriaș la coapsă, ca smulsă dintr-o veche panoplie sau dintr-un muzeu militar. Înțelept, cu
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]