1,627 matches
-
păstrând un ton echidistant atunci când face referire la părerile autorului asupra unor subiecte „fierbinți” - admițând dreptul la opinie, ca un bun câștigat și încă în proprietatea celor care doresc și-l folosesc spre binele obștesc. Amuzante și inspirate sunt titlurile foiletoanelor sale care îndeamnă, de nestăpânit, la lectură: Bot îmblănit, Vezi privata în fundul curții, Prezentare-n fundul gol, Matematica Robertei, Lecția de barbologie, Să răspundă Frantz Iosef, 50 de blonde, Scurt tratat de deșteptologie, Sfânta dezlegare la sex, Bate vântu’, Udrea-n
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93056]
-
categoric: Privind la , Fred Vasilescu este uluit de imaginea pe care o are îndrăgostitul, cum vede el în femeia iubită perfecțiunea fizică și integritatea morală. Plecat de la gazetă, Ladima o duce din ce în ce mai greu, încearcă să publice în gazete poezii și foiletoane, nu mai putea ieși nicăieri, iar când își dă seama că Emilia are relații cu un grec, Micropolu, îi scrie pentru ultima dată și, plin de amărăciune, îi cere scrisorile pe care i le trimisese. Ea refuză, socotind că nu
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
este ambiția asumată de cei care nu abandonează crezul libertății și al rezistenței. Geografia pe care o conturează Blake et Mortimer nu este mai puțin impresionantă decât cea pe care o desenează Tintin. Continentele sunt străbătute în viteza unui roman foileton, iar adâncurile de mări și vulcanii sunt investigați de infatigabilul cuplu. Misterele contemporane sunt la fel de prezente ca și misterele istoriei, iar Atlantida se află în vecinătatea capcanelor teribile pe care le face să se nască călătoria în timp. În egală
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
Când istoria însăși a fost epuizată de profeții, ele au fost comandate ziariștilor, care, cel puțin asupra acestui punct, s-au arătat la fel de competenți ca și confrații lor din veacurile trecute. Unele din aceste profeții apăreau în ziare chiar în foileton și nu erau citite cu mai puțină lăcomie decât povestirile sentimentale pe care le puteai găsi în locul lor în timpuri normale. Unele din aceste previziuni se sprijineau pe calcule bizare în care interveneau cifrele anului, numărul morților și socoteala lunilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
Zscharnack. Da? Cu siguranță că nu ți-a scăpat, dragul meu, că Întrețineai cu ele niște raporturi perfect incestuoase. Îți semnalez faptul, pentru că se pare că ai de gînd să schimbi subiectul. Presupun că o să rămînem totuși În cadrul aceluiași roman foileton, Aventurile tînărului François, sau Cum n-am izbutit Încă să scap de familie... — E adevărat că fetele alea care mă luau pe genunchi În timp ce eu le morfoleam sînii alcătuiesc o imagine cam maternă. Dar atunci cînd mă masturbau? — Sau te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
spade scânteiau În mâinile momâilor care se găseau cel mai aproape... — Ego sum qui sum, zise el. (Alexandre Dumas, Joseph Balsamo, II) Îl revăzusem pe Belbo a doua zi de dimineață. „Ieri noi am scris o frumoasă pagină de roman foileton“, Îi spusesem eu. „Dar poate că, dacă vrem să facem un Plan credibil, trebuie să rămânem mai mult În limitele realității.“ „Care realitate?“ mă Întrebase el. „Poate că numai foiletonul ne dă adevărata măsură a realității. Ne-au Înșelat“. „Cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
dimineață. „Ieri noi am scris o frumoasă pagină de roman foileton“, Îi spusesem eu. „Dar poate că, dacă vrem să facem un Plan credibil, trebuie să rămânem mai mult În limitele realității.“ „Care realitate?“ mă Întrebase el. „Poate că numai foiletonul ne dă adevărata măsură a realității. Ne-au Înșelat“. „Cine?“ „Ne-au făcut să credem că de o parte se află marea artă, aceea care reprezintă personaje tipice În Împrejurări tipice, și de alta romanul foileton, care povestește despre personaje
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
el. „Poate că numai foiletonul ne dă adevărata măsură a realității. Ne-au Înșelat“. „Cine?“ „Ne-au făcut să credem că de o parte se află marea artă, aceea care reprezintă personaje tipice În Împrejurări tipice, și de alta romanul foileton, care povestește despre personaje atipice În Împrejurări atipice. Credeam că un adevărat dandy n-ar fi făcut niciodată amor cu Scarlett O’Hara și nici măcar cu Constance Bonacieux sau cu Perla lui Labuan. Eu luam foiletonul așa, În joacă, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
și de alta romanul foileton, care povestește despre personaje atipice În Împrejurări atipice. Credeam că un adevărat dandy n-ar fi făcut niciodată amor cu Scarlett O’Hara și nici măcar cu Constance Bonacieux sau cu Perla lui Labuan. Eu luam foiletonul așa, În joacă, ca să fac un fel de plimbare În afara vieții. Îmi dădea siguranță, deoarece propunea ceva la care nu puteai ajunge. Dar nu-i așa.“ „Nu?“ „Nu. Avea dreptate Proust: viața e reprezentată mai bine de muzica proastă decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Nu?“ „Nu. Avea dreptate Proust: viața e reprezentată mai bine de muzica proastă decât de o Missa Solemnis. Arta ne ia În bătaie de joc și ne dă siguranță, ne face să vedem lumea așa cum ar vrea artiștii să fie. Foiletonul se preface că glumește, Însă lumea ne-o arată așa cum e sau, cel puțin, așa cum va fi. Femeile seamănă mai mult cu Milady decât cu Lucia Mondella, Fu Manchu e mai adevărat decât Nathan Înțeleptul, iar Istoria e mai asemănătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
mult cu Milady decât cu Lucia Mondella, Fu Manchu e mai adevărat decât Nathan Înțeleptul, iar Istoria e mai asemănătoare cu aceea pe care o povestește Sue decât cu aceea proiectată de Hegel. Shakespeare, Melville, Balzac și Dostoievski au făcut foileton. Ceea ce s-a Întâmplat cu adevărat e ceea ce povestiseră mai Înainte romanele foileton.“ „Asta pentru că-i mai ușor să imiți romanele foileton decât arta. Să devii Gioconda e o muncă, să devii Milady ține de Înclinația noastră firească spre lucrurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Nathan Înțeleptul, iar Istoria e mai asemănătoare cu aceea pe care o povestește Sue decât cu aceea proiectată de Hegel. Shakespeare, Melville, Balzac și Dostoievski au făcut foileton. Ceea ce s-a Întâmplat cu adevărat e ceea ce povestiseră mai Înainte romanele foileton.“ „Asta pentru că-i mai ușor să imiți romanele foileton decât arta. Să devii Gioconda e o muncă, să devii Milady ține de Înclinația noastră firească spre lucrurile ușuratice.“ Diotallevi, care până atunci rămăsese tăcut, observă: „Uitați-vă la Agliè al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
pe care o povestește Sue decât cu aceea proiectată de Hegel. Shakespeare, Melville, Balzac și Dostoievski au făcut foileton. Ceea ce s-a Întâmplat cu adevărat e ceea ce povestiseră mai Înainte romanele foileton.“ „Asta pentru că-i mai ușor să imiți romanele foileton decât arta. Să devii Gioconda e o muncă, să devii Milady ține de Înclinația noastră firească spre lucrurile ușuratice.“ Diotallevi, care până atunci rămăsese tăcut, observă: „Uitați-vă la Agliè al nostru. Găsește că-i mai ușor să-l imiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
aparțin deja unei alte „vîrste” estetice. Relativ permeabil la simbolism devine și popularul magazin Flacăra al lui C. Banu, după cooptarea în redacție a lui Ion Pillat și „atragerea” lui Adrian Maniu. Parnasianul gourmontian Nicolae Davidescu publică aici - din 1914 - foiletoane critice favorabile estetismului, reunite după război în primul volum de Aspecte și direcții literare. În avangardă trece acum „a treia cale” militantă promovată de Arghezi, Cocea și Vinea. Primul modernism autohton și identitatea evreiască „periferică” O „chestiune” exploatată uneori în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
practicînd un impresionism prudent, mefient față de modernismele mai îndrăznețe și chiar față de simbolism; singurul critic estetizant mai articulat (adept al „idealistului” Rémy de Gourmont) a fost, în deceniul al doilea, un poet: N. Davidescu, cronicar la Flacăra lui C. Banu. Foiletoanele sale vor fi reunite după 1920 în cele două volume de Aspecte și direcții literare. Poet era și F. Aderca, sporadic - cronicar literar și susținător polemic al noilor curente la Noua revistă română. Tot un „poet” era și singurul comentator
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
neprecisă. Pornind de la Voltaire pînă la Rémy de Gourmont, această literatură țesută pe evenimentul zilei a dăruit din belșug prozei franceze pagini distinse. Despărțind însă reportajul de literatură, nu limpezim și nu simplificăm nimic”. Devenit „gen literar“, reportajul modern include „foiletonul, romanul de aventuri și povestirea realistă”, cu avantajul veridicității documentare; separația reportaj/roman pe criteriul amplorii compoziției este depășită de metamorfoza modernă a literaturii, care cultivă instantaneul, fugacele, fragmentarul; literatura de imaginație pură nu există și, în orice caz, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Chemarea, embrionul înverșunatului cotidian de astăzi în Elveția neutrală, în sălile pline de refugiați și de călători de pretutindeni, a stîrnit o vîlvă fără seamăn pentru poporul strîngător al țării. Nemții s-au interesat numaidecît, exercitîndu-și dialectica lor greoaie în foiletoane pline de argumentări solemne cari, desigur, i-au înveselit pe dadaiști pînă la lacrimi. Astăzi Franța s-a supărat și ziarele vorbesc de dedesubturi «boșe» (n.n. - bolșevice), de spionaj la adăpostul imposturei artistice. (...) Tzara spion? Se vede limpede că și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
totuși certe legături de sînge cu aceasta. „Roman al subiectivității”, fragmentarist, artificios și fantast, el este, într-adevăr, „mai mult în atmosfera europeană a epocii decît oricare alt roman românesc” (cf. D. Micu, Modernismul românesc, 1985). Cum publicarea sa în foileton începuse încă din 1924, sub titlul provizoriu Tic-tac, nu credem a greși prea mult văzînd în el cea dintîi experiență modernistă radicală în cadrul romanului autohton. O experiență comparabilă doar cu cea (ulterioară) a lui Blecher sau H. Bonciu din Bagaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
-mi dai partea mea”, amintind finalul nuvelei caragialiene În vreme de război) „dansează” suprarealist - inclusiv tipografic (v. punerea în pagină experimentală, cu literele zigzagate). Un text mai puțin comentat de exegeza anterioară anului 1990 este „Victoria sălbatecă“, proză publicată în foileton în numerele din 1927. Ov.S. Crohmălniceanu (care așază proza scurtă a lui Vinea sub semnul grotescului expresionist) o ignoră, iar Simion Mioc - deși o citează la bibliografie - o confundă cu fragmentul intitulat „Escroc sentimental“ (nr. 99, 1931), „prototextul” romanului Lunatecii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
anonim“). O trăsătură particulară a avangardei istorice constă în persiflarea categoriilor tradiționale de specie și gen prin parodieri minimaliste și precizări „generice” derutante, cu caracter ludic și iconoclast. Principala victimă este, desigur, romanul - specie „burgheză” prin excelență: romanul clasic, romanul foileton, romanul de consum (polițist, sentimental, de aventuri). Astfel, urmuzianul „Pîlnia și Stamate“ e subintitulat „roman în patru părți”, iar un poem al lui Geo Bogza se intitulează, ostentativ, „Roman“. Textele „romanești” ale avangardiștilor sînt scurte sau extrem de scurte, hiperconcentrate, minimale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
însă - pe Mihail Sebastian: „Unul dintre noii veniți în gramatică e neîncetat plictisit de literatura noastră. Îl știm admirator al lui Apollinaire și A. France, al Paradisului statistic și al Florilor de mătase, l-am văzut încercînd maturități ingenue în foiletoane scrise cu biberonul și mai știm că dacă numele lui n-ar ascunde o circumcizie - fiindcă scrie sub potcoava ortodoxă a dlui Nae Ionescu - ne-ar fi acuzat de izraelitism”. Iar o notiță din nr. 14 își extinde raza de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
al actualității care este, deocamdată, Perpessicius (cu timpul își va dezvălui admirabile calități de istoric literar), „nu-și recunoaște însușiri didactice, nici un anume dogmatism fără de care, pare-se, criticul nu se întrupează”; el va prefera să-și prezinte, cu modestie, foiletoanele ca pe niște „mărturisiri ale unui cititor”. Modesta, aparent umila „registratură” (ambiționînd însă cuprinderea integrală, panoramică) va fi astfel opusă orgolioasei, dar reducționistei, „magistraturi” critice (v. și „În tinda unei registraturi”, Opere, vol. II, Editura pentru Literatură, 1967, pp. 13-16
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
ai lui Urmuz nu a mai fost decît un pas, poate nici atît” (p. 192). Urmuz și poeții postbelici Despre Urmuz s-au pronunțat elogios nu puțini poeți, în special aceia care își simțeau afinități structurale cu el. Într-un foileton publicat în 1968 în Luceafărul („Patimile după Hurmuz”), reluat în volumul Teoria sferelor de influență (Editura Eminescu, 1969), Marin Sorescu glosează entuziast pe marginea prozelor urmuziene. El declară că a fost „izbit” de „(A) capacitatea extraordinară a lui Urmuz de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Opere”, serie proiectată a se realiza În, cel puțin, 16 volume masive. Apărut la sfârșitul anului 1998, la editura bucureșteană „Minerva”, acest al treilea volum, scos, ca precedentele, de cercetătorii Stancu Ilin și Ionel Oprișan, cuprinde romane, nuvele, povestiri, pamflete, foiletoane și pagini umoristice, detașându-se ca excepționale opere literare „Duduca Mamuca” și „Ursita”. Fie ca deviza hasdeiană „Pro fide et patria”, Înscrisă pe frontispiciul castelului „Iulia Hasdeu”, să ne Însuflețească și să ne călăuzească pe toți românii, acum și pururea
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
profesiei lor să colinde și să bucure la client, navighează acum doar la ore școlărești, pictate în culorile vii ale fricii. Agenții de filaj se plâng în rapoarte de monotonie și de instaurarea moralității. Publicațiile de gang scot pe nări foiletoanele lor din ce în ce mai fioroase: "Jack Spintecătorul" ridică în "Mîna care ucide" "Cuțitul înamorat" și le stinge damelor " Lumina întunecoasă". Se comercializează, pe bani grei, nesuferiți câini de pază. Se tocesc creioanele amploiatelor, cu care sânt transcrise denunțurile
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]