58,483 matches
-
scrisori din locuri inventate copilului îi scapă felia de pîine în canal în poiana mierlelor brutarul mut fărîmițează pîine chiar zilele îndrăgostiților sunt decalate fiecare cu lumina ei ce doar arar pătrunde în lumina vecină etanșe sunt bucuriile noastre ca florile în case părăsite zidite în culoare și miros departe de orice ochi de orice nară doar morții se scaldă în zile comunitare ei egal de liniștiți ca niște briciuri scufundate 6. Cu zilele noastre cineva face gimnastică această zi noroasă
Zile și Vieți by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/11695_a_13020]
-
la răsărit. Pînă dau de începutul din iarba senină. Cînd ceara și rugăciunea laolaltă viețuiesc una scăzînd cealaltă înălțîndu-se - lumină și hrană. Bucuria învierii Bruma se așază altfel Pe urzici Și altfel pe crini. în ceai am pus Pe lîngă flori de tei Și cîteva măceșe Din via bunicilor de pe deal. Și în ger, Sub palidul cer Limba cea aspră a mieilor Caută firele verzi. Tot astfel caut eu Cuvintele pentru poem. Pe limbă am amintire vie De afine și fragi
Poezie by Liliana Ursu () [Corola-journal/Imaginative/11296_a_12621]
-
Cîte puțin despre taină ,Cel ce se vede pre sine are o bucurie mai mare decît ar vedea un înger" Grigore Sinaitul Doar cît te-ai atins de lumină și lumina a căpătat mireazmă. Doar cît te-ai atins de floarea ofilită și frunzele i-au înviat. Călătoreai învăluită în noaptea pletelor atotștiutoare pînă ce apunea soarele în cuibul mîinilor tale. Atît de singure, Atît de părăsite. Nu mai scriu poezii fiindcă toți prietenii mei au murit." ai șoptit tu în
Poezie by Liliana Ursu () [Corola-journal/Imaginative/11296_a_12621]
-
Carmen Brăgaru Am avut privilegiul să o cunosc în urmă cu unsprezece ani, când pregăteam monografia închinată soțului ei, Dinu Pillat. Am petrecut multe după-amieze în apartamentul primitor din Drumul Taberei, înțesat de fotografii, de flori și de trilurile canarilor. Am ascultat-o fermecată ore în șir, uitând adesea să mai iau notițe, vorbind molcom despre o lume dispărută, o lume a tihnei și a normalității pe care încerca să o învie pentru cei care nu
Un destin împlinit by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Imaginative/11765_a_13090]
-
foc nu mai adună spaimele unei nopți de iarnă. E multă singurătate ce fierbe în oala de tuci, în gutuile de pe raft și multă îndepărtare în nasurile turtite de geamul ferestrei. Nu sunt copiii viței de vie la cules de flori de salcâm și nici căruțașii însetându-și caii la fântână. Bătrânul Aerostate își cheltuiește tutunul pe rotocoale de amintiri în timp ce lemnul ușii scârțâie în vântul lui decembrie. Același lemn din care sunt ridicate crucile de pe deal... Trebuie să călătorești cu
Poezie by Traian T. Coșovei () [Corola-journal/Imaginative/11742_a_13067]
-
mult mai mult! credeam că între o sabie și cealaltă vor crește turme de porci va înflori cireșul Putem traduce în limbaj curent că, între două amenințări implacabile (săbiile), trăiesc laolaltă abjecția (turmele de porci) și puritatea morală (cireșul în floare). Dar e prea puțin, versurile citate exprimă mai mult decât această - sau altă - ,translație". Aici e, poate, genul de adâncime ce înrudește, până la un anumit punct, poezia cu filosofia: a spune lucruri, mereu prin intermediul simțirii, care depășesc orice traducere explicativă
Frumosul greu explicabil by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/11075_a_12400]
-
CAISUL Dimineață frumoasă de primăvară... crengi albe și roz bat ușor în fereastră. Copila, uimită de frumusețea florilor, deschide fereastra și vede caisul care râde în soare. Ce minunat ești! Ai mâini de catifea, părul albit de zăpadă și coroana roz, îi spune fetița. Din nou caisul bate în geam murmurând o chemare. Fetița iese în grădină să
Caisul. In: Alabala by ADĂSCĂLIȚEI MĂDĂLINA () [Corola-journal/Imaginative/573_a_708]
-
scrise pe fiecare. Frazele nouă ai vrea să le citești ca să treci din încăpere în încăpere, dar pânza de întuneric nu poți s-o sfâșii decât cu ochiul vulturului însoțitor. Cei ce sapă în mormintele de deasupra cu iarba și florile de flăcări pârlite, scot din fiecare câte-o plăcuță de aur, cu câte nouă cuvinte gravate. -Să fie una și-aceeași limbă în care le-a tâlcuit pasărea însoțitoare cu limba în care le descifrează grămăticul albit de deasupra? Copilașul
Poezie by Dumitru Velea () [Corola-journal/Imaginative/11648_a_12973]
-
dacă nu conține morbul denaturării. în chiar clipa așternerii pe hîrtie a sintagmei "dictatura proletariatului", mitralierele, neinventate încă, s-au auzit deja răpăind. Marx și Engels n-au crezut că societatea fără clase se va instaura printr-o bătaie cu flori. S-a schițat, în anii declinului, o cosmetizare a doctrinei, prin căutarea în cuprinsul ei a unor oaze de adevăr și subtilitate: alienarea, reificarea, "tînărul Marx" etc. Operație, în principiu, legitimă la recitirea oricărei filozofii a trecutului, dar inadecvată cazului
"Va urma" by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/11635_a_12960]
-
âda>, zice âdomnu' Pop, fii capitanul nostru!>" Erai un puști fermecător, la fel de spectaculos ca și marea. 331 Cîțiva bătrîni urcă în autobuz cu sacoșe pline cu amintiri Oamenii bătrîni cumpără amintiri și miros cum miroase trecutul. Stau în fața prăvăliei cu flori cu un ghiveci cu mușcată în mînă. Să îl ofer unei femei care încă rănește? Să îl așez pe locul de lîngă mine și să-i povestesc ceva complet tîmpit, dezmățat? Faptele de vitejie din birturi? Gloria răvășită în pat
Poezie by Marius Ianuș () [Corola-journal/Imaginative/11066_a_12391]
-
lui Sissi, eteric. PLOMBAGIN| ŤFlorile de plumbť ale lui Bacovia sunt ș...ț o perfectă descriere a literelor din imprimeri- ile de odinioară." (Ioana Pârvulescu, Întoar- cere în Bucureștiul interbelic, p. 232) Dorm litere-n sicrie mici de plumb Cu flori de plumb jur-împrejurul lor; Nu-s moarte, - dar au soarta, dacă mor În leagăn, a soldatului de plumb. Li-i floarea o coroană grea de plumb Netrebnic ca o coajă de cav ou; Iar ele-adastă, singure-n cavou, Să le
Poezie by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/11810_a_13135]
-
de odinioară." (Ioana Pârvulescu, Întoar- cere în Bucureștiul interbelic, p. 232) Dorm litere-n sicrie mici de plumb Cu flori de plumb jur-împrejurul lor; Nu-s moarte, - dar au soarta, dacă mor În leagăn, a soldatului de plumb. Li-i floarea o coroană grea de plumb Netrebnic ca o coajă de cav ou; Iar ele-adastă, singure-n cavou, Să le separi de trupul lor de plumb. ORDINE ȘI MEDALII În furou, ca-n Renoir, roz-bonbon cu frufru, că ți-e teamă
Poezie by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/11810_a_13135]
-
ochi, văl roz, dorm, sub policandrii nopții,-ntre leandrii, blînzi cum cățelandrii cu-abdomenul roz. Venus, mai netandri-i vrea pe băiețandrii care se cred andri- sanții șansei roz; dar ei, încă tandri și cu ochelandri, greu rup din leandrii cîte-o floare roz. Pînă cînd calandrii timpului, netandri, mistuie și-atandri- sează lemnul roz, preschimbînd leandrii, ba chiar palisandrii prea puțin puiandri, într-un terci moroz. THRENOS Pasărea în pasă rea, streptopelia decaocto, amărîta turturea, streptopelia decaocto, guguștiucul gulerat, streptopelia decaocto, porumbelul vulnerat
Poezie by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/11810_a_13135]
-
lângă solemne coloane drepte, n-o să-l ia în seamă. Există, totuși, pâlpâie pur și simplu, cu flacăra lui mică, flutură roșii batiste pentru nimeni în amiaza încremenită. Habar n-are că e la Roma, că a nimerit în dreptul unei flori ceva mai veșnice, dar care, vai, s-ar putea să nici nu-l vadă murind. Mă simt, o clipă, frate cu el, eu, cel ce știu, totuși, că Triunghiul meu păzitor, care nu există, stă aici, lângă mine, mut, așteptând
Poezie by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/11535_a_12860]
-
ții deschiși mereu. că dacă o să închizi acum ochii o să vină o apă mare și neagră și-o să ne-înece pe toți". dar crinii au atins de mult tavanul și trupurile noastre abia se mai zăreau. "să topim cu mâinile florile de gheață care-au înflorit pe ochii lui" dadada am zis și ea a spus că o să punem iar crini și iar crinii vor atinge tavanul și în răcoarea unduitoare a lor iarăși liniștea și ne luăm în brațe și
Poezie by Teodor Dună () [Corola-journal/Imaginative/11787_a_13112]
-
Emil Brumaru E între noi un cîntec vechi Ce-abia începe a se spune Cad îngerii perechi-perechi Prin blînda noastră rugăciune Și fluturii devin mai grei Cînd roua-n flori sugrumă raze Femei cu sînii mari și grei Se-apleacă-n rai peste pervaze Pîndindu-ne cum ne iubim Și-apoi la fel încearcă ele Cu șerpișori și mere din Copacii înmuiați în miere Și-n lapte crud pîn'la urechi Cu miezul
Cîntec pentru Absurdica (2) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/11901_a_13226]
-
nu au făcut propriu-zis nuntă. Au mers numai la starea civilă, cu cîțiva martori, și au spus ,da". Nici fotografii nu știu dacă au făcut. Se pare totuși că prietenii lui Valerian și unii din colegii Mirelei au venit cu flori. O mică petrecere trebuie să fi fost. Măcar două mese puse cap la cap într-un restaurant. Valerian devenise cetățean român, era totuși un eveniment care trebuia sărbătorit! Chiar și cu piciorul în ghips. Toată neliniștea legată de viitor se
Ficțiune ilicită - fără sex by Petru Cimpoeșu () [Corola-journal/Imaginative/11143_a_12468]
-
sunteți în putere, trebuie să riscați și pe urmă, gata, libertatea, trăiți ca oamenii, nu ca niște cârtițe prăpădite, vă întemeiați și voi o familie (Albert i-o prezentase pe Ana-Cristina ca pe logodnica sa...), copii, casă, o curte cu flori, baie cu faianță strălucitoare, vacanțe pe Coasta de Azur sau în Grecia, viață, viață adevărată, nu nechezol ca aici, cu descreieratu' ăsta... Și unchiul Hans i-a condus la un tip, om de încredere, sârb cu obrazul parcă tăiat în
Relatare despre moartea mea by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/10968_a_12293]
-
Și-n care nici o rază nu te plânge; Deschide ochii! Nimeni n-o să știe Dacă-i deschizi sau dacă-i lași în noapte, E cerul ca un geam de florărie Cu stele pârguite și mai coapte; Privește lung și-adună flori în tine, Din frumusețe vremea se dezleagă Și ora se apleacă să se-nchine Și pacea se coboară-n gând, întreagă în vale, jos E vârful nalt, lumina parcă-l soarbe, Doar umbre albe strălucesc departe, Când vor să treacă
Poezie by Ion Stoica () [Corola-journal/Imaginative/11879_a_13204]
-
forme fără amintire Și bântuind prin cerurile goale, Povești de mâine-ncearcă să înșire; închide ochii, timpul e o nadă, Ispită pentru tot ce se întâmplă, în care alte chipuri o să cadă, Cu alte nopți ascunse lângă tâmplă Către o floare încă neînflorită Cât se petrece vara-n fire Privești la cer cu ochii vii Și lași minuni să se deșire Peste coline și câmpii; Mă-ntreb mirat de unde-ți vine Eternul bucuriei nimb, De vrei să faci întruna bine Fără
Poezie by Ion Stoica () [Corola-journal/Imaginative/11879_a_13204]
-
creduli. Cine se poate oare îndoi de sexismul lui T.A., care transformă cartoful, masculinul cartof, într-un fel de rege barbar, subpământean, dominând cârtița oarbă, coropijnița necăjită și râmele multe, dar ușor de divizat și stăpânit? Nu întâmplător, autorul Florilor de mucigai utilizează o imagine (,umflându-li-se țâțele") care, sub termenul vulgar, neaoșist, indică un machism deviat. Nu e suficient un cartof omnipotent, el mai trebuie - iată - să preia și atributele feminității... În următoarele versuri din Har (,Auzi?/ Cartofii
Postume by Aurel Dragoș Munteanu () [Corola-journal/Imaginative/11009_a_12334]
-
piardă în mărunt. Nici nu închei că vezi conturul Ferestrei care, ca un fur, Ia din pereți până rămâne Un gol de piatră împrejur. Acuma când livid te-apropii, Vrând să deschizi, zărești pe geam Cum Dumnezeu abia dă-n floare Și nu cutezi să te mai miști...
Poezie by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/11932_a_13257]
-
trezesc o dată cu ei pe malul unui lac albastru care oglindește în el "o cunună de dumbrave". Peisajul lunar are sălbăticia unei obișnuite zile de primăvară-vară, "cu scorburi de tămâie și cu prund de ambră", cu șiruri de cireși înfloriți, cu flori care cântă în aer, cu frunze "îngreuiate de gândaci ca pietre scumpe", cu greieri și păianjeni. Numai lipsa oamenilor și poarta închisă deasupra căreia se află, într-un triunghi, "un ochi de foc", adică "doma lui Dumnezeu", ar indica un
Luna de pe cer by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/11213_a_12538]
-
pe ea însăși cum se sprijină între ei frații de cruce cum se rezemă în ură unul de altul dușmanii Da. Stă singură și în singurătatea ei fermecată îi crește iarbă pe prag ca pe viitorul mormînt are mentă și flori verzi de grîu pînă-n ușă ciucuri roșii de plop îi foșnesc la ferestre Ea a ajuns de vorbește cu seva din flori cum vorbești cu-o regină Ea e soră de rouă cu pelinul cu macul cu socul și cu
Poezie by Marta Petreu () [Corola-journal/Imaginative/11950_a_13275]
-
singură și în singurătatea ei fermecată îi crește iarbă pe prag ca pe viitorul mormînt are mentă și flori verzi de grîu pînă-n ușă ciucuri roșii de plop îi foșnesc la ferestre Ea a ajuns de vorbește cu seva din flori cum vorbești cu-o regină Ea e soră de rouă cu pelinul cu macul cu socul și cu mîna culege gingaș doamna omidă vorbindu-i mirat ca Alisa O. Îi place. Ea înfruntă viațamoartea umblînd singură singură cuc și desculță
Poezie by Marta Petreu () [Corola-journal/Imaginative/11950_a_13275]