10,848 matches
-
grea de peste zi, cum arar Își sufleca pantalonii de materie și alerga desculț prin iarba rece și udă pentru a lua măsuri urgente cu câte un bou mai Îndărătnic și mai ales cum venea de repede pentru a pescui. Se forța să ridice din apa limpede crâsnicul prea greu pentru el, urmărea cu bucurie cei doi-trei peștișori care ar fi Îndeplinit orice dorință omenească numai să scape, Îl așeza pe malul cu iarbă Înaltă, schimba „nada” (resturi de mămăliguță furate din
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
mare a bătut un clopot de bronz, s-a luminat la față, inima a zvâcnit să-i iasă afara din piept și, cu incertitudinea celui nesigur de victorie, a spus destul de calm și s-a rușinat față de el că este forțat să recurgă la un asemenea procedeu de care Victor, „Doamne ferește!” , nu ar fi Încântat deloc, ba din contra: Iată ce-am să fac, Încă nu sunt sigur cui trebuie să-i spun prima dată despre teza de la Fizică pe cari
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
pentru a cunoaște În detaliu. Frământările, nu totdeauna chiar ortodoxe, ale lui Victor Olaru, frământări asemănătoare pregătirii lutului, par a fi de fapt frământările societății, ea Însăși În continuă transformare În acei ani tulburi de după război când se făcea trecerea forțată la g.a.c. și la maltratarea psihică a țăranului. Cu acest roman Val Andreescu, prozator de reală vocație, reușește să deschidă pentru cititor lada cu zestre a țăranului moldovean, mereu pregătit pentru viață și să o prezinte În toată splendoarea
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
efebiul, / etericul stirbol...“. Nina Cassian a născocit cuvinte care au doar melodia limbii române: „Au înmurit drumatice miloave / sub rocul caturat de niturași...“ Nichita Stănescu a inventat gerunziul „trimbulind“ pentru a exprima exuberanța tinereții („merg pe stradă trimbulind“) sau a forțat regulile gramaticii, cu grație: „N-ai să vii și n-ai să morți, / N-ai să șapte între sorți...“ Important este întotdeauna ce rezultă. Dacă nu rezultă... nimic, dacă nonconformismul lingvistic al poetului nu duce la o mai mare expresivitate
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
înghesuind mecanic noi și noi trăiri în mereu același tipar. O mare importanță acordă autorul rimelor. Pentru ca un vers să rimeze perfect cu altul, el folosește uneori cuvinte improprii, scoase din cele mai obscure cotloane ale dicționarelor sau chiar declină forțat aceste cuvinte, obligându le să „sune din coadă“ într-un anumit fel. De exemplu, inventează pluralul „nagâțe“ ca să rimeze cu „țâțe“, „tărâțe“ și „mâțe“, accentuează nefiresc „horbòta“ ca să rimeze cu „redingota“, utilizează nejustificat cuvântul „napalmul“ ca să rimeze cu „psalmul“ și
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
nu confiscă desigur potențialitatea infinită a metaforizărilor.“ Nu ne rămâne decât să reflectăm și noi asupra potențialității infinite a vanității unor autori... Ca in secolul XIX Militar de carieră, internat între 1985 și 1990 „în lagărele militare comuniste de muncă forțată din motive politico-religioase“ (formulare preluată de pe ultima copertă a cărții), absolvent al Facultății de Litere în 1994, la vârsta de 49 de ani și, în prezent, pensionat medical, Ioan P. Popa scrie o poezie-discurs îndreptată cu predilecție împotriva comunismului și
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
că de azi eu voi fi demn, / că n-am să te necăjesc, / munca o s-o prețuiesc!“ Astfel încât n ar fi exclus ca, din cauza lui Teodor Sărăcuț Comănescu, natalitatea să scadă în România. P.S. Merită remarcat și modul cum autorul forțează limba română ca să-i iasă lui versificarea. Rimează te-aș ruga cu batista și cămașa, obligându-ne să pronunțăm batistà și cămașà. Dar exemple și mai hilare pot fi găsite în poezia Tom și Jerry: „Ce credeți că a făcut
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
se deschide. Cum prin tindă nu era mai nimic de șmanglit, încearcă ușa camerei în care soții Ciobanu se îmbrăcau de zor. Ușa nu se deschide și hoțul caută o rangă. Cum nu găsește decît o pilă ruginită, încearcă să forțeze ușa cu aceasta. Ion avea un sucitor în mînă și Aneta un satîr și astfel înarmați deschid ușa. Portofel n-a avut timp să-și arate surprinderea, deoarece sucitorul l-a năucit, căzînd fulgerat la pămînt. Aneta se repede cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
au înțeles și Raj revine la Adela, lamentîndu-se. Peștele nu mi-l mai dă. Dă-l naibii de pește, dar azi stai cuminte! Omul se culcă la loc și-i chiar mulțumit de căldurica de sub bulendrele de peste el. Pardailan o forțează și pe nevastă-sa, sora lui Raj, să meargă cu el. Sta-ți-ar peștele în gît! blesteamă femeia. Pornesc la drum cu sacii de iută pregătiți și înjură amîndoi birjărește. Înjură tot, mamă, tată, frate, sfinți, diavoli și cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
obstacol? Nu. După aceea ați țipat, ați chemat vecinii? Da. Am răcnit că am și răgușit. Și el, el ce făcea? Striga: "ho nebuno, că nu te-am mîncat!" Procurorul a înțeles toată scena ca și cum ar fi fost martor. Se forțează să fie serios și îl cheamă pe violator. Pe ușă intră un tinerel, frumușel, subțirel, spălățel, cu o urmă vagă de mustăcioară. Ai violat-o, bre? Da, dom' procuror. Sigur? Eram cam băut și m-am nenorocit. De acum vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
-l încolo de stilou! După ceva timp, Datcu revine cu un valizoi plin de hîrtii. Jovial, demonstrează că-i mai cinstit decît heruvimii. O să faceți o licitație, evident. Nu vreau implicații nedorite. Sigur, domnule profesor, mă bucur că nu-mi forțați mîna. Dar cine se pricepe la așa ceva acum, în afară de dumneavoastră? Evident că nimeni. Totuși, formalitățile legale sînt necesare. Să nu ne doară capul, adaugă coborînd vocea. Hîrtiile sînt ca la carte. Făcute ca să nu apară concurența. Timpul trece și la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Totuși, puteți să-mi spuneți motivul vizitei? Am o fată. Să vă trăiască. Dar este însărcinată, n-are serviciu, nu știe cu cine a făcut ce a făcut... Cum adică?! Păi, nu știe cu cine... Înțeleg vag problema și mă forțez să prevăd ce aș putea să fiu rugat. O pauză mai lungă decît era necesar devine jenantă. Nu mi-ai spus, totuși, cum îți pot fi de folos. Omul se scarpină în cap, se cam codește și nu îndrăznește. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
aceia. Totuși face o încercare: Bucuros aș fi și eu, Lara, dacă m-ai lăsa... Pe mata, tătuță, te respect prea mult. Mata ești tatăl meu. Costică pleca acasă și blestema rolul de "tătuță", uneori își promitea că o să-și forțeze puțin norocul. După un "spectacol" de noapte, după ce mucosul ieșea plutind pe norii fericirii, Costică intră decis în camera fetei. Foarte naturală, Lara întreabă cu naivitate: L-ați văzut, v-ați întîlnit? Nu. Să vedeți cît era de fericit. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
suprafață, deasupra, dedesubt toate dimensiunile câte trei, puse în paranteză pătrată creează o imagine de universalitate, de rupere a limitelor, de progresie aritmetică. Este de-a dreptul banal de simplu să rezumi realitatea într-un prezent punctual, concret, fără a forța măcar cu o intenție oglinda. Oglinda îți permite să te extinzi în voie pe măsura imaginației; curajul, frica, lașitatea întregesc confortul de a fi unul sau amplifică claustrofobia melcului evadat în lucernă. Petru aduna durerile două câte două, ca pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
împiedic de a-ți umple capul cu castelele mele din Spania; căci soarta a vrut ca eu să nu pot judeca nici asupra artei mătăsii, nici asupra artei lînii, neștiind să vorbesc nici despre cîștiguri, nici despre pierderi, eu sînt forțat să mă ocup de afaceri de stat. Și trebuie să mă decid, ori să tac, ori să discut politică." Cert, figura interioară a autorului Principelui se desenează mai pregnant-pozitiv cu fraze din această corespondență necenzurată de gîndul că va fi
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
princiară. Dojenește și explică faptul că "odată săvîrșită o primă eroare [regele Ludovic] a fost nevoit să facă și altele la fel de grave", care i-au adus pierderi imense. Eroarea poate avea logica ei internă; prizonier al primei erori, principele e forțat s-o facă și pe a doua, și altele probabile. De aici o întreagă teorie a cauzelor pierderii puterii (Cap. XXIV). Lectura atentă a capitolului "Despre principatele eclesiastice" (asta însemnînd puterea papală, teocratică) descoperă o calculată detașare ironică. Intrucît sînt
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
înșine actori, sau care se petrec sub ochii noștri; cunoașterea pe care o avem despre ele este întreagă și completă; nimic nu ne scapă. Ceea ce surprindem a fi bun este atît de amestecat cu lucruri care ne displac, încît sîntem forțați să acordăm prezentului o judecată mai puțin avantajoasă decît trecutului, deși prezentul merită cu adevărat mai multă laudă și admirație. Nu vorbesc despre capodoperele artei, al căror merit strălucește de la sine cu atîta putere, încît timpurile pot influența cu greu
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
dacă pe un om onest clemența îl duce la bunătate, nu înseamnă că înțelepciunea nu-l duce la rigoare. Dar rigoarea lui seamănă cu aceea a unui abil navigator; el nu taie catargele și frînghiile corăbiei decît atunci cînd este forțat de un pericol iminent, la care-l expun vijelia și furtuna. Există ocazii în care trebuie să fii sever, dar niciodată crud. Mi-ar plăcea mai mult ca, în ziua bătăliei, să fiu iubit, și nu temut, de soldații mei
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
obicei, oameni înțelepți, așezați, cărora le este bine în țara lor, care iubesc ordinea și cărora orice schimbare le face rău; totuși, nu trebuie să te încrezi cu ușurință în nimeni. Dar să presupunem o clipă că poporul, asuprit și forțat să scuture jugul tiranului, cheamă un alt principe să guverneze; cred că principele trebuie să răspundă întru totul încrederii care i se manifestă și că, dacă el n-ar face-o, în această ocazie, față de cei care i-au încredințat
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
soții. Machiavelli își pronunță singur condamnarea în acest capitol. El spune clar că fără dragostea poporului, fără prietenia celor puternici și fără o armată bine disciplinată, îi este imposibil unui principe să se mențină pe tron. Pare că adevărul îl forțează pe Machiavelli să-l omagieze în acest fel, așadar, cam în felul în care teologii ne spun despre îngerii căzuți că îl recunosc pe Dumnezeu, dar îl hulesc. Iată în ce constă contradicția. Pentru a cîștiga prietenia poporului și a
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
de care romanii se temeau, a fost trimis Scipio în fruntea legiunilor să asedieze Cartagina. Filosofii, teologii și cea mai mare parte a eroilor care luptă cu argumentele posedă geniul națiunii franceze: ei atacă viguros, dar sînt pierduți dacă sînt forțați să poarte un război defensiv. Lucru care l-a făcut pe un om de litere să spună că Dumnezeu e tatăl tuturor sectelor, fiindcă el le dăruise tuturor acestor secte arme egale, prezentînd fiecare atît o parte bună, cît și
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
de frica cerului, pe urmă o cameră mai spațioasă, la Îndemînă peste zi pentru tot lucrul, iar noaptea bună de dormitor al părinților. Era ocupată de o mobilă de culoare roz. Astăzi, reprezentările mele nu se pot obișnui, chiar dacă le forțez, cu o asemenea culoare a dulapurilor, mesei, spetezelor de scaune, a suportului și a ramei oglinzii de pe peretele din stînga cum intrai. Mă studiam adesea În oglinda aceea: o față albă ca de coală de hîrtie, păr negru, ochiul stîng
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
păzitori de capre. Cu urechile și cu cele cinci degete de la mîna stîngă neatinse, a ajuns să stăpînească trompeta ca un vraci și să conducă o formație de estradă la București. Orb și ciung cum era, pe la Începutul anilor ’, a forțat gratiile Cortinei de Fier și a aterizat În cele din urmă În Statele Unite. Acolo, alte cortine, alte fierătanii, alte straturi de rugină. A supraviețuit, Încropindu-și mici trupe de jazz și de café-concert prin mai toate statele. Mai mult a
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
în cetatea sa de baștină, unde ar fi continuat să trăiască liniștit „până la adânci bătrâneți”, fără a mai avea vreun contact cu ucenicii lui Isus. Un asemenea scenariu mi se pare nerealist din mai multe rațiuni. În primul rând, el forțează mărturia lui Matei, interpretând-o simbolic, nu istoric. Or, nu există nici un motiv pentru o astfel de interpretare. Matei spune lucrurilor pe nume, chiar dacă o face laconic. Moartea lui Iuda, probabil un prieten apropiat din vremea „discipolatului”, îl va fi
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
simpatii declarate pentru personajele negre ale Bibliei canonice. Kasser și echipa lui cunoșteau textele celor doi ereziologi creștini și au pornit la descifrarea Evangheliei lui Iuda cu informațiile lor în minte. Cred că acesta e principalul motiv pentru care ei forțează pe alocuri traducerea, încercând să o potrivească scenariului ereziologic. Or, cum spuneam, nu avem nici o garanție că Irineu cunoscuse apocrifa despre care vorbește sau că apocrifa lui este aceeași cu apocrifa noastră. Până când nu vom avea, dacă vom avea!, textul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]