1,565 matches
-
cel de Bergerac, se înțelege. La un moment dat, Didier, care era numai ochi și urechi, și nu- mai din când în când gură, a băgat de seamă că Josiane începuse să moțăie. S-a foit el cât s-a foit, dar până la urmă și-a luat inima în dinți și a întrebat: - Ce se întâmplă, Michel, cu mama ta, nu se simte bine? E cum-va bolnavă? - Cum să fie bolnavă? E doar puțin obosită... - Atunci e bine. M-am
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
e maghiar, a continuat vocea, să se ridice în picioare! În sala de spectacol s-a făcut mai întâi liniște. Nimeni nu îndrăznea să miște nici măcar un deget. Se auzeau doar câteva șoapte sfioase. Apoi lumea a prins să se foiască și chiar să se ridice în picioare. La început, cu timiditate și uitându-se în jur, să vadă dacă și alții le urmează exemplul; apoi, cu oarecare grăbire. Cei din primele rânduri s-au sculat cu toții, mai repede decât ceilalți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
că, totuși, bideul funcționează ireproșabil. M-am încăpățânat. M-am năpustit în baie, m-am așezat din nou, am apăsat pe butonul cu pricina. Nimic. M-am ridicat, m-am așezat din nou, am apăsat, răsucit. Tot nimic. M-am foit pe colac, la stânga, la dreapta, am contemplat minute bune peretele gol, doar-doar se va pogorî și asupra mea grația. Grația m-a ocolit. Deja, dincolo, se făcuse liniște. Percepeam prin ușa închisă o încordare nefirească. Momentul inevitabilului nu mai putea
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
ani care, după toate aparențele, nu era singură. Surâ dea neîntrerupt înspre trotuar, unde era parcată o mașină de lux. Al treilea, un băiețel de vreo șapte ani, părea inhibat de vecinii săi adulți. Bătrânul a început brusc să se foiască. „Nu e normal, stau de zece minute acolo. Eu bat la ușă, nu mai suport.“ Vorbea pentru sine dar, totodată, și cu ceilalți. „Sunteți sigur că e cineva înăuntru?“ „Ba bine că nu. Au fost doi, probabil porumbei, îndrăgostiți, nu
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
Le spun asta. Că mi-e milă. Am alcool în mine cât să mă calce cu mașina și probabil că aș adormi în timp ce-o fac, așa că îmi permit să mă joc de-a inconștientul cu ei. Ăștia se foiesc un pic pe scaunele lor. Pentru că, printre steroizi și ce dracu mai au între urechi, nu reușesc să înțe leagă ce se întâmplă. Io îmi aprind o țigară cu încetinitorul și îi fac semn unuia din barul de vizavi să
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
o vorbă, de parcă ar privi o capodoperă! Și atunci vecina a spus: „Bine că a trecut și asta!“. Nu se știa dacă vorbește de reportaj ori de inundație. Andrei Vlădescu s-a retras să-și continue scrisul. Vecina s-a foit un timp, a spus câteva lucruri lipsite de importanță, bătrâna doamnă Marga Pop i-a răspuns neatentă. Nu insistăm. Apoi cealaltă s-a ridicat, pregătindu-se de plecare. A mai întrebat-o dacă are cine s-o însoțească a doua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
portiță de ieșire. E vorba de mine, care-s foarte vie, n-are rost să zici «se va Ă.“ „Știu. N-are rost.“ „Atunci?“ „O să treacă și asta.“ „E același lucru. De ce fugi?“ „O să scăpați“, a zis după o pauză, foindu-se, privind-o târziu, chiar în clipa în care bătrâna doamnă izbucnea cu energia arătată pe vremuri, izbind cu bețișorul lung în propriii genunchi acoperiți de pled și apoi în umărul lui, aflat alături: „Uită-te la mine! Minți!“ A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
asta spunea: sunt în acele clipe aproape goi și pot afla totul. Ce anume voia să afle? Acum era retras ca și altădată într-un ungher, pe o margine a divanului lat și moale din camera largă în care se foia lumea, în casa Rodicăi Dumitrescu. Un glob mare și portocaliu așezat pe jos, lângă noptiera cu câteva romane polițiste franțuzești aruncate în dezordine, răspândea o lumină caldă în încăperea grea de fum de țigară. Ducându-și paharul la buze, Andrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
mă fac de râs în fața țâncilor care îmi erau colegi și ca să-mi cresc copiii, în același timp, și abia pe urmă am venit la revista asta! Mie vreți să-mi spuneți ce înseamnă munca? Și, când s-a așezat, foindu-se puțin în scaun, înainte de a-și aprinde o țigară, celălalt își luase locul deja, fără să mai scoată o vorbă, făcându-i doar un semn celui care conducea ședința să dea cuvântul altuia. Vrei să-ți mai spun? „Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
abia vizibilă a ochelarilor, înainte de a începe să vorbească ușor nazal, egal, monoton, rece, cu totul lipsit de pasiune, lucid, interiorizat poate, vedeam că așteptai ceva și nu înțelegeam ce anume, pe urmă te-ai uitat în jur, te-ai foit o vreme și ai notat ceva într-un carnețel. Rodica Dumitrescu scria, dar țin minte încă destule. Zicea că nu contestă importanța autocriticii, dar că vrea să facă precizări și clarificări în timp; biroul organizației de bază nu s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
o pauză, își pierduse suflul, apoi a continuat cu un glas ponderat, obosise, nu i se mai părea interesant să-și ducă la capăt ideea, a trecut la altceva și pe urmă s-a așezat, în timp ce în sală mulți se foiau. Și, până să ne dezmeticim, Voicu Constantinescu se trezise vorbind: În foarte combativa atitudine cerută, tovarășul Rădulescu a excelat, dar sunt de părere că în cuvântul său s-au strecurat și multe inexactități. De ce tovarășul Rădulescu n-a prezentat mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
am să mă fac doar ghem în brațele tale și am să adorm. Numai rămâi cu mine, te rog.“ A rămas. Stătea lungit pe spate și încerca să distingă lucrurile încăperii în întunericul albăstrui în care motanul Pisistrate s-a foit o vreme înainte de a se încolăci lângă ușă, să toarcă zgomotos. Cu o mână sub cap, cu cealaltă peste umerii Ioanei, ghemuită lângă el, respirând liniștit și tresărind în somn. Nu-i vedea chipul acoperit de pletele castanii mirosind a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
fir de telefon, discutînd cu doi soldați care Își pregăteau masa de amiază. Sunetul vocilor lor și al lemnului care ardea era dus tot mai departe peste șinele de fier, amplificate de cupola de lumină care Îi Înconjura. Jim se foia la locul lui pentru că soarele Îi Înțepa pielea. Observa cele mai mici detalii din jurul lui, petele de rugină de pe șinele de cale ferată, dinții de fierăstrău ai urzicilor de lîngă camion, pămîntul alb care purta amprenta cauciucurilor vechi. Jim numără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
se putea gîndi la nimic altceva decît la mîncare. Un grup de femei britanice și belgiene stătea lîngă porți, strigînd prin gard la șirul de soldați japonezi de pe drum. Împovărați de puști și de sulurile cu saltele de dormit, se foiau neliniștiți În soarele de august. Soldatul Kimura privea cu regret orezăriile pustii, de parcă ar dorit să se Întoarcă În lumea sigură a lagărului. Pete de scuipat luminau praful din jurul ghetelor rupte ale soldaților. Răcorindu-și furia de ani de zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
să-și Întoarcă privirea. — Ei, băiete... Francezul Îl lovi pe Jim În braț cu o carabină pe care o ținea Între genunchi. Stai liniștit. Mai vrei să-și scoatem niște sînge pe nas...? — Jim, aici nu-i loc să ne foim. O să stăm liniștiți și o să Învățăm cuvintele. Basie Îl Înconjură cu brațul. Ține ochii pe Digest, ca să rămîi treaz. — Bine, Basie. Am să stau treaz. Să rămîi treaz era foarte important, după cum știa Jim. Își propti picioarele pe cutiile cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
ușă discretă de lângă podium. Moment teribil pentru tânărul Iancu. Scăpase cu totul din vedere limbajul discret al florilor. Și gândul că acele flori erau de acum în brațele ei, că ea le mângâia deja petalele cu buzele, îl înnebunea. Se foi pe fotoliul lui. Nu-și putea ierta că neglijase acest amănunt care l-ar fi putut propulsa în preajma ei cu mult înaintea celorlalți. Din păcate, acela nu era singurul buchet. Ca la un semnal, mai multe slugi boierești și ordonanțe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
14 Ledoulx era plictisit și enervat. Își lua micul dejun între Toinette și micuțul Bichon. Cățelul sărea nestingherit de pe scaun pe masă, mirosea tot ce se afla pe ea, lingea untul de pe tartine, lipăia din smântână, revenea pe scaun, se foia, se răsucea, lătra... De obicei, la ora asta, consulul rezolva alt gen de probleme. Numai că, în ultimul timp, acel domestique ridica unele pretenții, iar el nu putea să mai dea nici un taler în plus față de prețul convenit. Destul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
greață. Când prezentarea genericului luă sfârșit și Ignatius observase că mai mulți actori, compozitorul, regizorul, coaforul și producătorul secund erau persoane care îi jigniseră simțul estetic de mai multe ori în trecut, apăru în tehnicolor o scenă cu mulți figuranți foindu-se în jurul unui cort de circ. Cercetă cu lăcomie mulțimea de pe ecran și o găsi pe eroină, stând mai la o parte, alături de unii care prezentau un număr secundar. — O, Doamne! strigă el. Iat-o acolo. Copiii așezați în rândurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
și am observat că numai unul dintre cuptoare funcționa, arzând cărbuni și doar la una dintre mesele de croit se lucra. De asemenea, nu am văzut decât o singură pereche de pantaloni terminați în timpul petrecut acolo, deși muncitorii se tot foiau ținând în mână diverse bucăți de stofă. O femeie, am observat, călca niște haine de copil mic, iar alta părea să aibă mare spor cu niște bucăți purpurii de satin pe care le unea la una dintre mașinile mari de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
ore la serviciu și deja ți-ai petrecut o noapte la spital. Îl avem pe bunicul lui David Reid Închis pentru atac asupra unui ofițer. Și, ca să pui capac, abia te-ai târât la prezentare. Și ai Întârziat. Logan se foi Încurcat. — Păi, să vedeți, domnul Reid era agitat. Nu era tocmai vina lui. Dacă ziarele nu ar fi sunat-o pe... Insch i-o tăie scurt. — Tu ar trebui să lucrezi cu inspectorul McPherson. — Păi... Da. Insch Încuviință din cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
apariția, Nicholson sări din scaun, trimițând o ploaie albă pe covorul albastru și uzat. — Domnule Nicholson, spuse Logan În timp ce se trântea pe scaunul cafeniu de plastic de lângă Watson. Îmi pare rău că v-am făcut să așteptați atâta. Nicholson se foi În scaun, mici broboane de sudoare lucindu-i pe buza de sus. Nu avea mai mult de 32 de ani, dar părea de 45. Vârful capului era tuns zero, câteva fire albastre-cenușii ivindu-se din loc În loc printre porțiuni lucioase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
N-am omorât pe nimeni! — Cine-a spus că ai fi omorât pe cineva? spuse Logan, schimbându-și poziția În scaun. Agent Watson, m-ai auzit că l-aș fi acuzat pe domnul Nicholson de crimă? — Nu, domnule. Nicholson se foi În scaun. Logan scoase la iveală o listă cu toți copiii dați dispăruți În ultimii trei ani și o așeză pe masă Între ei. — Unde erai azi-dimineață, Duncan? — Mă uitam la televizor. — Și unde te-ai aflat, Întrebă Logan aplecându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
această listă să fie interogată. Aveți grijă să vedeți și copilul. Nu ne Încredem În cuvântul nimănui, bine? Liniște. — Bine. Acum echipele. Logan organiză trei echipe de câte patru oameni și le trimise la lucru. Cei rămași Începură să se foiască la locurile lor sporovăind, În timp ce „voluntarii“ o luară din loc. — Ascultați aici, spuse Insch. Nu fu nevoie să ridice vocea: imediat ce deschise gura, toată lumea tăcu. — Am primit informații cum că un copil care se potrivește cu semnalmentele lui Richard a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
familia Erskine, singurul lucru care se schimbase era calitatea aerului. Pereții erau În continuare plini cu pozele alea dubioase cu mama-și-fiul, tapetul era În continuare enervant, dar aerul era acum Încărcat cu fum de țigară. În sufragerie, doamna Erskine se foia Întruna pe canapea, neputând să stea liniștită sau să se ridice. Un pahar mare cu o băutură transparentă era Încleștat În mâinile ei, iar o țigară pe jumătate fumată Îi stătea Înfiptă Între buze. Din sticla de votcă de pe măsuța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
de o baie, iar inspectorul Insch se folosi de prima ocazie ivită să iasă naibii de-acolo, lăsându-i pe Logan și pe asistentul social să sufere În timp el se duse să verifice declarația incoerentă a Hoitarului. Logan se foi pe scaun și se Întrebă pentru a ’nșpea oară unde se dusese inspectorul. — Mai vrei o cană de ceai, Bernard? Întrebă el. Bernard nu spuse nimic, ci doar continuă să Îndoaie În jumătate, iar și iar, o bucată de hârtie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]